Marian NEACȘU, Managementul mentenanței – UPG Ploieşti, 2018

Capitolul 1
NOȚIUNI DE TEORIA FIABILITĂȚII

Obiectivele capitolului
 Cunoaşterea conţinutului noţiunilor de fiabilitate şi
mentenabilitate
 Însuşirea indicatorilor de fiabilitate
 Cunoaşterea legilor care descriu fiabilitatea produselor
 Însuşirea modului de calcul al fiabilităţii sistemelor

Unităţi de învăţare(UI)
1.1. Conceptul și indicatorii de fiabilitate .......................................... 9
1.2. Legile de repartiție ale timpului de bună funcționare ................. 19
1.3.Fiabilitatea sistemelor .................................................................. 33

7
 MANAGEMENTUL MENTENANŢEI

Unitatea de învăţare 1.1.

Conceptul și indicatorii de fiabilitate
1) Cunoștințe și deprinderi
După parcurgerea acestei unități vei înțelege:
- terminologia de bază din teoria fiabilității ;
- modul de definirea al principalilor indicatori ai fiabilității ;
- legătura analitică între principalii indicatori de fiabilitate.
După parcurgerea acestei unități vei putea să:
- stabilești valorile indicatorilor de fiabilitate pe baza datelor din exploatare.
Timp de studiu: 2 ore
2) Secțiunile unității de învăţare Pag.
1.1.1. Noțiuni de bază ale teoriei fiabilității .................................................... 8
1.1.2. Indicatorii de fiabilitate ......................................................................... 9
3) Rezumatul unității de învăţare ..................................................................... 17
4) Teste de autoevaluare .................................................................................... 18
5) Răspunsul testelor de autoevaluare ............................................................. 156
6) Bibliografie ..................................................................................................... 18

1.1.1. Noţiuni de bază ale teoriei fiabilităţii

Componenta calităţii produselor, care se referă la perioada de

exploatare a acestora, poartă numele de disponibilitate. Această
componentă este caracterizată prin două noţiuni:
 fiabilitatea, reprezentând aptitudinea unui produs de a-şi îndeplini
funcţia specificată, în condiţii date şi de-a lungul unei perioade date;
 mentenabilitatea, exprimând aptitudinea unui produs de a fi
supravegheat, întreţinut şi reparat într-o anumită perioadă de timp, în
condiţii date de exploatare.
Defectarea reprezintă pierderea aptitudinii unui produs de a-şi
îndeplini funcţia cerută, în condiţii date, reprezentând starea opusă celei de
bună funcţionare. Defectările pot fi clasificate astfel:
a) după caracterul lor:
- bruşte, cauzate de o variaţie rapidă a proprietăţilor determinante
(dereglare, fisurare, rupere);
- progresive, cauzate de o variaţie lentă a proprietăţilor (uzare,
îmbătrânire);

8
 1. Noţiuni de teoria fiabilităţii

b) după volumul lor:

- parţiale (nu conduc la scoaterea din uz);
- totale.
Durata de viaţă reprezintă intervalul de timp de la realizarea
produsului până la uzarea sa totală.
Timpul de bună funcţionare este dat de durata dintre două defectări
succesive, în care produsul funcţionează conform specificaţiilor.
Evaluarea fiabilităţii se poate face în faza de proiectare (fiabilitate
preliminată), precum şi în faza de exploatare (fiabilitate operaţională).
Din punct de vedere cantitativ, fiabilitatea produselor poate fi
exprimată cu ajutorul indicatorilor de fiabilitate.

1.1.2. Indicatorii de fiabilitate

Momentele de producere a defecţiunilor au un caracter statistic,

rezultând că şi indicatorii de fiabilitate sunt mărimi statistice, a căror
definire se bazează pe legea de repartiţie a timpului de bună funcţionare.
Principalii indicatori de fiabilitate sunt:
a) funcţia de repartiţie a timpului de bună funcţionare F(t);
b) densitatea de probabilitate a timpului de bună funcţionare f(t);
c) funcţia de fiabilitate R(t);
d) media timpului de bună funcţionare m (sau MTBF);
e) rata (intensitatea) de defectare z(t);
f) dispersia timpului de bună funcţionare, D2(t) sau 2;
g) abaterea medie pătratică a timpului de bună funcţionare ;
h) cuantila timpului de funcţionare tF.
a) Funcţia de repartiţie a timpului de bună funcţionare F(t)
Se presupune că funcţionarea unui produs (element component,
subansamblu, sistem complex) începe la momentul t=0 şi la momentul T el
are o defecţiune. Mărimea T reprezintă durata de viaţă a produsului, în
cazul în care el este nereparabil (se înlocuieşte), sau timpul până la
defectare, dacă produsul este reparabil. Indiferent de situaţie, se admite că T
este o variabilă aleatorie, a cărei funcţie de repartiţie este
F (t )  P(T  t ) . (1.1)
Funcţia de repartiţie F(t) reprezintă probabilitatea ca un produs să
se defecteze în intervalul (0,t). Din acest motiv, funcţia de repartiţie se mai
numeşte şi funcţia de defiabilitate.

9
 MANAGEMENTUL MENTENANŢEI

b) Densitatea de probabilitate a timpului de bună funcţionare f (t)

Acest indicator este definit ca limită a raportului dintre probabilitatea
ca un produs să se defecteze în intervalul (t, t+t) şi mărimea intervalului
t, atunci când acest interval tinde către zero. Această definiţie se poate
exprima prin relaţia
P ( t  T  t  t )
f (t )  lim [ore – 1 ] . (1.2)
t  0 t
Deoarece se admite că funcţia F(t) este continuă, densitatea de
probabilitate se poate exprima şi sub forma
dF (t )
f (t )  . (1.3)
dt
c) Funcţia de fiabilitate R(t)
Funcţia de fiabilitate reprezintă probabilitatea ca un produs să nu se
defecteze în intervalul (0, t), definiţie care se exprimă prin relaţia
R(t )  P(T  t ) . (1.4)
Proprietăţile acestei funcţii sunt evidente:
 R ( 0)  1 ;
 R(t ) este necrescătoare;
 lim R (t )  0 .
t 
Funcţia de fiabilitate este unul din cei mai folosiţi indicatori deoarece
ea permite:
- aprecierea nivelului de încredere în utilizarea unui produs la un
anumit moment t din viaţa sa;
- compararea nivelului de fiabilitate al unor produse realizate de
producători diferiţi;
- compararea condiţiilor de utilizare ale unor produse realizate de
acelaşi producător, dar aflate la utilizatori diferiţi.
În majoritatea lor, indicatorii de fiabilitate sunt legaţi între ei prin
relaţii analitice. Aceasta înseamnă că determinarea formei analitice a unuia
dintre ei permite determinarea expresiei analitice a celorlalţi.
O primă legătură, numită şi prima relaţie de complementaritate, este
aceea care leagă funcţia de repartiţie cu funcţia de fiabilitate. Stabilirea ei
pleacă de la constatarea că evenimentele T ≥ t şi T < t sunt contrarii,
reuniunea lor formând evenimentul sigur, a cărui probabilitate este 1. Se
poate scrie relaţia

10
 1. Noţiuni de teoria fiabilităţii

P(T  t )  P(T t )  1 ,
de unde
R (t )  F (t )  1 . (1.5)
Alte legături au fost stabilite pentru situaţia în care se cunoaşte forma
funcţiei densitate de probabilitate f. Mai întâi, funcţia de repartiţie F(t) se
poate exprima prin integrala
t
F ( t )   f (  ) d , (1.6)
0
după care funcţia de fiabilitate R(t) are expresia
 t 
R ( t )  1  F ( t )   f (  ) d   f (  ) d   f (  ) d . (1.7)
0 0 t
Forma grafică posibilă a funcţiilor R(t) şi F(t) este prezentată în
figura 1.1,a, iar interpretarea lor geometrică este dată în figura 1.1,b. Alura
acestor funcţii se poate stabili fie pe baza datelor culese, fie prin
organizarea unor experienţe, fie prin colectarea datelor din exploatare.

a b
Fig. 1.1. Prezentarea funcţiilor R(t) şi F(t):
a-alura posibilă a funcţiilor;
b-interpretarea geometrică la momentul t=t0.

d) Media timpului de bună funcţionare m

Acest indicator se stabileşte cunoscând densitatea de probabilitate f(t)
a timpului de bună funcţionare, folosind definiţia mediei unei variabile
aleatorii

11
 MANAGEMENTUL MENTENANŢEI


m   t  f (t )dt [ore]. (1.8)
0
Curent, se întâlneşte calculul mediei în raport cu funcţia de fiabilitate
R(t), integrând prin părţi în relaţia (1.8), după efectuarea substituţiei
dF (t ) dR(t )
f (t )   .
dt dt
Se obţine (rezolvând integrala „prin părți”)
    
dR (t ) 
m   t  f (t )dt   t    dt   t  R (t )   R (t )dt ,
0 0  dt  0 0

de unde, observând că primul termen din dreapta ultimei egalităţi este zero
la ambele limite de integrare, rezultă relaţia căutată,

m   R (t )dt . (1.9)
0
Relaţia (1.9) permite şi o interpretare geometrică: media timpului de
bună funcţionare este dată de aria de sub graficul funcţiei de fiabilitate R(t),
pe domeniul [0, +).
e) Rata (intensitatea) de defectare z(t)
Rata de defectare se defineşte ca limită a raportului dintre
probabilitatea de defectare în intervalul (t, t+t), condiţionată de buna
funcţionare în intervalul (0,t), şi mărimea intervalului t, când acesta tinde
către zero, respectiv
P ( t  T  t  t / T  t )
z (t )  lim [ore – 1 ]. (1.10)
t  0 t
Numărătorul relaţiei (1.10) ridică problema stabilirii probabilităţii ca
un element, care a funcţionat fără defectare până la momentul t, să se
defecteze în intervalul (t, t+t).
Se folosesc următoarele notaţii:
- A, evenimentul constând în buna funcţionare în (0, t);
- B, evenimentul constând în buna funcţionare în (t, t+t).
Apelând la formula probabilităţii condiţionate,
P( A  B )
P( B / A)  ,
P( A)

12
 1. Noţiuni de teoria fiabilităţii

şi înlocuind
P( A  B )  R(t  t ) , P( A)  R(t ) , P( B / A)  R(t , t  t ) ,
se obţine relaţia
R ( t  t )
R ( t , t  t )  . (1.11)
R (t )
Probabilitatea apariţiei unei defectări în intervalul (t,t+t) este
R(t  t )  R(t )
F (t , t  t )  1  R(t , t  t )   .
R (t )
Introducând acest rezultat în relaţia (1.10) se obţine
 R(t  t )  R(t ) 1 
z (t )   lim   ,
t  0 t R (t ) 
respectiv
1 dR(t )
z (t )    . (1.12)
R(t ) dt
Integrând această egalitate, parte cu parte, pe intervalul (0,t), se
obţine
t t dR ( )
  z ()d    ln R(t ) ,
0 0 R ( )
de unde
t
  z ( ) d
R(t )  e 0 . (1.13)
Graficul funcţiei z(t) este prezentat în figura 1.2, fiind cunoscut şi sub
denumirea „curba cadă de baie”.
În acest grafic se disting trei perioade:
I - perioada iniţială, sau a defectărilor timpurii, în care rata de
defectare are valori ridicate din cauza defectelor ascunse, care
produc defectări imediat după punerea în funcţiune;
II - perioada de rată aproximativ constantă, rată ce caracterizează
fiabilitatea produselor;
III - perioada de uzură, sau a defectărilor târzii, în care valorile ratei
cresc pe seama transformărilor ireversibile produse în elemente.

13
 MANAGEMENTUL MENTENANŢEI

Fig.1.2. Graficul funcţiei z(t).

Rata de defectare este un indicator care permite:

- compararea nivelului de fiabilitate al produselor realizate de diferiţi
producători;
- compararea condiţiilor de utilizare a aceluiaşi tip de produse;
- identificarea etapei din viaţa produselor şi, implicit, a naturii
defecţiunilor.
f) Dispersia timpului de bună funcţionare D2(t)
Acest indicator exprimă gradul de împrăştiere al timpilor de bună
funcţionare şi este, prin definiţie,

D (t )     (t  m ) 2  f (t )dt [ore2].
2 2
(1.14)
0
g) Abaterea medie pătratică a timpului de bună funcţionare (t)
Prin definiţie,
  D 2 (t ) [ore]. (1.15)
h) Cuantila timpului de funcţionare tF
Cuantila tF[ore] se defineşte ca timpul în care un produs funcţionează
cu probabilitatea (1–F), definiţie prezentată sub forma
P (T  t F )  F . (1.16)
Între indicatorii de fiabilitate sunt stabilite relaţiile prezentate în
tabelul 1.1.

14
 1. Noţiuni de teoria fiabilităţii

Tabelul 1.1. Relaţii între diferiţi indicatori de fiabilitate

Exprimat în funcţie de indicatorul

Nr. Indi-
crt. cator
F(t) f (t) R(t) z(t)

t  t 
1 F(t) -  f ( )d 1  R (t ) 1  exp    z ( )d
0  0 

dF (t ) dR (t )  t 
2 f (t) -  z (t )  exp    z ( )d
dt dt  0 

  t 
3 R(t) 1  F (t )  f ( )d - exp    z ( )d
t  0 

f (t )
1 dF (t )  1 dR(t )
4 z(t)    -
1  F (t ) dt  f (  ) d R(t ) dt
t

     t 
5 m  1  F (t )  dt  t  f (t )dt  R(t )dt  exp    z ( )d dt
0 0 0 0  0 

Valorile teoretice ale indicatorilor de fiabilitate, pentru o mulţime

omogenă de produse industriale, se pot determina considerând totalitatea
elementelor mulţimii respective. Valorile indicatorilor obţinute în acest caz
se numesc valori adevărate sau valori în populaţie.
Relaţiile de calcul pentru valorile teoretice sunt prezentate sintetic în
tabelul 1.2. Ele se referă la timpul de funcţionare până la defectare, în cazul
produselor nereparabile, sau la timpul până la prima defectare, în cazul
produselor reparabile.
Valorile estimate ale indicatorilor de fiabilitate se determină prin
prelucrarea statistică a datelor experimentale, obţinute prin observaţii
efectuate asupra unui eşantion prelevat din mulţimea de produse studiată.
Valorile estimate sunt corecte numai dacă eşantionul este reprezentativ
pentru populaţia cercetată.

15
 MANAGEMENTUL MENTENANŢEI

Tabelul 1.2. Valorile teoretice ale indicatorilor de fiabilitate

Indicatorul de fiabilitate Valoarea teoretică

Funcţia de repartiţie a timpului de bună funcţionare, N ( 0)  N ( t )

F (t ) 
F (t ) N ( 0)

Densitatea de probabilitate a timpului de bună N ( t )  N ( t  t )

f ( t , t  t ) 
funcţionare, f (t , t  t ) t  N ( 0 )

N (t )
Funcţia de fiabilitate, R (t ) R (t ) 
N ( 0)

N ( t )  N ( t  t )
Rata de defectare, z (t , t  t ) z ( t , t  t ) 
t  N ( t )

1 N ( 0)
Media timpului de bună funcţionare, m m  ti
N (0) i 1

1 N ( 0)
Dispersia timpului de bună funcţionare,  2 2   ( ti  m )
2
N (0) i 1

Abaterea medie pătratică a timpului de bună 1 N ( 0) 2

  ( ti  m )
funcţionare,  N (0) i 1

Timpul până la care se

Cuantila timpului de funcţionare, t F
defectează F  N (0) produse
OBSERVAŢII:
1. Simbolurile folosite au următoarele semnificaţii:
N(0) – numărul total de produse;
N(t) – numărul de produse în bună stare la momentul t;
ti – timpul de funcţionare al produsului i, i = 1, 2, ..., N(0);
t – interval de timp convenabil ales.
2. Pentru f(t) şi z(t) se pot determina numai valorile medii, nu şi cele instantanee.

Estimarea valorilor indicatorilor de fiabilitate se face prin două

metode:
 metoda parametrică, a cărei aplicare necesită identificarea legii de
repartiţie a timpului de bună funcţionare;
 metoda neparametrică, care nu necesită identificarea legii de
repartiţie.

16
 1. Noţiuni de teoria fiabilităţii

Valorile indicatorilor se pot estima punctual, printr-o singură valoare,

sau prin intervale de încredere, stabilite cu o probabilitate impusă =1–,
numită nivel de încredere.

Rezumatul unităţii de învăţare 1.1.

Fiabilitatea, reprezintă aptitudinea unui produs de a-şi îndeplini funcţia
specificată, în condiţii date şi de-a lungul unei perioade date.
Mentenabilitatea, exprimă aptitudinea unui produs de a fi supravegheat,
întreţinut şi reparat într-o anumită perioadă de timp, în condiţii date de exploatare.
Defectarea reprezintă pierderea aptitudinii unui produs de a-şi îndeplini funcţia
cerută, în condiţii date, reprezentând starea opusă celei de bună funcţionare. Defectările
pot fi bruşte sau progresive, parţiale sau totale.
Durata de viaţă reprezintă intervalul de timp de la realizarea produsului până la
uzarea sa totală.
Timpul de bună funcţionare este dat de durata dintre două defectări succesive, în
care produsul funcţionează conform specificaţiilor.
Din punct de vedere cantitativ, fiabilitatea produselor poate fi exprimată cu
ajutorul indicatorilor de fiabilitate. Principalii indicatori de fiabilitate sunt: funcţia de
repartiţie a timpului de bună funcţionare F(t); densitatea de probabilitate a timpului de
bună funcţionare f(t); funcţia de fiabilitate R(t); media timpului de bună funcţionare m
(sau MTBF); rata (intensitatea) de defectare z(t); dispersia timpului de bună funcţionare,
D2(t) sau 2; abaterea medie pătratică a timpului de bună funcţionare ; cuantila
timpului de funcţionare tF.
Valorile teoretice ale indicatorilor de fiabilitate, pentru o mulţime omogenă de
produse industriale, se pot determina considerând totalitatea elementelor mulţimii
respective. Valorile indicatorilor obţinute în acest caz se numesc valori adevărate sau
valori în populaţie.

17
 MANAGEMENTUL MENTENANŢEI

Valorile estimate ale indicatorilor de fiabilitate se determină prin prelucrarea

statistică a datelor experimentale, obţinute prin observaţii efectuate asupra unui eşantion
prelevat din mulţimea de produse studiată. Valorile estimate sunt corecte numai dacă
eşantionul este reprezentativ pentru populaţia cercetată.
Valorile indicatorilor se pot estima punctual, printr-o singură valoare, sau prin
intervale de încredere, stabilite cu o probabilitate impusă =1–, numită nivel de
încredere.

Teste de autoevaluare 1.1

I. Subiecte de verificare
Alegeţi câte un subiect din lista următoare. Trataţi subiectul timp de 20 de
minute, fără consultarea bibliografiei. Comparaţi rezultatul obţinut cu tratarea din
manual şi evaluaţi stadiul pregătirii. Dacă rezultatele vă mulţumesc, treceţi la unitate
de învăţare următoare.

1. Prezentaţi indicatorii de fiabilitate: F(t), f(t), şi R(t).

2. Prezentaţi indicatorii de fiabilitate: m, z(t) şi tF.

II. Aplicaţii propuse

1.1. Fiabilitatea unui produs reprezintă:
a) aptitudinea unui produs de a fi supravegheat, întreţinut şi reparat într-o anumită
perioadă de timp, în condiţii date de exploatare;
b) aptitudinea unui produs de a-şi îndeplini funcţia specificată, în condiţii date şi de-a
lungul unei perioade date;
c) pierderea aptitudinii unui produs de a-şi îndeplini funcţia cerută, în condiţii date
de exploatare.
1.2. Funcţia de fiabilitate R(t) reprezintă:
a) probabilitatea ca un produs să se defecteze în intervalul de timp (0,t);
b) probabilitatea ca un produs sa nu se defecteze într-un interval egal cu timpul
mediu de bună funcţionare;
c) probabilitatea ca un produs să nu se defecteze în intervalul (0,t).

(Răspunsuri în Anexa 5)

Bibliografie suplimentară

1. Antonescu N.N., - Fabricarea, repararea şi întreţinerea utilajului chimic şi

Ulmanu V. petrochimic, EDP Bucureşti, 1981, pag. 12-29.
2. Renert M., - Fiabilitatea utilajelor şi instalaţiilor industriei chimice,
Oprişan Gh. Editura Tehnică, Bucureşti, 1980, pag. 13-30.

18
 1. Noţiuni de teoria fiabilităţii

Unitatea de învăţare 1.2.

Legile de repartiț ie ale timpului de bună funcționare
1) Cunoștințe și deprinderi
După parcurgerea acestei unități vei ști:
- care sunt principalele modele matematice folosite la modelarea fiabilității;
- expresiile analitice ale principalilor indicatori ai fiabilității pentru modelele
prezentate.
După parcurgerea acestei unități vei putea să:
- calculezi valorile indicatorilor de fiabilitate pentru diverse legi.
Timp de studiu: 2 ore
2) Secțiunile unității de învăţare Pag.
1.2.1. Legea exponenţială ……………………………………….................... 19
1.2.2. Legea normală de distribuţie (Gauss)……………………..................... 21
1.2.3. Repartiţia log-normală ……………………………………................... 23
1.2.4. Repartiţia Weibull ………………………………………..................... 24
1.2.5. Repartiţia Poisson ………………………………………...................... 26
3) Rezumatul unității de învăţare ..................................................................... 31
4) Teste de autoevaluare .................................................................................... 32
5) Răspunsul testelor de autoevaluare ............................................................. 156
6) Bibliografie ..................................................................................................... 32

Cele mai întâlnite legi de repartiţie în studiul fiabilităţii sunt legile

exponenţială, normală, log-normală, Weibull ş.a., legi de variabilă continuă,
şi legea Poisson, de variabilă discretă. Alegerea legii teoretice de repartiţie
se face pe baza informaţiilor cu privire la modul de apariţie al acestora.

1.2.1. Legea exponenţială

Legea exponenţială de repartiţie este folosită pe scară largă pentru

descrierea fiabilităţii produselor, utilizare justificată pe baza următoarelor
motive:
a) această lege are rata de defectare constantă, z(t)=, fapt care simplifică
mult calculul matematic al fiabilităţii;
b) legea exponenţială descrie apropiat fiabilitatea produselor la care
defectările apar spontan (probabilitatea funcţionării fără defecţiuni nu
depinde de vârsta elementelor);
c) legea este tipică sistemelor complexe, alcătuite din elemente eterogene,
cu diferite caracteristici;

19
 MANAGEMENTUL MENTENANŢEI

d) această lege este prima pe care o testăm atunci când există puţine
informaţii cu privire la defectări, în timpul încercării sau exploatării
sistemului.
Folosirea legii de repartiţie exponenţială se face în condiţiile
acceptării următoarelor ipoteze:
 defecţiunile elementelor sunt statistic independente între ele, iar
fluxul de defecţiuni ale sistemului se consideră egal cu suma
fluxurilor de defecţiuni ale elementelor;
 sunt luate în considerare numai defecţiunile primare;
 se iau în considerare elemente şi sisteme care, la momentul iniţial,
erau în stare de funcţionare;
 calculele de fiabilitate se efectuează pentru perioada de viaţă utilă,
considerându-se că elementele au fost rodate, iar îmbătrânirea nu
are loc.
Indicatorii de fiabilitate pentru legea exponenţială se stabilesc cu
ajutorul relaţiilor prezentate în tabelul 1.1, pornind de la rata de defectare
constantă,
z (t )   =constant, (1.17)
 fiind parametrul acestei legi.
Ceilalţi indicatori de fiabilitate, pentru care se prezintă şi forma
grafică în figura 1.3, rezultă succesiv:
 funcţia de fiabilitate R(t),
t
  z ( ) d
R(t )  e 0  e   t ; (1.18)
 funcţia de repartiţie F(t),

F (t )  1  R(t )  1  e  t ; (1.19)

 densitatea de probabilitate f (t),

   e  t ;
dF (t )
f (t )  (1.20)
dt
 media timpului de bună funcţionare m,
 
m   R (t )dt   e  t dt 
1
; (1.21)
0 0 
 dispersia 2 şi abaterea medie pătratică ,

20
 1. Noţiuni de teoria fiabilităţii

 1 1
2   (t  m ) 2 f (t )dt  şi   . (1.22)
0 2 

a b
Fig. 1.3. Reprezentarea grafică a indicatorilor de fiabilitate pentru legea
exponenţială:
a- R(t) şi F(t); b- z(t) şi f (t).

Valori interesante se obţin pentru funcţiile de repartiţie şi de

fiabilitate pentru un timp de funcţionare egal cu media timpului de bună
1
funcţionare. Astfel, pentru t  m  se obţin succesiv:

1
 
F (t  m )  1  e   0,63 ; (1.23)
1
 
R (t  m )  e   0,37 .

Aceste valori arată că probabilitatea de defectare a unui produs,

având fiabilitatea corespunzător descrisă de legea exponenţială, care a
funcţionat un timp egal cu media timpului de bună funcţionare, este de 63%,
iar probabilitatea de a nu se defecta este de numai 37%.

1.2.2. Legea normală de distribuţie (Gauss)

Legea de repartiţie normală reflectă apropiat comportarea multor

utilaje şi subansamble, a căror fiabilitate este condiţionată de fenomene de
uzare sau se află la sfârşitul perioadei de viaţă. Ea descrie, de asemenea,

21
 MANAGEMENTUL MENTENANŢEI

valorile unor caracteristici de rezistenţă ale materialelor folosite la

construcţia utilajelor, precum şi variaţia în timp a încărcării acestora.
Densitatea de probabilitate a acestei legi este
(t  m) 2

1 2
f (t )  e 2 , (1.24)
 2
relaţie în care m0 şi 0 sunt cei doi parametri ai legii.
Funcţia de repartiţie F(t) a legii normale este dată de relaţia
( x m)2
1 t  2
F (t )   e 2 dx . (1.25)
 2  
Dacă se recurge la schimbarea de variabilă
tm
u , (1.26)

numită normarea legii, se poate calcula valoarea funcţiei de repartiţie cu
ajutorul funcţiei integrale a lui Laplace,
2
u y
1
 (u )   e 2 dy , (1.27)
2 0
care are proprietatea  (u )   (u ) . Simetria faţă de origine a acestei
funcţii permite să se utilizeze numai valorile sale pentru u0 (tabelate,
anexa 1), celelalte valori obţinându-se imediat.

a b
Fig. 1.4. Graficele indicatorilor de fiabilitate pentru legea normală:
a- f (t) şi z(t); b- F(t) şi R(t).

22
 1. Noţiuni de teoria fiabilităţii

Cu ajutorul funcţiei lui Laplace, funcţia de repartiţie normată se

exprimă cu relaţia
F (u )  0,5   (u ) , (1.28)
valorile fiind echivalente cu cele ale funcţiei F(t), valorile variabilelor t şi u
respectând relaţia (1.26).
Ceilalţi indicatori de fiabilitate ai legii normale sunt:
 funcţia de fiabilitate

R (t )  1  F (t )   f (t )dt ; (1.29)
t
 media timpului de bună funcţionare este chiar unul din parametrii
legii, m;
 dispersia şi abaterea medie pătratică sunt, respectiv, 2 şi .

1.2.3. Repartiţia log-normală

Această repartiţie are densitatea de probabilitate de forma

2
1  ln t  m 
  
1
f (t )  e 2   , (1.30)
t   2
în care m şi  sunt, respectiv, media şi abaterea medie pătratică ale
logaritmului valorilor variabilei (lnt). Graficul acestei legi de distribuţie
este asimetric (fig. 1.5).

a b
Fig. 1.5. Graficele repartiţiei log-normale:
a- legea de distribuţie; b- F(t) şi R(t).

23
 MANAGEMENTUL MENTENANŢEI

Indicatorii de fiabilitate pentru legea log-normală se exprimă în

deplină analogie cu cei ai legii normale, apelând la valorile funcţiei
integrale a lui Laplace, pentru care variabila normată este
ln t  m
u . (1.31)


1.2.4. Repartiţia Weibull

Legea Weibull reprezintă cea mai generală lege de distribuţie a

timpilor de bună funcţionare. Ea se utilizează atunci când experienţele
indică faptul că distribuţia timpilor nu are nici caracter exponenţial, nici
caracter normal.
Dacă se consideră expresia funcţiei de fiabilitate sub forma
t
  z ( t ) dt
R (t )  e 0 ,
şi se admite pentru rata de defectare o relaţie de forma

z (t )  a  t b ,
în care a şi b sunt două constante, se poate induce forma funcţiei de
fiabilitate după Weibull, care, în forma generală, are expresia

 t 
 
  
R (t )  e . (1.32)
Densitatea de probabilitate a distribuţiei are forma

 t 
 
(t   ) 1   
f (t )  e . (1.33)


Relaţia (1.33) conţine trei parametri, motiv pentru care legea Weibull
poate fi adaptată mai uşor unui colectiv de date experimentale. Cei trei
parametri sunt:
  se numeşte parametru de formă: pentru =1 se obţine repartiţia
exponenţială, iar pentru 3,25 se obţine o repartiţie foarte apropiată
de cea normală (fig.1.6,a);

24
 1. Noţiuni de teoria fiabilităţii

  este parametrul de poziţie; de cele mai multe ori el este sau se

consideră zero, rezultând forma simplificată a legii, iar cazurile în
care 0 şi 1 sunt caracteristice fenomenelor cu perioadă de
incubaţie;
  este numit parametru de scară.
Rata de defectare rezultă având expresia

(t   ) 1
z (t )  , (1.34)


cu formele grafice din figura 1.6,b, iar funcţia de repartiţie este dată de
relaţia

 t  
  
F (t )  1  e    . (1.35)

a b
Fig. 1.6. Forma grafică a indicatorilor de fiabilitate:
a- densitatea de probabilitate; b- rata de defectare.

Media timpului de bună funcţionare se determină cu relaţia

 1
m    , (1.36)
 
în care  este funcţia gamma (integrala Euler de speţa a II-a), cu definiţia

( p )   x p 1  e  x dx ,
0
căreia îi este caracteristică următoarea proprietate în raport cu parametrul p:

25
 MANAGEMENTUL MENTENANŢEI

( p  1)  p  ( p ).
Forma simplificată a legii, prezentată pentru funcţia de fiabilitate, are
forma

t
 
R (t )  e    . (1.37)
Aplicată iniţial în cercetările privind rezistenţa la oboseală a
materialelor, legea Weibull are numeroase aplicaţii şi în studiul fiabilităţii.

1.2.5. Repartiţia Poisson

Legea Poisson se aplică atunci când funcţionarea unui produs este un

proces aleatoriu care îndeplineşte următoarele condiţii:
 probabilitatea ca un produs să se defecteze de k ori depinde numai de
k şi de durată;
 defectările sunt independente, adică o defectare nu atrage după sine
alte defectări;
 într-un interval mic de timp are loc, de fiecare dată, numai o
defectare.
Legea de distribuţie a acestei legi este

(  t ) k  t
P(k , t )  e , (1.38)
k!
1
în care   , m fiind media timpului de bună funcţionare.
m
Pentru k=0 defectări în intervalul considerat, rezultă

P(0, t )  e  t , (1.39)

adică timpul dintre două defectări succesive este repartizat exponenţial.
Repartiţia Poisson poate fi considerată, în consecinţă, un proces Poisson
punctiform.

26
 1. Noţiuni de teoria fiabilităţii

Aplicaţii rezolvate
Calculul parametric al fiabilităţii

1. Funcţia de repartiţie a timpului de bună funcţionare pentru produsul

manometru este bine descrisă de legea exponenţială. Ştiind că, pentru acest aparat,
probabilitatea funcţionării fără defectare este 0,95 după un timp de funcţionare de 2000
de ore, se cer:
a) media timpului de bună funcţionare a produsului;
b) probabilitatea de defectare a manometrului după 500 de ore de funcţionare.

Rezolvare.
Probabilitatea funcţionării fără defectare a manometrului este dată de funcţia de

fiabilitate care, pentru legea exponenţială are expresia R(t )  e  t , expresie pentru care
trebuie cunoscută valoarea parametrului λ. Aceasta se determină ştiind că fiabilitatea
produsului are valoarea 0,95 după 2000 de ore de funcţionare, fapt care permite
egalitatea

R(2000)  e   2000  0,95 .

De aici rezultă valoarea parametrului,

 ln(0,95)
  2,565 10  5 ore-1.
2000
a) Media timpului de bună funcţionare m se calculează, pentru legea
exponenţială, cu relaţia (1.21), rezultând
1 1
m   38990 ore.
 2,565 10  5

b) Probabilitatea de defectare după 500 de ore este dată de valoarea funcţiei de

repartiţie a timpului de bună funcţionare, la acest moment, adică

F (500)  1  e  500  0,013  1,3 %.

27
 MANAGEMENTUL MENTENANŢEI

2. Fiabilitatea unui motor electric asincron este bine descrisă de legea

exponenţială (defectările apar spontan), pentru perioada de funcţionare normală, iar în
perioada finală de exploatare defectările apar atât spontan cât şi din cauza uzării
acestuia (fiabilitate după modelul legii normale). Se cer:
a) fiabilitatea motorului după un timp de funcţionare t=6000 de ore şi media
timpului de bună funcţionare până la prima defectare, dacă rata de defectare
este z1(t)=λ=15·10-6 ore-1;
b) probabilitatea de funcţionare fără defecte (fiabilitatea) şi rata de defectare în
perioada finală de exploatare, pentru trei momente: t1=8000 de ore, t2=10000
de ore şi t3=12000 de ore; se cunosc cei doi parametri ai legii normale: media
m=12000 de ore şi abaterea medie pătratică σ=2000 de ore.

Rezolvare.
a) Cei doi indicatori de fiabilitate, pentru un timp t=6000 de ore din perioada de
funcţionare normală, se determină folosind expresiile de calcul ale acestora, în cazul
modelului exponenţial:

- funcţia de fiabilitate este R(t )  e  t , pentru care se obţine

6
R(6000)  e 1510 6000  0,914 ;
1
- media timpului de bună funcţionare m  , pentru care se obţine

1 1
m   66666 ore.
 15 10  6
b) Fiabilitatea motorului va scădea, în perioada finală de exploatare, nu numai
din cauza defectărilor produse de uzură, dar şi din cauza defectărilor accidentale, astfel
că fiabilitatea rezultantă R(t) va fi dată de produsul
R(t)=R1(t)·R2(t),
în care:
R1(t) este componenta fiabilităţii accidentale;
R2(t) este componenta fiabilităţii de uzură.

 R1 (t )  e  t ia următoarele valori:
6
R1 (8000)  e 1510 8000  0,887 ;

28
 1. Noţiuni de teoria fiabilităţii

6
R1 (10000)  e 1510 10000  0,861 ;
6
R1 (12000)  e 1510 12000  0,835 .
 R2(t)=0,5 – Φ(u), în care Φ(u) este funcţia integrală a lui Laplace (cu valori în
tm
anexa1), iar u este variabila normală normată, calculată cu expresia u  (s-a notat

cu u variabila normală normată, în locul notaţiei obişnuite cu z, pentru a nu fi
confundată cu notaţia pentru rata de defectare). Se obţine succesiv:
8000  12000
t=8000; u   2 ; Φ(–2)= –0,4772; R2(8000)=0,9772;
2000
10000  12000
t=10000; u   1 ; Φ(–1)= –0,3413; R2(10000)=0,8413;
2000
12000  12000
t=12000; u   0 ; Φ(0)= 0; R2(12000)=0,5.
2000
 Cumulând cele două cauze de producere a defectării, rezultă, la cele trei
momente, următoarele fiabilităţi:
R(8000)=R1(8000)·R2(8000)=0,887·0,9772=0,867;
R(10000)=R1(10000)·R2(10000)=0,861·0,8413=0,724;
R(12000)=R1(12000)·R2(12000)=0,835·0,5=0,417.
Rata de defectare z2(t), pentru repartiţia normală, se determină cu relaţia
(t  m ) 2

1 2 2
e
f (t )  2
z 2 (t )   .
R(t ) R2 (t )
La cele trei momente, rata de defectare prezintă următoarele valori(ore-1):
z2(8000)=2,76·10-5; z2(10000)=14,38·10-5; z2(12000)=39,89·10-5 ore-1.
Cumulând cele două cauze de defectare, se obţine o rată de defectare
z (t) = z1(t) + z2(t).
z (8000) = 1,5·10-5 + 2,76·10-5 = 4,26·10-5 ore-1;
z (10000) = 1,5·10-5 + 14,38·10-5 = 15,88·10-5 ore-1;
z (12000) = 1,5·10-5 + 39,89·10-5 = 41,39·10-5 ore-1;

29
 MANAGEMENTUL MENTENANŢEI

3. Frecvenţa defectărilor în timp pentru rulmenţii cu bile este descrisă

corespunzător de repartiţia Weibull, având următorii parametri:
1
γ=0; β=1,5;  2 10  6 ore-1. Se cer:


a) fiabilitatea şi rata de defectare pentru trei intervale de timp:
t1=500 de ore, t2=1000 de ore şi t3=2000 de ore;
b) media timpului de bună funcţionare.

Rezolvare.
a) Funcţia de fiabilitate R(t) pentru legea Weibull, în forma ei simplificată
(γ=0), are forma

t 
1
t 
  

R(t )  e    e .
Pentru cele trei momente solicitate, se obţin fiabilităţile:
6 1,5
R(t )  e  210 500  0,978 ;
6 1,5
R(t )  e  210 1000  0,939 ;
6 1,5
R(t )  e  210 2000  0,836 .

Rata de defectare z(t) are forma

(t   ) 1 1
z (t )      t  1 ; (γ=0).
 
 
Valorile ratei de defectare, pentru cele trei momente, sunt:

z (500)  2  10 6  1,5  500 0,5  6,705  10 5 ore-1;

z (1000)  2 10 6 1,5 1000 0,5  9,487 10 5 ore-1;

z (2000)  2 10 6 1,5  2000 0,5  13,42 10 5 ore-1.

b) Media timpului de bună funcţionare m este calculată cu relaţia
1  1
m        1 , γ=0,    6,3 103 .
  2
6 3
(2 10 )

30
 1. Noţiuni de teoria fiabilităţii

 1 
m  6,3 103    1  6,3 103  0,903  5689 ore.
 1,5 

* * *

Rezumatul unităţii de învăţare 1.2.

Cele mai întâlnite legi de repartiţie în studiul fiabilităţii sunt legile exponenţială,
normală, log-normală, Weibull ş.a., legi de variabilă continuă, şi legea Poisson, de
variabilă discretă.
Legea exponenţială descrie apropiat fiabilitatea produselor la care defectările
apar spontan (probabilitatea funcţionării fără defecţiuni nu depinde de vârsta
elementelor);
Legea de repartiţie normală reflectă apropiat comportarea multor utilaje şi
subansamble, a căror fiabilitate este condiţionată de fenomene de uzare sau se află la
sfârşitul perioadei de viaţă. Ea descrie, de asemenea, valorile unor caracteristici de
rezistenţă ale materialelor folosite la construcţia utilajelor, precum şi variaţia în timp a
încărcării acestora.
Legea Weibull reprezintă cea mai generală lege de distribuţie a timpilor de bună
funcţionare. Ea se utilizează atunci când experienţele indică faptul că distribuţia timpilor
nu are nici caracter exponenţial, nici caracter normal.

31
 MANAGEMENTUL MENTENANŢEI

Teste de autoevaluare 1.2

I. Subiecte de verificare
Alegeţi câte un subiect din lista următoare. Trataţi subiectul timp de 20 de
minute, fără consultarea bibliografiei. Comparaţi rezultatul obţinut cu tratarea din
manual şi evaluaţi stadiul pregătirii. Dacă rezultatele vă mulţumesc, treceţi la unitate
de învăţare următoare.

3. Legea de repartiţie exponenţială.

4. Legea normală de repartiţie.
5. Repartiţia Weibull.

II. Aplicaţii propuse

1.3. Un produs are fiabilitatea descrisă de legea exponenţială. Probabilitatea ca el să nu
se defecteze după t=500 de ore de funcţionare este de 0,9. Care este probabilitatea ca el
să nu se defecteze după t=1000 de ore:
a) 0,81; b) 0,5; c) 0,73.

1.4. Un produs are fiabilitatea descrisă de o lege având densitatea de probabilitate

f (t )    e  t , t > 0, λ > 0 (parametru). Să se exprime următorii indicatori de
fiabilitate în funcţie de f (t) şi să se stabilească forma lor analitică:
a) funcţia de repartiţie a timpului de bună funcţionare;
b) funcţia de fiabilitate;
c) media timpului de bună funcţionare;
d) rata de defectare.

(Răspunsuri în Anexa 5)

Bibliografie suplimentară

1. Antonescu N.N., - Fabricarea, repararea şi întreţinerea utilajului chimic şi

Ulmanu V. petrochimic, EDP Bucureşti, 1981, pag. 12-29.
2. Renert M., - Fiabilitatea utilajelor şi instalaţiilor industriei chimice,
Oprişan Gh. Editura Tehnică, Bucureşti, 1980, pag. 13-30.

32
 1. Noţiuni de teoria fiabilităţii

Unitatea de învăţare 1.3.

Fiabilitatea sistemelor
1) Cunoștințe și deprinderi
După parcurgerea acestei unități vei ști:
- care sunt principalele tipuri de structuri din punct de vedere al fiabilității;
- expresiile analitice de calcul pentru structurile de fiabilitae ale sistemelor.
După parcurgerea acestei unități vei putea să:
- calculezi valorile fiabilității pentru structurile sistemelor decompozabile în
structuri simple, precum și pentru sistemele idecompozabile.
Timp de studiu: 2 ore
2) Secțiunile unității de învăţare Pag.
1.3.1. Fiabilitatea sistemelor legate în serie …………………….................... 34
1.3.2. Fiabilitatea sistemelor legate în paralel …………………..................... 35
1.3.3. Sisteme mixte …………………………………………….................... 37
1.3.4. Sisteme redondante ………………………………………................... 43
3) Rezumatul unită ții de învăţare ..................................................................... 44
4) Teste de autoevaluare .................................................................................... 44
5) Răspunsul testelor de autoevaluare ............................................................. 156
6) Bibliografie ..................................................................................................... 44

Introducere
Fiabilitatea sistemului reprezintă fiabilitatea determinată pentru un
ansamblu căruia i se cunosc structura şi fiabilitatea tuturor părţilor
componente (elemente, subansamble). După modul în care sunt conectate
elementele sistemului, din punct de vedere al fiabilităţii, se deosebesc
următoarele tipuri de structuri:
 sisteme conectate în serie;
 sisteme conectate în paralel;
 sisteme complexe.
Sistemele cu structura în serie sau în paralel, ori care pot fi
descompuse în secvenţe având aceste structuri, permit o determinare uşoară
a fiabilităţii lor. Pentru sistemele complexe, idecomposabile în aceste
structuri de bază, se recurge la tehnici speciale de evaluare a fiabilităţii.

33
 MANAGEMENTUL MENTENANŢEI

1.3.1. Fiabilitatea sistemelor legate în serie

Un sistem legat în serie este un sistem alcătuit din mai multe

elemente, conectate astfel încât să funcţioneze simultan, iar defectarea
unuia dintre ele antrenează defectarea (oprirea) sistemului.
Se consideră un sistem cu schema logică de fiabilitate în serie
(fig.1.7), pentru care se folosesc următoarele notaţii:
 E este evenimentul constând în buna funcţionare a sistemului, iar
probabilitatea P(E)=Rs(t) reprezintă fiabilitatea sistemului serie;
 Ei reprezintă evenimentul constând în buna funcţionare a elementului
ei, iar probabilitatea P(Ei)=Ri(t) reprezintă fiabilitatea acestui element.

Fig. 1.7. Schema logică a sistemelor serie.

Fiabilitatea sistemului serie este dată de probabilitatea intersecţiei

evenimentelor Ei, respectiv de relaţia
Rs (t )  P ( E )  P ( E1  E2  ...  En )
Dacă elementele funcţionează independent (funcţionarea unui
element nu depinde de funcţionarea celorlalte), se aplică legea înmulţirii
probabilităţilor şi rezultă
n
Rs (t )  P( E1 )  P( E2 ) ...  P( En )   Ri (t ) . (1.40)
i 1
Relaţia (1.40) arată că fiabilitatea sistemelor serie este mai mică
decât fiabilitatea celui mai slab element din sistem, adevăr care se scrie sub
forma
Rs (t )  Ri (t ); i  [1, n ] . (1.41)
Pentru un sistem serie, cu fiabilitatea tuturor elementelor descrisă de
legea exponenţială, Ri (t )  e   i t , se obţine valoarea fiabilităţii
n
n   t    i t
Rs (t )   e i  e i 1 .
i 1

Media timpului de bună funcţionare a sistemului este

34
 1. Noţiuni de teoria fiabilităţii

 1
m   Rs (t )dt  .
n
0  i
i 1
Dacă elementele sistemului au aceeaşi valoare a fiabilităţii (Ri = R),
rezultă
Rs (t )  R n (t )  e  nt ;
1
m .
n
Dacă sistemul serie este compus din elemente care urmează diverse
legi de repartiţie, ca, de exemplu, k după legea exponenţială şi n – k după
legea Weibull,

Ri (t )  e   i t , i=1, 2, ..., k,

 t i  i
  
 i 
Ri (t )  e , i=k+1, k+2, ..., n,
atunci fiabilitatea sistemului rezultă din relaţia
k n  t   i 
ln Rs (t )      i  t    i  .
i 1    i  
 i k 1 

1.3.2. Fiabilitatea sistemelor legate în paralel

Un sistem legat în paralel este un sistem format din mai multe

elemente, conectate astfel încât să funcţioneze simultan, iar pentru
defectarea sistemului este necesar să se defecteze toate elementele.
Se consideră un sistem cu schema logică de fiabilitate în paralel
(fig.1.8), pentru care se folosesc următoarele notaţii:
 E este evenimentul constând în buna funcţionare a sistemului, iar
probabilitatea P(E)=Rp(t) reprezintă fiabilitatea sistemului paralel;
 Ei reprezintă evenimentul constând în buna funcţionare a elementului
ei, iar probabilitatea P(Ei)=Ri(t) reprezintă fiabilitatea acestui element;
 E (sau nonE) este evenimentul constând în defectarea sistemului;
 Ei (sau nonEi ) este evenimentul constând în defectarea elementului
ei, i=1, 2, ..., n.

35
 MANAGEMENTUL MENTENANŢEI

Fig. 1.8. Schema logică a sistemelor în paralel.

Evenimentul constând din defectarea sistemului în paralel se exprimă

prin relaţia
E  E1  E2  ...  En . (1.42)
Dacă defectările elementelor sunt independente, rezultă
n
P( E )  P( E1 )  P( E2 ) ...  P( En )   P( Ei ) . (1.43)
i 1
Fiabilitatea sistemului se exprimă în funcţie de probabilitatea sa de
defectare, R p (t )  1  P( E ) , iar probabilitatea de defectare a fiecărui
element în funcţie de fiabilitatea sa, P( Ei )  1  Ri (t ) , astfel că se obţine
relaţia de calcul a fiabilităţii sistemului în paralel,
n
R p (t )  1   1  Ri (t ). (1.44)
i 1
Relaţia (1.44) permite formularea următoarelor concluzii:
 fiabilitatea sistemului cu schema logică de fiabilitate în paralel este
mai mare decât fiabilitatea oricărui element component al sistemului;
 dacă fiabilitatea elementelor componente urmează o lege de
 λ t
repartiţie exponenţială ( Ri (t )  e i ), fiabilitatea sistemului nu
mai este descrisă de această lege,
n

R p (t )  1   1  e  λ i t 
i 1

36
 1. Noţiuni de teoria fiabilităţii

 în cazul des întâlnit, în care toate elementele sistemului sunt identice

şi au aceeaşi fiabilitate R(t), fiabilitatea sistemului este

R p (t )  1   1  R(t )  n .

1.3.3. Sisteme mixte [11]

a) Sisteme decompozabile în structuri simple. Sistemele complexe

pot avea în structură numai componente amplasate atât în serie cât şi în
paralel, din punct de vedere al fiabilităţii, rezultând o configuraţie mixtă.
Fiabilitatea sistemelor de acest tip se determină în etape succesive,
pornind de la calculul fiabilităţii celor mai simple grupări, având elemente
cu acelaşi tip de dispunere, continuând cu calculul fiabilităţii ansamblurilor
formate din grupări legate în acelaşi fel ş.a.m.d., până la definirea
fiabilităţii întregului sistem.
b) Sisteme idecompozabile în structuri simple. În această situaţie
calculul fiabilităţii sistemului se complică. Una din metodele de calcul este
cea care apelează la formula fiabilităţii totale,
 s 1  s 1 
Rsist  R   R j  R   (1  R j ) , (1.45)
 j  1  j  0
în care:
s=1 simbolizează starea de bună funcţionare a sistemului;
j =1 este starea de fiabilitate maximă a componentului j;
j =0 este starea de defect a componentului j.

Fig. 1.9. Schema logică a unui sistem idecompozabil.

37
 MANAGEMENTUL MENTENANŢEI

Metoda presupune identificarea unui component j care să permită

descompunerea sistemului în grupări numai în serie şi/sau în paralel.
Prezentarea modului de lucru este exemplificat pe sistemul cu
schema logică de fiabilitate din figura 1.9, în care componentul j este e4.
Se consideră că elementul component e4 are fiabilitatea maximă, caz
în care schema logică de fiabilitate are configuraţia din figura 1.10, cu
grupuri de componente numai în serie şi în paralel. Fiabilitatea sistemului
în această stare este dată de relaţia
 s 1
R   1  1  R1   1 1  1  R2   1  R5   1  1  R3   1  R6  
 j  1
(1.46)

Fig. 1.10. Schema logică pentru starea j=1.

Fig. 1.11. Schema logică pentru starea j=0.

În continuare, se consideră starea în care componentul j s-a defectat

(j=0), stare în care schema logică de fiabilitate a sistemului este cea din
figura 1.11. Fiabilitatea sistemului în această stare este dată de relaţia

38
 1. Noţiuni de teoria fiabilităţii

 s 1 
R   1  1  R1   1  R2  R3   1  R5  R6  . (1.47)
 j  0 

Fiabilitatea sistemului studiat poate fi acum calculată, introducând în

relaţia (1.45) valorile din relaţiile (1.46) şi (1.47), rezultând
Rsist  1  1  R1   1  1  1  R2   1  R5  1  1  R3   1  R6   R4 
 1  1  R1   1  R2 R3   1  R5 R6  1  R4 
(1.48)

În final, trebuie remarcat faptul că valoarea funcţiei fiabilităţii

sistemului este aceeaşi, indiferent care din componentele sistemului sunt
considerate a împiedica organizarea acestuia în grupări de acelaşi tip.

Aplicaţii rezolvate
Calculul fiabilităţii sistemelor idecompozabile

Aplicaţie. Să se determine fiabilitatea sistemului a cărui schemă logică de

fiabilitate este redată în figura 1.12, dacă, la un anumit moment, valorile probabilităţilor
de bună funcţionare ale componentelor sistemului sunt respectiv:
R1 = 0,9; R2 = 0,8; R3 = 0,7; R4 = 0,6; R5 = 0,5;
R6 = 0,6; R7 = 0,7; R8 = 0,8; R9 = 0,9; R10 = 0,5.

Fig.1.12. Schema logică de fiabilitate.

39
 MANAGEMENTUL MENTENANŢEI

Rezolvare
Analizând schema logică de fiabilitate a sistemului, se observă că unele
componente pot fi grupate în blocuri, caracterizate prin acelaşi mod de dispunere a lor.
Drept urmare, schema logică de fiabilitate se simplifică, având forma prezentată în
figura 1.13. Valorile funcţiilor de fiabilitate pentru blocurile de componente astfel
formate sunt:
R1,3 = 1 – (1 – R1)(1 – R3) = 1 – (1 – 0,9)(1 – 0,7) = 0,97;
R8,9 = 1 – (1 – R8)(1 – R9) = 1 – (1 – 0,8)(1 – 0,9) = 0,98;
R8,9,10 = R8,9R10 = 0,98  0,5 = 0,49;
R6,7 = 1 – (1 – R6)(1 – R7) = 1 – (1 – 0,6)(1 – 0,7) = 0,88.

Fig.1.13. Schema logică de fiabilitate simplificată.

În această schemă simplificată componentele nu mai pot fi asociate în grupări cu

acelaşi tip de amplasare. Drept element care împiedică organizarea sistemului în astfel
de grupări pot fi considerate mai multe componente: elementul 4, blocul 6-7, elementul
5 şi blocul 8-9-10. În cele ce urmează vor fi considerate numai două cazuri.

Fig.1.14. Cazul I-Schema logică pentru starea j=1.

40
 1. Noţiuni de teoria fiabilităţii

Cazul I: ej = 4
Schema logică de fiabilitate a sistemului, atunci când elementul 4 are fiabilitate
maximă, este prezentată în figura 1.14.
Fiabilităţile subansamblurilor şi ale sistemului sunt în acest caz:
R1,3 = 0,97;
R2,5 = 1 – (1 – R2)(1 – R5) = 1 – (1 – 0,8)(1 – 0,5) = 0,9;
R2,5,6,7 = R2,5  R6,7 = 0,9  0,88 = 0,792;
R2,5,6,7,8,9,10 = 1–(1–R2,5,6,7)(1–R8,9,10) = 1–(1–0,792)(1–0,49) = =0,89392;
R(s=1/j=1) = R1,3  R2,5,6,7,8,9,10 = 0,970,89392 = 0,8671.
Considerând elementul 4 în stare de defect, schema logică de fiabilitate a
sistemului devine cea din figura 1.15.

Fig.1.15. Cazul I-Schema logică pentru starea j=0.

Fiabilităţile subansamblurilor şi sistemului sunt în acest caz:

R5,8,9,10 = R5  R8,9,10 = 0,50,49 = 0,245;
R5,6,7,8,9,10 = 1–(1–R6,7)(1–R5,8,9,10) = 1–(1–0,88)(1–0,245) = 0,9094;
R(s=1/j=0) = R1,3  R2R5,6,7,8,9,10 = 0,970,80,9094 = 0,7057.
Se determină fiabilitatea sistemului:
Rsist= 0,86710,6 + 0,7057(1–0,6) = 0,8025.

Cazul II: ej = 6, 7
Schema logică de fiabilitate a sistemului, atunci când blocul elementelor 6 şi 7
are fiabilitate maximă, este cea din figura 1.16.
Fiabilităţile subansamblelor şi sistemului sunt în acest caz:
R5,8,9,10 = 1 – (1 – R5)(1 – R8,9,10) = 1 – (1 – 0,5)(1 – 0,49) = 0,745;
R4,5,8,9,10 = R4 R5,8,9,10 = 0,60,745 = 0,447;

41
 MANAGEMENTUL MENTENANŢEI

R2,4,5,8,9,10= 1 – (1 – R2)(1 – R4,5,8,9,10) = 0,970,8894 = 0,8627

R(s=1/j=1) = R1,3  R2,4,5,6,8,9,10 = 0,970,8894 = 0,8627.

Fig.1.16. Cazul II-Schema logică pentru starea j=1.

În cazul în care blocul elementelor 6 şi 7 este defect, schema sistemului devine

cea din figura 1.17.

Fig.1.17. Cazul II-Schema logică pentru starea j=0.

Fiabilităţile subansamblurilor şi sistemului, în acest caz, sunt:

R2,5 = R2  R5 =0,80,5 = 0,4;
R2,4,5= 1 – (1 – R4)(1 – R2,5) = 1 – (1 – 0,6)(1 – 0,4) = 0,76;
R(s=1/j=0) = R1,3R2,4,5 R8,9,10 = 0,970,760,49 = 0,3612.
Se determină fiabilitatea sistemului:
Rsist= 0,86270,88+ 0,3612(1– 0,88) = 0,8025.
Observaţie
Valoarea funcţiei fiabilităţii sistemului este aceeaşi, indiferent care dintre
componentele sistemului sunt considerate a împiedica organizarea acestuia în
grupări de acelaşi tip.

42
 1. Noţiuni de teoria fiabilităţii

1.3.4. Sisteme redondante

La sistemele complexe, la care fiabilitatea elementelor componente

este în general diferită, creşterea fiabilităţii se realizează frecvent prin
metoda introducerii în sistem a unor elemente de rezervă, metodă numită
redondanţă (sau redundanţă).
Un sistem se numeşte redondant dacă acesta conţine mai multe
elemente care pot îndeplini aceeaşi funcţie, chiar dacă această funcţie ar
putea fi îndeplinită, în mod normal, de un singur element.
În funcţie de modul în care se realizează redondanţa, se întâlnesc mai
multe variante:
 redondanţă activă sau caldă, atunci când elementele similare
funcţionează în permanenţă;
 redondanţă pasivă sau rece, atunci când elementele de siguranţă sunt
conectate la sistem după defectarea elementului principal;
 redondanţă semiactivă, atunci când elementele de rezervă
funcţionează în acelaşi timp cu elementul principal, dar la parametri
mult diminuaţi, stare care le face să poată înlocui imediat elementul
principal, în caz de defectare a acestuia.
În practică, una dintre situaţiile cele mai întâlnite este aceea în care
elementele de rezervă sunt amplasate în paralel cu elementul principal.
Calculul fiabilităţii unor asemenea sisteme decurge similar metodelor
cunoscute, cu observaţia că se consideră, în marea majoritate a cazurilor, că
fiabilitatea dispozitivului de comutare este maximă.

43
 MANAGEMENTUL MENTENANŢEI

Rezumatul unităţii de învăţare 1.3.

Fiabilitatea sistemului reprezintă fiabilitatea determinată pentru un ansamblu

căruia i se cunosc structura şi fiabilitatea tuturor părţilor componente (elemente,
subansamble). După modul în care sunt conectate elementele sistemului, din punct de
vedere al fiabilităţii, se deosebesc următoarele tipuri de structuri: sisteme conectate în
serie; sisteme conectate în paralel; sisteme complexe.

Teste de autoevaluare 1.3

I. Subiecte de verificare
Alegeţi câte un subiect din lista următoare. Trataţi subiectul timp de 20 de
minute, fără consultarea bibliografiei. Comparaţi rezultatul obţinut cu tratarea din
manual şi evaluaţi stadiul pregătirii. Dacă rezultatele vă mulţumesc, treceţi la unitate
de învăţare următoare.

6. Fiabilitatea sistemelor legate în serie.

7. Fiabilitatea sistemelor legate în paralel.

II. Aplicaţii propuse

1.5. Un sistem este format din trei componente având, la un moment dat, valorile
fiabilităţii: R1=0,96; R2=0,84; R3=0,91. Care este fiabilitatea sistemului, la acest moment,
dacă aceste componente formează un sistem în serie?
a) 0,873; b) 734; c) 0,92.
1.6. Un sistem este format din trei componente având, la un moment dat, valorile
fiabilităţii: R1=0,96; R2=0,84; R3=0,91. Care este fiabilitatea sistemului, la acest moment,
dacă aceste componente formează un sistem în paralel?
a) 0,831; b) 0,902; c) 0,999.

(Răspunsuri în Anexa 5)

Bibliografie suplimentară

1. Antonescu N.N., - Fabricarea, repararea şi întreţinerea utilajului chimic şi

Ulmanu V. petrochimic, EDP Bucureşti, 1981, pag. 12-29.
2. Renert M., - Fiabilitatea utilajelor şi instalaţiilor industriei chimice,
Oprişan Gh. Editura Tehnică, Bucureşti, 1980, pag. 13-30.

44