Sunteți pe pagina 1din 7

PROPRIETATI ELASTICE ALE CORPURILOR

Determinarea modulului de elasticitate a cauciucului. Determinarea constantei elastice a unui resort. Determinarea modulelor de torsiune ş i de forfecare ale unei bare

Scopul lucră rii În această lucrare de laborator vom studia principalele deformaţ ii elastice:

! Deformaţ ia de alungire/comprimare, ! Deformaţ ia de forfecare, ! Deformaţ ia de torsiune. Se vor determina urm ătoarele m ărimi fizice:

a). Modulul de elasticitate al cauciucului;

b). Modulul de torsiune Γ al unei bare metalice;

c). Modulul de forfecare G al unei bare metalice;

d). Constanta elastică k a unui resort.

Considera ţii teoretice Dup ă cum este cunoscut, sub efectul unor forţ e externe sau interne, un corp solid îsi poate modifica dimensiunile ş i volumul, fenomen care se numeş te deformare. În acest caz particulele constituente ale corpului î ş i modifică pozi ţ iile relative, astfel ca forţ ele care apar în urma deform ării (denumite for ţ e elastice), s ă compenseze efectul forţ elor externe sau interne. Dacă, dup ă înl ăturarea forţ elor ce au determinat deformarea, corpul revine la forma ini ţ ial ă, deformarea se numeş te elastică ; in caz contrar ea se numeş te plastică . Un model simplificat ia în considerare numai cazul deformaţ iilor reversibile, cînd: a) deformaţ ia este direct proporţ ional ă ş i de acelaş i sens cu forţ a-cauz ă; b) în cazul acţ iunii mai multor forţ e deformatoare, efectul total este egal cu suma deformaţ iilor pe care le-ar determina fiecare for ţă în parte (principiul super- pozi ţ iei).

1 . Deforma ţia de alungire. Legea lui Hooke

S ă considerăm o bară de lungime l (mult mai mare decît celelalte dimensiuni) ş i de secţ iune S, prins ă la capătul superior de un suport rigid M (Fig. 1 ). Sub acţ iunea

unei forţ e exterioare F, aplicat ă la cap ătul inferior al barei, aceasta suferă alungirea

l = ll' . În noua ! pozi ! ţ ie de echilibru, forţ a deformatoare este echilibrat ă de o forţă

interioară F e (

), care ia naş tere în urma deformării; forţ a F e se numeş te for ţ a

F

e

= −F

elastică , iar raportul = l/l este denumit alungirea relativă .Se constat ă experimental că, în cazul deformaţ iilor elastice, alungirea relativ ă, , este direct pro- porţ ional ă cu efortul unitar (= F/S):

εεεε = αααα σσσσ

(1 )

Ecuaţ ia (1 ) este exprimarea matematică a legii lui Hooke. Constanta αααα din (1 ) este denumit ă coeficientul de elasticitate al barei si ea este o proprietate de material. Inversul s ău, E = 1 /αααα se numeş te modulul lui Young. E se m ăsoară, în Sistemul Internaţ ional de Unităţ i, în N/m 2 . Din ecuaţ ia (1 ) rezult ă o proprietate de baz ă a forţ ei elastice: ea este direct proporţ ional ă cu alungirea l ş i are sensul invers vectorului l ! .

∆ l ş i are sensul invers vectorului ∆ l ! . Fig. 1 2. Deforma

Fig. 1

2. Deformaţia de forfecare Cînd asupra unei bare elastice acţ ioneaz ă un cuplu de forţ e plasate în dou ă secţ iuni paralele, aceasta suferă o deformare de forfecare. S ă considerăm, ca exemplu, o porţ iune de bară paralelipipedică de lungime l ş i secţ iune S (Fig. 2). Forma ini ţ ial ă a acesteia este reprezentată prin punctele

ABCDA′′′′B′′′′C′′′′D′′′′, iar cea deformat ă, prin A′′′′B′′′′C′′′′D′′′′A"B"C"D". Unghiul γγγγ, format

de planele (ABA′′′′B′′′′) ş i (A"B"A′′′′B′′′′) poart ă numele de unghi de forfecare. Se constat ă experimental că m ărimea acestui unghi este proporţ ional ă cu raportul F/S, adică:

γ

= kF / S

γ

(2)

ă cu raportul F/S, adic ă : γ = kF / S γ (2) Fig. 2

Fig. 2

Constanta de proporţ ionalitate k γ se numeş te coeficient de forfecare; ea depinde de natura materialului barei. Inversul acestei constante se numeş te modulul de forfecare, G. Unitatea sa de m ăsură în SI este N/m 2 .

3. Deformaţia de torsiune Deformaţ ia de torsiune apare atunci când un cuplu de forţ e acţ ioneaz ă în acela ş i plan asupra unui corp. În Fig. 3a este reprezentat ăo bară cilindrică, de lungime l, secţ iune S ş i raz ă R, care a fost supus ă unei deformaţ ii de torsiune de cuplul celor douăf orţ e F, tangente la circumferinţ a secţ iunii. Înainte de aplicarea cuplului de forţ e deformatoare generatoarele AA′′′′, BB′′′′ ş i CC′′′′ erau linii drepte, paralele între ele ş i cu axul cilindrului. După torsionare ele devin respectiv AA", BB" ş i CC". Principiul acţ iunii ş i reacţ iunii arat ă că, în urma aplicării, în planul secţ iunii A′′′′B′′′′C′′′′ a cuplului de forţ e exterioare, în planul secţ iunii ABC apare un cuplu de forţ e

în planul sec ţ iunii ABC apare un cuplu de for ţ e Fig. 3 egale

Fig. 3 egale ş i opuse celui exterior. Aceste două cupluri antagoniste determină o deformaţ ie de forfecare a diferitelor pături cilindrice coaxiale, cu unghiul γγγγ (Fig. 3b). S ă considerăm în planul bazei cilindrului un element de suprafaţă dS, aflat la distan ţ a r de centrul secţ iunii circulare ş i ini ţ ial plasat pe raza OB 1 (Fig. 4). Sub efectul unei forţ e elementare δF acest element de suprafaţă se deplaseaz ă în B 2 , rotinduse cu unghiul γγγγ faţăde suprafaţ a echivalent ă din capătul M al barei. Folosind ecuaţ ia de definiţ ie a modulului de forfecare (3), găsim:

(4)

Cunoscând expresia elementului de arie dS, în coordonate polare:

(5)

ş i ţ inînd cont de faptul că deformaţ iile sînt mici (tg γ ≈ γ = B 1 B 2 / l = r ϕ / l), obţ inem:

dF = G r 2 ϕ dr dθ / l

dF = G γ dS

dS = r dθ dr

Momentul acestei forţ e elementare dF faţăde punctul O (Fig. 3b) este:

dM r,θ = r dF = G r 3 ϕ dr dθ / l

(6)

iar momentul total, care acţ ioneaz ăasupra întregii coroane circulare de raz ă r:

dM r =

2

π

0

G r 3 dr/l dθ = 2 π G r 3 ϕ dr/l

Momentul total, M, ce acţ ioneaz ăasupra barei ş i determin ă torsionarea ei se ob ţ ine prin integrarea relaţ iei precedente (însumînd astfel toate momentele ce ac- ţ ioneaz ă asupra tuturor p ăturilor cilindrice elementare):

(7)

R

2 π G r 3 ϕ dr/l = π G ϕ R 4 /2l

M =

0

O relaţ ie similară legii lui Hooke se poate, deci, scrie folosind ecuaţ ia (7):

(8)

în care constanta de proporţ ionalitate c este funcţ ie de material. Inversul său se numeş te modulul de torsiune ΓΓΓΓ:

ϕ = c M

Γ= 1/c = M / ∆ϕ

(9.1 )

Γ = G π R 4 / 2l

(9.2)

4. Alungirea unui resort Deformaţ iile elastice prezentate anterior constituie situaţ ii idealizate, în sensul că în practică ele nu apar independent, ci simultan. Se poate construi o teorie riguroas ă, care să stabilească o legătură între coeficien ţ ii de elasticitate aminti ţ i. Un exemplu simplu de corp elastic, care prezint ă simultan, în cazul alungirii, ş i deformaţ ii de forfecare, torsiune ş i încovoiere îl constituie spirala elastică. Deoarece în practică, pentru caracterizarea propriet ăţ ilor elastice ale unui resort este este dificil s ă se introducă toţ i aceş ti coeficienţ i, se foloseş te o alt ă m ărime, notat ă cu k ş i denumit ă constanta elastică a resortului definit ă prin relaţ ia:

(1 0)

în care F este intensitatea forţ ei care produce deformarea resortului. Forţ a elastică, care apare în urma deformării resortului, este egal ă ş i opus ă lui F:

F e = - k x

k = F / x

Descrierea instalaţilor de lucru

Instalaţ iile

experimentale

descrise

în

cele

determinarea urm ătoarelor m ărimi fizice:

ce

urmeaz ă

servesc

pentru

!

Modulul de elasticitate al cauciucului;

!

Modulul de torsiune Γ ş i

!

Modulul de forfecare G ale unei bare metalice.

!

Constanta elastică k a unui resort

În

toate experimentele se foloseş te o metodă statică.

a) Pentru determinarea modulului lui Young, E, al un cordon de cauciuc se foloseş te dispozitivul experimental prezentat în Fig. 4. De un suport din material plas- tic A sunt prinse dou ă bare verticale B, pe care poate culisa bara transversal ă C. De mijlocul acesteia se poate prinde materialul studiat, R, al cărui cap ăt inferior sus ţ ine

studiat, R , al c ă rui cap ă t inferior sus ţ ine Fig. 4

Fig. 4

rigla S a unui ş ubler, al cărui vernier V este fixat în suportul A. Acelaş i dispozitiv de m ăsurare a alungirilor va servi, în continuare, ş i pentru determinarea constantei elastice a unui resort acesta fiind ş i motivul pentru care în Fig. 4 este prezentat un resort R ca material de studiat. De cap ătul inferior al riglei se agaţă în decursul

experimentului corpuri de

masă marcat ă m.

b) Pentru determinarea modulului de torsiune ş i de forfecare ale unei bare metalice se foloseş te dispozitivul experimental din fig. 5. El este constituit din doi suporţ i metalici, A 1 ş i A 2 , consolidaţ i prin două bare metalice B. Bara de studiat, T, este fixat ă la un capăt de suportul A 1 , iar la cel ălalt, în mandrina M, solidară cu roata R, din material plastic. Fig. 5 Mi ş carea de rotaţ ie a roţ ii R se execut ă datorit ă momentului forţ ei de greutate a corpului de mas ă m, suspendat de roat ă cu un fir vertical. Citirea unghiului de torsiune a barei de studiat se face folosind dou ă ace indicatoare C 1 ş i C 2 , prinse în două puncte diferite ale barei T ş i a dou ă raportoare, D 1 ş i D 2 , fixate de suportul principal.

D 1 ş i D 2 , fixate de suportul principal. Procedeul experimental " Pentru a

Procedeul experimental

"Pentru a determina modulul lui Young al cauciucului se procedează astfel:

# în dispozitivul din Fig. 4 se fixeaz ă un cordon elastic de pe masa de lucru; $ se m ăsoară lungimea sa în stare nedeformat ă, cu ajutorul unei rigle, iar cu ş ublerul - diametrul cordonului; % se citeş te indicaţ ia x 0 1 a ş ublerului; & se încarcă capătul liber al riglei ş ublerului cu un corp de masă cunoscut ă m; are loc alungirea cordonului elastic; ' se citeş te alungirea x 1 = x 1 - x 0 1 ; ( se înl ăturămasa m ş i se noteaz ă din nou pozi ţ ia de echilibru x 0 1 ;

) rezultatele se trec în Tabelul 1 ;

Tabelul 1 Determinarea modulului lui Young

Nr. crt

m

l

D

x

0 1

x

02

∆∆∆∆x

E

(g)

(cm)

(mm)

(mm)

(mm)

(mm)

(N/m 2 )

1

             

2

             

3

             

*se repetă experimentul de 1 0 ori, folosind acelaş i corp de masă m; + se repetă experimentul, folosind ş i alte corpuri de mase m 2 , m 3 , etc. , se calculeaz ă modulul de elasticitate după ecuaţ ia:

E = Fl / Sx

- se efectueaz ă calculul erorilor pentru minimum 1 0 determinări.

"Pentru a determina constantei elastice a unui resort se procedează astfel:

# se foloseş te acelaş i dispozitiv experimental ş i acelaş i procedeu ca mai sus,

înlocuindu-se cordonul de cauciuc cu un resort elastic; $ se efectueaz ă mai multe m ăsurători;

% se trec datele experimentale în Tabelul 2 ş i se calculeaz ă k ş i k .

Tabelul 2

Determinarea constantei elastice a unui resort

Nr. crt

m

x

0 1

x

02

∆∆∆∆x

k

(g)

(mm)

(mm)

(mm)

(N/m)

1

         

2

         

3

         

& se efectueaz ăcalculul erorilor.

"Pentru determinarea modulului de torsiune al unei bare metalice se

procedeaz ă astfel:

# se fixeaz ă în suportul A 1 ş i în mandrina M, bara al cărei modul de torsiune

urmeaz ă a fi determinat;

$ se m ăsoară diametrul D al roţ ii R;

% se regleaz ă la zero cursoarele C 1 ş i C 2 ;

& se încarcă firul cu masa m 1 ş i se citesc valorile unghiurilor ϕϕϕϕ 1 ş i ϕϕϕϕ 2 pe cele dou ă raportoare; ' se înl ătură masa m 1 ş i se verifică din nou pozi ţ ia de zero a celor două ace indicatoare; ( se trec datele într-un tabel de forma celui de mai jos;

Tabelul 3 Determinarea modulului de torsiune a unei bare

Nr. det.

m

D

ϕϕϕϕ 1

ϕϕϕϕ 2

∆∆ϕ∆∆ϕϕϕ

ΓΓΓΓ

(kg)

(cm)

(rad)

(rad)

(rad)

(N m)

1

           

2

           

3

           

) se calculeaz ă modulul de torsiune după relaţ ia (9.1 ), în care M = mgD/2; * se repetă m ăsurătoarea de mai multe ori cu aceeaş i mas ă ş i cu mase diferite; + se efectueaz ă calculul erorilor.

"Pentru a determina modulul de forfecare (folosind fenomenul de torsiune) al unei

bare metalice se procedează astfel:

# folosind datele din secţ iunea precedent ă, se m ăsoară distan ţ a l dintre cele doua ace indicatoare ş i diametrul 2R al barei; $ se calculeaz ă G, folosind relaţ ia (9.2);

Se va planifica experimentul pentru a determina pe G cu o eroare relativă de cel mult 5 %.