CHIMIE

FIȘE DE LUCRU

ELEV .............................................................

CLASA A IX-A

1
 NOȚIUNI RECAPITULATIVE DIN GIMNAZIU

VALENȚELE UNOR ELEMENTE ELEMENTE ȘI RADICALI:

Elemente Elemente divalente Elemente trivalente Elemente Elemente plurivalente
monovalente (valența 2) (valența 3) tetravalente (valența (mai mult valențe)
(valența 1) 4)
Metale alcaline (gr. I Metale alcalino- Pământuri (gr. III- a Grupa carbonului (gr. Cu (I,II)
principală, pământoase (gr. II- a principală: IIV- a principală: C, Si, Fe (II, III)
Ex: Li, Na, K principală: Be, Mg, Ca, Ex: B, Al Ge, Sn Pb) Pb (II,IV)
Sr, Ba) Mn (II,III, IV, VI, VII)
Halogenii (gr. a VII-a Calcogenii (gr. a VI-a Grupa azotului (gr. a Cr (II, III, VI)
principală principală, Ex: O, S, V-a principală: Cl (I, III, V, VII)
Ex: F, Cl, Br, I Ex.:N, P S (II, IV, VI)
Ag Zn P (III, V)
Radicali monovalenți Radicali divalenți Radicali trivalenți
(valența 1): (valența 2): (valența 3):
CN- - cianură S2- sulfură N3- - azotură
OH - hidroxil
- (SO4) sulfat
2- (PO4)3- fosfat
NO3 azotat,
- (SO3) sulfit
2-

NO2- azotit (CO3)2- carbonat

NH4 amoniu
+

II. Clasificarea substanțelor

Simple (Ex. Fe, ............................................................................................................................. )
Substanțe
Compuse - oxizi, acizi, baze, săruri
a. OXIZI
– sunt compuşi binari ai oxigenului cu alte elemente, metale sau nemetale: A2On

oxizi de nemetal (oxizi acizi) ............................................................................

Clasificare - în reacţie cu apa formează acizi:

oxizi de metal (oxizi bazici) ...........................................................................

- în reacţie cu apa formează baze:
b. ACIZI
– sunt substanţe compuse în a căror compoziţie intră unul sau mai mulţi atomi de hidrogen şi un radical acid : HnA

Clasificarea acizilor după compoziţie:

b1) hidracizi (conțin hidrogen și un nemetal) și radicali proveniți din aceștia:
Nr. crt. Acidul Radicalul acid
Formulă Denumire Formulă Valența radicalului Denumire
1. HF Acid florhidric F- 1 florură
2. HCl Acid clorhidric Cl- 1 clorură
-

3. HBr Acid bromhidric Br- 1 bromură

4. HI Acid iodhidric I1- 1 iodură
5. H2S Acid sulfhidric S2- 2 sulfură
HS- 1 sulfură acidă

2
b2)oxiacizi (conțin hidrogen, un nemetal și oxigen) și radicali proveniți din aceștia:
Nr. crt. Acidul Radicalul acid
Formulă Denumire Formulă Valența radicalului Denumire
1. H2SO4 acid sulfuric (SO4)2- 2 sulfat (neutru)
(HSO4)1- 1 sulfat acid
2. H2SO3 acid sulfuros (SO3)2- 2 sulfit (neutru)
(HSO3)1- 1 sulfit acid
3. H2CO3 acid carbonic (CO3)2- 2 carbonat
(HCO3)1- 1 carbonat acid (bicarbonat)
4. HNO3 acid azotic (NO3)1- 1 azotat
5. HNO2 acid azotos (NO2)1- 1 azotit
6. H3PO4 acid fosforic (PO4)3- 3 fosfat
(HPO4)2- 2 fosfat acid
(H2PO4)- 1 fosfat biacid (diacid)
7. H3PO3 acid fosforos (HPO4)2- 2 fosfit acid
(H2PO4)- 1 fosfit biacid
8. HClO Acid hipocloros (ClO)- 1 hipoclorit
9. HClO2 Acid cloros (ClO2)- 1 clorit
10. HClO3 Acid cloric (ClO3)- 1 clorat
11. HClO4 Acid percloric (ClO4)- 1 perclorat

c. BAZE
– substanţe compuse în a căror compoziţie intră un atom de metal(M) şi un număr de grupări hidroxil(OH): M(OH)n, în care n
este valenţa metalului.
Formula generală a unei baze este M(OH)n.
baze solubile: NaOH, KOH etc.
Clasificare
baze insolubile: Cu(OH)2, Al(OH)3 etc.
d. SĂRURI
– substanţe compuse în compoziţia cărora sunt atomi de metal(M) şi radical acid(A): MmAn, în care n este valenţa metalului,
iar m valenţa radicalului acid.
Clasificare după compoziţie:
a)săruri neutre: NaCl b)săruri acide: NaHCO3
K2SO4, KHS.
CaCO3

3
 FORMULE CHIMICE ȘI DENUMIRI
1.Completează spațiile libere din tabel:
Nr.crt. Formula sării Denumirea ştiinţifică Denumirea tehnică Clasa de compuși
1. MgO -
2. SO2 -
3. H2SO3 -
4. NaCl
5. calcar
6. Ca (OH)2
7. CuSO4 -
8. KNO3 salpetru de India
9. oxid de crom(III) -
10. MgSO4 -
11. NH4Cl ţipirig
12. P2O5 -
13. AgNO3 piatra iadului
14. Cu(OH)2 -
15. Na2CO3 sodă de rufe
16. acid sulfhidric
17. NaNO3 silitră
18. ZnS blendă
19. CO -
20. vitriol
21. AlCl3 -
22. NH4NO3 -
23. Fe(OH)2 -
24. hidroxid de fer(III) -
25. NaHCO3
26. (NH4)2CO3 -

3. Câţi moli reprezintă:

a) 588g acid sulfuric

b) 175,5kg clorură de sodiu

c) 67,2 L azot (în c.n)

d) 89,6 m3 oxigen

e).9,033 x 1023 molecule de dioxid de carbon,

4
REACȚII CHIMICE
a. Reacții de combinare - RC
b. Reacții de descompunere - RD
c. Reacții de substituție (înlocuire) - RÎ
d. Reacții de dublă înlocuire (schimb) - RS
1. Scrie ecuaţiile reacţiilor chimice indicate şi precizează tipul lor:
a) hidrogen + azot;

b) fer + acid clorhidric;

c) sodiu + apă;

d) electroliza apei;

e) fer + clor;

f) clorură de natriu + azotat de argint;

g) trioxid de sulf + apă;

h) oxid de magneziu + acid clorhidric;

i) aluminiu + acid sulfuric;

j) hidroxid de aluminiu + acid azotic;

5
 ATOMUL. STRUCTURA ÎNVELIȘULUI ELECTRONIC
Atomul – particulă componentă a substanțelor, cu caracteristici bine determinate
o o
- are dimensiuni foarte mici (de ordinul A ; 1 A =10-10m și mase absolute de ordinul 10-27 kg);
o
Ex. Cel mai mic atom, atomul de hidrogen are diametrul de aproximativ 1 A (Angstrom) = 10-10m
și masa de 1,7 . 10-27 kg;
- este ............................. din punct de vedere electric;
- se conservă în transformările chimice și fizice obișnuite.

Structura atomului
Particulele din care sunt alcătuiți atomii, ca și cele rezultate în cursul transformărilor
nucleelor atomilor se numesc particule elementare (exemplu: electroni, neutrino, protoni,
neutroni, hiperoni, fotoni, mezoni, pozitroni etc).
Dintre acestea, protonul, neutronul și electronul sunt considerate particule
fundamentale care intră în constituția atomului.
....................................: Z
..................................... nucleoni
atom .......................................: A-Z
................................................... .............................: Z

Caracteristicile particulelor fundamentale

Particula Sarcina electrică Sarcina Masa (kg) Masa Simbol

(C) electrică relativă
relativă (u.a.m.)
Proton + 1,6021  10 −19 +1 1,67252  10 −27 1 1
+1 p sau p+
Neutron 0 0 1,67482  10 −27 1
Electron − 1,6021  10 −19 -1 9,10984  10 −31 0
Protonul -particula componentă a atomului cu sarcină electrică ...................... și cu masa relativă egală cu ...................
Neutronul este particula componentă a atomului ........................din punct de vedere electric și cu masa relativă egală cu
.......................
Electronul este particula componentă a atomului cu sarcina electrică .................... și cu masa relativă
Nucleul are sarcină ......................
Atomul este neutru din punct de vedere electric (deci...........................................................)
Numărul atomic (Z) indică......................................................
p+ = Z
Numărul de masă (A) indică suma dintre ............................................................................
A = Z+N
Elementul chimic reprezintă specia de atomi ....................................................................
Un element chimic E este caracterizat de două mărimi: Z şi A , se reprezintă astfel ZA E .
Masa atomică relativă reprezintă numărul care arată de câte ori masa unui atom este mai mare decât unitatea atomică de
masă.
Unitatea atomică de masă este egală ........................................................................................................................

...............................................................................................................................................................................
m 12 C Ex.
1 uam = 6
 1,66  10 − 27 kg mH 1,673  10 −27 mO 26,557  10−27
12 AH= = − 27
= 1 ,008  1 ; A O = = − 27
 16
m 12 C
6
1,66  10 m 12 C
6
1,66  10
12 12
Mol de atomi - masa atomică a oricărui element, exprimată în grame.
Un mol de atomi conține 6,022 . 1023 atomi (numărul lui Avogadro – NA)
6
Izotopi (nuclizi) - au sarcină nucleară identică
- numărul de masă diferit.
Izotopii unui element ocupă același loc în sistemul periodic, dar diferă prin numărul de neutroni din nucleu.
Modelarea unui izotop: ZA E
Exemple:
Izotopii hidrogenului: hidrogenul ușor (protiu) 11 H (.....p, .....n)
hidrogenul greu (deuteriu) 12 H (.....p, .....n)
hidrogenul supragreu (tritiu) 13 H (.....p, .....n)
Izotopii carbonului Carbonul natural conține izotopii cu numerele de masă
12,13 și14. Simbolizează acești izotopi:

.........................................................................................................
Izotopii oxigenului au numerele de masă 16,17, 18 . Simbolizează acești izotopi:

.........................................................................................................

În amestecurile de izotopi, fiecare izotop se găsește într-o anumită cantitate. Numărul de izotopi diferă de la un element
la altul. Din acest motiv, masa atomică a unui element, este o masă medie, calculată ca sumă a contribuțiilor de masă ale
fiecărui izotop, determinate de compoziția procentuală a amestecului. Masa atomică relativă medie a unui element se
calculează cu relația:
− c1 c c
A=  A1 + 2  A2 + ........ n  An
100 100 100
În care: A1, A2, ...... An – numerele de masă ale izotopilor
c1, c2, ....... cn – procentele de masă corespunzătoare izotopilor
Ex.Calculează masa atomică a clorului care are doi izotopi: 17 35
Cl și 37
17 Cl care se află în natură în prcente de aproximativ
75%, respectiv 25%.

.........................................................................................................
Probleme
1. Izotopul unui element conţine 13 p şi 14 n iar alt izotop 13 p şi 13 n. Formula oxizilor acestui element sunt: a) 1327Fe2O3 şi
13 Al2O3; b) 13 Al2O3 şi 13 Al2O3; c) 13 Al2O3 şi 13 Al2O3; d) 13 Al2O3 şi 13 Fe2O3.
26 26 27 27 26 26 27

2. Izotopul unui element conţine 12 p şi 12 n iar alt izotop 12 p şi 13 n. Formula hidrurilor pe care o formează acest izotop
este: a) 12 25MgH2 şi 12 24MgH2; b) 12 24CaH2 şi 12 25CaH2; c) 12 24MgH2 şi 12 25MgH2 ;
d) 12 24NaH2 şi 12 25NaH2.

3. Elementul bor este alcătuit în natură din doi izotopi 510B şi 511B în proporţiile de 20%, respectiv 80%. Masa atomică a
elementului bor este: a) 11 u.a.m.; b) 10,8 u.a.m.; c) 10 u.a.m.; d) nici un răspuns corect.

4. Elementul clor este format în natură din doi izotopi 1735Cl şi 1737Cl, în raportul molar de 3:1. Masa atomică a elementului clor
este: a) 37 u.a.m.; b) 34,45 u.a.m.; c) 35,5 u.a.m.; d) nici un răspuns corect.

7
5. Elementul oxigen se găseşte în natură ca un amestec de trei izotopi: 816O, 817O, 818O având masele atomice relative de
15,995; 16,999 şi respectiv 17,999. Cei trei izotopi se află în proporţii de 99,762%, 0,038% și 0,20%. Masa atomică a
elementului oxigen este: a) 15,889 u.a.m.; b) 15,999 u.a.m.; c) 17,999 u.a.m.; d) nici un răspuns corect.

28 29 30
6.Se dau proporţiile în care se găsesc izotopii siliciului: 14 Si − 92, 2%; 14 Si − 4,65% şi 14 Si − 3,1%. Masa atomică a
siliciului este: a) 28; b) 27,99; c) 28,09; d)29.

Temă: Notează cele mai importante utilizări ale izotopilor.

8
Structura învelișului electronic

Învelișul de electroni al atomului - totalitatea electronilor care se rotesc în jurul nucleului formează.
Straturi de electroni
Straturile de electroni se notează cu litere: K L M N O P Q
sau cifre: 1 2 3 4 5 6 7
Energie

Energia straturilor crește în ordinea enumerată. Un strat n poate fi ocupat de maximum 2 n2 electroni.

Substraturi de electroni. Orbitali.

Fiecare strat din învelișul de electroni al unui atom este format din unul sau mai multe .............................., (care se
deosebesc prin nivelul de energie și prin numărul maxim de electroni pe care îi pot conține).
Electronii dintr-un substrat se rotesc în spații cu forme și energii caracteristice, numite ............................ Electronii nu pot fi
localizați.
Orbitalul este zona din jurul nucleului, în care electronul se găsește cu probabilitate maximă.
Orbitalii sunt de patru tipuri: s, p, d, f.
Substraturile sunt formate din orbitali de același tip.
Electronii execută și o mișcare de rotație în jurul propriei axe, numită ..................................... Un orbital poate fi ocupat de
maxim ............................................................. Cei doi electroni se numesc ...............................................
Fiecare tip de orbital are o anumită formă geometrică, dar energii diferite, în funcție de substratul în care se găsește.
Reprezintă simbolic printr-o căsuță un orbital pe jumătate ocupat și un orbital complet ocupat:

Orbital semiocupat Orbital ocupat

Tipul orbitalului Numărul de orbitali Numărul maxim de e- Forma orbitalilor

Orbital s Orbitali p

9
Stratul 1(K) 2(L) 3(M) 4(N)
Substratul 1s 2s 2p 3s 3p 3d 4s 4p 4d 4f
Nr. total de e- pe substrat
Nr. total de e- pe strat

Notația unui substrat se face indicând numărul stratului și tipul de orbital.

De exemplu notația 3p4 indică: atomul are 4 electroni pe orbitalii de tip p ai stratului 3.
Completează următorul tabel ce conține structura învelișului de electroni al unui atom care are 4 straturi ocupate cu
electroni.
Simbolizarea substratului: 1s2 numărul de electroni

numărul stratului tipul de orbital

Cum interpretezi simbolurile:

3p5 3d7 4f14

Configurația electronică
Electronii ocupă pe rând orbitalii liberi, începând cu cei situați pe straturi și substraturi cu nivelurile de energie cât
mai .........................
Configurație electronică .................................................................................................................
..............................................................
Ocuparea cu electroni a orbitalilor de pe straturile și substraturile din învelișul de electroni al unui atom, se face cu
respectarea anumitor reguli sau principii:
1. Principiul stabilității sau minimei energii: electronii tind să ocupe niveluri de energie cât mai joase, astfel încât orbitalii
sunt ocupați cu electroni în ordinea creșterii energiei lor:
2. Principiul de excluziune al lui Pauli: fiecare orbital al unui atom poate fi ocupat cu maxim doi electroni de spin opus.
3. Regula lui Hund: orbitalii unui substrat primesc câte un electron cu același spin și numai după ce toți orbitalii substratului
sunt ocupați cu câte un electron se trece la completarea cu cel de-al doilea electron, de spin opus, a fiecărui orbital.
Ex. 3p4

P (6) 6p
5d
4f
6s
O (5) 5p
4d
5s
N (4) 4p
3d
4s

M (3) 3p
3s
L (2) 2p
2s
K(1) 1s

Notează substraturile ocupate cu electroni în ordine crescătoare a energiei acesora:

10
Completează următorul tabel cu configurațiile electronice corespunzătoare a elementelor cu Z ≤ 18
Elementul Număr atomic Configurația electronică
H Z=1
1s
He Z=2
1s
Li Z=3
2s
1s
Be Z=4
2s
1s
B Z=5
2p
2s
1s
C Z=6
2p
2s
1s
N Z=7
2p
2s
1s
O Z=8
2p
2s
1s
F Z=9
2p
2s
1s
Ne Z=10
2p
2s
1s

Na Z=11

Mg Z=12

Al Z=13

Si Z=14

P Z=15

S Z=16

Cl Z=17

Ar Z=18

11
Electron distinctiv – electronul prin care se diferențiază configurația electronică a unui element de configurația electronică a
elementului care îl precede în sistemul periodic.

Corelații între structura atomilor elementelor și poziția lor în tabelul periodic

În anul 1869, chimistul rus D.I. Mendeleev a descoperit legea periodicității conform căreia proprietățile elementelor
se repetă periodic în funcție de masele lor atomice. Această lege a permis clasificarea elementelor cunoscute într-un tabel
periodic.
Mai târziu, în 1913, fiziceanul englez G. J. Moseley a constatat că proprietățile elementelor variază periodic în funcție
de numărul atomic Z. Elementele cunoscute până în prezent ordonate în sensul creșterii numărului atomic, ocupă locuri
determinate în tabelul periodic.

Sistemul periodic este alcătuit din:

Perioade - şiruri orizontale notate cu cifre arabe de la 1 la 7. Numărul perioadei indică: numărul de straturi în care se găsesc
electronii în învelișul electronic al atomului elementului situat în perioada respectivă; numărul ultimului strat din învelișul
electronic al atomului.
Grupe - şiruri verticale notate cu cifre romane sau cifre arabe:
a)grupe principale IA – VIIIA (1,2,13,14,15,16,17,18). Toate elementele dintr-o grupă principală au pe ultimul strat același
număr de electroni
b)grupe secundare IIIB, IVB, VB, VIB, VIIB,VIIIB, IB, IIB (3,4,5,6,7,8,9,10,11,12.). Elementele din grupele secundare sunt
elemente tranziționale.
Blocuri. Elementele chimice se pot clasifica în grupuri sau blocuri, după tipul de orbital în care intră electronul distinctiv.

Blocul elementelor de tip s – elementele din grupele principale 1(IA) și 2 (IIA) - au aceeasi configuratie electronica pe
ultimul strat: ns1 respectiv ns2
Blocul elementelor de tip p – elementele din grupele principale 13(IIIA), 14 (IVA), 15(VA), 16(VIA), 17(VIIA), 18(VIIIA) si au
configuratia electronica a ultimului strat ns2np1→6 (susbtratul p in curs de competare)
Blocul elementelor de tip d – elementele din grupele secundare ce isi completeaza orbitalii de tip d. Cele 10 grupe de
elementele din blocul d se numesc metale tranzitionale.
Blocul elementelor de tip f - este ceva mai special deoarece contine doua serii de 14 elemente ce isi completeaza orbitalii
de tip f.
Prima serie de 14 elemente din perioada 6 sunt toate asemanatoare lantanului, motiv pentru care se mai
numesc lantanide (sau pamanturi rare) si ar trebui sa fie plasate „instivuit” deasupra lantanului.
A doua serie de 14 elemente din perioada 7 sunt toate asemanatoare actiniului, motiv pentru care se mai numesc
si actinide si ar trebui sa fie plasate „instivuit” deasupra actiniului.

12
Ex. Z= 12, Z=16, Z=35, Z= 7, Z=9

Probleme
Încercuiește răspunsul corect.
1. Pentru fiecare problemă dată, specifică în coloana 2 litera ce indică răspunsul corect.

Nr. Problemă întrebare Litera ce indică Răspuns

crt. răspunsul
corect
1. Atomul din punct de vedere electric este a. protoni
2. Particulele nucleului se numesc b. +1
3. Particulele pozitive ale nucleului sunt c. neutroni
4. Particulele neutre din atom sunt d. -1
5. Protonul are sarcina electrică relativă e. pozitiv
6. Suma dintre nr. de protoni şi neutroni se numeşte f. identic
7. Electronul are sarcina electrică relativă g. nr. de masă
8. Izotopii unui element au numărul atomic h. nucleoni
9. Nucleul atomului din punct de vedere electric este i. diferit
10. Izotopii unui element au număr de netroni j. zero
k. neutru

2.Completează tabelul de mai jos după modelul indicat la nr. curent 1.

Nr. Denumirea Simbol Număr Număr Număr de

crt. elementului chimic atomic de masă 1 1 0
+1 p 0n −1 e
1. hidrogen 1 Z=1 A=1 1 0 1
1H
2. Z=9 A=19
3. magneziu
4. P
5. 17 20
6. Z=20

13
3.Completează spaţiile libere astfel încât afirmaţiile următoare să fie adevărate:
a)Atomii sunt particule ........................... din punct de vedere electric, deoarece numărul de ............... (sarcini electrice
...................... ) este ............. cu numărul de ......................... (sarcini negative).
b)Suma dintre numărul de neutroni şi protoni se numeşte ................................................ notat cu ........
c)Speciile de atomi care au acelaşi ................................. şi .............................. diferit formează izotopii elementului respectiv.
d)Sarcina nucleului este egală cu numărul .............................. din nucleu şi se numeşte ..................... notat cu Z.
e)Învelişul de electroni se ocupă cu electroni în ordinea ..................... energiei orbitalilor – principiul .............................
f)Un orbital poate fi ocupat cu maxim ............. electroni de spin ................. principiul ............................
g)Orbitalii unui substrat se ocupă mai întâi cu .......................... – regula ....................................
h)Configuraţiile 1s2 şi ns2 np6(n=2,3,4,5,6)sunt configuraţii ......................... de ...................... rar.
i)Electronul prin care se deosebesc două elemente consecutive din sistemul periodic se numeşte electron
................................. şi tinde să ocupe în atom orbitalul vacant cu energia cea mai .................
j)Mişcarea de spin este mişcarea pe care o efectuează electronul în jurul ............................
4. .Un atom conţine 27 protoni şi 33 neutroni. Numărul 60 reprezintă: a)numărul de ordine; b)sarcina nucleară; c)numărul de
masă; d)numărul de electroni.
5. Izotopul greu al hidrogenului conţine în nucleu: a)doi protoni; b)un proton şi un neutron; c)un proton şi doi neutroni; d)doi
protoni şi un neutron.
6. Analizează şi corectează eventualele greşeli în notarea substraturilor: 4s3; 2p4; 2p10; 4f6; 3d14.

.......................................................................................................................................................................
7.Notează configuraţiile electronice în cazul elementelor care conţin în nucleu: a)19 protoni şi 20 neutroni; b)15 protoni şi 16
neutroni.

........................................................................................................................................................................

........................................................................................................................................................................
8.Determină numărul atomic Z al elementului la care începe completarea cu electroni a substratului 3d.

........................................................................................................................................................................
9.Calculează valoarea lui Z pentru atomii elementelor care conţin în configuraţia lor: a)3 electroni în substratul 4p; b)16
electroni în stratul N.

........................................................................................................................................................................

........................................................................................................................................................................
10.Încercuiește răspunsul conform cerinţei din text.
A. Orbitalii de tip d apar începând cu stratul: a)2; b)3; c)4; d)5.
B. Care din următoarele substraturi nu există: a)3p; b)3d; c)3f; d)4d; e)2d.

14
 VARIAȚIA PROPRIETĂȚILOR ELEMENTELOR
ÎN TABELUL PERIODIC

Proprietăți neperiodice Proprietăți periodice

Proprietăți fizice periodice Proprietăți chimice periodice
Numărul atomic Raza atomică Caracter metalic
Masa atomică relativă Raza ionică Caracter nemetalic
Energia de ionizare, afinitatea pentru electron Valența, starea de oxidare
Proprietăți neperiodice
Completează spațiile punctate:
Numărul atomic crește continuu de la ...... (atomul de ......), până la .............., (atomul de ......)
Masa atomică relativă ......................... de la primul la ultimul element (există 4 inversiuni:
……………………………………………………………………………………………………………………..…

Proprietăți chimice periodice

Caracterul chimic și electrochimic al elementelor
Să ne reamintim:
-Elementele chimice din aceeași grupă a sistemului periodic au proprietăți chimice asemănătoare; ele au pe stratul
............................ același număr de electroni.
-Elementele din aceeași perioadă au proprietăți chimice ...........................; ele au pe stratul de valență un număr de electroni
diferit de la o grupă la alta.
-Elementele se clasifică, în funcție de proprietățile chimice, în ......................................................, separate în tabelul periodic
printr-o linie îngroșată.
Elementele din vecinătatea acestei linii sunt ..................................
1. Caracterul metalic. Caracter electropozitiv.
Elementele care au proprietatea de a ceda electroni, deci de a forma ioni cu sarcină ................., au caracter
................................... Ele sunt ...........................
Cu cât elementul cedează mai ușor electronii de valență, cu atât este mai reactiv din punct de vedere chimic – are
caracter metalic mai pronunțat.
Aranjând metalele din grupele principale și secundare în ordinea descrescătoare a caracterului electropozitiv, a fost
alcătuită seria activității chimice a metalelor, în care atomul de hidrogen este luat ca reper.
K, Ba, Ca, Na, Mg, Al, Mn, Zn, Cr, Fe, Ni, Sn, Pb, H, Cu, Bi, Sb, Hg, Ag, Pt, Au

Crește caracterul electropozitiv

Această ordonare explică următoarele proprietăți chimice ale metalelor:
- un metal este dezlocuit din compușii săi de către toate metalele situate înaintea lui.
- un metal dezlocuiește din compușii lor toate metalele situate după el;
- hidrogenul din acizi este dezlocuit numai de metalele situate înaintea lui;
- Cu nu reacționează cu hiracizii, dar reacționează cu oxiacizii, rezultând un oxid nemetalic inferior
Exemple:

15
Unul dintre metalele cu caracter elecropozitiv pronunțat este sodiul (Na)
Proprietățile fizice ale sodiului:
- în tăietura proaspată, sodiul are o culoare alb-argintie cu luciu metalic;
- are densitatea de 0, 97g/cm3 si de aceea plutește pe suprafața apei;
- este un metal moale, putand fi tăiat cu cutitul (duritatea sodiului este foarte mica, egala cu 0, 4 din scara Mohs).
- este un bun conducător de caldură și electrcitate;
- în flacară se volatilizează, vaporii săi fiind colorați în galben intens caracteristic (pe aceasta proprietate se bazeaza
indentificarea sodiului.
Proprietățile chimice ale sodiului:
Sodiul reacționează cu toți halogenii; mai energic cu fluorul decât cu clorul și cu bromul, iar cu iodul în condiții blânde. Reacția
cu sulful are loc la temperatură obișnuită.
Sodiul reacționează rapid cu oxigenul din aer la temperatură obișnuită; se formează un amestec de compuși ai sodiului cu
oxigenul
Sodiul poate reacționa și cu compuși ai altor metale (oxizi, săruri)
Na + Cl2 ⎯
⎯→ Na + O2 ⎯
⎯→

Na + S ⎯
⎯→ Na + H2O ⎯
⎯→

Na + HCl ⎯
⎯→ Na + FeSO4 ⎯
⎯→

Probleme:
1. Completează numai ecuațiile reacțiilor posibile:
Mg + HCl ⎯
⎯→ Zn+ HNO3 ⎯
⎯→

Cu + ZnSO4 ⎯
⎯→ Al + H2SO4 ⎯
⎯→

Cu + HCl ⎯
⎯→ Cu + H2SO4 ⎯
⎯→

2. Se introduc 2,3 grame Na în 100 g apă. Se cere: a) Volumul de gaz degajat în condiții normale; b) Cantitatea de
bază obținută (expimată în g și moli); c) concentra’ia soluției finale

16
 Fișă de lucru
I. Variația caracterului metalic în perioadă
Nr.crt. Metalul Na Mg Al
1. Formarea ionilor

Ușurința de a forma
ioni pozitivi
2. Reacția Mod de Scoate cu penseta o bucată de sodiu din sticluța în Prinde panglica de magneziu în cleștele de metal Presară pulbere de Al cu o spatulă în flacăra unei
cu lucru care se păstrează sub petrol. și aprinde-o în flacără. spirtiere.
oxigenul Pune-o pe hârtia de filtru și taie-o cu un cuțit. Observă arderea și substanța obținută
din aer Așează bucata de metal pe o sticlă de ceas uscată. Introdu pulberea obținută într-o eprubetă cu apă
în care ai pus fenolftaleină.
Observații
- în tăietură proaspătă suprafața prezintă - Mg arde cu flacără ............................... - la contactul pulberii cu flacăra se produc
.......................................... transformându-se într- o pulbere de culoare ...............................
- după scurt timp de contact cu aerul luciul .................. - Al reacționează cu oxigen la cald numai dacă
.............................. - substanța obținută reacționează cu apa, iar suprafața de contact este mare (ca pulbere)
- Na reacționează cu oxigenul la rece. fenolftaleina capătă culoarea .........................
- Mg reacționează cu oxigenul la cald
- soluția de oxid de magneziu are caracter
.......................
Ecuațiile reacțiilor

3. Reacția Mod de Într-un cristalizor în care ai pus apă distilată și Într-o eprubetă în care ai pus apă distilată și Într-o eprubetă se introduce soluție de AlCl3 peste
cu apa lucru câteva picături de fenolftaleină, introdu o bucată fenolftaleină introdu o bucățică de panglică de care se adaugă soluție de NaOH până la apariția
mică de sodiu și apoi acoperă cristalizorul cu pâlnia Mg și încălzește eprubeta unui precipitat;
de sticlă. Observă suprafața panglicii de magneziu. Precipitatul obținut se împarte în două eprubete:
La sfârșit adaugă câteva picături de fenolftaleină. peste precipitat se adaugă în una din eprubete HCl
iar în cealaltă se adaugă NaOH.
Observații
- Na reacționează ........................... cu apa rece - Mg reacționează ..................... cu apa rece dar - se formează un precipitat alb de ..........
- hidrogenul format în reacția cu apa se ...... ....................... cu apa la cald. - la adăugrea HCl, respectiv a NaOH, în ambele
.................... de la sine -în soluția obținută fenolftaleina se colorează în eprubete se observă că
- în soluțiile obținute fenolftaleina se colorează în ................... .........................................................................., deci
................................... .....................................................................
Ecuațiile reacțiilor

4. Bazele
Tăria bazelor

Variația caracterului
electropozitiv

17
 II. Variația caracterului metalic în grupele principale

Elementele Reacțiacu apa Ușurința de aforma ioni Variația caracterului

Mod de lucru Observații pozitivi elecropozitiv

Na, K
Într-un cristalizor în care ai pus apă distilată și -Na reacționează ................................ cu apa rece Na
câteva picături de fenolftaleină, introdu o -K reacționează mai ........................... cu apa rece K
bucată mică de sodiu și apoi acoperă (..........................................................)
cristalizorul cu pâlnia de sticlă - Hidrogenul format în reacția cu apa se ......
.................... de la sine
Repetă experiența folosind potasiul - în soluțiile obținute fenolftaleina se colorează în
............................
- culoarea fenolftaleinei este mai intensă în cazul .......
..............................
Ecuațiile
reacțiilor

III. Variația caracterului metalic în grupele secundare

Elementele Racția cu oxigenul Reacțiacu apa Variația caracterului

elecropozitiv
Mod de lucru Observații Ecuația

Cu, Ag Toarnă într-o eprubetă soluție de - pe sârma roșcată de cupru se

azotat de argint. depun cristale de ....................... Cu,
Introdu în soluția din eprubetă o - soluția se colorează ușor în Ag
sârmă de cupru ................................................. din
cauza ionilor de ...............

Completează spațiile punctate

1. Caracterul metalic și respectiv caracterul electropozitiv crește în perioadă de la ................... la .......................
2. Caracterul metalic și respectiv caracterul electropozitiv crește în grupele principale de ................ în ..................
3. Caracterul metalic și respectiv caracterul electropozitiv crește în grupele secundare de ................. în .......................

18
 Caracterul nemetalic. Caracter electronegativ.
Elementele ai căror atomi acceptă electroni (au afinitate mare pentru electron), formând ioni negativi, au caracter
electronegativ. Ele sunt nemetale. Electronegativitatea este o măsură a capacității unui atom de a atrage electroni dintr-o
legătură covalentă.
Atomii elementelor cu electronegativitate mare, formează în reacție cu metalele ioni negativi și au un pronunțat
caracter nemetalic; cu cât elementul este mai electronegativ cu atât are caracter nemetalic mai accentuat.
Variația caracterului nemetalic în perioade
Completează tabelul de mai jos
Grupa IVA(14) VA(15) VIA(16) VIIA(17)
Elementul C N O F
Configurația electronică
Nr. electronilor acceptați
Configurația ionului

Cel mai ușor ionizează ......................; el este elementul cu cel mai ............................... caracter nemetalic.
Caracterul nemetalic ............................... în perioadă de la stânga la dreapta. Caracterul nemetalic variază în același sens ce
caracterul .....................................
În sensul în care crește caracterul nemetalic, crește și tăria oxiacizilor acestor elemente.
H4SiO4 , H3PO4, H2SO4, HClO4 Si, P, S, Cl
crește tăria oxiacizilor crește caracterul nemetalic

Variația caracterului nemetalic în grupă

Urmărește experimental cum variază ușurința de a forma ioni negativi la elementele din grupa a VIIA(17)
Cu cât atomul unui element dintr-o grupă are mai puține straturi, cu atât acceptă mai ..................... electroni. În tabelul
periodic, electronegativitatea (caracterul nemetalic) crește în grupă de .................. în ...................
În unele grupe, această variație este foarte pronunțată; astfel în grupa IVA(14), primele două elemente carbonul și
siliciul, au caracter nemetalic, iar ultimile două elemente staniul și plumbul au caracter metalic. În sensul în care crește
caracterul nemetalic în grupă, scade și tăria hidracizilor.
HI, HBr, HCl I, Br, Cl

crește tăria hidracizilor crește caracterul nemetalic

Unul dintre nemetalele cu caracter elecronegativ pronunțat este clorul (Cl)
Proprietăţi fizice ale clorului
- gaz galben-verzui (în limba greacă cloros înseamnă „verde”).
- densitate mai mare decât a aerului.
- miros puternic, pătrunzător.
- este solubil în apă. (Soluţia de clor în apă se numeşte „apă de clor„ - are proprietăţi decolorante, dezinfectante).
Proprietățile chimice ale clorului
Clorul este caracterizat printr-o electronegativitate mare. El acceptă cu ușurință un electron pe care îl poate lua de la
hidrogen, nemetale și din compușii lor.
Scrie ceuațiile reacțiilor clorului cu: Na, K, Mg, Fe, Cu, H2, KI, KBr, H2O, NaOH

............................................................................... ; ......................................................................................

............................................................................... ; ......................................................................................

............................................................................... ; ......................................................................................

............................................................................... ; ......................................................................................

............................................................................... ; ......................................................................................

Realizează un scurt referat despre întrebuințările clorului

19
 Valelența
Fiecare atom are tendința de a ajunge la o configurație electronică stabilă (de dublet sau octet) a ultimului strat.
Asemenea structuri corespund configurației electronice a gazului inert care încheie fiecare perioadă.
Atomii își realizează configurație electronică stabilă transferând electroni între ei, sau punând electroni în comun,
procese în urma cărora se formează compuși chimici.
Valența este un număr întreg și caracterizează capacitatea de combinare a unui atom.
Valența este egală cu numărul de electroni cu care atomul participă la formarea legăturilor chimice.
Exemple de ioni cu configurație de gaz rar:
Gr. IA/1 Gr. IIA/2 Gr. IIIA/3 Gr. IVA/4 Gr. VA/5 Gr. VIA/6 Gr.VIIA/7 Gr. VIIIA/8
Valența 1 Valența 2 Valența 3 Valența 4 Valența 3 Valența 2 Valența 1 Geze rare
Li + N3- O 2- F -

Na+ Mg2+ S2- Cl-

K+ Ca2+ Se2- Br-
Rb + Sr 2+ I-
Cs+ Ba2+
Electrovalența
Atomii cu număr mic de electroni de valență din grupele IA, IIA, IIIA formează configurații stabile prin cedare de
electroni devenind ioni pozitivi, iar atomii cu număr mare de electroni de valență din grupele VA, VIA, VIIA își formează
configurații stabile prin acceptare de electroni devenind ioni negativi.
Variația electrovalenței elementelor perioadei a 3-a.
Completează următorul tabel
Grupa n IA(1) IIA(2) IIIA(13) IVA(14) VA(15) VIA(16) VIIA(17)
Elementul Na Mg Al Si P S Cl
Nr. de electroni
cedați/acceptați
Sarcina ionului
Electrovalența
Covalența
Cele mai multe elemente din grupele IV – VIIA au tendința de a-și forma configurații stabile prin punere în comun de
electroni; covalența este determinată de numărul electronilor necuplați ai ultimului strat. Covalența unui element se notează
cu cifre romane în partea dreaptă a simbolului.
Completează următorul tabel cu formulele chimice ale hirurilor și oxizilor elementelor indicate, specificând deasupra
elementelor respective covalența lor.
Grupa n VA VIA VIIA Calcularea
Elementul P S Cl covalenței
Perioada Covalența minimă 8-n
a 4-a în hidruri
Covalența maximă n
în oxizi
Elementele din grupa IVA au în stratul de valență 4 electroni:
- Primele elemente din grupă, carbonul și siliciul, ajung la configurația de octet prin punere în comun, cu alți atomi a celor 4
electroni de valență.
Variația în perioadă:
Grupa (A) I(1) II(2) III(13) IV(14) V(15) VI(16) VII(17)
Elementul Na Mg Al Si P S Cl
Caracterul electrochimic
al elementului
Oxizii

Variația caracterului
Baze, acizi

Variația tăriei
Caracterul bazic al oxizilor metalici crește în perioada a a-3-a de la ................... la ......................., paralel cu creșterea
caracterului ................................................
20
Caracterul acid al oxizilor nemetalici crește în perioada a a-3-a de la ................... la ......................., paralel cu creșterea
caracterului ................................................
Variația în grupă:
Caracterul bazic al oxizilor metalici crește în grupă de la de la ................... la ......................., paralel cu creșterea caracterului
................................................
Caracterul acid al oxizilor nemetalici crește în grupă de la ................... la .........................., paralel cu creșterea caracterului
................................................
Aplicații
1. Completează în dreptunghiurile libere proprietățile învățate, respectând variația acestora în grupe și perioade:

2. Completează spaţiile punctate cu cuvântul sau cuvintele potrivite, astfel încât afirmaţia să fie corectă:
a)Elementele care au proprietatea de a ceda electroni se numesc ....................... şi au caracter .....................
b)În perioadă caracterul electropozitiv ...................... de la dreapta spre stânga, iar în grupele principale creşte de ...................
în ..................
c) În grupele secundare , caracterul electropozitv creşte de ................. în ....................
d) Elementele care au tendinţa de a accepta electroni şi de a forma ..................... sunt ................. şi au caracter ..................
e)Electronegativitatea ....................... în grupă de jos în sus.
f)În perioadă electronegativitatea .................... de la stânga spre dreapta.
g)Elementele As, Sb, Te, Si, Ge au proprietăţi ........................ şi ..........................; ele sunt ......................
h)Hidroxidul de aluminiu este un hidroxid ................, el reacţionează atât cu ............. cât şi cu ...............
i)Cu cât un metal este mai electropozitiv, cu atât dă o bază ......... ............

3.Se dau următoarele elemente chimice: Na, Cl, S, Al, P, Mg, Cu, F a) identifică metalele şi aranjează-le în ordinea creşterii
caracterului electropozitiv; b) identifică nemetalele şi aranjează-le în ordinea scăderii caracterului electronegativ.

........................................................................................................................................................................

........................................................................................................................................................................

4. Care dintre următorii ioni au structura gazului rar Ar: a) Mg+2, Cl-, S+2; b) Cl-, S-2; c) Mg+2 F-, S-2; d) S-2, Cl-, Al+3.

5. Care dintre următorii ioni sau atomi au trei electroni pe substratul 3p: a) P, O-2; b) P-3, N; c) Al, P, N; d) P.

21
 LEGĂTURI CHIMICE

LEGĂTURA IONICĂ, CRISTALE IONICE

Formarea compuşilor ionici
Conform Teoriei legăturii chimice, unii atomi cedează electroni și se transformă în ioni pozitivi, iar alți atomi acceptă electroni
și devin ioni negativi. În această situație:
-atomii metalului cedează electronii de valenţă, devenind ioni pozitivi;
-atomii nemetalului acceptă electronii cedaţi de metal, devenind ioni negativi;
-între ionii pozitivi şi negativi formaţi se exercită forţe de atracţie de natură electrostatică care asigură coeziunea cristalului şi
duce la apariţia substanţelor ionice (cristale ionice);
-cristalele sunt substanţe în care particulele sunt aranjate ordonat, alcătuind corpuri geometrice.
Modelarea legăturii ionice pentru clorura de sodiu:
.. .. ..
Na . – 1e- → Na+ ; : Cl  + 1e- → : Cl :− ; Na+ + : Cl :− forte Na+Cl- sau NaCl
.. .. .. electrostatice
Procesele de cedare ;i acceptare de electroni au loc simultan, deci pot fi modelate astfel:
.. ..
forte
Na . + : Cl  → Na+ + : Cl :−
Na+Cl- sau NaCl
.. electrostatice ..

Pe baza modelului prezentat mai sus, modelează formarea legăturii ionice în: a) oxidul de magneziu; b)sulfură de sodiu; c)
clorură de aluminiu

.......................................................................................................................................................................

......................................................................................................................................................................

......................................................................................................................................................................
Ionii pozitivi şi ionii negativi dintr-un cristal ionic
-se dispun alternativ, alcătuind o reţea cristalină prin repetarea unei unităţi structurale a reţelei, numită celulă elementară, pe
cele trei direcţii ale spaţiului;
-ocupă poziţii fixe în nodurile reţelei cristaline;
-se înconjoară cu un număr de ioni de semn contrar, numit număr de coordinare;
-se atrag prin forţe puternice, care asigură stabilitatea cristalului în stare solidă la temperatură obişnuită,
Reţeaua cristalină de clorură de sodiu este alcătuită din
celule elementare de formă cubică, în care:
-ionii clorură ocupă vârfurile cubului şi centrele feţelor cubului;
-ionii de sodiu ocupă mijlocul muchiilor cubului şi centrul
cubului;
-în vecinătatea fiecărui ion de sodiu se găsesc 6 ioni clorură şi
în vecinătatea fiecărui ion clorură se găsesc 6 ioni de sodiu;
-apare astfel un cristal cubic cu feţe centrate, muchii centrate şi
centrat intern.

Este incorect să se vorbească de molecule în cazul compuşilor ionici.

Exemple de combinații ionice: săruri, oxizi bazici, hidroxizi.
Sarcină de lucru
Indică formulele chimice pentru:

Săruri ............................................................................................................................................................

Oxizi bazici ...................................................................................................................................................

Hidroxizi .......................................................................................................................................................

22
Proprietăţile cristalelor ionice
Proprietatea Interpretarea
1. Sunt substanţe solide la temperatură Forţele de atracţie dintre ioni sunt puternice.
obişnuită. Energia cinetică a particulelor este mică.
Au un aranjament compact şi ordonat de ioni.
2. Au temperaturi de topire ridicate, în general Forţele electrostatice dintre ioni sunt puternice. Cu cât forţele sunt
de ordinul sutelor de grade. mai puternice, cu atât temperaturile de topire sunt mai ridicate.
3. Nu conduc curentul electric în stare solidă. Ionii ocupă poziţii fixe în cristal.
4. Sunt solubile în apă. Apar forţe de atracţie între ionii cristalului şi moleculele polare ale
apei (forţe ion-dipol), iar ionii se hidratează.
5. Conduc curentul electric numai în topitură şi Prin topire şi prin dizolvare, cristalul ionic se distruge iar ionii
în soluţie apoasă. componenţi devin mobili.
6. Se sparg prin lovire (sunt casante) Prin alunecarea straturilor de ioni, apar forţe de respingere între ionii
de acelaşi semn.
Sarcină de lucru
Realizează o sinteză referitoare la utilizările clorurii de sodiu.

23
 LEGĂTURA COVALENTĂ

Legătura covalentă
-se realizează prin punere în comun de electroni între atomi identici sau diferiţi;
-este rezultatul punerii în comun de electroni necuplaţi din stratul de valenţă prin întrepătrunderea unor orbitali
monoelectronici identici sau diferiţi;
-conduce la formarea compuşilor moleculari.

Legături covalente nepolare – formarea moleculelor din atomi de același fel

- se stabilesc între atomi identici de nemetale;
- perechea de electroni comună aparţine în egală măsură ambilor atomi;
- electronii care nu participă la formarea legăturii – electroni neparticipanți
- se formează molecule nepolare la care centrul sarcinilor pozitive coincide cu centrul sarcinilor negative.
Ex: Molecula H2

Sarcină de lucru
Modelează formarea legăturilor covalente pentru moleculele indicate.
Molecula Modelarea formării legăturii Formula Lewis Tipul de legătură Covalennța
(simplă/dublă/triplă) elementelor

H2

Cl2

N2

Legături covalente polare – formarea moleculelor din atomi diferiți

- se stabilesc între atomi cu electronegativitate diferită;
- pot fi legături covalente simple, duble şi triple;
- perechea de electroni comună este atrasă de atomul cu electronegativitate mai mare şi aparţine în mai mare măsură
acestuia;
- se formează astfel un dipol, adică o structură cu zone cu densitate de sarcină parţial pozitivă şi parţial negativă;
- polaritatea creşte cu creşterea diferenţei de electronegativitate dintre atomii legaţi;
- se formează molecule polare cu condiţia ca molecula să nu prezinte simetrie geometrică, caz în care molecula este nepolară
(exemplu: CCl4, CH4, CO2);
- la moleculele nepolare între centrul sarcinilor pozitive şi centrul sarcinilor negative există o distanţă bine determinată care
depinde de volumul atomilor care se leagă şi de electronegativitatea lor.
Ex:

Dipol (sarcini fracționare)

24
Sarcină de lucru
Modelează formarea legăturilor covalente pentru moleculele indicate.
Molecula Modelarea formării legăturii Formula Lewis Tipul de legătură Covalennța
(simplă/dublă/triplă) elementelor

HCl

H2O

NH3

CH4

Concluzii:
- legătura covalentă este localizată în spaţiu;
- legătura covalentă este caracterizată de o anumită lungime;
- între legăturile dintr-o moleculă se formează unghiuri caracteristice şi constante;
- moleculele au o structură spaţială în care respingerile dintre dubletele electronice de legătură şi dubletele electronice
neparticipante sunt minime;
- polaitatea legăturii crește cu diferența de electronegativitate a elementelor;
- legătura covalentă se regăseşte şi în cristalele covalente (atomice), între atomii unui element; cristale covalente sunt siliciu,
germaniu, arseniu, carbonul există în două tipuri de cristale covalente –diamantul şi grafitul

Comparație: Legătura covalentă polară poate fi considerată ca o stare intermediară între legătura ionică şi legătura covalentă
polară;
Legătură ionică Transfer complet de electroni;
(metal + nemetal) sarcini întregi

Sarcini parțiale
Legătură covalentă polară
(nemetale diferite)

Legătură covalentă nepolară Fără sarcini

(nemetale identice)

APLICAȚII
1. Așează următoarele molecule în ordinea creșterii polarității legăturii: HF, HCl, HBr, HI.
2. Selectează dintre formulele de mai jos pe cele care sunt molecule și modelează structurile Lewis: CaCl2, CCl4, NaF,
NF3, KOH, H2O, H2O2, K2S, H2S, NaCN, HCN, CH3Cl, C2H4, C2H2, H2CO3

25
 LEGĂTURA COVALENTĂ COORDINATIVĂ

-este un caz particular al legăturii covalente polare;

-se realizează prin punere în comun de electroni de către un singur atom;
-atomul care posedă o pereche de electroni neparticipanți se numeşte donor iar celălalt atom care are un orbital vacant se
numeşte acceptor;
-atomul donor trebuie să posede cel puţin o pereche de electroni neparticipanţi;
- se realizează prin întrepătrunderea unui orbital dielectronic al donorului cu un orbital vacant al acceptorului.
-legătura coordinativă se reprezintă printr-o săgeată orientată de la donor către acceptor:
A: + B ⎯ ⎯→ A:B reprezentare: A ⎯ ⎯→ B
donor acceptor
Ex:
Formarea legăturii covalent coordinative în ionul hidroniu H3O+

......................................................................................................................................................................
Formarea legăturii covalent coordinative în ionul amoniu NH4+

......................................................................................................................................................................

INTERACŢII INTERMOLECULARE

Legătura ionică şi legătura covalentă sunt legături puternice deoarece se stabilesc între ionii sau atomii dintr-un
compus chimic. Responsabile de proprietăţile fizice diferite ale substanţelor sunt interacţiile dintre molecule mult mai slabe
decât legăturile chimice.
Interacţiile intermoleculare legătura de hidrogen
forțele van der Waals interacții dipol-dipol
interacții de dispersie (forțe London)
Legătura de hidrogen este legătura ce se stabileşte între molecule ce conţin hidrogen legat de atomi nemetalici cu
volum mic şi electronegativitate mare cum ar fi F, O, N. Molecule care formează legături de hidrogen HF, H2O, NH3.
Se formează asociaţii moleculare de tipul (HF)n, (H2O)n
Modelează formarea legăturilor de hidrogen între moleculele de HF.

.................................................................................................................................................................
Modelează formarea legăturilor de hidrogen între moleculele de apă.

......................................................................................................................................................................
Moleculele asociate prin legături de hidrogen au puncte de fierbere şi topire ridicate, vâscozitate şi tensiune de
suprafaţă mari.
Apa are punctul de fierbere 1000C, punctul de topire 00C, gheaţa pluteşte pe apa lichidă. Structura gheţii este tetraedrică. În
gheață se găsește un număr aproape dublu de legături de hidrogen față de cel din apa lichidă. Golurile formate în cristalul de
gheaţă îi determină acesteia o densitate mai mică decât a apei lichide. Densitatea apei la 40C este 1g/cm3
Forțele van der Waals
Interacțiile dipol-dipol sunt interacții care se exercită între molecule polare ca: HCl, H2S, HBr, H2O etc. Polii de
semn contrar ai moleculelor polare se atrag prin forțe de natură electrostatică. Legăturile sunt cu atât mai puternice, cu cât
polaritatea moleculelor este mai mare.
Știind că un dipol se reprezintă simbolic + - , reprezintă legătura dipol-dipol:

26
 Interacțiile de dispersie (London) sunt forțe slabe, din care cauză nici nu au titulatura de legături. Forțele van der
Waals acționează între atomii gazelor rare (Ne, Ar, Kr) și între molecule nepolare (H2, O2, N2, CO2, CH4). Aceste forțe sunt
caracteristice și substanțelor organice conținute în gazele naturale, petrol, grăsimi, etc.
Substanțele, între moleculele cărora se exercită aceste forțe slabe sunt gaze sau lichide la temperatură obișnuită și au puncte
de fierbere scăzute.
LEGĂTURA DE HIDROGEN > FORȚE DIPOL-DIPO L> FORȚE DE DISPERSIE

Probleme
I.Scrie cuvântul / cuvintele din paranteză, care completează corect fiecare dintre următoarele afirmaţii.
1.Legătura chimică din KCl este ................................ (covalentă polară/ionică)
2.Prin .......................... de electroni se formează ioni pozitivi. (cedare/acceptare)
3.Interacţiile intermoleculare sunt ................................. decât legătura ionică sau decât legătura covalentă.(mai slabe/mai
puternice)
4.Într-o moleculă polară sarcinile care apar au valori .......................... (fracţionare/întregi)
5.Pentru a-şi realiza configuraţia stabilă de octet pe ultimul strat, Mg şi Ca vor................. electroni. (ceda/accepta)
6.Substanţele ale căror particule constituiente sunt aranjate în mod ordonat sunt substanţe .............. .........................
(cristaline/gazoase)
7.Un cristal ionic este o structură geometrică spaţială regulată, formată din ...................................... (molecule/ioni pozitivi şi
negativi)
8.Legătura covalentă se realizează prin ...................................................... de electroni între atomi identici sau diferiţi. (cedare
sau acceptare/punere în comun)
9.În molecula de hidrogen, dubletul de electroni .................................. în egală măsură celor doi atomi. (aparţine/nu aparţine)
10.Legăturile covalente polare se stabilesc între atomi cu electronegativitate .......................... (identică/diferită)
11.Legătura covalentă polară poate fi considerată ca o stare intermediară între legătura ................... şi legătura covalentă
nepolară. (ionică/covalentă coordinativă)
12.Polaritatea legăturii covalente creşte cu creşterea .......................................................................... (diferenţei de masă
atomică dintre atomii legaţi/diferenţei de electronegativitate dintre atomii legaţi)
13.Legătura covalentă coordinativă este un caz particular al legăturii ..................................... (ionice/covalente)
14.În ionul amoniu există trei legături covalente polare şi o legătură .......................... (ionică/covalentă coordinativă)
II.La următoarele întrebări alege un singur răspuns corect.
1.Compus ionic este: a)apa; b)acidul sulfhidric; c)oxidul de calciu; d)amoniacul.
2.Substanţele ionice se caracterizează prin: a)masă moleculară mare; b)conductibilitate electrică în soluţie sau topitură;
c)temperatură de topire foarte scăzută; d)prezenţa lor în toate stările de agregare.
3. Formula chimică a unui compus ionic indică: a)raportul dintre numărul de ioni pozitivi şi numărul de ioni negativi din cristalul
ionic; b)numărul de ioni de un anumit semn înconjurat de ioni de semn contrar; c)numărul de molecule de compus ionic din
cristalul ionic; d)formula moleculei compusului respectiv.
4.În molecula de azot, legătura chimică este: a)covalentă polară; b)covalentă nepolară; c)ionică; d)simplă.
5.Numărul de electroni implicaţi într-o legătură covalentă triplă este: a)2; b)3; c)4; d)6.
6.Șirul care conține numai molecule polare este: a) HBr, H2O, H2 b) H2S, HF, CO2, c)CH4 HCl, H2O, d) NH3, HClO, CO
7.Seria formată din atomi care pot participa la legături covalente triple este: a)C, N, Cl; b)F, Br, I; c)C, N, P; d)N, S, Cl.
8.Conţin electroni neparticipanţi: a)CH4; b)H2O; c)NH4+; d)H2.
9.O legătură covalent-coordinativă se realizează: a)prin punere în comun a două perechi de electroni neparticipanţi de către
un singur atom; b)prin punere în comun de electroni necuplaţi din stratul de valenţă; c)între molecule nepolare; d)prin punere
în comun a unei perechi de electroni neparticipanţi de către un singur atom.
10.Între moleculele de acid fluorhidric se stabilesc: a)legături ionice; b)legături de hidrogen; c)legături covalente polare;
d)legături covalente nepolare.

27
 ECUAŢIA DE STARE A GAZULUI IDEAL

Dă exemple de substanţe care la temperatură obişnuită se găsesc în stare gazoasă.

- gaze rare care au molecule monoatomice ....................................................................................................

- nemetale cu molecule diatomice nepolare ...................................................................................................

- hidruri ale unor nemetale cu molecule polare .............................................................................................

- oxizi nemetalici (oxizi acizi) .......................................................................................................................

Caracteristicile gazelor
• nu au formă şi nici volum propriu
• difuzează uşor
• au energie cinetică mare
• se amestecă în orice proporție
• străbat orificii foarte fine ale unor materiale poroase
• sunt compresive
• exercită presiune asupra pereților vasului în care se găsesc

Modelul gazului ideal

- distanțele dintre molecule sunt mult mai mari decât dimensiunile acestora;
- foțele de interacțiune dintre molecule sunt neglijabile
- presiunea gazului este determinată numai de ciocnirea dintre molecule și pereții vasului, neglijându-se ciocnirile
intermoleculare.

Starea unui gaz la un moment dat este determinată de

presiune (p) -pentru o masă de gaz dată, parametrii de stare sunt legaţi prin
Parametrii de stare volum (V) p V
temperatură (T) relaţia: = constant
T
Temperatura, T
- se exprimă în grade Kelvin (K), dar se măsoară de obicei în grade Celsius, (0C), ca t.
- Trecerea de la o scală de temperatură la alta se face cu relaţia T = t + 273.
1.Calculează temperatura în grade Kelvin
a) t=200C; T= ………………….
b) t= -230C; T= ………………….
2.Calculează temperatura în grade Celsius
c) T= 300K; t= ………………….
d) T= 373K; t= ………………….

-
Presiunea (p) se măsoară în atmosfere (unitate de măsură convenţională)
1 atm =1,013 . 105 N/m2
1 atm = 760 mm Hg

Volumul gazelor se măsoară în m3, L(dm3) şi mL(cm3).

1 dm3=1L: 1 cm3=1mL
1m3 = 1000 dm3 = 1000L
1dm3 = 1000 cm3 = 1L = 1000mL

28
 Pentru o masă determinată de gaz, caracterizată de parametrii p1, V1, T1 care trece într-o altă stare cu parametrii p2,
p1  V1 p 2  V2
V2, T2 se poate scrie. =
T1 T2
Proces Parametrii de stare Ecuația procesului/ Legea Dependențaîntre
Constant Variabil parametri
IZOTERM T P,V p1V1 = p 2V2  pV = ct. P și V variază invers
Boyle Mariotte proporțional
p1  V1 p 2  V2 IZOBAR p V,T V1 V2 V V și T variază direct
= =  = ct. proporțional
T1 T2 T1 T2 T
Gay-Lussac
IZOCOR V P, T p1 p 2 p p și T variază direct
=  = ct. proporțional
T1 T2 T
Charles

Condiţii normale: V0, T0 şi p0. Condiţii date

T0 este temperatura de 273 K p p  V p0  V0
Rezultă relaţia: =
p0 = 1 atm T T T0
V0 = volumul gazului în condiții normale (c.n.) V
p0  V0 1atm  22,4dm 3 / mol L  atm
Raportul = R - constanta universală a gazelor R= = 0,082
T0 273K mol  K
R = 0,082 L .atm/mol . K 1atm  22,4m / kmol
3
m 3  atm
Volumul molar este volumul ocupat de un mol de R= = 0,082
273K kmol  K
substanţă gazoasă în condiţii normale. VM=22,4 dm3/mol.
Într-un mol se găseşte acelaşi număr de particule 1,013  10 N / m  22,4m / kmol
5 2 3
KJ
R= = 8,31
(molecule, atomi, ioni) şi anume 6,022 . 1023 numit 273K kmol  K
numărul lui Avogadro şi notat cu NA (1KJ = 1N  1m)

Ecuația de stare
 p.V= R.T
pentru un mol de gaz, iar pentru υ moli de gaz relaţia devine:
 p.V = υ.R.T - ecuaţia de stare a gazelor perfecte sau ecuaţia generală a gazelor.
υ = m/M
m
 ecuaţia generală a gazelor se mai poate scrie p  V =  R T
M

APLICAŢII
1.Ce volum ocupă în condiţii normale 6g oxigen şi 0,05 kmoli amoniac?
2.Ce masă au 1,12 L acid sulfhidric (c.n.) şi 6,2 L oxigen (c.n.)?
3.Să se determine numărul de molecule cuprins în 6,4g SO2 şi 56 L Cl2 (c.n.).
4.Presiunea unui gaz care ocupă un volum de 2,6 L este 1,2 atm. Care va fi presiunea gazului dacă este comprimat
la 1 L?
5.Prin micşorarea volumului unui gaz de la 5 L la 2 L presiunea gazului ajunge la 10 atm. Care a fost presiunea
iniţială?
6.Dintr-un cilindru de oţel de 40 L, umplut cu gaz la 00C şi 150 atm, se scot 1000 L gaz în c.n. Care va fi noua
presiune din cilindru?
7.Dintr-un cilindru de oţel de 20 L care conţine H2 la 4,48 atm, se scot 3g H2. Ce presiune are gazul rămas în
cilindru? (T=ct.)
8.1L gaz aflat la 500C, este încălzit la 1000C. Se cere noul volum la presiune constantă.
9.1 L gaz aflat la 4 atm şi 200C, se încălzeşte până când presiunea devine 8 atm. Până la ce temperatură a fost
încălzit gazul?
10.Ce masă au 1000 L dioxid de carbon aflaţi la 270C şi 1,5 atm?
11.Ce volum ocupă 80g oxigen la 170C şi 1 atm?
29
 12.Să se determine numărul de moli CO2 care se găsesc într-un balon de 200 L la 150C şi 2,5 atm.
13.O substanţă gazoasă ocupă la 2 atm şi 270C un volum de 3L şi cântăreşte 6,829g. Calculaţi masa moleculară a
substanţei.
14.O masă de gaz de 14,95g ocupă un volum de 6 L la presiunea de 1,5 atm şi temperatura de 50 0C. Care este
masa moleculară a gazului?
15.Câte molecule conţin: a) 44,8 L SO2; b) 0,05 kmoli N2; c)132g CO2.
16.20 L H2 măsurat la 2 atm şi 270C reacţionează cu clorul. Ce cantitate de acid clorhidric se obţine dacă
randamentul reacţiei este 90%?
17.Se descompun termic 735g clorat de potasiu. Gazul rezultat este introdus într-un cilindru cu capacitatea de 10 L
la 00C. Ce presiune va exercita gazul în cilindru la 00C?

30
 Densitatea gazelor
Densitatea absolută Densitatea relativă a unui gaz față de alt gaz
Densitatea gazelor  = m / V (kg/m3, g/cm3, g/L) 1 M 1/ Vm M
d= = = 1
Densitatea în condiții normale  0 = M /V0  2 M 2 / Vm M 2
32 g / mol Densitatea față de hidrogen: d = M/2
(Ex  0 / O2 = = 1,4825 g / L ) Densitatea față de oxigen: d = M/32
22,4 L / mol
Densitatea față de azot: d = M/28
Densitatea față de aer: d = M/28,9
(Masa molară medie a aerului = 28,9g/mol etc.

Amestecuri de gaze:

M = x1 M 1 + x2 M 2 + x3 M 3 + ...... ( x1 , x 2 , x3 ..... - fracții molare ale componentelor amestecului)

xi = p1 / 100 M =
p1 p p
M 1 + 2 M 2 + 3 M 3 + ......
100 100 100

Presiunea parțială și totală

P= p1+ p2+ p3 +.... ; P –presiunea totală a amestecului gazos
p1, p2, p3.... –presiunile parțiale ale gazelor din amestec
pi= xi P pi –presiunea parțială a gazului i
xi – presiunea parțială a gazului idin amestec

Probleme
1.Care din următoarele gaze pot fi culese în vase cu gura în sus sau cu gura în jos: H2, Cl2, O2, N2, CO2, CH4, NH3?
a) vase cu gura în jos .........................................................................
b) vase cu gura în sus .........................................................................

2.Încercuiește răspunsul corect:

a) densitatea relativă a CO față de N2 este: 1 sau 2 sau 2,
b) substanța gazoasă care are densitatea relativă față aer 2,46 este: Cl2, CO sau CO2
c) o substanța care are densitatea relativă față de hidrogen 18,25 este: Cl2, HCl sau CO2

3.Un gaz are la temperatura de 127 0C și presiunea de 2 atm, densitatea 0,9756g/dm3. Identifică gazul.

4. Calculează fracțiile molare și masa moleculară medie pentru:

a) un amestec echimolecular format din format din CO2 și Cl2
b) un amestec echimolecular format din CO2 și Cl2 și NH3
c) un amestec de CO și CO2 aflat în raport molar de 1:3
d) un amestec format din 50% N2, 40%O2 și 10%CO2

5. a) Compoziția molară a clorului într-un amestec de clor și azot cu masa molară de 42,33g/mol amestec este:
a)66,7%, 33,3%, d) 50%
b) Masa de azot conținută de 12,7 amestec este: a) 5,6g, b) 6,4g, c) 8,46g

6. Compoziția volmetrică a aerului este 78% N2, 21%O2 și 1%CO2..Calculează :a) masa moleculară medie a aerului,
b) compoziția masică și molară a aerului c) raportul volumetric, masic și molar al aerului.

7. Compoziția masică a unui amestec gazos este 65% N2, 20%O2 și 15%CO..Calculează: a) compoziția volumetrică
și molară a amestecului gazos, b) raportul volumetric, masic și molar al amestecului gazos., c) masa moleculară
medie a amestecului gazos.
31
32
 SOLUȚII

Să ne amintim din gimnaziu:

Soluția este un amestec omogen format din doi sau mai mulți componenți.
Părți componente solvent sau dizolvant (substanța care dizolvă) – de obicei apa (soluție apoasă) - ms
solvat sau solut sau substanță dizolvată (substanța care se dizolvă) – md
Dizolvarea substanţelor
O mare parte dintre substanţele anorganice şi câteva clase de substanţe organice se pot dizolva în apă; dintre acestea unele
se dizolvă mai uşor altele se dizolvă mai greu.
Efectul termic al dizolvării
Dizolvarea substanţelor este rezultatul a două procese care se condiţionează reciproc:
-ruperea legăturilor din reţeaua cristalină a substanţei care se dizolvă şi a forţelor dintre moleculele solventului – procese
endoterme, în care se absoarbe căldură (Q1);
-apariţia unor forţe de atracţie între particulele rezultate din reţeaua cristalină şi moleculele solventului (solvatare sau hidratare
dacă solventul este apa) – proces exoterm, în care se degajă căldură (Q2)
Dizolvarea ca proces sumativ, din punct de vedere termic, poate fi:
-endotermă, Q1> Q2 şi temperatura soluţiei scade - exemple: dizolvarea în apă a Na2S2O3 (tiosulfat de sodiu), NH4SCN
(sulfocianură de amoniu), CO2;
-exotermă, Q1< Q2 şi temperatura soluţiei creşte – exemple: dizolvarea în apă a KOH, H2SO4.
-atermică, Q1= Q2 şi temperature soluţiei nu se modifică – exemple: dizolvarea în apă a zahărului.
În urma dizolvării substanţelor, se formează amestecuri omogene numite soluţii.
Activitate experimentală
Temperatura apei Temperatura soluţiei Tipul de dizolvare
Dizolvarea în apă a NaOH
Dizolvarea în apă a NH4Cl
Dizolvarea în apă a zahărului
a) Dizolvarea unui compus ionic în apă (ex. NaCl)

b) Dizolvarea moleculelor polare în apă (ex. NHCl)

Sarcină de lucru
Să completăm spaţiile punctate.
1.La dizolvarea în apă a compuşilor ionici se stabilesc interacţii .................................................. , după care ionii trec în soluţie
sub formă .............................................
2.La dizolvarea în apă a compuşilor cu molecule polare se stabilesc interacţii ..................................., au loc apoi procese de
................................ a substanţei şi de ................................... a ionilor cu molecule de apă.
3.Procesele care au loc la dizolvarea clorurii de sodiu în apă se pot scrie simplificat astfel .......................

.......................................................................................................................................................................
4.Procesul de ionizare a acidului clorhidric în prezenţa apei se poate scrie astfel

.......................................................................................................................................................................
33
 FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ SOLUBILITATEA SUBSTANŢELOR
Activitate experimentală
Factorul Modul de lucru Obs. experimentale Concluzii
Natura În două eprubete puneţi apă şi adăugaţi Picătura de CCl4 NU se dizolvă în
solventului şi a câte o picătură de tetraclorură de carbon apă.
solvatului (CCl4) Iodul nu se dizolvă în ................ El
a)în prima eprubetă adăugaţi câteva se dizolvă în .................. formând o
cristale de iod; soluţie de culoare
b)în a doua eprubetă adăugaţi câteva ................................
cristale de sulfat de cupru. Sulfatul de cupru nu se dizolvă în
................ El se dizolvă în
..................
formând o soluţie de culoare
....................
Temperatura 1.Puneţi în două eprubete volume egale Zahărul nedizolvat se dizolvă dacă
de apă distilată, apoi introduceţi cantităţi eprubeta este introdusă în paharul
egale de zahăr până când o cantitate cu apă .........................
rămâne nedizolvată. Cantitatea de zahăr nedizolvat
a)introduceţi o eprubetă într-un pahar cu creşte la introducerea eprubetei în
apă fierbinte; paharul cu apă ..........
b)introduceţi o eprubetă într-un pahar cu
apă foarte rece. La scoaterea dopului în sticla rece
2.Puneţi sifon într-o sticlă şi astupaţi-o cu se observă ......................................
dop. Ţineţi sticla în gheaţă şi apoi După introducerea sticlei în vasul cu
scoateţi-i dopul. Introduceţi sticla într-un apă fierbinte are loc ............
vas cu apă fierbinte. .....................................
Presiunea Lăsaţi pe masă, una lângă alta, o sticlă cu În sticla cu dop apa este
apă minerală cu dop şi alta fără dop. ............................. În sticla fără dop
Gustaţi după două ore apa din cele două apa este .............................
sticle.

Concluzii
1.Substanţele ionice şi substanţele cu molecule polare se dizolvă în solvenţi polari cum este apa; substanţele cu
molecule nepolare se dizolvă în solvenţi nepolari; substanţele cu reţele covalente (diamant, grafit) nu se dizolvă în
nici un solvent.
2.Solubilitatea în apă a substanţelor solide şi lichide creşte,în general, cu creşterea temperaturii. Solubilitatea în
apă a gazelor scade cu creşterea temperaturii.
3.Solubilitatea gazelor creşte cu creşterea presiunii.

Exprimarea cantitativă a solubilităţii substanţelor în apă

Solubilitatea reprezintă cantitatea maximă de solvat care se poate dizolva într-o cantitate dată de solvent la o anumită
temperatură. Solubilitatea în apă a unei substanţe se poate exprima în grame de substanţă dizolvată în 100g apă (100 mL
apă) sau într-un litru de apă la 200C
Coeficientul de solubilitate, S – marime caracterisctică pentru fiecare substanță - într-un anumit solvent
- la o anumită temperatură
După valoarea valoarea coeficientului de solubilitate S:, substanţele se clasifică în:
a) substante usor solubile S > 10 SNaCl = 36; SNaNO3 = 87,5
b) substante greu solubile S = 0,01 – 1 SCaCO3 = 0,2
c) substante practic insolubile S < 0,01 SAgI = 3 ´ 10 -6
Ex. SNaCl= 36 în apă la 200C

SAgCl= 0,000014 în apă la 200C

34
Clasificarea soluțiilor după gradul de saturare:
1. …………………………………………………………………………………………..…………
2. ……………………………………………………………………………………………………..
3. …………………………………………………………………………………………………......
Soluție diluată –
Soluție concentrată –
md
Calculul solubilității: S =  100 c%= (S/S+100) x 100
mH 2 O
Aplicații
1. Determină concentrația procentuală a soluțiilor saturate a următoarelor substanțe la 400C: a) NaCl (S=36,32);
b)NaNO3 (S =104,9).
2. Care este solubilitatea AgNO3 la 600C știind că la acestă temperatură o soluție saturată are concentrața c=82,48%?
3. Care este solubilitatea KClO3 la 800C, știind că la această temperatură o soluție saturată de substanță are
c=27,54%?
4. Ce cantitate de NaBr este necesară pentru a fi dizolvată în 250 g apă, pentru a obține o soluție saturată la 400C
(S=36,32 g). Ce cantitate de soluție se obține și care este concentrația acesteia?
5. Determină masele de substanțe necesare pentru prepararea a 90 g soluție saturată de NH4Cl la 500C (S=50)
6. Ce cantitate de NH4Cl trebuie adăugată la 500 g soluție de concentrație c=10% pentru a obține o soluție saturată la
400C (S=46)

35
 1. CONCENTRAŢIA PROCENTUALĂ
-reprezintă cantitatea de substanţă dizolvată în 100 g de soluţie;
-se poate exprima în procente de masă sau de volum;
Substanță dizolvată sau solvat sau solut (md)
Soluție (ms)  ms=md+ mapa
Dizolvant sau solvent (mapa – când solventul este apa)

md (masă substanță dizolvată) ......................................................... ms (masă soluție)

c% (concentrație procentuală) ......................................................... 100 g soluție
md ms
-relaţiile de calcul: c% =  100 ; ms = md + mapă ; -densitatea unei soluţii =
ms Vs
Aplicaţii:
1.Completează tabelul de mai jos cu valorile corespunzătoare:
Substanță NaOH KOH NaCl H3PO4 HCl NaOH
masă subst. .....g 1 kmol 117 g 0,1 moli 73g =…..moli ...... kmoli
dizolvată
masă solvent ….. g ..... g 1kg ……g …… g …….. g
masă soluție 200 g …. g …. g …….g …L(  = 1,25g/cm3) 1L(  = 1,23g/cm3)
c (%) 10% 50% ........ 25% 20% 20%

36
 2. 600g soluţie de concentraţie 30%, pierde prin evaporare 200g apă. Concentraţia soluţiei după evaporare este: a)
25%; b) 45%; c) 10%.

3. Se amestecă 0,25 L soluţie HNO3 de c = 52% şi  = 1,328g/cm3 cu 200g soluţie HNO3 34% şi cu 150g H2O.
Calculează concentraţia procentuală finală.

4. Se introduc 3 moli ZnCl2 în 0,25kg soluţie ZnCl2 de concentraţie 20%. Ce concentraţie procentuală are soluţia
obţinută?

4. Se amestecă 200g soluţie sare 30% cu o cantitate de soluţie 20% din aceeași sare. Soluția este supusă fierberii,
masa ei reducându-se la jumatate, când concentratia devine 50% Ce volum din a doua soluție (cu  = 1,25g/cm3) s-a
utilizat? a) 200 mL; b) 160mL; c) 160L.

Regula dreptunghiului

5. Se amestecă o soluţie AgNO3 20% cu o soluţie AgNO3 50% şi se obţin 300g soluţie AgNO3 40%. Ce cantităţi se
folosesc din cele două soluţii pentru a obţine soluţia dorită?

37
 6. Se prepară 1,5 L soluţie HCl 18% cu densitatea1,089g/cm3, utilizând o soluţie HCl 21% şi o soluţie HCl 16%. Ce
cantităţi se utilizează din cele două soluţii de c=21% şi c=16%?

7. 300g soluţie H2SO4 de concentraţie 35% se amestecă cu o soluţie H2SO4 60%, obţinându-se o soluţie de c=50%.
Ce cantitate de soluţie H2SO4 60% s-a utilizat?

8. O soluţie de concentraţie 45% se amestecă cu 0,1kg soluţie 30%, obţinându-se o soluţie de concentraţie 40%. Ce
cantitate de soluţie 45% s-a utilizat?

9. Pentru a prepara o soluție de NaOH cu c=10% avem la dispoziție două soluții: una de concentrație c=8% și una
de concentrație c=16%. În ce raport m1/m2 trebuie amestecate cele două soluții pentru a obține soluția dorită?

38
 CONCENTRAŢIA MOLARĂ

- reprezintă numărul de moli de substanţă dizolvaţi într-un litru de soluţie;

ν (nr. moli solvat) ......................................................... Vs (volum soluție)
cm (concentrație molară) ......................................................... 1 L (dm3) soluție
Notații:
- concentraţia molară - cm,
- volumul soluţiei (exprimat în litri) - Vs
- numărul de moli de solvat - ν
- relaţii de calcul: 
cm = ;
Vs md
 cm =
md M  Vs
ν= ;
M

Aplicaţii
1.Ce concentraţie molară are soluţia care conţine: a)2moli ZnCl2 în 500mL soluţie; b) 174g Mg(OH)2 în 1500mL
soluţie;

2. Ce volum de soluţie de concentraţie 2 molar se poate prepara din:

a) 240g sulfat de cupru; b) 6 moli acid sulfuric;

3.Completați tabelul de mai jos cu valorile corespunzătoare:

Substanță HCl KOH NaCl H3PO4 Ca(OH)2 HNO3
Cantitate
..... moli 1 kmol 117kg 0,1 moli 74g 0,1 kmoli
Volumul soluției
2L ..... dm3 1000L .......cm3 1000 mL ...... g (=1,328g/cm3)
Concentrația molară
0,1 1/2 ........ 1/100 ........... 10

39
 4.Se amestecă 0,5 L soluţie Na2CO3 0,2 molar cu 300mL soluţie Na2CO3 0,5 molar. Care este concentraţia molară a
soluţiei finale?

5.Se neutralizează 200cm3 soluţie KOH 2 molar cu 400cm3 soluţie H2SO4. Care a fost molaritatea soluţiei de H2SO4?

6.Prin acţiunea acidului clorhidric 5 molar asupra calcarului de puritate 80%, au rezultat 67,2 L CO2. Se cere: a)
cantitatea de calcar utilizată; b) volumul de soluţie acid clorhidric necesar.

7.10,7g clorură de amoniu reacţionează cu o soluţie de hidroxid de calciu 0,1 molar. Calculaţi volumul soluţiei de
hidroxid de calciu utilizat.

8.Se neutralizează 500cm3 soluţie Ca(OH)2 2 molar cu o soluţie de acid azotic 3 molar. Ce volum de soluţie acid
azotic s-a utilizat?

40
 ECHILIBRUL CHIMIC

Un sistem, adica un ansamblu de substanțe (care reacționează sau nu, între ele) se afla intr-o stare de echilibru,
dacă:
- temperatura este aceeași în toate punctele sistemului,
- presiunea este constantă
- compoziția sistemului nu variază în timp.
Clasificarea reacíilor chimice în funcție de sensul de deplasare:
1) Reacțiile ireversibile sunt considerate reacțiile care au loc într-un singur sens, până la consumarea completă a unuia
dintre reactanți.
Echilibrul chimic se deplasează total în direcția în care din reacție se formează:
a) un compus volatil (gaz);
b) un compus greu solubil în apă (precipitat);
c) un compus foarte puțin disociat (de exemplu apă);
d) o combinație complexă stabilă precum reactivul Tollens;
Scrie ecuațiile reacțiilor chimice indicate:

a)zinc cu acid clorhidric b)azotat de argint cu clorură de sodiu

....................................................................................... ........................................................................................
c)hidroxid de potasiu cu acid clorhidric d)clorură de argint cu soluție de amoniac

........................................................................................ ........................................................................................

2) Reacțiile ireversibile sunt reacțiile în care, funcție de condițiile de reacție, sistemul poate evolua spre obținerea produșilor
de reacție sau în sens invers. Echilibrul chimic este o stare a reactanților și a produșilor unei reacții chimice reversibile ce se
desfășoară la temperatură constantă.
Scrie ecuațiile reacțiilor reversibile indicate:
a)dioxid de carbon și apă b)hidrogen și azot

............................................................................. ; .............................................................................
c)triclorură de fosfor și clor d)iod și hidrogen

............................................................................. ; .............................................................................
Conceptul de echilibru chimic
• În cazul unei reacții reversibile atât reacția directă, cât și reacția inversă pot avea loc în aceleași condiții. Deci pot
să aibă loc simultan, deoarece de îndată ce se formează produșii reacției directe, ei vor intra în reacția indirectă. În
momentul în care viteza reacției directe este egală cu viteza reacției inverse, nu se mai observă nici o transformare a
compoziției sistemului și se spune că s-a atins starea de echilibru.
• La echilibru compoziția chimică a sistemului nu se mai modifică.
• Cu toate acestea, cele două reacții, directă și inversă, continuă să aibă loc, cu viteze egale.
• În anumite cazuri, echilibrul poate fi complet deplasat către o anumită direcție, astfel că reacția este
ireversibilă.
Este important să se precizeze starea de agregare a reactanților și produșilor de reacție în momentul în care are loc
reacția. Aceasta se va preciza prin indici adăugați între paranteze rotunde la dreapta substanței astfel: g=gaz, s=solid, l=lichid,
aq=soluție apoasă.
Caracteristicile echilibrului chimic
1. Echilibrul este stabil (dacă se mențin neschimbate condițiile de reacție (concentrație, temperatură, presiune)
compoziția sistemului în echilibru rămâne aceeași);
2. Echilibrul are caracter dinamic - la echilibru cele două reacții (directă și inversă) au loc simultan cu viteze egale.
Echilibrul chimic se stabilește în mod spontan, fără să fie nevoie de intervenția unor factori externi, într-o perioadă de timp mai
mult sau mai puțin îndelungată. Anumite substanțe numite catalizatori, pot să reducă această perioadă, accelerând atingerea
echilibrului.
3. Echilibrul este mobil - dacă se schimbă condițiile de reacție (concentrația, temperatura, presiunea) echilibrul se
deplasează într-un sens sau altul;; mobilitatea explică acțiunea anumitor factori asupra deplasării echilibrului.

41
 PRINCIPIUL LUI LE CHATELIER
FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ ECHILIBRUL CHIMIC

Principiul lui Le Chatelier:

Chimistul francez Henri Le Chatelier (1850-1936) a enunțat principiul care guvernează evoluția echilibrului chimic în
funcție de variația condițiilor de reacție.
Definiție: dacă asupra unui sistem aflat la echilibru acționează o perturbare externă (o constrângere) atunci
echilibrul se deplasează în sensul diminuării acestei constrângeri.

Factorii care influențează deplasarea echilibrului chimic.

1. Influența concentrațiilor asupra echilibrelor chimice
• Mărirea concentrației unui component al sistemului conduce deplasarea echilibrului în sensul consumării
componentului respectiv.
• Dacă se micșorează concentrația unui component, echilibrul se deplasează în sensul formării
componentului respectiv.
Se consideră reacţia reversibilă:
1
4NH3 (g)+ 4O2 (g) 2N2O (g)+ 6H2O (g)
2
Alege în ce sens se deplaseză echilibrul la:
a. Creșterea concentrației de NH3? Sensul 1 / 2
b. Creșterea concentrației N2O? Sensul 1 / 2
c. Eliminare treptată a apei din sistem? Sensul 1/ 2
d. Introducerea de CO(g) în sistem? Sensul 2 / 2

2. Influența temperaturii asupra echilibrelor chimice

Reacții exoterme Reacții endoterme
Reactiile exoterme sunt reactiile care au loc cu degajare de Reactiile endoterme sunt reactiile care au loc cu absorbtie
caldura. de caldura.

• Mărirea temperaturii conduce deplasarea echilibrului în sensul reacției endoterme.

• Micșorarea temperaturii conduce deplasarea echilibrului în sensul reacției exoterme.
Alege în ce sens se deplaseză echilibrul, la creșterea temperaturii, în următoarele reacții :

N2O4 (g) NO2(g) + Q

2H2O (l) + Q H2(g) + O2(g)

S(s) + O2(g) - Q SO2(g)

3. Influența presiunii asupra echilibrelor chimice în fază gazoasă

• Mărirea presiunii conduce deplasarea echilibrului chimic în sensul formării componenților ce ocupă un volum mai
mic.
• Micșorarea presiunii conduce deplasarea echilibrului în sensul formării componenților ce ocupă un volum mai mare.
Alege varianta corectă pentru reaacía de mai jos:
Sinza amniacului este favorizată de (creșterea/scăderea) presiunii sistemului .

N2 ( g ) + 3 H2 ( g ) 2 NH3 ( g );

42
 Probleme:
1
1. Pentru reacţia reversibilă 2A(g) 2B(g) + C(g)
2
Alege afirmaţiile corecte, ştiind că reacția în sens direct este exotermă.
a) Variaţia presiunii nu influenţează echilibrul;
b) Creşterea concentraţiei reactantului A deplasează echilibrul în sensul 1;
c) La scăderea temperaturii echilibrul se deplasează în sensul 1;
d) La creşterea presiunii echilibrul se deplasează în sensul 2;
e) Scăderea concentraţiei lui A sau creşterea concentraţiei lui B au aceeaşi influenţă asupra echilibrului.
f) Dacă se elimină din sistem componenta C, echilibrul se deplasează în sensul 2.
g) Dacă se micşorează volumul camerei de reacţie, echilibrul se deplasează în sensul 2.
h) La creşterea temperaturii, este favorizată reacţia endotermă, deci echilibrul se deplasează în sensul 2.

2. Pentru reacţia A(g) + B(g) C(g) + 50kJ precizează în ce sens se deplasează echilibrul dacă:
a) mărim presiunea;
b) introducem reactant B;
c) scădem temperatura;
d) introducem reactant C;
e) mărim volumul camerei de reacţie.

3.Pe baza principiului Le Chatelier al deplasarii echilibrului chimic, sa se indice efectul maririi presiunii ,la temperatura
constanta,asupra urmatoarelor echilibre chimice :

a).CO2 ( g ) + H2 ( g ) H2 O ( g ) + CO ( g ); c).H2 ( g ) + I2 ( g ) 2 H I ( g );

b).SO2 ( g ) + 1 / 2 O2 ( g ) S O3 ( g ); d).2 O3 ( g ) 3 O2 ( g ) .

4. Se consideră reacţiile reversibile:

1) 4NH3 (g) + 4O2 (g) 2N2O (g)+ 6H2O (g) +Q

2) 4NH3 (g) + 5O2 (g) 4NO (g) + 6H2O (g) +Q

Alege condițiile optime pentru deplasarea echilibrului în sensul formării oxizilor

Legea acțiunii maselor

În anul 1864, doi oameni de știință norvegieni, matematicianul Cato Guldberg (1836-1902) și chimistul Peter Waage
(1833-1900), au descoperit relația matematică care descrie cantitativ compoziția amestecului de reacție după atingerea
echilibrului. Ei au enunțat legea acțiunii maselor.
Definiție: la echilibru, raportul între produsul concentrațiilor molare ale produșilor de reacție și produsul
concentrațiilor molare ale reactanților, ridicate la o putere egală cu coeficienții stoechiometrici este constant (la o
anumită temperatură).
Pentru reacția în formă generală aA + bB cC + dD , scrie expresia constantei de echilibru Kc conform
definiției de mai sus.

……………………………………………………………………………………………………
Scrie expresia constantei de echilibru Kc pentru reacția de oxidare a amoniacului
4NH3(g) + 5O2(g) 4NO(g) + 6H2O(g)

……………………………………………………………………………………………………
43
Probleme
1. La conversia CO cu vapori de apă s-a determinat constanta de echilibru ca având valoarea 0,5. știind că inițial în vasul de
reacție au existat câte 2 mol/L de CO și 3 mol/L de H2O, să se determine numărul de moli de CO2 și H2 la echilibru.
R. 1 mol/L CO2; 1 mol/L H2

2. Calculează compoziția la echilibru și Kc pentru reacția :

FeCl3(aq)+3NH4SCN(aq) Fe(SCN)3(aq)+ 3NH4Cl(aq)
dacă concentrațiile inițiale ale reactanților sunt 0,1 mol/L, ia cantitatea de Fe(SCN)3 formată la echilibru este 0,024 mol/L.
R. Kc=5,4

3. Determină concentrația la echilibru a CO2, dacă 1,25 moli CO și 1,25 moli H2O se introduc într-un rezervor cu volum de 1 L,
al 10000C, când se atinge echilibrul și valoarea constantei de echilibru este 0,63.
Ecuația reacției este : CO(g) + H2O(g) CO2(g) + H2(g).
R. 0,55 mol/L

4. Pentru următoarea recție care se desfășoară la 6000C, constanta de echilibru este 0,410:
CO2(g) + H2(g) CO(g) + H2O(g). Calculează concentrația la echilibru, pentru CO(g) + H2O(g) și dacă sunt introduși câte 0,8
moli CO2 și H2 într-un vas de 2 L la 6000C.

44
 R. 0,156 mol/L
5. La conversia CO cu vapori de apă s-au găsit la echilibru 2 moli/L din fiecare substanță. Care sunt concentrațiile inițiale ale
recatanților și valoarea Kc? R. [CO]=[ H2O]= 4 moli/L; Kc=1

6. La piroliza CH4 la 15000C s-au găsit la echilibru 3 moli/L CH4. Știind că în reacție se transformă numai 25% din CH4, inițial,
determină Kc. Ecuația reacției este: CH4(g) C2H2(g) + 3H2(g) R. Kc=0,1875

45
 REACŢII ACIDO-BAZICE - NOȚIUNI RECAPITULATIVE
Amintește-ți noțiunile referitoare la acizi și baze studiate în gimnaziu și completează spațiile punctate:
Acizi Baze (hidroxizi)
– compuşi formaţi din atomi de hidrogen şi un radical acid: – compuşi ce conţin metal şi grupe hidroxid:
Formula generală a acizilor: HnA, unde A este radicalul, iar Formula generală a bazelor: Me(OH)n, unde n este valenţa
n este valenţa metalului. metalului.
Exemple: HCl, H2S, H2SO4, HNO3 Exemple: NaOH, KOH, Ca(OH)2, Al(OH)3.
-ionizează în soluţie apoasă -disociază în soluţie apoasă
ex. HCl + H2O → H3O + Cl ; + - ex. NaOH → Na+ + HO- ;
- sunt electroliţi; - sunt electroliţi;
-înroşesc turnesolul și metilorage-ul şi nu modifică -albăstresc turnesolul, colorează în galben metilorage-ul
culoarea fenolftaleinei; şi înroşesc fenolftaleina;
Clasificare Clasificare
1. După compoziţia lor, exprimată prin prezenţa sau 1. După solubilitatea lor în apă:
absenţa atomilor de oxigen, acizii se împart în: - Baze solubile, care se dizolvă în apă (exemple: NaOH,
- hidracizi - acizi care nu conţin atomi de oxigen KOH, Ba(OH)2);
Exemple: .......................................................... - Baze insolubile, care nu se dizolvă în apă (exemple
- oxoacizi - acizi care conţin în compoziţia lor atomi de oxigen Zn(OH)2, Fe(OH)3, Al(OH)3)
Exemple: .......................................................... 2.După numărul grupărilor hidroxil din moleculă:
2. După numărul atomilor de hidrogen din moleculă care - baze monoacide (monoprotice) – care pot accepta un singur
pot fi cedaţi, acizii se pot clasifica în: ion de hidrogen (exemple: NaOH, NH3)
- acizi monobazici (monoprotici) - care pot ceda un singur ion - baze poliacide (poliprotice) – care pot accepta doi sau mai
de hidrogen (proton) Ex: HCl, HNO3, CH3-COOH etc. mulți ioni de hidrogen (exemple: Fe(OH)3, Al(OH)3)
- acizi polibazici (poliprotici) - pot ceda doi ioni sau mai mulți Reacții ale bazelor
ioni de hidrogen (protoni) Ex: H2SO4, H2CO3, H3PO4 etc. 1. Reacționează cu sărurile și scot bazele mai slabe din
Reacții ale acizilor sărurile lor (Bazele solubile reacţionează cu sărurile solubile
1. Reacţionează cu metalele active formând săruri, cu ale metalelor care formează baze insolubile);
degajare de hidrogen, conform schemei: bază solubilă + sare 1 → sare 2 + bază insolubilă
metal + acid → sare + hidrogen Exemple:
Exemple: NaOH + CuSO4 → .........................................
Zn + HCl → .......................................................... KOH + AlCl3 → ............................................
Mg + H2SO4→....................................................... Al(OH)3 + CaCO3 → Nu are loc!
Observație: metalele situate după hidrogen în seria 2. Reacționează cu acizii/oxizi acizi formând săruri –
reactivităţii chimice a metalelor nu înlocuiesc hidrogenul din reacție de neutralizare conform schemelor generale:
acizi. Unele dintre aceste metale reacţionează cu unii a. acid + bază → sare + apă
oxoacizi (H2SO4, HNO3) conform schemei generale: Ex:
metal + acid → sare + oxid de nemetal + apă H2SO4 + KOH → .......................................................
Cu + H2SO4 →........................................................ HCl + Ca(OH)2 → ..........................................................
Cu + HNO3 → ......................................................... b. bază + oxid acid → sare + apă
2. Reacționează cu sărurile și scot acizii mai slabi din NaOH + CO2 → . ...........................................................
sărurile lor conform schemelor generale: Mg(OH)2 + SO3 → .........................................................
acid tare+ sare de acid slab → sare de acid tare+acid 3. Reacţia de descompunere a unor baze (unelebaze
slab insolubile şi unele baze solubile suferă reacţii de
CaCO3 + HCl → ...................................................... descompunere la încălzire, cu formare de oxizi):
CaCl2 + H2CO3 → Nu are loc! Cu(OH)2 CuO + H2O↑
3. Reacționează cu baze/oxizi bazici formând săruri
(reacție de neutralizare); 2 Al(OH)3 Al2O3 + 3 H2O↑
H2SO4 + KOH → ...................................................... Ca(OH)2 CaO + H2O↑
HCl + CuO → ..........................................................
H2SO4 + Fe(OH)2 → .................................................
4. Unii oxoacizi slabi nu sunt stabili în stare pură,
suferind reacţii de descompunere:
H2CO3 → H2O + CO2 ↑ / H2SO3 → H2O + SO2↑
Accesează link=urile: https://www.youtube.com/watch?v=lsrNwXIb_j8
https://www.youtube.com/watch?v=5j2YOcM2ZFc

46
Caracterul acido-bazic al soluţiilor poate fi pus în evidenţă cu ajutorul indicatorilor.
Indicator Culoarea în mediu neutru Culoarea în mediu acid Culoarea în mediu bazic
fenolftaleină
turnesol
Metiloranj

Completează următoarele tabele cu denumirea sau formula corectă:

Denumire acid Formulă acid Denumire bază Formulă bază

Acid clorhidric Hidroxid de sodiu
HI Hidroxid de calciu
Acid azotic Mg(OH)2
Acid azotos Hidroxid de zinc
H2S NH3
H2SO4 Hidroxid de aluminiu
Acid sulfuros Fe(OH)3
Acid carbonic Hidroxid feros
H3PO3 Cu(OH)2
Acid fosforic Hidroxid de cesiu
CH3 - COOH Hidroxid de calciu

Modelează transferul protonului de la acid la o bază pentru:

a)dizolvarea acidului clorhidric în apă

.............................................................................................................................................................
b)dizolvarea amoniacului în apă

..............................................................................................................................................................
c)reacţia amoniacului cu acid clorhidric

.............................................................................................................................................................
d)reacţia acidului clorhidric cu hidroxidul de sodiu

..............................................................................................................................................................
Acizii şi bazele se clasifică după numărul protonilor transferaţi:
Probleme
1. Completează următorul tabel cu următoarele specii: HI, KOH, Al(OH)3, H2SO4, HClO4, H3PO4, LiOH,
Ca(OH)2
ACIZI BAZE
Monoprotici (monobazici) Poliprotici Monoprotice Poliprotice
(polibazici) (monoacide) (poliacide)
HNO3 H2CO3 NH3 Mg(OH)2

2. Prin acţiunea acidului unei soluții de clorhidric de concentrație 2M asupra calcarului de puritate 80%, au rezultat 44,8 L
CO2. Se cere: a) cantitatea de calcar utilizată, dacă 10% din acesta nu reacționează; b) volumul de soluţie acid clorhidric
necesar C). Columul de gaz degajat la preiunea de 10 atm și 270C.
3. Se obţine 22,2g CaCl2, prin tratarea cu soluţie de HCl a carbonatului de calciu de puritate 80%. Se cere: a) cantitatea de
carbonat de calciu impur utilizată; b) cantitatea de soluţie HCl 36,5% consumată.

47
4. Se descompun termic 5 kg piatră de var cu 10% steril. Dioxidul de carbon rezultat se absoarbe complet într-o soluţie NaOH
20% cu densitatea 1,23g/cm3 obţinându-se o sare neutră. Calculaţi volumul şi concentrația molară a soluţiei de NaOH 20%.
5. Pentru reacţia de neutralizare se utilizează 100 cm3 soluţie KOH 80% cu densitatea 1,4g/cm3şi 100 cm3 soluţie HCl 73 %
cu densitatea 1,25g/cm3. Se cere: a) să se arate dacă neutralizarea este totală; b) ce cantitate de sare rezultă din reacţie?
6. În 980g soluţie H2SO4 20% se introduc 72g Mg. Se cere: a) ce substanţă este în exces şi cu cât; b) să se calculeze
volumul gazului degajat (c.n.).

LECȚIA 18
I. Citește și te informează:
TEORIA PROTOLITICĂ A ACIZILOR ŞI BAZELOR
Conform teoriei Bronsted-Lowry

Acizii sunt specii chimice Bazele sunt specii chimice

care cedează protoni care acceptă protoni
Modelarea transferul protonului (H+) de la acid la o bază:
a)dizolvarea acidului clorhidric în apă
H+

HCl + H2O → H3O+ + Cl-

Acid Bază Acid conjugat Bază conjugată

b)dizolvarea amoniacului în apă

H+

NH3 + H2O NH4+ + HO-

Bază Acid Acid conjugat Bază conjugată

• Deci observăm că apa poate juca atât rol de acid, cât și de bază.
• Speciile chimice care au proprietatea de a ceda sau a accepta protoni în funcţie de partenerul de reacţie se numesc
amfoteri sau amfoliţi acido-bazici.
• Reacţiile care au loc cu transfer de protoni se numesc reacţii acido-bazice.
c)reacţia amoniacului cu acid clorhidric
H+

HCl + NH3 → NH4+ + Cl-

Acid Bază Acid conjugat Bază conjugată

d)reacţia acidului clorhidric cu hidroxidul de sodiu

H+

HCl + NaOH → NaCl + H2O

Acid Bază

Acizii poliprotici cedează protonii (ionizează) în trepte.

Ex.:
H2CO3. + H2O HCO3- + H3O+
Acid Bază Bază conjugată Acid conjugat

HCO3- + H2O CO3-2 + H3O+

Acid Bază Bază conjugată Acid conjugat

Observație: HCO3- poate fi atât acid, cât și bază.

48
 CONCENTRAŢIA IONILOR DE HIDROGEN
pH-ul soluţiilor

Cunoaşterea concentraţiei ionilor H3O+, (notat şi H+) din soluţiile apoase este deosebit de importantă pentru
interpretarea şi utilizarea unor procese chimice din cercetare sau industrie, precum şi în procesele din domeniul biochimic şi
medical.
Scrie ecuaţia reacţiei ce are loc la ionizarea în apă a HBr şi NH3.

.......................................................................................................................................................................

.......................................................................................................................................................................

Se observă că apa ............................ şi .......................... protoni drept pentru care apa este inclusă în categoria
.................................. şi ......................................
Experimental s-a descoperit că la 556 milioane de molecule de apă pură, numai una ionizează. Scrie
ecuaţia reacţiei de ionizare a apei:
Caracterul acido-bazic al soluţiilor poate fi pus în evidenţă cu ajutorul indicatorilor.
Indicator Culoarea în mediu neutru Culoarea în mediu acid Culoarea în mediu
bazic
fenolftaleină incolor incolor roșu carmin
turnesol violet roșu albastru-violet
metiloranj portocaliu roșu galben

pH-ul este numeric egal cu exponentul cu semn schimbat al lui 10, din valoarea numerică a concentraţiei de ioni
hidroniu (H3O+); ia valori între 0 şi 14
pOH-ul este numeric egal cu exponentul cu semn schimbat al lui 10, din valoarea numerică a concentraţiei de ioni
hidroxid; ia valori între 0 şi 14.
Prin noțiunea de pH se exprimă cantitativ aciditatea (sau bazicitatea) unei substanțe, pe baza concentrației ionilor
numiți hidroniu.
pH +pOH = 14
Ex. [H3O+] = 10-3, deci pH = 3
[HO-] =10-2, deci pOH = 2, deci pH=14-2=12
Scara de pH
[H3O+] 1 10-1 10-2 10-3 10-4 10-5 10-6 10-7 10-8 10-9 10-10 10-11 10-12 10-13 10-14
pH 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
Caracterul
NEUTRU

soluției

pOH 14 13 12 11 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1 0
[HO-] 10-14 10-13 10-12 10-11 10-10 10-9 10-8 10-7 10-6 10-5 10-4 10-3 10-2 10-1 10
Urmărește filumul didactic: https://www.youtube.com/watch?v=q7G2v0QQmlE

ACIZI TARI ŞI ACIZI SLABI, BAZE TARI ŞI BAZE SLABE

49
Aplicaţii:

1. Precizează caracterul soluţiei în următoarele cazuri:

a) pH = 2
b) pOH = 9
c) pH = pOH = 7
d) [H3O+] = 10-2mol/L
e) [HO-] = 2 x 10-2mol/L
f) [H3O+] = 10-7 mol/L
2. Completează spaţiile libere cu unul din cuvintele din paranteză:
a) În soluţii apoase acizii pun în libertate ioni ............................... (hidroniu, hidroxil);
b) Acidul sulfuric este un acid ...................................... (tare, slab);
c) În seria oxiacizilor: H3PO4, H2SO4, HClO4 aciditatea ............................. (creşte, scade);
d) Metilorange-ul virează din portocaliu în ................................ (galben, roşu) în mediul acid;
e) Bazele sunt substanţe capabile să accepte .................................. (protoni, electroni);
f) În seria NaOH, Mg(OH)2, Al(OH)3 bazicitatea............................ (scade, creşte);
g) În soluţie apoasă bazele tari ionizează .................................... (total, parţial);
h) Fenolftaleina îşi schimbă culoarea în roşu carmin în prezenţa .................... (unui acid, unei baze);

3. Completaţi fiecare din tabelele de mai jos cu următorii acizi: HCl, CH3 – COOH, H2CO3, HNO3, H2S, H2SO4, H3PO4, HClO4.
Acizi monoprotici Acizi poliprotici Acizi tari Acizi slabi

4.Completează tabelul de mai jos cu următoarele baze: NaOH, Al(OH)3, NH3, KOH, Ba(OH)2, Zn(OH)2.

Baze tari Baze slabe

50
 REACTII CU TRANSFER DE ELECTRONI
NUMĂR DE OXIDARE (N.O.)
Numărul de oxidare este sarcina ionului într-un compus ionic sau sarcina formală a unui atom într-un compus covalent (se ia
în considerare deplasarea electronilor de legătură). Pentru valorile N.O. se folosesc cifre arabe precedate de semnul plus sau
minus.
Reguli de stabilire a numerelor de oxidare.
a)substanţele elementare (necombinate) au N.O. = 0

..................................................................................................................................................................
b)atomul de hidrogen are N.O.= +1 în compuşii covalenţi şi N.O. = -1 în hidrurile metalelor alcaline.

- în compuşi covalenţi – exemplifică: ........................................................, în compuşi ionici – exemplifică:

.......................................................
c)atomul de oxigen are N.O. = - 2 în compuși ionici și covalenți; excepţie fac peroxizii, în care oxigenul are N.O. = -1

- în compuşi ionici – exemplifică ............................................., în compuşi covalenţi – exemplifică .............................................

- în peroxizi – exemplifică ........................................................

d)ionii mono- sau poliatomici au N.O. = sarcina ionului – exemplifică

..................................................................................................................................................................
e)într-un compus neutru suma algebrică a numerelor de oxidare ale tuturor atomilor este zero. Această regulă permite
calcularea numărului de oxidare pentru un atom când se cunosc numerele de oxidare ale celorlalţi atomi.

.......................................................................................................................................................
Stabileşte numerele de oxidare ale elementelor din:

a) S, H2S, Na2S, SO2, SO3, H2SO4, MgSO4;

b) N2, NH3, NH4Cl, N2O, NO, N2O3, NO2, N2O5, HNO3, KNO3, HNO2, N2H4;

c) Cl2, NaCl, Cl2O, Cl2O6, Cl2O7;

d) Cr, CrCl3, K2CrO4, K2Cr2O7, Cr2(SO4)3;

e) Mn, MnCl2, MnSO4 KMnO4 , K2MnO4;

REACŢII DE OXIDARE ŞI DE REDUCERE (REACŢII REDOX)

Se dau următoarele ecuaţii chimice
a) 4Al + 3O2 ⎯
⎯→ 2Al2O3

b) AlCl3 + 3NaOH ⎯
⎯→ Al(OH)3 + 3NaCl

c) Fe2O3 + 3CO ⎯
⎯→ 2Fe + 3CO2

d) CaCO3 + H2SO4 ⎯
⎯→ CaSO4 + CO2 + H2O

e) 2H2S + SO2 ⎯
⎯→ 3S + 2H2O

f) 2KBr + H2SO4 ⎯
⎯→ K2SO4 + 2HBr

51
Indică reacţiile în care au loc schimbări ale numerelor de oxidare.
Reacţiile în care speciile chimice îşi schimbă numărul de oxidare, au loc cu transfer de electroni; transferul
de electroni are loc în două sensuri:
-o specie chimică cedează electroni – proces numit oxidare;
-o specie chimică acceptă electroni – proces numit reducere.
Care din următoarele transformări reprezintă procese de oxidare? Trece pe fiecare săgeată numărul electronilor cedaţi sau
acceptaţi:
a) S0 ⎯
⎯→ S+4 d) S+6 ⎯
⎯→ S-2
b) S+4 ⎯
⎯→ S+6 e) S-2 ⎯
⎯→ S+2
c) S0 ⎯ ⎯→ S-2 f) S+4 ⎯ ⎯→ S-2
În orice reacţie cu transfer de electroni oxidarea are loc concomitent cu reducerea, acest tip de reacţii se numesc
reacţii de oxido-reducere sau reacţii redox.
acceptaţi de agentul oxidant
Completează tabelul de mai jos conform cerinţelor, după modelul:
Ecuaía reacției Ecuaţiile reacţiilor Natura procesului Agentul
(oxidare/reducere) (oxidant/reducător)
Mg 0 ⎯−⎯ 2e−
⎯→ Mg +2 oxidare Mg–agent reducător
a) 2Mg + O2 ⎯ ⎯→ 2MgO
−
O20 ⎯+⎯
⎯→ 2O −2
4e
reducere O2 agent oxidant

b) H2S + Cl2 ⎯
⎯→ S + 2HCl

c) 2Al + Cr2O3 ⎯
⎯→ Al2O3 + 2Cr

STABILIREA COEFICIENŢILOR REACŢIILOR REDOX

Etapele stabilirii coeficienţilor unei reacţii redox sunt:

1.Scrierea ecuaţiei reacţiei chimice.
2.Stabilirea numerelor de oxidare a elementelor.
3.Selectarea elementelor care îşi schimbă numărul de oxidare şi scrierea transferului de electroni.
4.Realizarea bilanţului electronic (se egalează numărul electronilor cedaţi şi electronilor acceptaţi)
5.Scrierea coeficienţilor reactanţilor şi produşilor de reacţie care conţin elementele participante la redox.
6.Se egalează restul elementelor prin bilanţ atomic.
Respectând algoritmul de mai sus, stabileşte coeficienţii următoarelor reacţii redox:
a) S + HNO3 ⎯
⎯→ H2SO4 + NO b) FeCl3 + H2S ⎯
⎯→ FeCl2 + S + HCl

c) H2S + H2SO4 ⎯
⎯→ S + H2O d) KClO ⎯
⎯→ KCIO3 + KCl

e) PbO2 + HCl ⎯
⎯→ PbCl2 + H2O + Cl2 f) Cu + HNO3 ⎯
⎯→ CuO + NO + H2O

52
Probleme
1.Clorul se poate obţine prin reacţia între dioxid de mangan şi acid clorhidric. Care este volumul de clor ce se obţine în c.n.,
lucrând cu 1,5L soluţie HCl 1M ?

2.Acidul azotic oxidează dioxidul de sulf la acid sulfuric, conform transformării:

HNO3 + SO2 ⎯ ⎯→ H2SO4 + NO2.
Ce volum de soluţie HNO3 1M se foloseşte, dacă se degajă 11,2L NO2 (în c.n.)?

5. Egalează următoarele reacíi redox:

1) Zn + Pb(NO3)2 ⎯
⎯→ Pb + Zn(NO3)2

2) H2S + Cl2 ⎯
⎯→ S + HCl

3) HNO3 + H2S ⎯
⎯→ NO + S + H2O

4) Cu + HNO3 ⎯
⎯→ CuO + NO + H2O

5) NaNO3 ⎯
⎯→ NaNO2 + O2

6) KClO ⎯
⎯→ KCIO3 + KCl

7) H2S + H2SO4 ⎯
⎯→ S + H2O

8) KI + H2SO4 ⎯
⎯→ KHSO4 + I2 + H2S + H2O

9) KMnO4 + FeSO4 + H2SO4 ⎯

⎯→ MnSO4 + Fe2(SO4)3 + K2SO4 + H2O

10) K2CrO4+ (NH4)2S + H2O ⎯

⎯→ Cr(OH)3 + S + NH3+ KOH

53
 APLICAŢII ALE REACŢIILOR CU TRANSFER DE ELECTRONI

PILE ELECTRICE (CELULE GALVANICE)

Element galvanic - un dispozitiv care genereaza curent electric printr-un proces chimic.
Cauza: tendiná diferită a metalelor de a trece în ioni pozitivi
Exemplu: de element galvanic este elementul Daniell, constituit dintr-o bara de cupru imersata intr-o solutie de sulfat de
cupru care, prin intermediul unei punti de sare este in contact cu o solutie de sulfat de zinc in care se gaseste o bara de zinc .
1.Pila electrică este alcătuită din: doi electrozi (zinc şi
cupru) cufundaţi în soluţiile apoase ale unor săruri (sulfat de
zinc respectiv sulfat de cupru), o punte de sare, un conductor
electric şi un voltmetru.
2.Scrie procesele ce au loc la electrozi, ştiind că în
semicelula zincului are loc un proces de oxidare, iar în
semicelula cuprului are loc un proces de reducere.

...........................................................................................

...........................................................................................
3. Ecuația pilei:

...........................................................................................
4. Simbolul pilei

……………………………………………………………………
5. Forta electromotoare (f.e.m.) a pilei este egala cu suma
algebrica a potentialelor celor doi electrozi, inclusiv
potentialul de contact dintre cei doi electrozi
Eo celula = Eo dreapta (red) + Eo stanga (ox) =
...........................................
Zincul trimite ioni în soluţie, oxidându-se, iar electronii furnizaţi de acest proces de oxidare sunt preluaţi de firul metalic
conductor şi conduşi la electrodul de cupru, unde are loc reducerea ionilor Cu2+ la Cu metalic. Acest proces este posibil
deoarece zincul are tendinta mai mare decat cuprul de a pierde 2 electroni si de a se transforma in ioni pozitivi, altfel zis
(potentialul de electrod al zincului este mai mare decat potentialul de electrod al cuprului).
Puntea de sare (tub de sticlă în formă de U) conţine o soluţie saturată de sare (KCl sau NaNO3 ) şi asigură
transportul curentului electric prin intermediul ionilor, asigurând în acelaşi timp neutralitatea electrică a soluţiilor din cele două
semicelule. În pilele comerciale tubul de sticlă este înlocuit cu un perete poros impregnat cu soluţie saturată de sare.
Electrozii permit contactul electric între soluţie şi circuitul exterior. Puntea de sare realizează contactul electric între
soluţii. Conductorul electric permite trecerea curentului electric prin circuitul exterior. Voltmetrul măsoară diferenţa de potenţial
În celulele galvanice:
Electrodul la care are loc oxidarea se numeste anod,
Electrodul la care are loc reducerea se numeste catod.
Prin circuitul exterior purtatorii de sarcina sunt electronii care circula de la Zn la Cu , iar in circuitul interior asigurat de puntea
de sare (o solutie de agar care contine o solutie salina de KCl) ionii de K+ si Cl- se deplaseaza in sensul compensarii deficitului
de sarcina ce apare ca urmare a saracirii semicelulei catodului in ionii de Cu2+ si imbogatirii semicelulei anodului in ioni de
Zn2+.

54
Pila Leclanche este cea mai răspîndită pilă primară (uscată).

Anodul este confecţionat dintr-un cilindru de zinc.

Catodul este confecţionat cărbune învelit într-un sac de panză, ori introdus într-un vas de porţelan poros, în care se găseşte
amestec de MnO2 şi negru de fum.
Electrolitul este o soluţie apoasă de NH4Cl sau KOH, trecută sub formă de pastă, cu amidon şi făină de grau. Pentru a evita
consumarea electrodului de zinc, în urma acţiunii corozive a atmosferei, el se izolează cu un ambalaj de masă plastică.
Reacţiile care au loc în pilă se prezintă prin ecuaţiile:
la anod (—):Zn → Zn2+ + 2e−
la catod (+) : 2 MnO2 + 2NH4+ + 2e− → 2 MnO(OH) + 2 NH3
Reactia globala este: Zn + 2MnO2 + 2H2O Zn(OH)2 + 2MnO(OH)

Acumulatorul cu plumb
Pile electrochimice secundare (acumulatoare) sunt acelea în care partenerii de reactive consumaţi în timpul producerii
energiei electrice (descărcare) se pot reface cu ajutorul unui proces de electroliză, numit încărcare. În practică se utilizează
frecvent, acumulatoarele, întrucât sunt capabile sa înmagazineze energie electrică care apoi, poate fi utilizată în diferite
situaţii.

Acumulatorul cu plumb este o pila cu electrolit lichid.

Electrodul negativ este format dintr-un gratar de plumb cu ochiurile umplute cu plumb spongios,
Electrodul pozitiv este construit tot dintr-un gratar de plumb cu ochiurile umplute cu dioxid de plumb. Electrolitul este acid
sulfuric de concentratie 38% (p = 1,29 g/cm 3 ) pentru acumulatorul incarcat.
În timpul functionarii acumulatorului, când acesta debiteaza curent electric, la cei doi electrozi au loc procesele care pot fi
reprezentate prin ecuatiile:
la anod (—): Pb + SO42- → PbSO4 +2e -
la catod (+) : PbO2 + SO4 2- + 4H+ +2e- → PbSO4 + 2H2O
Reactia globala este: Pb + PbO2 + 4H+ + SO4 2- → 2- 2PbSO4 + 2H2O
La ambii electrozi se formeaza PbSO4 insolubil, care adera la placi si se sulfateaza. Granulele fine de PbSO4 formate initial
se maresc in timpul functionarii, astfel incat randamentul acumulatorului scade. Se poate constata daca un acumulator este
incarcat sau nu prin masurarea concentratiei acidului sulfuric, mai precis prin determinarea densitatii solutiei. Acumulatoarele
cu plumb dau o tensiune de 2,01 — 2,06 V, rămînînd la sarcina normală, aproape invariabilă, în timpul funcţionării. Cand
tensiunea scade (la 1,8 V) acumulatorul trebuie încărcat, altfel se degradează. Acumulatorul poate fi reincarcat prin
conectarea acestuia la o sursa de curent continuu astfel incât curentul debitat de sursa sa aibä sens opus celui debitat de
acumulator; la electrozi se produc astfel reactiile inverse celor indicate.

Realizează un referat cu tema:

PILE ELECTRICE ȘI IMPORTANȚA LOR PRACTICĂ

55
 COROZIUNEA ŞI PROTECŢIA ANTICOROZIVĂ
COROZIUNEA – PROCES REDOX NEDORIT

Procesul de distrugere (de degradare) a metalelor şi aliajelor sub acţiunea substanţelor din mediul înconjurător se
numeşte coroziune. Unele metale formează la suprafaţă pelicule care protejează restul metalului de înaintarea coroziunii;
fenomenul se numeşte pasivitate. Pelicule protectoare de oxizi formează aluminiul, magneziul şi plumbul.
Formarea unor pelicule protectoare explică pasivitatea unor metale faţă de anumiţi agenţi chimici. Cromul, aluminiul,
fierul sunt pasive faţă de acid azotic concentrat, fierul nu este atacat de acid sulfuric concentrat, plumbul este pasiv faţă de
acid sulfuric diluat etc.
Coroziunea poate fi chimică şi electrochimică.
Coroziunea chimică se datorează acţiunii gazelor uscate sau a neelectroliţilor când au loc reacţii chimice între
metal şi agenţii chimici din mediul coroziv.
De exemplu, la temperatură ridicată, unele gaze ca O2, Cl2, HCl, H2S, CO2, SO2 provoacă coroziunea chimică a
instalaţiilor şi utilajelor metalice cu care vin în contact. Acest proces de corodare are loc numai în prezenţa oxigenului din aer
fiind cu atât mai pronunţat cu cât temperatura este mai ridicată. Coroziunea chimică se mai petrece şi în neelectroliţi, cum
sunt substanţele organice: alcooli, benzen, cloroform, benzină etc.
Coroziunea electrochimică are loc în prezenţa apei şi a electroliţilor, la temperatură obişnuită– reprezintă
degradarea metalelor în contact cu o soluţie de electrolit datorită apariţiei şi funcţionării unor micropile locale, cauzate de
prezenţa impurităţilor şi a vaporilor de apă. În acest caz au loc două procese simultane cu viteze egale şi de sens contrar:
oxidarea anodică şi reducerea catodică. Circuitul metal – soluţie se închide prin deplasarea electronilor de la anod la catod.
Astfel anodul se degradează.
De exemplu fierul rugineşte în prezenţa simultană a aerului şi a apei. Fierul se oxidează mai întâi la Fe2+ care ulterior
este oxidat la Fe3+ de către oxigenul dizolvat în apă. Se formează rugina, un compus al fierului trivalent (un oxid hidratat) cu
formula FeO(OH) sau Fe2O3 . H2O.
Reacţia de formare a ruginii este:
4Fe + O2 + 6H2O → 4FeO(OH) + 4H2
În cazul coroziunii electrochimice, întotdeauna se corodează metalul mai activ, care formează anodul; metalul mai
puţin activ formează catodul; electronii migrează de la anod spre catod, ca la un element galvanic.
Seria activităţii metalelor
Au, Pt, Ag, Hg, Cu, H2, Pb, Sn, Fe, Cr, Zn, Al, Mg, Na, Ca, Ba, K
Creşte activitatea chimică
Protecţia anticorozivă se poate realiza prin:
-acoperirea cu un strat protector: ulei, vopsea sau email;
-depunerea electrolitică a unor metale mai rezistente la coroziune (Sn, Cr, Ni);
-protecţia catodică urmăreşte transformarea obiectului metalic pe care dorim să-l protejăm în catodul unei pile create artificial.
Cum la catod are loc reducerea, metalul care joacă rol de catod nu va fi implicat în procese de oxidare. Pentru ca sistemul să
funcţioneze se utilizează rept anod al pilei de protecţie un bloc metalic confecţionat dintr-un metal foarte reactiv, cum ar fi Mg
sau Zn. Această metodă se aplică mai ales în cazul obiectelor cu suprafeţe întinse, a căror suprafaţă este greu de protejat în
alt mod.

56