1UNIVERSITATEA PETROL-GAZE PLOIEŞTI

Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică

Specializarea: IEDM-ID
Semestrul VI (anul III, semestrul al II-lea)
Departamentul de Inginerie Mecanică
DISCIPLINA: UTILAJE PETROLIERE
TEMA DE PROIECTARE
Nr. ___6__ din 7.03.2021
1. GENERALITĂŢI
1.1. Denumirea temei:
„Proiectarea şi exploatarea troliului de foraj (TF) al unei instalaţii de foraj (IF)”.
1.2. Beneficiar: Departamentul de Inginerie Mecanică.
1.3. Data lansării temei: 07.03.2021
1.4. Termen de predare: 06.06.2021.
1.5. Caracterul lucrării: proiect de an.
2. OBIECTUL ŞI CONŢINUTUL TEMEI
2.1. Obiectul temei: troliul de foraj (TF).
2.2. Caracterul temei: proiectare funcţională şi constructivă, exploatare şi întreţinere.
2.3. Programul din care face parte: „Proiectarea de IF destinate construirii sondelor de petrol şi
gaze, cu performanţe ridicate, adaptate cerinţelor pieţei mondiale, şi exploatarea lor raţională”.
2.4. Destinaţia temei: studenţilor din anul III IEDM-ID.
2.5. Scopul temei: 1) însuşirea cunoştinţelor predate la disciplina Utilaje petroliere; 2) deprinderea
activităţilor de proiectare şi de exploatare a utilajului petrolier de schelă prin aplicarea
cunoştinţelor de la disciplinele de specialitate; 3) redactarea corespunzătoare a unei lucrări cu
caracter științific.
2.6. Obiectivele urmărite prin rezolvarea temei: îmbunătăţirea construcţiei şi funcţionării TF în
cadrul sistemului de manevră (SM) prin: a) reducerea complexităţii mecanice a SM; b) optimizarea
funcţionării SM; c) exploatarea raţională a SM.
2.7. Implicaţii economice: 1) folosirea eficientă a puterii instalate a IF; 2 ) reducerea consumului
de metal al elementelor TF şi, ca urmare, obţinerea unei greutăţi specifice (raportate la unitatea de
putere) minime; 3) creşterea fiabilităţii componentelor TF şi, deci, reducerea la minimum a
timpului neproductiv al IF rezultat din defecţiuni.
2.8. Conţinutul temei: 1) documentaţia corespunzătoare alegerii şi execuţiei unor elemente
componente ale TF, însoţită de memoriul justificativ; 2) măsuri practice de exploatare şi
întreţinere a TF.
3. CERINŢE TEHNICE
3.1. Datele iniţiale de proiectare: 1) adâncimea finală a sondei HM =2400 m; 2) programul de
tubare a sondei yT.j {0,15; 0,70; 1 }; DCB.j { 13⅜; 8⅝; 5}; 3) tipul acţionării (TA):
DH, DEC, EC; 4) gradul de transportabilitate (Grd.T): SAn (T; H), S-M.
3.2. Se preferă alegerea maşinilor, transmisiilor, utilajelor şi organelor de maşini tipizate, în
conformitate cu parametrii obţinuţi din calcul.
EXECUTANT, CONDUCĂTOR TEMĂ,
Student Tudor AndreiDragostin Ioan Şef lucr. dr. ing. SIMION PAREPA
 UTILAJE PETROLIERE

Tema: „ Proiectarea şi exploatarea troliului de foraj (TF) al unei instalaţii de

foraj (IF)”

CUPRINS
INTRODUCERE...........................................................................................................................4
1. ALEGEREA TIPULUI DE INSTALAŢIE DE FORAJ........................................................5
1.1 Programul de construcţie al sondei 6 Baicoi..........................................................................5
1.2 Determinarea profilurilor coloanelor de burlane si a greutatii fiecarei coloane..................10
1.3 Alegerea sapei pentru forajul putului de exploatare (aplicatia2).........................................15
1.4 Alegerea tipodimensiunii de prajini grele si calculul lungimii ansamblului de adancime. .17
1.5 Verificarea la flambaj a ansamblului de prajini grele.....................................................22
1.7 Alegerea prajinii de antrenare..............................................................................................30
1.8 Alegerea tipului de instalatie de foraj..................................................................................33
1.9. Concluzii.............................................................................................................................37
2. ALEGEREA PRINCIPALELOR UTILAJE ALE INSTALATIEI DE FORAJ SI
PREZENTAREA PARAMETRILOR SI CARACTERISTICILOR LOR............................38
2.1Alegerea capului hidraulic....................................................................................................38
2.2Alegerea ansamblului macara carlig.....................................................................................41
2.3Alegerea geamblacului de foraj............................................................................................43
2.4Alegerea elevatorului cu pene...............................................................................................45
2.5. Alegerea elevatorului pentru prăjini de foraj......................................................................47
2.6 Alegerea chiolbasilor...........................................................................................................50
2.7Alegerea cablului de manevra...............................................................................................52
2.8. Alegerea troliului de foraj...................................................................................................57
2.9 Concluzii..............................................................................................................................60
3. PARAMETRII ŞI CARACTERISTICILE MOTOARELOR / GRUPURILOR DE
ACŢIONARE ŞI CALCULUL PUTERII INSTALATE.........................................................61
3.1 Parametrii şi caracteristicile motoarelor / grupurilor de acţionare.....................................61
3.2 Alegerea modului de acţionare............................................................................................65
3.3. Puterea consumatorilor auxiliari de forţă............................................................................68
3.4. Calculul puterii instalate.....................................................................................................70

2
 3.5. Concluzii.............................................................................................................................71
4. LANŢUL CINEMATIC AL SISTEMULUI DE MANEVRĂ.........................................72
4.1. Schema cinematică a instalaţiei de foraj.........................................................................72
4.2. Reprezentarea lanţului cinematic al sistemului de manevră (SM) şi determinarea
numărului de trepte de viteză.....................................................................................................76
4.3 Tipurile de transmisii mecanice utilizate în cadrul lanţului cinematic al SM şi parametrii
acestora.......................................................................................................................................77
4.4. Tipurile de cuplaje folosite în cadrul SM............................................................................78
4.5 Modul de obţinere a treptelor de viteză şi determinarea raporturilor de transmitere totale
80
4.6 Concluzii..............................................................................................................................81
5. Concluzii................................................................................................................................82
Bibliografie...................................................................................................................................83

3
 INTRODUCERE

Un proiect înseamnă o lucrare tehnica întocmita pe baza unei teme date, care cuprinde
calculele tehnico-economice, desenele, instrucţiuni de montaj si întreţinere etc., necesare
executării unei instalaţii, construcţii, maşini, unui utilaj, dispozitiv, unei scule etc.
Lucrarea tehnica este un studiu scris asupra unui subiect cu caracter tehnic, o scriere, o
opera ştiinţifica.
Lucrarea ca studiu scris este acţiunea de a lucra / de a studia si rezultatul ei, adică o
munca intelectuala susţinuta depusa in vederea însuşirii de cunoştinţe ştiinţifice temeinice intr-un
anumit domeniu de specialitate.
In ceea ce priveşte metoda de lucru vom utiliza o metoda cu profund caracter
fenomenologic, având in vedere adevărul exprimat de academicianul Dumitru Dumitrescu (un
mare hidrotehnician roman), si anume: „Un calcul concret este complet numai când pătrunde in
esenţa invizibilă a fenomenului”.
Utilajele petroliere sunt utilajele folosite în şantierele petrolifere („oilfields” în lb. en.), de
foraj şi de extracţie, în cadrul diferitelor instalaţii, cu ajutorul cărora se construieşte sonda de
foraj, se exploatează zăcămintele de petrol şi gaze, se efectuează operaţii de intervenţie şi
reparaţii capitale la sondele de extracţie, se separă fluidele aduse la suprafaţă, se transportă şi se
depozitează.
De asemenea, aceste utilaje intră în alcătuirea sondei de foraj şi de extracţie (sub forma
materialului tubular, a sculelor de adâncime, cu rol de fixare, etanşare etc., şi a echipamentului
de la gura sondei).
Ele permit desfăşurarea tuturor operaţiilor: de foraj, tubare a puţurilor forate, cimentare a
coloanelor de burlane, completare a sondei de foraj, pentru a forma sonda de extracţie, extracţia
petrolului şi gazelor, intervenţia la sondele de extracţie şi reparaţia lor în condiţii de siguranţă
deplină.
Se constată că există o mare diversitate de utilaje, pe care le denumim „petroliere” şi care
se caracterizează printr-o complexitate constructivă şi funcţională diferită, de la complexitate
redusă, cum sunt anumite scule şi materialul tubular, la foarte complexe, cu grad mare de
mecanizare şi, chiar, automatizare.
Pentru construirea sondelor de explorare, conturare şi, respectiv, de exploatare a
hidrocarburilor naturale (petrolului şi gazelor naturale) se utilizează instalaţii de foraj (IF) foarte
diverse, care se pot clasifica în funcţie de diferite criterii.
Găurile/ Puţurile de foraj se realizează prin forare cu ajutorul IF, folosind diverse metode
de foraj. Cea mai utilizată este metoda de foraj rotativ-hidraulică (metoda „rotary”). Acestă
metodă constă în antrenarea sapei de foraj în mişcare de rotaţie şi spălarea tălpii puţului, pentru
îndepărtarea detritusului rezultat din interacţiunea elementelor de dislocare/ tăietoare ale sapei cu
roca, prin circulaţia noroiului/ fluidului de foraj.

4
 1. ALEGEREA TIPULUI DE INSTALAŢIE DE FORAJ

1.1 Programul de construcţie al sondei 6 Baicoi

Modul de întocmire a programelor de tubaj diferă, in foarte mare măsura, in funcţie de
tipul sondelor si de caracteristicile geologice ale regiunii in care urmează sa fie săpată sonda
respectiva.
Pentru sondele de exploatare din regiunile bine cunoscute, in care programe similare de
tubaj au mai fost efectuate, problema se rezuma mai mult la o raţionalizare a procedeelor de
lucru utilizate, in scopul scăderii preţului de cost al sondei si, totodată, a îmbunătăţirii condiţiilor
de săpare si exploatare.
Una din cele mai dificile probleme in stabilirea programului de tubaj, o constituie
estimarea adâncimii formaţiunilor ce trebuie traversate, si mai ales presiunilor acestor
formaţiuni.
Sonda de foraj este o costructie complexa in interiorul scoartei tereste, realizata prin
forajul si tubarea succesiva cu cimentarea coloanelor de burlane respecitve, a unor gauri sau
puturi de foraj, cu diametrul din ce in ce mai mic, pana la adancimea finala/ maxima(H M), intr-un
anumit scop, si anume: efectuarea unor studii geologice, exploatarea unei zone, extractia
petrolului, a gazelor etc.
Pentru realizarea programului Sondei 6 Baicoi trebuie să avem în vedere datele de la
sondele de explorare, de conturare dar și de la cele de corelare 1. Datele și informațiile despre
Sonda 6 Baicoi se vor trece în Tabelul. 1 și Tabelul. 2.
Pentrul programul de tubare se stabilesc urmatoarele:
1. Coloana de burlane (CB),
2. Numărul de burlane necesar pentru echiparea sondei de foraj (nCB ),
3. Diametrul nominal (exterior) al fiecărei CB, DCB , j =1,2…nCB ,
4. Adâncimea de introducere a fiecărui CB (de tubare a fiecărui puţ de foraj), H CB , j ,
j=1,2… nCB ,
L
5. Lungimea coloanei de burlane de ordinul j ( CB. j ),
6. Înalțimea de cimentare a fiecărei coloană de burlane H CCB , j,
7. Adancimea maxima a sondei ( H M )
Din datele iniţiale cunoaştem următoarele:
- adâncimea finală a sondei, HM = 2400m;
- programul de tubare a sondei:
- adâncimea de tubare relativă pentru coloana de ordinul j:
yTj ∈ { 0,15; 0,70; 1}in;
- diametrul nominal al coloanei de tubare de ordinul j (diametrul exterior al coloanei, deci
şi a burlanelor din componenţa ei,
DCBj ∈ { 13⅜; 8⅝; 5} in.
H Tj
yTj = H M (1.1)

5
 în care: HTj este adâncimea de tubare a coloanei de ordinul j;
HM – adâncimea maximă (finală) a sondei.
HTj=yTj·HM (1.2)
HT1 = HCA = 0,15 · 2400 = 360 m;
HT2 = HCI(I) = 0,7 · 2400 = 1680 m;
HT4=HCE= 1 ∙ 2400 = 2400 m
în care: HCA - adâncimea de tubare a coloanei de ancorare;
HCI - adâncimea de tubare a coloanei intermediare;
HCE - adâncimea de tubare a coloanei de exploatare.

 Diametrele nominale ale fiecărei CB, DCB.j, j = 1,2...nCB;

DCS/A= 13⅜” = 13⅜· 25,4 mm = 339.725 mm

DCI(I) = 8⅝;” = 8⅝;· 25,4 mm = 219.1 mm
DCE = 5” = 5 · 25,4 mm = 127 mm

unde: DCS/A – diametrul de ancorare sau de suprafață;

DCI(I) – diametrul coloanei intermediare I
DCE – diametrul coloanei de exploatare;
iar j – conform numărului de coloane nCB є [1,3].
În continuare se va prezenta programul de tubare pentru sonda de 2400 m, din datele de
proiectare.
Tabelul 1.1.1 Informații generale despre Sonda 6 Baicoi
1 Sonda 6
2 Structura geologică Baicoi
3 Caracter Exploatare petrol
4 Debit estimat 45 t/24h
5 Adâncimea proiectată (HM) 2400 m
133/8 in x 360 m; 85/8 in x 1680 m;5 in x
6 Programul de tubare
2400 m
7 Tipul instalației de foraj
 montare-demontare:
35 zile, pentru foraj;
8 Durata de realizare 4 zile, pentru probe;
 foraj: 86 zile;
 probe de producție: 6 zile
Tabelul. 1.1.2 Programul de construcție al Sondei 6 Baicoi

Tip
HCB.j Sapă cu trei conuri
DCB.j, burl
= LS, DM.CB.j, CB.j,
j CB yT.j in ane DS.Pj,
LCB.j, m mm mm Tipul
(mm) și in ÎFU-C
m sapei
ÎF (mm)
13⅜ API 365,1 40,77 17 1/2 in M- 17 ½ 75/8 REG
1 CS/A 360 360 0.15
(339.725) S (444,5) DGJ
API 244,5 26,28 115/8 MA- 11 6 5/8 REG
8⅝ 5/8
2 CI(I) 1680 1680 0.7 L (295,3)
(219.1)
KGJ

6
 API 141,3 15,24 63/4in MA-63/4 3 ½ REG
3 CE 2400 2400 1 5(127)
L (171,5) DGJ

Di.m.CB.j-1 HCB.j
mm = i.m.CB.j-1, CB.r,
j CB RCB.j RCB.r CSI.CB.j CSI.CB.r
LCB.j, mm mm
m
CS/ - - 41 0,092 0,095 0,223 0,225
1 360
A
2 CI(I) 320,43 1680 12,57 27 0,089 0,090 0,215 0,220
3 CE 198,78 2400 13,64 15 0,089 0,090 0,216 0,220

Tabelul 1.1.3 din care se alege spaţiul inelar, δCE, în funcţie de diametrul nominal al coloanei de exploatare, DCE

Nr. Condiţii de foraj (C.F.)

Crt D≡DCB δCB δCB,r Normale (N) Complicate (C)
mm (in) mm mm RCB,r CSI,CB,r RCB,r CSI,CB,r

1. 114,3(41/2)÷127(5) 13,7÷15,2 10÷15

2. 139,7(51/2)÷158,3(61/4) 16,8÷19,1 15÷20 0,050 0,110 0,060 0,137

3. 168,3(65/8)÷193,7(75/8) 20,2÷23,2 20÷25 0,065 0,150 0,090 0,220

4. 219,1(85/8)÷244,5(95/8) 26,3÷29,3 25÷30

5. 273,1(103/4)÷289,4(113/4) 32,8÷35,8 30÷35 0,060 0,137 0,080 0,190

6. 323,8(123/4)÷339,7(133/8) 38,9÷40,8 35÷45 0,090 0,220 0,100 0,250

7. 406,4(16)÷508,0(20) 48,8÷61,0 45÷50

Burlanele sunt construite de normele API (American Petroleum Institut) şi au

următoarele tipuri de filete :S – filet scurt – pentru CS/A;B – filet Buttress – pentru CI(I) ; L -
filet lung și pentru CE.
Măsura diametrului mufei pentru fiecare coloană se preia din STAS 875-86.
Spaţiul inelar pentru fiecare CB,
δ CB. j se calculează cu expresia de definiţie (vezi[1]):
δ CB . j=0,12⋅D CB. j
(1.1.4)
δ CB.1 =0,12⋅ D CB.1δ CB.1 =0,12⋅ 339,725 mm=40,77 mm
Valorile determinate prin calcul se compară cu măsurile recomandate şi anume : δCB,r.
Raţia spaţiului inelar (RCB.j) se determină cu relaţia sa de definiţie:
δ CB . j
RCB . j =
DSP. j (1.1.5)
şi se compară cu măsurile recomandate şi anume RCB.1:
δ CB .1 40,77 mm
RCB .1= RCB .1= =0,092
D SP .1 444,5 mm

7
 Coeficientul de spaţiu inelar se face cu expresia :
2⋅δ CB . j
C SI .CB . j=
D M .CB . j (1.1.6)
2 ⋅δ CB.1 2⋅ 40,77 mm
C SI .CB .1= C SI .CB .1= =0,223
DM . CB.1 365,1 mm
Se constată că mărimile determinate prin calcul corespund cu cele care sunt recomandate.
Alegerea masurii diametrului nominal al sapei se face astfel încât sapa să poată realiza,prin
foraj,spaţiul inelar impus de diametrul nominal al CB care tubează puţul respectiv si de condiţiile de
sondă,şi,de asemenea,să poată trece prin CB anterioară,respectiv prin burlanele cu diametrul interior
δ
minim( i.m.CB. j−1 ).În STAS 328-86,există un tabel cu corespondenţa dintre D S.P.j ,DCB.j (diametrul
coloanei de burlane pentru care se sapă) şi DCB.j-1 (diametrul coloanei de burlane în care se sapă).
Valoarea lui Di.m.CB.j-1 este preluată din STAS 875-86 pentru fiecare CB.j-1, respectiv
rezultată pe baza calculului de dimensionare, prin adoptarea măsurii standardizate, sau folosind
grosimea maximă de perete (sB.j-1.M),prevăzută în diagrama de tubare, dacă profilul coloanei de
burlane se obţine cu ajutorul diagramei de tubare. În acest ultim caz, se foloseşte relaţia :
Di.m.CB . j−1=DCB . j−1 −2⋅sB . j−1 .M (1.1.7.)
D i .m . CB.3 =D CB.2 −2 ⋅ s B .2. M D i .m . CB.3 =219,1 mm−2⋅ 10,16 mm=198,78 mm
Valoarea lui δi.m.CB.j-1 se determină prin calcul, cu relaţia următoare:
δ i. m. CB . j−1=0,5⋅( Di. m . CB . j−1 −D SP. j )
(1.1.8.)
δ i .m .CB . j−1=0,5 ⋅ ( D i .m . CB, 2−D SP 3 )δ i .m .CB . j−1=0,5 ⋅ ( 198,78mm−171,5 mm )=13,64 mm

 numărul de coloane de burlane CB necesare pentru echipamentul Sd.F, nCB;

nCB = 3

Pentru Sonda 6 Baicoi avem nevoie de 3 coloane de burlane acestea având nume
specifice potrivit rolului care îl au în construcția sondei, prin urmare prima în ordinea în care vor
fi introduse este coloana de ancorare sau de suprafață CS/A nefiind nevoie de o coloana de
ghidare deoarece solul la suprafață este consolidat, urmată de coloanele intermediare CI cea din
urmă este coloana de exploatare CE care reprezintă ultima coloană introdusă. Acest lucru poate
fi observat și in Fig.1.2.

8
 Fig. 1.1 Profilul Sondei 6 Baicoi

Tabel 1.3.Măsurile diametrului exterior al mufei

(DM.CB) pentru burlanele cu filete S, L şi B

9
 1.2 Determinarea profilurilor coloanelor de burlane si a greutatii fiecarei
coloane

Profilul coloanei de burlane este sectiunea, in planul axei, prin coloande deburlane(CB).
O CB, cu diametrul noinal DCB este formata din mai mute tronsoane(nt) de burlane, cu o
anumita succesiune in compunerea coloanei, determinata de solicitarile la care sunt supuse
burlanele la adancimea la care sunt situare. Fiecare tronson i, i €{1,2,...,n}, are in compunerea sa
un numar de burlane caracterizate printr-o anumia masura a grosimii de perete(S B.i) si
confectionate dintr-un otel de o anumita calitate( clasa de rezistenta=gtad), CB.i.
Determinarea profilului unei coloane de burlane de ordinul j (CB.j) (vezi [1] aplicatia 3)
din componenta sondei inseamna determinarea structurii ei, reprezentate de:
- numarul de tronsoane de burlane (nT.j);
- lungimea fiecarui tronson de burlane (lB.i, i=1,2,...,nT.j);
- numarul de burlane din fiecare tronson (NB.i, i= 1,2,..., nT.j);
- clasa de rezistenta a otelului din care se confectioneaza burlanele din fiecare tronson (CB.j);
- grosimea de perete a corpului burlanului din fiecare tronson (sB.i, i = 1, 2. ..., nT.j);
- masa unitara (m1.B.i) si greutatea unitara a burlanelor care compun fiecare tronson (qB.i; i = 1,
2, ..., ntj).
Stabilirea structurii/componentei CB se face in functie de solicitarile burlanelor de la
adancimea la care acestea sunt amplasate in cadrul coloanei.
Se considera cele doua solicitari principale ale CB: de tractiune, datorita greutatii proprii
aparente (Ga), si de compresiune radiala si circumferentiala. datorita presiunii exterioare a fiuiduiui
de foraj (pe.f) .
Se determina profilul/strucura fiecarei CB care echipeaza Sonda 7 Pacurari ajutorul
diagramelor de tubare.
Diagrama de tubare este o reprezentare a pozitiei fiecarui tronson de burlane, impreuna cu
caracteristicile sale (lB.i, sB.i, CB.i), in cadrul CB, in functie de adancimea de tubare, pentru coloana de
tipul intreaga, cu o anumita masura a diametrului nominal, cu un anumit tip de imbinare filetata
(S, L, B, EL), calculata la cele doua actiuni principale (Ga si pe.f), considerand o anumita masura a
densitatii fluidului de foraj si anumite valori ale coeficientilor de siguranta la turtire si la smulgerea
din filet (conform fig. 1.1).
Pentru adancimea de introducere a coloanei de ordinul j (adancimea de tubare a putului de
ordinul j, HT.I), se traseaza o iinie verticala pana ce aceasta intersecteaza linia reprezentata la
unghiul de 45°, care determina chiar lungimea coloanei (lungimea de tubare a putului)LCB.j=LT.j,
care este egala cu HTJ.
Linia verticala, trasata astfel, trece prin mai multe domenii, fiecare dintre acestea
apartinand unor burlane cu o anumita masura a grosimii de perete (SB.i) si confectionate dintr-un
otel de o anumita clasa de rezistenta (C B.i). La intersectiile liniei verticale cu liniile de granita, ce
delimiteaza fiecare domeniu (pentru burlane cu SB.Isi CB.I), se obtin lungimile Li-1 si Li, i= 1, 2,
...,nt.j, care determina lungimea tronsonului respectiv de burlane lBA, conform relatiei:
LB.i= Li-Li-1 (1.2.1)

10
 Astfel, sunt puse in evidenta: numarul de trosoane de burlane din care este alcatuita
coloana respectiva, de ordinul j (nt.j), si, de asemenea, pozitia (Li-1 si Li) si caracteristicile fiecarui
tronson de burlane (lB.i, sB.i, CB.i). Datele obtinute in acest fel sunt concentrate intr-un tabel.
Cunoscand SB.I, din standardul de burlane STAS 875-86 se preia masa unitara a burlanelor
(considerate cu o mufa infiletata la un capat) din fiecare tronson i, m1.B.i, i=1,2,...,nt.j. Cu ajutorul
ei se calculeaza greutatea unitara a tronsonului.
qB.i=m1.B.i∙g, i=1, 2, ..., nt.j (1.2.2)
Apoi se determina greutatea fiecarui tronson de burlane:
GB.i=qB.i∙lB.i, i=1, 2, ..., nt.j (1.2.3)
Cunoscand GB.i, i=1, 2,nt ....,
j nt.j , se calculeaza greutatea CB respective (de ordinul j):
GCB.j= ∑ G . B . i (1.2.4)
i=1

Fig. 1.2.1Determinarea profilului/structurii CE de 5 in, cu filet L din componenta Sondei 6, cu ajutorul diagramei de
tubare a accstui tip de coloana.

11
12
 Tabelul 1.2.2 Caracteristicile coloanei de exploatare (CE) de 5’’ cu filet L
CB.3=CE; DCE=5in; tip IF-API:L, HT.3=2400;
ρf=1500 kg/m3; nT.3=3
i 1 2 3
Li-1, m 0 1450 2000
Li, m 1450 2000 2400

lB,I, m 1450 550 400

CB,I J55 N80 N80

SB,i, m 7,52 7,52 7,52

m1Bi, kg/m 22,34 22,34 22,34

qB.i ,N/m 219,16 219,16 219,16

GB,i , kN 317,78 120,54 87,66

GCB,3 , kN 525,98

unde:
nt.j reprezinta numarul de tronsoane de burlane;
lB.i – lungimea fiecarui tronson de burlane;
NB.i – numarul de burlane din fiecare tronson;
CB.i – clasa de rezistenta a otelului din care se confectioneaza burlanele din fiecare tronson; sB.i –
grosimea de perete a corpului burlanului din fiecare tronson; m1.B.i / qB.i. – masa/greutatea unitara
a burlanelor carecompun fiecare tronson
Cunoscând sB.i,din standardul de burlane STAS 875-86 se preia masa unitară a burlanelor
(considerare cu o mufă înfiletată la un capăt) din fiecare tronson i,m1.B.i, i=1,2,...,nt.j .Cu ajutorul
ei se calculează greutatea unitară a tronsonului:
q B .i .=m1. B . i.⋅g (1.2.2.)
kg m N
q B .1. =m 1.B .1. ⋅g q B .1. =22,34 ⋅ 9,81 2 =219,16
m s m
Greutatea fiecărui tronson de burlane se calculează cu relaţia:
GB . i.=q B .i.⋅lB .i. (1.2.3.)
N
G B .1 .=qB .1. ⋅ l B .1.G B .1 .=219,16 ⋅1450 m=317,78 kN
m
Greutatea coloanei de burlane se calculează cu expresia :
n tj

GCB . j.= ∑ G B . j.
n=1 (1.2.4)
ntj
GCB.3 .=∑ GB .3 =317,78 kN+120,54 kN+ 87,66 kNG CB.3 .=525,98 kN
i=1

13
14
Fig. 1.2.2Determinarea profilului/structurii CB de 85/8 in, cu filet L. din componenta Sondei 6
Tabelul 1.2.3 Caracteristicile CI de 85/8 cu filet L
CB.2=CI; DCI= 85/8in; tip IF-API:L, HT.
=1680; ρf=1.25t/m3; nT.2=2
i 1 2

Li-1, m 0 1200

Li, m 1200 1680

lB,I, m 1200 480

CB,I J55 J55

SB,i, m 10,16 10,16

m1Bi, kg/m 53,62 53,62

qB.i ,N/m 526,01 526,01

15
 GB,i , kN 631,22 252,48

GCB,2 , kN 883,7

Greutatea aparentă a CB (Ga.CB.3 ≡ Ga.CE) este greutatea acesteia în fluidul de foraj din
puţul în care se introduce şi se determină cu formula (vezi[1]):
ρf
( )
G a .CE =G CE ∙ 1−
ρo
(1.2.5)

Rezulta:
1.5
(
G a .CE =525,98 ∙ 1−
7,85 )
=425,47 kN

1.25
(
G a .CI =883,7 ∙ 1−
7,85) =742,98 k N

Se calculează greutatea coloanelor de burlane maximă cu relaţia următoare:

GCB.M = max (GCI, GCE) (1.2.6)
GCB.M = max (742,98kN; 425,47kN) =742,98 kN

16
 1.3 Alegerea sapei pentru forajul putului de exploatare (aplicatia2)

Conform datelor obtinute in paragrafele 1.1 si 1.2 s-au ales sape cu trei conuri. conform
STAS 328-86. Tipul sapei cu trei conuri este precizat de urmatorul semn grafic de nominalizare:
Sapa cu trei conuri TRA-w(Ds) DLSp,
unde TR reprezinta doua sau trei litere care denumeste natura rocii (rezistenta la foraj/taria rocii
si abrazivitatea), TRe{S. SM, M, MA, MT, MTA, T, TE,E}, A = A (abraziva); w(Ds) valoarea
numerica a masurii diametrului nominal al sapei, cu [Ds] = in; D - tipul danturii, Ds{D. K}; L -
tipul lagarelor. L-{L, G}: Sp - tipul spalarii, SP-{J, A, Aj}.
Alegerea masurii diametrului nominal al sapei se face astfel incat aceasta sa poata
realiza, prin foraj, spatiul inelar impus de diametrul nominal al CB care tubeaza putul respectiv si
de conditiile de sonda, si, de asemenea, sa poata trece prin CB anterioara, prin burlanele cu
diametrul interior minim (Di.m.CB.j-1); asigurand un joc interior minirn (δi.m.CB.j-1).

Fig. 1.3 Sapă cu role-con, cu dantură cu dinţi frezaţi, executaţi

din corpul rolei:

1– falcă; 2– con cu dantură cu dinţi din oţel; 3 – contracon;

4 – dispozitiv de spălare exterioară cu jet (cu duză);
5 – cep cu filet conic; 6 – umărul cepului (îmbinării filetate)

Sapa este alcătuită din trei braţe (fălci) sudate, fiecare braţ este forjat şi uzinat impreună
cu butonul port rolă apoi este supusă la un tratament termic. Rolele uzinate suportă şi ele un
tratament termic inainte de a fi incărcate cu dantura. Se montează rolele pe butoane prin

17
intermediul setului de lagăre, se asamblează cele trei braţe, se sudează şi se filetează cepul sapei,
iar in final se marchează conform codificaţiei specifice.
Din tabelul 1 [3], (aplicatia 1) se alege diametrul mufei coloanei de exploatare, DMCE
corespunzătoare diametrului nominal al coloanei de exploatare, DCE , STAS 875 - 86, tab. 6, în
funcţie de tipul filetului:
DMCE=141,3 mm
Ca urmare, se alege o sapă cu trei role pentru roci medii-abrazive (MA). Această sapă
trebuie să foreze o gaură care să fie tubată cu o coloană de 5 in = 127 mm. Pentru reuşita
operaţiei de cimentare, se recomandă (conform [1.1], tabelul 1.1) un spaţiu inelar cu măsura:
δCE.r = 15 mm.
Se calculează diametrul sapei, Ds, cu următoarea relaţie:
Ds  D MCE  2CE
(1.3.1)
Conform [1] δ CE se poate aprecia cu expresia de forma
δ CE ≅ 0.12 ∙ D CE(1.3.2)
si se obtine:
δ CE ≅ 0.12 ∙ 127 mm=15,24 mm ≅ 15 mm
Se constată că cele două măsuri sunt apropiate. Atunci, folosind expresia:
D S .PE =¿ D +2 ∙δ ¿(1.3.3)
M .CE CE .r

rezulta
DS .PE =¿ 141,3mm +2 ∙15 mm=171,3mm ¿
Dar, sapa trebuie să treacă prin interiorul coloanei anterioare, de 8⅝″ (219,1 mm).
Această coloană fiind introdusă la adâncimea de1680 m, rezultă din diagrama de tubare că
ultimul său tronson trebuie să fie alcătuit din burlane cu grosimea maximă de perete de 10,16
mm. Deci, diametrul interior minim al coloanei intermediare, de 8⅝″, calculat cu relaţia:
D i .m . CI ( I )= ¿ D CI (I ) (1.3.4)
−2 ∙S B .M ¿

are măsura
Di .m . CI ( I )=219,1mm−2 ∙10,16 mm=198,78 mm
Folosind tabelul 4, se observă că se poate alege o sapă cu diametrul nominal de 6 3/4″
(171,5mm), cu ajutorul căreia se realizează spaţiul inelar cu măsura recomandată, respectiv:
δ CE =0.5 ∙ ( 171,5 mm−141,3 mm )=15,1 mm
şi care poate trece prin tronsonul cu diametrul interior minim al CI(I), jocul interior minim,
determinat cu relaţia (cf. [1.1])
δ i .m .CI ( I )=0.5 ∙ ( D i .m .CI ( I )−D S . PE )
(1.3.5)
δ i .m .CI ( I )=0.5 ∙ ( 198,78 mm−171,5 mm ) =13,64 mm

18
 În continuare, se alege varianta constructivă de sapă MA- 63/4DGJ cu diametrul de 63/4″
necesară pentru roci MA. Adică o sapă cu dinţi din oţel, având contraconul întărit şi prin ştifturi
din carburi metalice sinterizate (D), cu lagăre cu alunecare, etanşe (G), şi cu spălare exterioară,
cu fluid de foraj (cu jet) (J).

1.4 Alegerea tipodimensiunii de prajini grele si calculul lungimii

ansamblului de adancime

Prajinile grele (PG) pentru foraj au rolul de a realiza forta de apasare pe sapa (Fs). Ele fac
parte din ansamblul de adancime (An.Ad) al Gar.F.
Exista doua variante de executie a PG(vezi [3]aplicatia 4):
1. forjate, cu tratament termic de imbunatatire pe toata lungimea;
2. laminate (din tevi cu pereti grosi), cu tratament termic de normalizare si о imbunatatire
la capete.
PG se realizeaza in urmatoarele forme constructive:
- PG cu conturul exterior circular numite PG circulare (PGC);
- PG cu canale elicoidale, denumite PG elicoidale (PGE):
- PG cu conturul exterior patrat, numite PG patrate (PGP);
- PG cu conturul exterior circular, cu degajari pentru pene si elevator (PGCDPE).

Fig. 1.4.1.Prajini grele circulare (PGC).

Tabelul 1.4.1 Alegerea diametrului nominal al PG (DPG) în funcţie de diametrul sapei (DS).

136,5÷ 149.2÷ 161,5÷ 212,7÷ 244,4÷

Ds, mm 269,5 295 311,2 349,2 ≥374,7
141,1 161,5 171,5 228,6 250,8

19
 121÷ 133÷
DPG,
139 146
mm 114 187 203 229 245 245 254 273
(114÷ (121÷
(108) (159) (178) (203) (219) (229) (229) (254)
121) 133)

Alegerea PG inseamna determinarea masurilor urmatoarelor marimi;

1. diametrul nominal (DPG);
2. diametrul interior (DPG.i);
3. greutatea unitara (qPG)
si stabilirea tipodimensiunii imbinarii filetate cu umar (IFU).
Diametrul nominal al PG reprezinta diametrul exterior al corpului acesteia:
DPG=DPG.e (1.4.1)
Valoarea diametrului nominal al PG se determina ca o masura optima, avand in vedere
urmatoarele:
1. evitarea pericolului de pierdere a stabilitatii An.Ad si, prin aceasta, prevenirea abaterii
de la unghiul de deviere prestabilit, ceea ce necesita o masura cat mai mare a diametrului
nominal;

2. asigurarea unui spatiu inelar (SI), intre peretele putului si PG, cu omasura cat mai mare
pentru ca pierderea de presiune (ΔpSI.PG) rezultata la curgerea fiuidului de foraj sa fie cat mai
mica si, de asemenea, pentru a se evita pericolul de prindere a PG si, totodata, pentru a limita
efectul daunator al fenomenului de pistonare, manifestat la ridicarea Gar.F, toate acestea
implicand o masura cat mai mica a diametrului nominal.
Pe baza unor cercetari experimentale, (cf. [2]) efectuate in conditii de santier, privind viteza
medie de avansare a sapei (vAv) si timpul de prindere in teren a Gar.F pentru fiecare sonda
(tPr/Sd) in functie de raportul D2PG/ D2S, s-a constatat ca exista un domeniu optim de valori pentru
acest raport :
D2PG/ D2S =[0,6; 0,7]

Fig. 1.4.2Viteza medie de avansare a sapei si timpul de prindere in teren

a Gar.F pentru fiecare sonda in functie de raportul dintre aria sectiunii

20
 globale a PG si a gaurii de foraj

În funcţie de valoarea raportului DPG/DS, se clasifică (cf. [6]) PG şi tipurile de

formaţiuni în care se recomandă să se foreze (vezi tabelul 1.4.2).

Tabelul 1.4.2. Clasificarea tipurilor de PG si de formatiuni in care sa se foreze

dupa valorile raportului DPG/ DS

Tipul de PG DPG/ DS Tipul de formatiune

Obisnuita 0,70 Cu pericol mare de prindere
Intermediara 0,80 Cupericol mediu de prindere
Supradimensiunata 0,89 Fara pericol de prindere
Pentru alegerea PGC se recomanda relatia empirica[6]:

DPG=DS-25 (1.4.2)
Pentru forajul putului de exploatare al Sondei 6 se considera ca nu exista pericol de
prindere in formatiunea geologica traversata prin foraj pana la adancimea finala.
Avand in vedere tipul de formatiune precizat mai sus, conform tabelului 2 se alege PG
supradimensionata cu
DPG/ DS= 0,85
DPG= 171,5mm – 25mm =146,5mm
Din tabelul 1 (vezi aplicatia 5) se alege măsura standardizată a diametrului nominal cea
mai apropiată de măsurile rezultate anterior, adică DPG = 152,4 mm pentru care exista DPG.i ¿
{57,2;71,5}mm, cu m1.PG¿ {123,4;111,5} kg/m
Rezultă
DPG/DS = 0,8886 ≅ 0,89
ceea ce este în acord cu tipul de PG supradimensionată recomandată pentru formaţiunile
fără pericol de prindere.
Se calculeaza greutatea unitara:
q PG =m1.PG ∙ g , (1.4.3)
unde
DPG.i este diametrul interior prajini grele
- pentru DPG.i= 57.2 mm,
kg m N
q=123.4 ∙ 9,81 =1210,54 =1,211 kN /m
m s m
- pentru DPG.i= 71,5 mm,
kg m N
q=111,5 ∙ 9,81 =1093,8 =1,094 kN /m
m s m

21
 unde g este acceleratia de cadere libera g=9,81 m/s2

Se calculeaza coeficientul pierderii de presiune din interiorul PG cu formula:

8 λ PG . i
2
⋅ 5
α PG.i= π D PG. i (1.4.4)
in care:
λPG.i reprezinta coeficientul de rezistenta hidraulica liniara si are o valoare constanta, si anume
(conform [1]):
λPG.i=0,02
- pentru DPG.i= 57,2 mm,
−2 10 4
8 0 , 02 8 2⋅10 ⋅10 8 20000⋅10
2
⋅ 5 5
= 2⋅ 5 5
= 2⋅ 5 5
=2. 6475⋅10 4 m−5
α π ( 5 . 72⋅10 ) m π
−2 5 .72 m π 5 .72 m
PG.i=
- pentru DPG.i= 71,5 mm,

8 0,02 8 2⋅ 1 0−2 ⋅1 010 8 20000⋅ 10 4

PG.i= 2 ⋅
α = 2⋅ = 2⋅ =0,8765 ⋅10 4 m−5
−2 5 5 5 5 5 5
π ( 7,15 ⋅ 1 0 ) m π 7,15 m π 7,15 m
Daca se alege masura mai mica a diametrului interior, atunci lungimea An.Ad va fi mai mica,
dar fara sa se evite fenomenul de flambaj, deoarece aceasta lungime este mai mare decat
lungimea critica de flambaj. De aceea se prefera alegerea masurii mai mari a diametrului interior
pentru ca pierderile de presiune care se produc la curgerea fluidului de foraj sa fie mai mici.
Deci se alege PG cu:
DPG= 6 in= 152,4 mm ;
DPg.i = 2 13/6 in=71,5 mm ;
IFU de tipul NC 44; m1.PG = 111.5 kg/m;
lC
W (M )
Mi.r=24,4 kNm; (momentul de insurubare recomandat) i= =2,84
W (C19,05 )
Se observa ca i=2,84>iopt= 2,5, ceea ce inseamna ca imbinarea filetata cu umar a PG asigura o
rezistenta mare la oboseala in sectiunile sale critice. (Vezi [1]).
1.4.1 Determinarea lungimii ansamblului de adancime

Pe baza datelor obtinute anterior se calculeaza lungimea ansamblului de PG (LAn.Ad), cu

formula (vezi [1]):

FS
L An . Ad=
ρf (1.4.5)
( )
c L ∙q PG ∙ 1−
ρo
∙( cosθ−μa sinθ)

unde:
FS este forta de apasare pe sapa; ρ f -densitatea fluidului de foraj(1.50t/m3);

22
 ρ
odensitatea otelului(7.85t/m3); LAnPG este lungimea ansamblului de prăjini grele, in
m; qPG – greutatea unitara a PG; CL – coeficientul lungime; Fs – forta de apasare pe sapa; Ө -
unghiul mediu de deviere al sondei fata de vertical; g – acceleraţia gravitaţională in m/s;
Densitatea fluidului de foraj se poate aprecia cu expresia empirică(cf. [8]):
ρ f =1,25+0,25 ∙ ln ⁡( H ∙ 10−3 ) (1.4.6)

t
ρ f =[ 1,25+ 0,25∙ ln ( 2,4 ∙ 103 ∙10−3 ) ] 3
=1,468 t/m 3
m

Din conditiile tehnologice se alege ρf =1,5 t/m3(vezi Ap. 1)

Se calculeaza greutatea unitara a PG:
q PG =m 1. PG⋅g (1.5.3)
kg m N kN
q PG =111,5 ∙9,81 2 =1093,815 ≅ 1,094
m s m m

Se calculează forţa de apăsare pe sapă (cf. [8]):

F S =( 0,3+7 . 5⋅10−5⋅H )⋅D S (1.5.4)
F S=(0,3+7,5 ∙ 10−5 ∙ 2,4 ∙ 103 )∙ 171,5kN= 82,32 kN

Se calculeaza lungimea ansamblului de PG cu expresia (1.4.7)

82,32kN
L An .PG = =111,34 m
1,5
0,85⋅1,094 N /m⋅ 1− (7,85 )0
⋅ ( cos 3 −0,3⋅ sin3 )0

t
o  7,85 3
m
0
Ө¿ 3

Se determina numarul de PG cu relatia:

L An. PG
n PG =
lPG (1.4.8)

Unde lPG reprezinta lungimea unei prajini grele. Daca se admite pentru lPG

masura normala, care este egala cu 9m, atunci se obtine:

111,34 m
n PG= =12,37 ≅ 13
9m

Se alege nPG=13, si se recalculeaza LAn.PG:

L An .PG =13 ⋅9 m=117 m

Se recalculeaza coeficientul de lungime al An.PG:

23
 82,32 kN
c L= =0,81
kN 1,5
117 m ⋅1,094
m (⋅ 1−
7,85) 0 0
⋅ ( cos 3 −0,3 ⋅sin 3 )
si se constata ca valoarea lui se gaseste in domeniul recomandat, adica [0,70; 0,85].

24
 1.5 Verificarea la flambaj a ansamblului de prajini grele

Lungimea supusa la compresiune a An.PG este :

c L ⋅ L An. PG=0,81⋅117=94,77 m (1.5.1)
Se calculeaza lungimea critica de flambaj a An.PG(vezi [1]):
3 E⋅I PG

unde:
√
L An . PG =c f⋅
q a . PG (1.5.2)

cf este coeficientul de flambaj(cf=1,7 conform lui N.Parvulescu);

11
E – modulul de elasticitate al materialului (E=2,1 ¿10 Pa);
IPG – momentul geometric axial;
qa.PG – greutatea unitara aparenta a PG.
Expresia de sub radical, adică

(1.5.3)
se numeşte (conform lui N. Pârvulescu) volum de rigiditate la gravitatie deoarece are
dimensiunea unui volum si exprima un caracter de rigiditate al PG.
Momentul geometric axial se calculeaza cu formula :
π
I PG = ⋅ ( D 4PG−D 4PG .i ) (1.5.4)
64
π
I PG = ⋅ ( 15 , 24 4−7 , 154 ) c m 4 =2520,37 c m 4 ≅ 2,52037 ⋅1 0−5 m 4
64
Greutatea unitara aparenta a PG se determina cu formula:
ρ
(
q a. PG=q PG⋅ 1− f
)
ρo
(1.5.5)
Se obtine:
kN 1,5 kN
q a . PG=1,094
m
⋅ 1− (
7,85 )
=0,885
m
Măsura volumului de rigiditate la gravitaţie al PG este:

N
2,1∙ 1011 2
∙ 2,52037 ∙10−5 m4
m
V PG= =5,981∙ 103 m3
N
0,885∙ 103
m

Rezultă imediat măsura lungimii critice de flambaj a An.PG:

25
 L An .PG . cr =1,7∙√3 5,981∙ 103 m3 =30,858m≅ 31 m
Comparand aceasta masura a lungimii critice de flambaj a An.PG cu aceea a lungimii
portiunii din An.PG supuse la compresiune, se constata:
c L ⋅ L An. PG=94,77 m> L An . PG .cr =31 m
Ceea ce inseamna ca An.PG flambeaza sub actiunea fortei de apasare pe sapa. Avand in
vedere efectele nefavorabile ale acestui fenomen asupra procesului de foraj, ca si asupra
durabilitatii prajinilor grele, trebuie sa se ia masuri pentru evitarea lui. O masura practica este
utilizarea stabilizatorilor. Astfel, se folosesc 4 stabilizatori, amplasati intre PG, la diferite
distante, in conformitate cu masura fortei de apasare pe sapa si cu unghiul mediu de deviere de la
verticala putului. Astfel se obtine urmatorul aranjament pentru cei 4 stabilizatori: deasupra sapei
se monteaza un corector-stabilizator, la distanta de 0,9m fata de sapa, apoi la distantele de 5,2m ,
16,2m si, respectiv 26,2m, tot fata de sapa, se monteaza, intercalate intre prajinile grele, al
doilea, al treilea si, respectiv al patrulea stabilizator. (vezi cap 1,fig.1.24 f)

Fig. 1.4.3. Alcătuirea ansamblului de adâncime al garniturii de foraj

26
 1.6 Alegerea tipodimensiunii de prajini de foraj si calculul lungimii
ansamblului superior al garniturii de foraj

Alegerea prajinilor de foraj (vezi Apl. 7)

Prăjinile de foraj (PF) sunt fabricate din ţevi de oţel, laminate la cald, îngroşate la capete. Se
execută următoarele tipuri de PF [7]:
– PF cu racorduri speciale sudate (prin presiune de contact) (PFRSS);
– PF cu racorduri speciale filetate (PFRSF).
PFRSS se realizează în conformitate cu STAS 8037/1-80 („Prăjini de foraj pentru racorduri
sudate. Clasele de rezistenţă D, E şi G-105. Dimensiuni”) şi conform normei API 5A – pentru PF
din clasele de rezistenţă D şi E – şi normei API 5AX – pentru PF din clasele de rezistenţă X-95,
G-105 şi S-135.
După forma îngroşării capetelor, PFRSS se execută în trei variante (vezi fig. 1.6.1):
– PF cu capete îngroşate la interior (II) (sau IU – Internal Upset, conform API);
– PF cu capete îngroşate la exterior (IE) (sau EU – External Upset, conform API);
– PF cu capete îngroşate la exterior şi la interior (IEI) (sau IEU – Internal- External Upset,
conform API).

Fig.1.6.1 Capetele îngroșate/ refulate ale prăjinii de foraj din grupa 3, cu: îngroșare interioară (II ≡ IU) (a);
îngroșare exterioară (IE ≡ EU)

27
 Fig. 1.6.2Prăjini de foraj cu racorduri speciale sudate (PFRSS) [1]:
varianta IE (cu capetele îngroşate la exterior),respectiv EU (External Upset)

Alte tipuri de PF sunt:

– PF cu perete gros ( Thick Wall Drill-Pipe, în lb. en.);
– PF cu grosimea de perete variabilă;
– PF cu racorduri speciale sudate, cu canale elicoidale şi cu perete gros.
Racordurile speciale pentru sudare (RSS) de la PF, cu II, IE şi IEI, au tipodimensiunile şi
condiţiile tehnice reglementate în STAS 7570/1-80 („Racorduri speciale pentru sudare prin
contact la prăjini de foraj din clasele de rezistenţă D şi E”), în norma API Spec 7 şi, de asemenea,

28
în normele interne ale firmelor constructoare. RSS se execută în două variante constructive (fig.
1.6.2):
– varianta A: RSS cu scaun conic;
– varianta B: RSS cu scaun drept.

Fig. 1.6.3Racorduri speciale pentru sudare (RSS) la prăjini de foraj [2]: varianta A (cu scaun conic);
varianta B (cu scaun drept).

Normele API Spec 7 prevăd RS şi pentru PF confecţionate din oţeluri din clasele de rezistenţă
superioare: X-95, G-105 şi S-135.
RSS sunt prevăzute cu îmbinări filetate cu umăr (ÎFU) standardizate în STAS 835/1-80
Alegerea prăjinilor de foraj
A alege prăjinile de foraj (PF) înseamnă a stabili:
– tipul PF;
– diametrul nominal (D ) şi grosimea de perete (s );
PF PF
– clasa (gradul) de rezistenţă;
– clasa de uzură;
– intervalul de măsuri ale lungimii.
Criteriile pe baza cărora se face alegerea PF sunt următoarele:
1) rezistenţă maximă la solicitările statice şi variabile, care se asigură prin alegerea
corespunzătoare a tipului de PF, a clasei de rezistenţă şi a celei de uzură a PF, a intervalului de
măsuri ale lungimii PF şi a unei măsuri a grosimii de perete cât mai mari;

29
2) rezistenţă maximă la acţiunea mediului coroziv, care impune alegerea corespunzătoare a
oţelului şi, dacă este cazul, alegerea PF cu acoperiri speciale, anticorozive, şi, de asemenea, a
unei măsuri a grosimii de perete cât mai mari;
3) energie minimă consumată în timpul forajului, care înseamnă:
a) energie mecanică de rotaţie minimă, care se asigură prin alegerea unor măsuri ale
diametrului nominal şi grosimii de perete cât mai mici;
b) energie hidraulică minimă (consumată prin circulaţia fluidului de foraj),ceea ce
presupune o pierdere de presiune minimă la curgerea fluidului de foraj prin interiorul PF, care
determină alegerea unei măsuri cât mai mici a grosimii de perete;
4) energie minimă consumată în timpul manevrei Gar.F, ceea ce presupune alegerea PF cu
măsura minimă a masei unitare.
Diametrul nominal al PF reprezinta diametrul exterior al corpului PF :
DPF=DPF.e (1.6.1)
Diametrul nominal al PF se determina in functie de D s,masurile orientative fiind date in
tabelul de mai jos.
Ds, mm 150..170 150..200 175..225 200..250 225..300 >250
DPF, mm(in) 88,9(3 ½) 101,6(4) 114,3(4 ½) 127(5) 139,7(5 ½) 168,3(65/8)

Se aleg prajini de foraj cu racorduri speciale sudate(RSS).

Pentru diametrul sapei de foraj determinat în subcapitolul anterior, Ds= 171,5mm = 63/4” se alege
diametrul nominal al prăjinii de foraj DPF =4 = 101,6 mm.
Din STAS 8037 – 88 (vezi aplicatia 7 tabelul 1), se alege diametrul nominal
standardizat: 4, E 75 cu urmatoarele caracteristici:
- masa cu racorduri m1PF= 23,7 kg/m
- grosimea peretelui s= 8,38 mm
- diametrul interior DPfi= 84,8 mm 2
- aria prăjinii de foraj A= 2455 mm
3
- modulul de rezistentă WP= 105,83cm
- tipul îngroşării EU
- gradul de rezistenta E 75
- presiunea exterioara limita pel= 783 bar=78,3MPa
- presiunea interioara limita pil= 747bar =74,7MPa
- forţa de tracţiune limita Ft.c.L= 1269 kN
- momentul de torsiune limita MtLPF= 31,58 kNm
- tipodimensiunea IFU a RSS: NC46 (4IF)
Solicitari care duc la limita de curgere a RSS
- momentul de insurubare limita dpdv al curgerii materialului RSS:
M i . RS. L =45,28 kNm

30
Ft.RS.L = 4 009 kN (forţa de tracţiune limită, d.p.d.v. al curgerii materialului RSS),
- momentul de insurubare recomandat:
M i .r =23,35 kNm
Se alege lungimea PF cu masura in intervalul II:
l PF =9 m
Se calculeaza aria sectiunii transversale a corpului PF:
π
A PF = ⋅( D 2PF −D2PF . i )
4 (1.6.1)

Se obtine:
π
A PF= ⋅ ( 101 , 62❑ mm−84,8 ❑2❑ mm ) =2459 mm 2
4
Se determina modulul de rezistenta polar al sectiunii transversale a corpului PF cu formula:
I
W p= p
DPF (1.6.2)
2 .

unde I p este momentul geometric polar al sectiunii transversale a corpului PF

4
D
π
32
π
32 [ ( )]
I p= ∙ ( D 4PF −D4PFi ) = ∙ D 4PF ∙ 1− PFi
D PF
(1.6.3)

4
π 84,8 mm
I p=
32 [ (
⋅101 ,6❑4 mm ⋅ 1−
101,6 mm ) ]=5384315,6 m m =538,431 mm4 3
deci:

4
D
π
16 [ ( )]
W p = ⋅D3PF⋅ 1− PF .i
D PF
(1.6.4)
Rezulta:
4
π 84,8 mm
W p=
16
⋅ 101 ,6❑3 ⋅ 1−[ (
101,6 mm ) ]=105990,5 m m 3

Calculul tensiunii de tractiune

F tcl
σ tcl = (1.6.5)
A PF
1269 kN 1269 ∙103 N 6
σ tcl = 2
= 2
=516,904 ∙ 10 Pa=516.904 MPa
2455 mm 2455mm

31
 Aceasta tensiune arata limita de curgere minima conform tabelului cu caracteristicile
mecanice ale prajinilor de foraj pentru clasa de rezistenta E75 (vezi aplicatia 7). Limita de
curgere trebuie sa se situeze in intervalul 517….724. In cazul nostru, limita este 517 MPa care se
incadreaza intre valorile recomandate.

-calculul tensiunii tangentiale

τ =G∙ θ ∙ r (1.6.6)

Mt
θ= ∙r ( 1.6 .7 )
G∗I p
Unde G este modulul de elasticitate transversal al materialului din care se confectioneaza
PF.
Pentru otel G= 8.1010 Pa
θ- torsiunea specifica
r- raza punctului considerat din sectiunea transversala a corpului PF.
45,28∙ 103 Nm −2 1
θ= 10 2 −5 4
=1,05 ∙10
8 ∙ 10 N /m ∙0,538 ∙ 10 m m

N N
τ =8 ∙10 102
∙ 6,53 ∙10−2 m−1 ∙57,85 ∙ 10−2 m=298,55.106 2
m m
Aceasta tensiune reprezinta tensiunea tangentiala de curgere.
Lungimea ansamblului superior utilizat pentru forajul putului de exploatare se determina cu
expresia
L An. S =H M −L An. PG (1.6.8)
L An .S =2400 m−117 m=2283m
Se calculeaza numarul de PF:
L An. S
n PF =
l PF (1.6.9)
Considerand ca lungimea unei prajini este cea normala, adica 9m se obtine:

2283
n PF= =253,6
9
Se alege nPF=254 si se recalculeaza lungimea AnS.
LAn.S=254∙9m=2286 m

32
 1.7 Alegerea prajinii de antrenare

Prăjina de antrenare transmite mişcarea de rotaţie de la masa rotativă la garnitura de foraj,

suportă greutatea totală a garniturii, face legătura intre capul hidraulic şi ultima prăjină de foraj
din garnitură, permite manevrarealongitudinală cu rotaţie a garniturii pe o lungime egală cu
lungimea porţiuniiprofilate, conduce fluidul de foraj prin interior. In secţiune transversală zona
profilată este patrată sau hexagonală (rar triunghiulară), iar la capete este prevăzută cu secţiuni
cilindrice ingroşate (cu lungime mai mare decat a pieselor de racord) pe care se taie filetele de
legatură. Sensul filetelor la cele două capete este diferit şi depinde de sensul de antrenare al
garniturii de foraj: pentru garnitură dreapta – jos filet dreapta, iar sus filet stanga (invers pentru
garnitura stanga) [1]
Prăjina de antrenare este elementul cu lungimea cea mai mare (40…54 ft) din
componenţa garniturii de foraj pentru a face posibilă adăugareabucăţii de avansare. Prin forma ei
profilată, prăjina de antrenare preia mişcarea de rotaţie de la masa rotativă şi o transmite spre
sapă prin intermediul garniturii de foraj. Prăjinile de antrenare sunt ţevi cu pereţii relativ groşi,
cu interiorul circular şi exteriorul profilat, poligonal. Ele au lungimea totală de circa 12 m şi
porţiunea de antrenare, profilată, de aproximativ 11 m. Zona de antrenare trebuie să fie mai lungă
decat prăjinile de avansare din garnitură. Prin calităţile materialului şi prin dimensiunile
transversale, prăjinile de antrenare sunt mai rezistente decat prăjinile de foraj.
Distanţa dintre feţele opuse ale poligonului defineşte dimensiunea nominală a prăjinilor
de antrenare (Dn). Indiferent de dimensiunea nominală toate prăjinile de antrenare au la capătul
superior aceeaşi mufă (65/8 REG): in timpul forajului, după tubarea unei coloane de burlane,
prăjina de antrenare trebuie uneori schimbată – diametrul cepului scade cu dimensiunea
nominală a prăjinii - dar capul hidraulic, cu reducţia lui de protecţie cep-cep, rămane acelaşi. De
fapt, intre prăjina de antrenare şi capul hidraulic se montează intotdeauna o cana de siguranţă,
5/8
care işi păstrează dimensiunea mufei şi a cepului (6 REG), indiferent de presiunea de lucru.
Capătul de jos al prăjinii de antrenare este prevăzut cu o reducţie de protecţie mufă-cep: ea poate
fi schimbată cand i se uzează cepul. Pe reducţie se montează un manşon de cauciuc ca să
protejeze prevenitoarele de erupţie şi coloana de burlane. Uneori, intre prăjină şi reducţie, sau

33
chiar in locul ei, se amplasează o reducţie prevăzută cu ventil de reţinere, care evită circulaţia
inversă [1].

Fig. 1.7.1 Prăjina de antrenare forjată: a – pătrată;

Din punct de vedere constructiv, prăjinile de antrenare sunt: forjate sau frezate. Se
folosesc oţeluri aliate, imbunătăţite pe toată lungimea: prăjini călite şi revenite.
In Romania se utilizează oţelul 46MoMnCr10, asimilat cu oţelul AISI 4145H (SUA).
Rezistenţa lui minimă la rupere trebuie să fie 980 N/mm 2 , iar rezistenţa minimă de curgere (de
fapt limita de proporţionalitate Rp0,2) de 770 N/mm2 . Duritatea Brinell: 285 - 341.

Alegerea prajinii de antrenare inseamna alegerea:

-tipului dpdv al semifabricatului, al conturului exterior al sectiunii transversale din portiunea de

antrenare si al variantei constructive
-dimensiunii nominale
-tipo-dimensiunilor imbinarilor filetate superioare si inferioare

Prajinile de foraj se imbina la partea superioara cu capul hidraulic, prin intermediul unei
reductii de legatura cep-cep, iar la partea inferioara cu racordul special al prajinii de foraj, cu
ajutorul unei reductii de legatura mufa-cep.
Se prefera alegerea unei prajini de antrenare forjate, deoarece nu necesita reductii de legatura
proprii, asa cum este cazul prajinii laminate.

34
 Fig.1.7.2. Reducţii de legătură între prăjina de antrenare (PA) şi racordul special (RS), denumite RLRS: a
– reducţie dreaptă (pentru îmbinări filetate cu aceleaşi dimensiuni);

Se alege o prajina de antrenare forjata, patrata, avand elementul de imbinare superioara

de tipul mufa, cu filet stanga, de tipul 65/8 REG, pentru asamblarea cu reductie cap
hidraulic(RLCH). Pentru ansamblul superior al garniturii de foraj s-a stabilit ca se iau prajini de
foraj de 4 in, cu racorduri speciale sudare(RSS), cu EU si tipodimensiunea IFU NC 46.
Ca urmare, conform tabelului 1, aplicatia 7 se alege prajina de antrenare in varianta
constructiva 1(standard) cu dimensiunea nominala de 4 ¼ in. Se foloseste o RLPA dreapta, de
tipul mufa(NC46)-cep(NC46) ca in figura 1.7.2. a

Tab.1.7.1. Marimile caracteristice ale prajinii de antrenare (PA) si ale imbinarilor filetate ale elementelordelegatura
(RLCH si RSS)
ÎFU ÎFU PA Tip RLPA PA
Nr.
varianta DPA, a, lPA, mPA,
RLCH RLRSS sup. inf. DPA.i, mm
mm(in) mm m kg

cep, mufă, mufă, cep, A (dreapta) 108

1 71,4 108 12,192 800
6 5/8 REG NC46 6 5/8 REG NC46 NC46-NC46 (4 1/4)

35
 1.8 Alegerea tipului de instalatie de foraj
Instalaţia de foraj reprezintă totalitatea maşinilor, utilajelor si instalaţiilor necesare săpării unei
sonde.
Studiul pe sisteme al instalaţiilor de foraj corespunde principalelor operaţii care se efectuează
pentru forarea unei sonde, precum si principalelor grupe de maşini si utilaje care intra in
componenta acestor instalaţii.
Sistemele de lucru ale unei instalaţii de foraj sunt:
1. Sistemul de manevra — SM- cu ajutorul căruia se realizează ridicarea si coborârea sarcinilor;
2. Sistemul de circulaţie - SC - care asigura circulaţia fluidului de foraj;
3. Sistemul de rotire - SR - care realizează rotirea garniturii de prăjini in timpul forajului.

In cazul instalaţiilor de foraj transportabile apare si sistemul de transport.

Pentru asigurarea condiţiilor de funcţionare a sistemelor de lucru, instalaţia de foraj mai
cuprinde: sistemul de comenzi; instalaţia de preparare si curăţare a fluidului de foraj; dispozitive
de mecanizare si automatizare; ansamblul de scule; materialul tubular. [1]
Alegerea instalaţiei de foraj se face pe baza sarcinii maxime utile (sarcinii maxime de lucru),
FM(V. APLICATIA. 9)

S-a determinat greutatea fiecărei coloane de burlane, şi anume:

GCI(I)= 742,98kN; GCE= 425,47kN

Rezultă cea mai grea CB:

GCB .M=max{GCI (I), GCI (I), GCE}, (1.8.1)

Adică

GCB.M= max{742,98kN, 425,47kN } = 742,98kN = GCI(I).Conform Aplicaţiei 6, s-au ales pentru

forajul puţului de exploatare PG cu DPG =6" = 152,4 mm; DPG.i = 71,4 mm; m1.PG = 111,5 kg/m;
qPG = 1,094 kN/m.

În conformitate cu cap . anterior a rezultat LAn.PG = 117 m.

Se determină greutatea An.PG cu expresia următoare:

G q L
An.PG PG An.PG (1.8.2)
şi se obţine

G 127,99kN/m
An.PG

36
Din cap. 1.7 a rezultat că An.S folosit pentru forajul puţului de exploatare este format din PF,
confecţionate din oţel grad E-75, cu EU , DPF = 4 in = 101,6 mm, sPF= 8,38 mm, m1.PF= 23,7 kg/m
şi LAn.S= 2286 m.
Se calculează greutatea unitară a PF, folosind formula

qPF m1.PF g 1.8.3)

Astfel, rezultă:
qPF23,7232,5m
Se calculează greutatea An.S cu expresia
G q L
An.S PF An.S 1.8.4)
şi rezultă:
G 232 , 5  m286^3 m=531,495 kN/m
An.S

Greutatea Gar.F se obţine însumând greutatea An.PG şi greutatea An.S:

G G G
Gar .F An.PG An.S (1.8.5
Se obţine:
G 127,99kN/m531,495 kN/m =659,485 kN/m
Gar .F

Se consideră că cea mai grea Gar.F este garnitura utilizată pentru forajul puţului de exploatare. Deci,
G 659,485kN/m
Gar.F .M

Alegerea IF se face pe baza sarcinii nominale de la cârlig şi a tipului de acţionare. Instalaţiile

de foraj construite în România se nominalizează după sarcina maximă utilă. Această sarcină poate fi
determinată fie de sarcina maximă utilă la tubare, fie de sarcina maximă de degajare (a celei mai
grele Gar.F):
′ ′ ′
ℱ M= max{ℱ M.T; ℱ M.D}. (1.8.6)
Sarcina maximă utilă la tubare se calculează cu relaţia (conform [1], [2]):

(M)
ρf ( M ) ac
F '
M .T =GCB . M ⋅ 1−
[( )
ρo
⋅ ( 1+ k r ) + ( 1+ k mf ) ⋅
(M )
g
(1.8.7)
]
Sarcina
maximă utilă la tubare se calculează cu relaţia (conform [1], [2]):

în care GCB.M este greutatea celei mai grele coloane de burlan

ρf- densitatea fluiduui de forare
kr(M)- coeficientul fortei de frecare dintre coloanal de burlane si peretele putului la operatia de
ridicare
km,f(M)-coefcientul de masa al fluidului de foraj din interiorul garniturii de foraj sau coloanei de
burlane si al fluidului adernt pe peretele exterior al acesteaia
aC(M)-acceleratia miscarii carligului

37
 Coloana fiind considerată plină cu fluid de foraj cu aceeaşi măsură a densităţii ca
şi aceea din interiorul puţului forat, coeficientul km,f(M)-. se determină cu formula ([1], [2]):

ρf 4⋅s f . a LCB
ρo
[
k m . f = ⋅ 1+
(
DCB
⋅
) ∑(
Unde DCB reprezinta diametrul nominal al coloanei de bulane
8

j=1
1−k 2Di . j )⋅l j
(1.8.8)
−1
]
LCB lungimea CB
nt.CB- nr de tronsoane din care este alcatuit CB
lj- lungimea tronsoanelor de ordin j
kDi.j-coeficienul diametrului interior al burlanelor din tronsonul j
Dibj
K Dij = (1.8.9)
DCB
sf.a-grosimea stratului de fluid de foraj adherent de peretele exterior CB
Pentru CI(I) de 85/8in, vom avea:

DCI(I)=85/8in= 219,1 mm
nt.CI(I)=2
s B . j ∈{10,16 ;10,16 }mm
D i . B . j ∈ {198,78 ; 198,78 }mm
k Di . j ∈ { 0,9073; 0,9073 }
l j ∈ {1200,480 }m

LCI(I)=HCI(I)=1680m
 =1.25t/m3

s f . a =0,653 mm grosimea stratului de fluid de foraj aderent de peretele exterior al CB

¿ ∑ (1− k 2Di . j )⋅l j=

j=1

( M ) ρf 4⋅s f . a LCB
ρo
[
k m . f = ⋅ 1+
(
D CB

(1−0 , 90732)⋅1200+(1−0 , 90732)⋅480=297,04 m

⋅
) ∑(
5

j=1
1−k 2Di. j ⋅l j
)
−1 =
]
1.25 4 ⋅ 0.653 1680
¿
7.85 (
⋅ ⌊ 1+
219.1 )
⋅
297,04
−1 ⌋=0,752
38
Se admite
k (r M )=0,2 a(<M
c
)
=1 m/s2 Se obţine:
si

Sarcina maxima utila la tubare:

1.25t

[( )
F 'M .T =659,485 kN ⋅ 1−
m3
7,85t
m3
⋅ ( 1+0,2 ) + ( 1+0,752 ) ⋅
1

]
9.81
=783,15 kN

Sarcina maxima utila de degajare a celei mai grele garnituri de foraj se determina cu relatia[1]:
ρ
( )
F'M . D =G Gar . F . M⋅ 1− f + F D . M
ρo
F D. M este forta de degajare maxima, F D. M =300kN
Măsura lui FD.M se apreciază în funcţie de măsura lui HM, conform tabelului 1 aplicatia 9
1,25 t
'

Conform rezultatelor de mai sus se obtine:

( )
F M . D =659,485 kN ⋅ 1−
m3
7,85 t
m3
+300 kN =854,47kN

854,47
F 'M =max { 783,14 ; 854,47 } kN = ≅ 87,1 tf
9.81
Ca urmare, se poate alege o IF transportabilă pe cale terestră, pe subansamble (SAn), din clasa
F125.

Tipul acţionării se alege în funcţie de posibilitatea de alimentare cu energie electrică a IF

în zona de amplasare, de instalaţiile aflate în dotarea firmei de foraj şi de costul comparativ al
combustibilului şi al energiei electrice din perioada când o să lucreze instalaţia, în situaţia în care
firma dispune de instalaţii cu acţionări neautonome sau autonome.
Se admite că situaţia din zona de amplasament a IF impune o acţionare de tipul DH.
Având în vedere acest lucru, rezultă că se poate alege o IF de tipul:F-125-2DH .

39
 1.9. Concluzii

În cadrul acestui capitol am urmărit să determin principalele caracteristici ale instalației

de foraj IF pentru Sonda 6 Baicoi bazându-mă pe parametri determinați în cadrul subcapitolelor
de la 1.1. la 1.7. Pentru realizarea acestui lucru am ținut seama de:
 Programul de construcție al Sonda 6 Baicoi, aceste lucruri au fost realizate cu ajutorul datelor
inițiale de proiectare, și anume:
- HM = 2400 m;
- yT.j∈ {0,15; 0,70; 1}
- DCB.j∈{13⅜; 8⅝; 5}
 Determinarea profilului a coloanelor de burlane pentru Sonda 6 Baicoi unde am avut în vedere și
calculul greutății coloanelor de burlane (CI, CE), astfel:
- GCI =742,98kN;
- GCE = 425,47kN;
 Alegerea sapei de foraj s-a făcut corespunzător cu diametrul burlanelor de tubare, astfel pentru
CE: am ales sapa cu trei role M – 63/4DGJ cu diametrul nominal DS.P.CE = 63/4" = 171,5 mm;
 Alegerea prăjinilor grele PG, tipodimensiunea lor și determinarea ansamblului de prăjini grele
An.PG din cadrul garniturii de foraj Gar.F unde am ales: DPG = 6 in =152.4 mm; ÎFU de tip
NC44; LAn.PG =117 m;
 Alegerea prăjinilor de foraj PF, tipodimensiunea lor și determinarea ansamblului superior An.S
din cadrul garniturii de foraj Gar.F unde am ales: D PF = 4’’ in = 101,6 mm; ÎFU de tip NC 46
(4IF); LAn.S =2286 m;
Toate acestea au avut ca scop alegerea instalației de foraj IF și tipul de acționare pentru F-125-
2DH .

40
 2. ALEGEREA PRINCIPALELOR UTILAJE ALE INSTALATIEI DE
FORAJ SI PREZENTAREA PARAMETRILOR SI
CARACTERISTICILOR LOR

2.1Alegerea capului hidraulic

Fig.2.1 Secţiune prin CH (reprezentare schematică (a) şi reprezentare constructivă (b)):

1 – corp (oală); 2 – bolţ; 3 – toartă (biglu); 4, 10 – rulment cu role cilindrice (de ghidare); 5, 11 – garnituri de
etanşare; 6 – rulment axial principal, cu role conice; 7 – fus; 8 – reducţie; 9 – rulment axial secundar, cu bile; 12 –
felinar (capac); 13 – lulea; 14 – piuliţă inferioară; 15 – ţeavă de spălare; 16 – cutie de etanşare; 17 – etanşarea
între partea superioară a ţevii de spălare şi lulea; 18 – piuliţă superioară; 19 – şuruburi de fixare

Capul hidraulic [1](CH) este un utilaj care face parte din ansamblul de antrenare a Gar.F.
El reprezinta nodul de legatura intre cele trei echipamente principale (Eq.Pr) ale IF:
echipamentul de circulatie (Eq.C); echipamentul de rotatie (Eq.R) si de manevra (Eq.M).
CH este suspendat in ciocul cirligului triplex cu ajutorul toartei sale.La randul sau,CH
sustinegarnitura de foraj prin intermediul reductiei de legatura si al prajinii de antrenare. De
luleaua CH se monteaza furtunul de noroi.

41
 Ca urmare functiunile CH sunt:
 Sustinerea Gar.F in timpul forajului;
 Permiterea rotatiei Gar.F;
 Conducerea fluidului de foraj,sub presiune,de la FN la PA,prin lulea, teava de spalare,fus
si RLCH,in cazul circulatiei directe.

Marimile fizice principale ale CH:

 marimile functionale:
- sarcina de lucru maxima ;
- turatia maxima a fusului;
- presiunea maxima a fluidului de foraj;
 marimile dimensional-constructive:
- diametrul interior al tevii de spalare;
- tipo-dimensiulnile de legatura;
 marimile de anduranta:
- sarcina limita/capacitatea in functie de rulmentul principal;
- durabilitatea rulmentului principal;
- durabilitatea etansarii tevii de spalare.

Fig. 2.1. Capul hidraulic (CH) montat în ciocul cârligului, în timpul forajului
'
F
Alegerea capului hidraulic se face pe baza sarcinii maxime de lucru ( CH . M ), si trebuie
sa echipeze instalatia de foraj F125-2DH [1]:
F'CH . M ≥F'M , (2.1)
În conformitate cu IF F125-2DH , F 'M se va calcula astfel:

42
 m
F 'M = 125 tf = 125 tf ∙ 9,81 2 = 1226,3kN
s

Potrivit alegeri CH-200, F 'CH . M se va calcula astfel:

m
F 'CH . M = 200 tf = 200 tf∙ 9,81
= ≅ 1962kN
s2
Prin alegerea CH-200 relația (3.1) se va determina astfel:

1962kN >1226,3kN

Tabelul 2.1.1 Caracteristicile CH-200

Unit.Mas. IF: F125-

2DH
Denumire CH-200
Sarcina maximă la cârlig kN 2000
Sarcina normală la cârlig kN 1030
Sarcina maximă în funcție de rulment US tonf 114
Presiune maximă de lucru bar 210
Turația maximă rot/min 300
Diametrul interior al țevii de spălare mm 76,2
Filet de legatură al lulelei la furtunul de cauciuc - LP4
Filet reducție de legatură cu prăjina de antrenare - 65/8N
Distanța liberă pentru introducerea cârligului mm 530
Razele de curbură ale suprafeței de susținere a toartei
E2max mm 63,5
F2min
mm
114,3
Dimensiunile principale:
-Înălțime A mm 2196
-Lățime B mm 635
-Înălțime biglu D mm 100−1
MASA TOTALĂ t 1,25

43
 2.2Alegerea ansamblului macara carlig

Macaraua (M) este partea mobilă a mașinii macara- geamblac (M-G), formată din
roți/role de aceași construcție ca și rolele geamblacului, dar cu una mai puțin, montate pe un ax
prin intermediul unor rulmenți, astfel încât fiecare roată are o mișcare de rotație independentă de
a celorlalte.
Macaraua execută, împreună cu cârligul, mișcări de ridicare și de coborâre pe verticală,
pe lungimea unui pas, în interiorul mastului de turlă, în timpul operației de manevră a garniturii
de foraj și a coloanei de burlane.

Fig. 2.2.1 Ansamblu macara-cârlig

Cârligul (C ≡ Cr) este utilajul care completează macaraua, formând împreună macaraua-
cârlig (MC) sau ansamblul macara-cârlig (MC). Cârligul îndeplineşte următoarele funcţiuni:
susţine în timpul manevrei, în umerii săi asiguraţi cu eclise, garnitura de foraj, prin intermediul
chiolbaşilor şi al elevatorului de prăjini; susţine în timpul operaţiei de tubare, în umerii săi,
coloana de burlane, prin intermediul chiolbaşilor şi al elevatorului cu pene, etc.
Semnul grafic de nominalizare al macaralei-cârlig, conform STAS 998-89, este:
Macara-cârlig z‒w(dC)‒w(De)T‒CEq (μ(T°)),
unde T reprezintă tipul, desemnat prin simbolul respectiv, T ∈ {MC, MCA, MT}; CEq este un
număr care arată clasa (C) echipamentului de manevră (Eq); z ‒ numărul de role/roţi; w(M )
-valoarea numerică a măsurii mărimii din paranteze, cu [dC] = [ De] = mm, dC fiind diametrul
cablului iar De diametrul exterior al roţilor; μ(T°) ‒ măsura temperaturii de lucru, cu [T°] = °C,
dacă măsura temperaturii este negativă.

44
 '
Alegerea ansamblului macara-cârlig se face pe baza sarcinii maxime de lucru ( F C . M )
a acestui ansamblu (a macaralei şi a cârligului), ce trebuie să fie cel puţin egală cu sarcina
'
maximă utilă a instalaţiei de foraj (F125-2DH) pe care o echipează ( F M ), adică:
'
F '
C. M ¿ F M ;
(2.2.1.)
tf; F'M =125
Se alege ansamblul macara-carlig de tipul: 4-28-1000MC-125 conform tabelului 6.9 vezi
[1]. Caracteristicile ansamblului macara-cârlig sunt precizate în talelul următor:
Tabelul 2.2.1. Caracteristicile ansamblului macara-cârlig
' '
CE Tipul Tipul F MC . M , z dC, De, Df, Tipul F R . L. M , Masa,
q constructiv MC tf mm mm mm rulmentului t
(US tonf) (in) US tonf

125 MC 4-28-1000 125 4 28 1000 900 57 952 278 6,994

MC-125 (138) (11/8)

'
Notă: CEq ‒ clasa echipamentului; F MC . M ‒ sarcina maximă de lucru a macaralei-cârlig
(considerată ca sarcină maximă de lucru/utilă de la cârlig); z ‒ numărul de role de la macara; dC ‒
diametrul cablului de manevră; De ‒ diametrul exterior al roții; Df ‒ diametrul de fund al roții;
'
F R . L. M ‒ sarcina maximă/limită (L) a macaralei (M) în funcţie de rulmenţi (R).

Fig. 2.2.2 Construcţia ansamblului MC monobloc:

45
 1-plăci laterale; 2-rulmenţii macaralei; 3-axul macaralei; 4-role; 5-piston; 6-arcuri de destindere;
7-piesă de legătură între cârlig şi macara; 8-tijă; 9-pahar şi rulment axial p; 10- cârlig triplex; 11-bolţ

46
 2.3Alegerea geamblacului de foraj

Geamblacul de foraj (GF) reprezintă partea fixă a maşinii macara-geamblac (M-G),

formată din roţi/role pentru cablu, montate individual pe câte un rulment şi având aceleaşi
dimensiuni ca şi cele ale macaralei cu care lucrează, şi asamblată pe nişte grinzi, numite rama
sau coroana geamblacului, fixate în vârful mastului sau turlei. Pe prima rolă a geamblacului trece
ramura activă (RA) a cablului, care se-nfăşoară pe toba de manevră (TM), iar pe ultima se-
nfăşoară ramura moartă (RM) care se fixează pe toba ramurii moarte (TRM). De aceea, prima
rolă se numeşte rolă alergătoare (Ro.A) iar ultima rolă oscilantă (Ro.O), ea efectuând doar
oscilaţii din cauza elasticităţii cablului şi variaţiei forţei din cablu.
Este format dintr-un ax, pe care se monteaza un anumit numar de role (z+1) prin
intermediul unor rulmenţi. Fiecare rolă se mișcă independent de celelalte (z ‒ numarul de role de
la macara).
Există mai multe tipuri constructive de GF. Dintre acestea, se amintesc: geamblac
monobloc (cu un ax, pe care se montează rolele, în mod individual, pe câte un rulment), denumit
geamblac de tip A; geamblac bibloc (cu două axe, aşezate în linie sau în paralel, pe care se
montează rolele, de asemenea separat pe câte un rulment); geamblac cu o roată separată, de tip
B; geamblac cu două roţi separate, de tip C.
Semnul grafic de nominalizare al geamblacului de foraj, conform STAS 327-89, este:
Geamblac T(z+1)‒w(dC)‒w(De)GF‒CEq (μ(T°)),
unde T ∈ {A, B, C}, [dC] = [ De] = mm, CEq este un număr care arată clasa (C) echipamentului
de manevră (Eq), iar [T°] = °C.
Alegerea geamblacului de foraj se face în funcţie de sarcina maximă de lucru a GF
'
( F GF . M ) astfel încât aceasta să fie mai mare decât sarcina maximă utilă a instalaţiei de foraj
'
(F320-3DH) pe care o echipează ( F M ), adică:
'
F GF . M ¿ F 'M ;

(2.3.1.)
F'M =125 tf;
Pentru instalatia F125-2DH, se alege unul din geamblacurile tipizate care să
îndeplinească cerințele impuse (GF se alege din aceaşi clasă de echipamente(CEq) ci şi
ansamblul macara-cârlig). Conform tabelului 6.5 vezi [1], se alege un geamblac de tipul
constructiv C adică (3+2)-28-1000GF-125.
Caracteristicile ansamblului geamblac de foraj sunt precizate în talelul următor:
Tabelul 2.3.1. Caracteristicile ansamblului geamblac de foraj
' '
F GF . M , ' dC, Tipul F R . L. GF ,
Tipul Tipul Fa . GF .M , De, Df, Masa,
CEq tf z+1 mm rulmentu- US tonf
constructiv GF tf mm mm t
(US tonf) (in) lui

(3+2)-28-
125 28
125 C 1000 160 5 1000 900 57 952 347
(138) (11/8)
GF-125

47
 '
Notă: CEq ‒ clasa echipamentului; F GF . M ‒ sarcina maximă de lucru a GF (considerată ca
'
sarcină maximă de lucru/utilă de la cârlig); F a . GF . M ‒ sarcina maximă de la axul/coroana
geamblacului; z ‒ numărul de role de la macara; dC ‒ diametrul cablului de manevră; De ‒
'
diametrul exterior al roții; Df ‒ diametrul de fund al roții; F R . L. GF ‒ sarcina maximă/limită (L)
a geamblacului (GF) în funcţie de rulmenţi (R).

Fig. 2.3.1 Geamblac monobloc:

1-apărătoare; 2-rolă; 3-rulment radial-axial cu role conice pe două rânduri; 4-şuruburi; 5-ax; 6- suport;
7-ungător cu bilă (pt. ungerea rulmenţilor); 8-placă de presare; 9 – bucşă distanţieră; 10- disc distanţier

48
 2.4Alegerea elevatorului cu pene
Broasca-elevator cu pene pentru coloana de burlane de tubare ( B-El.PCB ) este o sculă
de manevră care se foloseşte în timpul tubării puţurilor, atât pentru susţinerea coloanei de
burlane (CB), ca broască cu pene, aşezată pe masa rotativă (MR), cât şi pentru săltarea din
penele broaştei şi introducerea coloanei în puţ, ca elevator (cu pene). Deci, aceste scule se
folosesc în pereche în timpul tubării puţurilor: una, aşezată pe MR, susţine CB, prin împănare,
îndeplinind funcţia de broască cu pene, iar cealaltă, care este susţinută în chiolbaşi, având rolul
de elevator (cu pene), se prinde, tot prin împănare, pe burlanul care s-a adăugat, prin înşurubare,
la coloană, saltă CB din broasca cu pene şi o susţine în timpul introducerii ei în sondă.
Această sculă, fie cu funcţia de broască cu pene, fie cu aceea de elevator cu pene, prinde,
prin împănare, pe corpul burlanului superior al CB, sub mufa acestuia, iar în cazul în care
îndeplineşte funcţia de elevator este agăţată, prin umerii ei, în chiolbaşi (Ch).

Fig.2.4.1.Elevator cu pene
Din punct de vedere funcţional, se deosebesc tipurile de B-El.PCB:
- broască cu pene (BP);
- elevator cu pene (El.P).
După funcţia pe care o îndeplineşte, B-El.PCB este echipată cu:
- placă de ghidare/ sprijin, la partea inferioară,cu o dimensiune corespunzătoare, pentru
aşezarea pe MR, și un guler, la partea superioară, de protecţie a penelor, atunci când acestea se
află în poziţie ridicată, și ghidare a burlanului la intrarea în corp, în situaţia de BP;
- pâlnie de ghidare, la partea inferioară, pentru ghidarea mufei burlanului (adăugat la
coloana susţinută în broască ) la introducerea burlanului prin corpul elevatorului, în situaţia de
El.P.
Din punct de vedere constructiv, se diferenţiază:
- B-El.PCB cu uşa/poarta de închidere;
- B-El.PCB cu corpul format din două părţi simetrice/ semicorpuri asamblate prin bolţuri.
Semnul grafic de nominalizare a B-El.PCB este:
Broască-elevator cu pene pentru burlane μ(DB.m)‒ μ(DB.M) x μ( F B−El .P )
μ(DP) x μ( F P ) x μ(Db))( μ(Tm)),
unde s-a notat cu μ (M ) măsurile mărimilor fizice din paranteză, M ∈ {DB.m, DB.M, DP, Db,
F B−El .P , F P , Tm},şi [DB.m] = [ DB.M] = [DP] = [ Db] = in, [ F B−El .P ] = [ F P ] = ts, [Tm]
= °C.
Alegerea B-El.PCB se face în funcție de diametrul nominal al burlanului, respectiv al
CB pe care o susţine în timpul introducerii ei în puţul de foraj (pentru tubarea lui) şi de sarcina

49
maximă de lucru, respectiv de sarcina nominală a setului de pene care o echipează. Diametrul
nominal al burlanului impune dimensiunea nominală, ce echipează broasca-elevator. Sarcina
nominală (maximă de lucru) a setului de pene ( F P ) trebuie să fie mai mare decât sarcina
maximă utilă de la cârlig determinată de manevrarea CB cu dimensiunea nominală respectivă
'
( F CM . M ). Deci, trebuie să fie îndeplinită condiţia următoare:
F P ¿ F 'CM . M , (2.4.1.)
unde: F P ¿ F B− El. P . (2.4.2.)
Conform punctului 1.2., cea mai grea coloană este coloana intermediară de burlane cu
diametrul nominal de 85/8 " (DCB ≡DCI = 85/8"), având o greutate de GCI = 742,98 kN. Sarcina
'
maximă utilă a instalaţiei de foraj (F125-2DH) pe care o echipează ( F M . T ) este:
F 'M .T =783,15 kN =79,83 tf;
B-El.PCB 4½ - 133/8 in x 350 ts (9 5/8" x 275 ts x 8 ⅝") (-45°C)
B-El.PCB fabricată în mod uzual, cu corp şi uşă şi acţionare manuală sau pneumatică a setului de
pene. Ea este echipată cu set de pene 9 5/8", care au sarcina maximă de lucru de 350 ts (320 tf) şi
bacuri de 8⅝ ".

50
 2.5. Alegerea elevatorului pentru prăjini de foraj
Elevatorul pentru prăjini de foraj ( El.PF) (,,drill pipe elevator ”) este o sculă de manevră
care se foloseste pentru susţinerea garniturii de foraj ( Gar.F) în timpul extragerii şi introducerii
ei în sondă. El se prinde sub mufa PF şi este agăţat, prin umerii săi, în ochiurile inferioare ale
chiolbaşilor (Ch). De aceea, razele de curbură ale suprafeţelor de sprijin ale El.PF trebuie să
corespundă din punct de vedere dimensional cu cele ale ochiurilor inferioare ale Ch.
El.PF se compune din :
- două corpuri articulate, care se închid pe PF, prevăzute cu câte un umăr, cu care se
suspendă în ochiurile inferioare (mici) ale chiolbaşilor;
- închizătorul celor două corpuri;
- eclise cu bolţuri, prinse în umeri, pentru asigurarea contra ieşirii chiolbasilor.

Din punct de vedere al închiderii, se diferenţiază :

- El.PF cu închidere centrală ( El.PF.ÎC) ;
- El.PF cu închidere laterală ( El.PF.ÎL).
După forma suprafeţei de sprijin al PF, se disting :
- El.PF cu scaun drept (El.PF.SD), deci cu suprafaţa de rezemare dreaptă, folosite pentru
manevrarea prăjinilor de foraj cu racorduri speciale sudate cu umăr drept (RSSUD) sau cu
racorduri înfiletate;
- El.PF cu scaun conic (El.PF.SC), care dispun de o suprafaţă de rezemare interioară
tronconică, cu unghiul de închidere standardizat, de 18° , ca şi mufele racordurilor speciale
sudate cu umăr conic (RSSUC).
'
Fig.2.5.1. El.PF.SC în care FGar . F . M este
sarcina maximă care apare:1-corp; 2-arc
închizător; 3-siguranţă; timpul manevrării
garniturii până la adâncimea; 4- închizător; 5- bolţ
central;6-siguranţă maximă de foraj a puţului
respectiv,pentru chiolbaşi;7-corp dreapta;d-
diametru de trecere.

Dimensiunile nominale sunt:

- diametrul nominal (DEl), care reprezintă
diametrul nominal al PF;
- diametrul de trecere (d), care este în funcţie
de tipul de îngroşare a capetelor PF (II,IE,IEI).
Sarcina nominală a EL.PF este sarcina
maximă de lucru (FEl) determinată de cea mai

51
grea garnitură de care o poate manevra. Semnul grafic de nominalizare a EL.PF este:
Elevator cu scaun conic/drept w (DEl) x w(d) x w(FEL),
unde : [DEl] = in, [d] = mm şi [ F El ] = tf .

Fig. 2.5.2. Elevator pentru prăjini de foraj

Elevatorul pentru PF se alege în funcţie de dimensiunea nominală a PF, tipul PF (cu RS
sudate cu umăr conic sau drept sau cu racorduri înfiletate), tipul îngroşării capetelor prăjinii
(II,IE sau IEI ) şi sarcina maximă de lucru ( FEl), care trebuie să îndeplinească următoarea
condiţie :
F El > F ' Gar. F . M (2.5.1.)
(n)
|a c
ρ
[( )
F ' Gar .F . M =G Gar . FM ∙ 1− f ∙ ( 1+ k (rn ) ) + ( 1+ k(n)

m
ρo m. f ) ∙
g
|
] (2.5.2.)

k (rn) a(Cn) ∈ [ 0,5 ; 1,5 ]

unde =0,2 ; s2 .
mfa + mfi
(n)
k m .f = (2.5.3.)
m

G GFM
m= (2.5.4.)
g
659,485 kN
m= =67,226 t
9,81m/ s2
mfi =mfi , AN ,PG + mfi, Ans (2.5.5.)
m fi , AN , PG =ρf ∙ A i , PG ∙ L AN , PG (2.5.6.)
π
Ai , PG= ∙ D iPG 2 (2.5.7.)
4

52
 π
Ai . PG= ∙ 71,52=4015,15 mm 2
4
m fi . AN . PG=1,25 t /m 3 ∙ 0,00402 m2 ∙117 m=0,588 t
mfi . Ans =ρ f ∙ Ai . PF ∙ L Ans (2.5.8.)
m fi . Ans =1,25 t /m ∙0,00811 m 2 ∙2286 m=23,17 t
3

π
Ai . PF = ∙ 101,62=8107,32 mm2
4
mfi =0,588 t +23,17 t=23,76 t
m fa =m fa , AN .PG + m fa, Ans (2.5.9.)
mfa , AN . PG =ρf ∙ π ∙ DPG ∙ L AN .PG ∙ s fa (2.5.10.)
1,25 t
m fa , AN . PG = 3 ∙ π ∙ 0,1524 m∙ 117 m ∙0,653 m=45,72t
m
m fa , Ans =ρ f ∙ π ∙ D PF ∙ L Ans ∙ s fa (2.5.11.)
3
mfa , Ans =1,25 t /m ∙ π ∙ 0,1016 m∙ 2286 m∙ 0,653 m=595,6 t
m fa=45,72t +595,6 t=641,3 t
641,3t +23,76 t
k (n)
m .f = =0,989
67,226 t
1,25 1
F 'Gar . F . M =659,485∙ 1−
[( )
7,85
∙ ( 1+0,2 ) + ( 1+0,989 ) ∙
] 9,81
=799,08 kN

F 'Gar . F . M =81,47 tf
Deoarece prăjinile de foraj sunt RSSUC, se alege un elevator cu scaun conic. Pentru că
F ' Gar .F . M =tf , se alege un elevator cu scaun conic cu
F El =125 tf > F ' Gar . F . M =81,47 tf
Se constată că diametrul interior al acestui elevator este d=100,8 mm.
Deci s-a ales :
Elevator cu scaun conic 3½ x 100,8 x 125, care are masa de 120 kg.

53
 2.6 Alegerea chiolbasilor

Chiolbaşii (Ch) („the drilling links”), denumiţi şi „braţele de elevator”, sunt scule de foraj
care fac legătura între cârlig şi elevator, fiind utilizaţi în timpul manevrei garniturii de foraj
(Gar.F) şi coloanelor de burlane (CB). Deci, de fapt, Ch sunt scule de manevră. Ei se agaţă cu
ochiurile superioare de umerii cârligului şi susţin cu ochiurile lor inferioare elevatorul, prin
umerii acestuia. Astfel, sarcina datorată Gar.F sau CB este preluată, prin intermediul
elevatorului, de către Ch, care o transmit cârligului. Ch se livrează, se păstrează şi lucrează în
pereche.
Mărimile principale ale chiolbaşilor , grupate în cele două categorii, sunt :
1) mărimea funcţională :
- sarcina maximă de lucru pe pereche ( F 2Ch .M );
2) mărimile dimensionale:
- diametrul barei (d,d1);
- razele de curbură ale suprafeţelor de contact interioare ale ochiurilor cu umerii
cârligului şi ai elevatorului ( C2,D2 şi , respectiv G1, H1);
- lungimea de lucru (dintre punctele de sprijin pe umărul cârligului şi pe umărul
elevatorului) (L).

Fig. 2.6.1. Chiolbași

F
După forma, dimensiunile lor şi sarcina maximă de lucru pe pereche ( 2 .Ch.M ), se
disting :
- chiolbaşi de tipul uşor, în formă de za, pentru sarcină de lucru mică;
F 2Ch .M ∈ {20 , 32 , 50 ,80 } ∙ tf
- chiolbaşi de tipul mediu, în formă de bară, cu două ochiuri la capete, pentru sarcină
medie;
F 2Ch .M =125 tf ;
- chiolbaşi de tipul greu, în formă de bară, cu două ochiuri la capete, pentru sarcină grea.

54
 F 2Ch .M ∈ {200 , 300 , 320 , 400 ,500 , 650 } ∙tf
Mărimile nominale ale chiolbaşilor sunt: sarcina maximă de lucru pe pereche ( F 2Ch .M ),
diametrul secţiunii ochiului mic (interior) (d) si lungimea de lucru (L). Astfel, semnul grafic de
nominalizare a Ch este următorul :
Chiolbaşi w(d) x w(L) x w(F2.Ch.M), unde w( ) este valoarea numerică a măsurii mărimii
nominale scrise în parantezele rotunde, aşa încât [d]=[L]=mm şi [F2.Ch.M]=tf.
F ' M .T =125 tf ;
F 2Ch .M ≥ F ' M .T (2.6.1.)
F 2Ch .M =125 tf .
Se aleg chiolbaşi 57x1500x125:
F 2Ch .M , H 1. M , d=2∙ H 1.M G 1. M , D2. M , C 2.M , d 1, L, m 2.Ch,
tf mm Mm mm mm mm mm mm kg
(US tonf) (in) (in) (in) (in) (in) (in) (in)
125 28,6 28,6 63,5 63,5 1500
57 50,8 79
(135) (11/8) (11/8) (21/2) (21/2) (59)

55
 2.7Alegerea cablului de manevra

Cablul reprezintă un ansamblu de fire metalice foarte rezistente, înfăşurate elicoidal între
ele cu scopul de a lucra solidar la întindere. Firele metalice sunt sârme care pot fi mate sau
zincate, ultimele având avantajul că sunt rezistente la coroziune.
Din punct de vedere constructiv, cablul poate fi :
- simplu sau de construcţie simplă;
- compus.
Cablul simplu este format din fire metalice, cu diametrul de aceeaşi măsură, alcătuind
unu până la patru straturi (conform STAS 1513-80), înfăşurate elicoidal în sensuri diferite, în
jurul unui fir central.
Cablul compus poate fi :
- dublu sau de construcţie dublă;
- triplu sau de construcţie triplă.
Cablul compus, dublu, este format dintr-un strat sau două straturi de toroane, înfăşurate
elicoidal în jurul unei inimi.
Inima îndeplineşte următoarele funcţiuni :
- suport al toroanelor, menţinând forma cablului atunci când acesta este înfăşurat pe un
organ de lucru (tobă sau rolă);
- rezervor de lubrifiant, pentru a asigura ungerea cablului, cu scopul de a micşora uzura
firelor în contact unele cu celelalte şi cu suprafaţa organului de înfăşurare, în cazul în care se
confecţionează din fibre vegetale.
După materialul din care se confecţionează, inima poate fi :
- din fibre vegetale (FC= Fiber Core, conform API Spec.9A);
- din material plastic;
- metalică, formată din mai multe sârme, dintr-un toron independent (IWRC =
Independent Wire Rope Core, conform API Spec.9A) sau dintr-un arc elicoidal.
Toronul (T) sau viţa (V) este un ansamblu de fire metalice aşezate într-un strat sau în
mai multe straturi, înfăşurate elicoidal în jurul unui fir central sau unei inimi (vegetale).Din punct
de vedere al construcţiei toronului, se deosebesc :
- cabluri de construcţie normală/uniformă, în care toronul conţine fire cu diametrul de
aceeaşi măsură (conform STAS 1553-80);
- cabluri de construcţie flexibilă, în care toronul este alcătuit dintr-o inimă vegetală în
jurul căreia se înfăşoară un strat sau două straturi de fire cu diametrul de aceeaşi măsură
(conform STAS 1553-80);
- cabluri de construcţie concentrică, formate dintr’o inimă vegetală, peste care sunt
înfăşurate elicoidal două straturi de toroane, compuse fiecare din câte un fir central de sârmă, în
jurul căruia sunt înfăşurate sârme cu diametrul de aceeaşi măsură (conform STAS 2690-80);
- cabluri de construcţie combinată („compound”, în lb. engleză), în care toroanele conţin
sârme cu diametrul de măsuri diferite (conform STAS 1689-80).
Cablurile de construcţie combinată prezintă următoarele avantaje faţă de cablurile de
construcţie normală/ uniformă:
- rezemare mai bună a firelor din straturi diferite;
- durabilitate mai mare.

56
 Cablul la care toroanele, care se înfăşoară împreună, sunt formate anterior elicoidal se
numeşte cablu performat. Avantajele cablului performat în comparaţie cu cel neperformat sunt
următoarele:
- manevrare mai uşoară, deoarece nu este tensionat în stare neîncărcată;
- atenuare a vibraţiei care apar în timpul lucrului;
- înfăşurarea mai strânsă a cablului;
- limitarea tendinţei de desfacere a toroanelor şi a firelor după tăierea cablului.
Cablul triplu are o inimă peste care se înfăşoară un strat de cabluri de construcţie dublă
(conform STAS 2693-80).
Cablul de manevră (CM) („running cable”/ „ running wire rope”, în lb. engleză) este un
cablu compus, dublu, adică un cablu alcătuit dintr-un strat de toroane înfăşurate în jurul unei
inimi.
Există trei tipuri de cabluri compound care se utilizează în industria petrolieră drept
cabluri de manevră:
- Seale ;
- Warrington;
- Filler.
Prin cablare se înţelege modul de înfăşurare a firelor în toron şi a toroanelor în cablu.
Înfăşurarea sârmelor în toron şi a toroanelor în cablu se poate realiza:
- spre dreapta şi se notează cu litera Z;
- spre stânga şi se notează cu litera S.
Atunci, se pot deosebi următoarele tipuri de cablări:
- cablare paralelă, caracterizată prin faptul că atât firele în toron, cât şi toroanele în cablu
se în făşoară în acelaşi sens ( spre dreapta sau spre stânga);
- cablare în cruce, în care firele se înfăşoară într-un sens iar toroanele în sens invers.
Astfel există:
- cablare paralelă dreapta, notată Z/Z;
- cablare paralelă stânga, notată S/S;
- cablare in cruce dreapta, notată S/Z, în care firele se înfăşoară în toron spre stânga iar
toroanele în cablu spre dreapta;
- cablare in cruce stânga, notată Z/S, în care firele se înfăşoară în toron spre dreapta iar
toroanele în cablu spre stânga.
Semnul grafic de nominalizare a cablului Seale este :
Cablu Seale nT x nf – w(dC) – w(Rm) S/Z (Z/S) STAS 1689-80
în care nT reprezintă numărul de toroane; nf – numărul de fire dintr-un toron; dC – diametrul
cablului, [dC]=mm; Rm – rezistanţa minimă a firelor, [Rm]= N/mm2; S/Z sau Z/S – tipul cablării în
cruce (dreapta sau stânga).
Ştiind că vom alege cablul de tip Seal care v-a echipa IF de tipul F125-2DH, de asemenea
ştiind că maşina macara-geamblac a acestei instalaţii poate fi formata dintr-un geamblac A(3+2)-
28-1000GF-125 şi un ansamblu macara-cârlig 4-28-1000MC-125 ( cu masa m MC=6,994t). De
asemenea, pentru manevră se folosesc :
- Chiolbaşii 57x1500x125 (cu masa m2Ch=79 kg)
- Elevator cu pene/Broască-elevator B-El.PCB 4½ - 133/8 in x 350 ts (9 5/8" x 275 ts x 8 ⅝")
( cu masa mEl.P=2,1t)
Alegerea cablului se face pe baza sarcinii sale reale minime de rupere ( Sr.m.) astfel încât să fie
îndeplinită condiţia de rezistenţă:

57
 Sr . m ≥c M ∙ F M (2.7.1.)
;
unde cM este coeficientul de siguranţă pentru operaţiile de tubare si de instrumentaţie, care se
acceptă egal cu valoarea 2, conform API Spec.9B, iar F M este forţa maximă din RA a înfăşurării
cablului. Ea se determină cu expresia :

FM
F M= (2.7.2.)
2 ∙ z ∙η M −G
în care F M este forţa totală care acţionează asupra ramurilor de cablu; z- numărul de role de la
η
macara; M−G - randamentul maşinii macara-geamblac la ridicare.
Randamentul maşinii macara-geamblac la ridicare se obţine cu relația :
2⋅z
β −1
η M −G=
2⋅z⋅β 2⋅z⋅( β−1 ) (2.7.3.)
unde β reprezintă inversul randamentului unei role,
1
β=
ηRo ; (2.7.4.)
pentru care se admite valoarea 1,04 , conform API.
Conform tipului de ansamblu MC ales, z=4. Atunci rezultă :
1,04 2∙ 4−1
η M−G= =0,842
2 ∙ 4 ∙1,04 2 ∙4 ∙(1,04−1)
Forţa
F M se calculează cu expresia:
a(M )

F M =F ' M +G 0.T ∙ 1+ (C
g ) (2.7.5.)

unde F ' M este sarcina maximă utilă de la cârlig; G 0.T – greutatea moartă la tubare; g – acceleraţia
gravitaţională, g=9,81m/s2 ; a(M )
C – acceleraţia mişcării cârligului corespunzătoare sarcinii maxime
(la săltarea din pene a celei mai grele coloane de burlane), pentru care se acceptă măsuri in
domeniul [0,5;1,5]∙ m/s2.
Greutatea moartă la tubare se determină ţinând cont de greutatea elementelor ansamblului
MC, a chiolbaşilor (Ch), a elevatorului cu pene (El.P) şi a ramurilor de cablu dintre macara şi
geamblac.
G 0.T =G MC +G 2Ch +G El , P +G C (2.7.6.)
Deoarece, la acest moment nu se cunoaşte tipodimensiunea cablului şi , ca urmare masa
sa unitară, se face aproximaţia:
G0.T ≅ GMC +G2 Ch +G El ,P (2.7.7.)
unde greutăţile respective se calculează în funcţie de masele corespunzătoare cu formulele de
forma cunoscută:
GMC =mMC⋅g (2.7.8.)
G 2Ch=m 2 Ch⋅g (2.7.9.)
GEl . P =mEl . P⋅g (2.7.10.)
Rezultă :

58
 m
G MC =6 , 994 t⋅9 , 81 =68 , 61 kN ;
s2
m m
G2Ch=79kg⋅9,81 2 =0,079t⋅9,81 2 =0,775kN;
s s
m
G El . P=2,1t⋅9,81 2 =20,601kN;
s
GO .T = ( 68,61+ 0,775+20,601 ) kN=89,986kN;
Ştiind tipul IF, se determină:
F ' M =125 tf =125 ∙ 9,81 kN=1226,25 kN
Se acceptă : a(CM )=1m/ s2 şi se obţine :
1
F M =1226,25+ 89,986∙ 1+ ( 9,81)=1325,41 kN ;
Se calculează :
1325,41 kN
FM= =196,86 kN
2∙ 4 ∙0,842
Se determină sarcina reală minimă de rupere necesară a cablului cu formula :
S r. m.nec=c M⋅F M
(2.7.11.)

şi rezultă :
Sr . m .nec =2 ∙ 196,86=393,72 kN
Se alege un cablu Seale, cu o măsură a lui
S r .m , astfel încât să fie îndeplinită condiţia
următoare :
S r . m.nec .≤S r .m (2.7.12.)
Ca urmare, se poate alege : Cablu Seale 6x19-28-1760-S/Z STAS 1689-90 cu
următoarele caracteristici: nT =6 , nf =19=1+9+9 , nf0 =1 , nf1 =9 , nf2 =9 , dC=28 mm ,
Rm=1760MPa.Tipul cablării : cruce dreapta (SZ), adică sensul de înfăşurare a firelor în toron este
spre stânga (S), iar sensul de înfăşurarea toroanelor în cablu este spre dreapta (Z).
De asemenea , cablul ales se mai caracterizează şi prin următoarii parametrii : d0=2,50
mm ; d1=1,2 mm ; d2=2,20 mm ; ml.C=2,641 kg/m şi S r . m .nec =393 , 72 kN ≤S r . m=421 , 14 KN
În continuare, se calculează şi ceilalţi parametri ai cablului :
-Aria brută a secțiunii transversale
π
A b = ⋅d 2
4 c (2.7.13.)
π
A b = ⋅28 2 mm 2=615 , 75 mm 2
4
ns
π
A T = ⋅∑ n jj⋅d j2
4 j =0 (2.7.14.)
π
A T = ⋅( 1⋅2,52 + 9⋅1,22 + 9⋅2 , 202 ) mm 2 =49 , 3 mm 2
4
-Aria netă a secțiunii transversale

59
 ns
π
A n =nT⋅ ⋅∑ n jj⋅d j2
4 j=0 (2.7.15.)
π
A n =6⋅ ⋅( 1⋅2,5 +9⋅1,2 + 9⋅2 , 20 ) mm =295 , 8 mm 2
2 2 2 2
4
-Coeficientul de desime
A
kd = n
Ab (2.7.16.)
2
295 ,8mm
kd = =0 ,48
615 ,75 mm 2
-Coeficientul de flexibilitate
dc
kf=
min {d j } (2.7.17.)
28mm
kf= =23 ,33
1,2mm ;
-Sarcina teoretică de rupere a cablului
S t =Rm⋅A n (2.7.18.)
2
S t =1760 MPa⋅295 , 8mm =520 ,61kN
-Coeficient de cablare
Srm
k s=
Srt (2.7.19.)
421 , 14
k S= =0 , 809
520 ,61

60
 2.8. Alegerea troliului de foraj
Troliul de foraj (TF) („drawworks”) face parte din sistemul de manevră (SM) şi
reprezintă un ansamblu de utilaje construit ca un tot unitar, montat pe un şasiu şi având funcţii
specifice în cadrul instalaţiei de foraj (IF), funcţia principală fiind manevrarea materialului
tubular în sondă. Funcţiile TF sunt determinate de componenţa acestuia şi se subordonează
funcţiilor SM. Mărimile caracteristice ale TF sunt incluse în categoriile:
- mărimi funcţionale;
- mărimi dimensional-constructive;
- mărimi de anduranţă.
Mărimile funcţionale ale TF sunt:
- forţa maximă din ramura activa (FM);
- viteza maximă de înfăşurare a cablului pe toba de manevră (TM) (uM);
- puterea maximă de antrenare (Pa.TF.M);
- numărul de trepte de viteză la toba de lăcărit (TL)(NTL), dacă TF conţine TL.
Tabelul 2.8.1 Parametrii și caracteristicile troliului de foraj care echipează IF F125-2DH, conform STAS
6234-87
Nr. Parametrul UM Instalaţii staţionare T.SAn.
crt
F125

DH

Tipul TF TF25

1 Tracţiune maximă în cablu, FM kN 250

2 Putere maximă la intrare, Pa.TF.M kW 995

3 Diametrul cablului , dC mm 32 (11/4)

(in)

4 Numărul de trepte de viteze la toba de - 2+2R

manevră, NTM+NRev.TM

5 Diametrul tobei de manevră, DTM mm 710

6 Lungimea tobei de manevră, LTM mm 1180

7 Ambreiaj pe partea „de încet” - AVB1120 x 300

8 Lanţ pe partea „de încet” - 3 x 2 in

9 Ambreiaj pe partea „de repede” - AVB710 x 250

10 Lant pe partea „de repede” - 3 x 2 in

11 Diametru tambur frână, DT.FB mm 1250

12 Lăţimea tambur frână, LT.FB mm 269

13 Aria suprafeţei de frânare dm2 199,49

14 Unghiul de înfăşurare frână, αM grade- 325

sexa-

61
 gesi- male

15 Număr de trepte de viteze la toba de - -

lăcărit, NTL

16 Diametrul tobei de lăcărit, DTL mm -

17 Lungimea tobei de lăcărit, LTL mm -

18 Diametru cablu, dC.L mm -

19 Capacitatea cablu Ø14 la toba de lăcărit mm -

20 Diametru tambur frână, DT.TL mm -

21 Lungimea tambur frână, LT.TL mm -

22 Frână auxiliară (FA) - (FH40)

Mărimea nominală a troliilor de foraj care echipează IF construite în România este forţa
maximă din ramura activă a înfăşurării cablului (FM), astfel încât semnul grafic de nominalizare
a TF este :
TF w(FM)-E , (2.8.1.)
în care w(FM) reprezintă valoarea numerică a măsurii FM, considerând că unitatea de masură este
tona-forţă, [FM]=tf, iar litera E apare numai dacă acţionarea troliului se face cu motoare electrice
de c.c. (în cazul acţionărilor EC, DEC sau DEWL ), respectiv troliul este echipat cu frână
electromagnetică (FE), ca frână auxiliară.

Alegerea tipului de troliu de foraj se face în funcţie de forţa maximă din ramura activă
(FM).
196,86
FM=196,86 kN = tf =20,07 tf
9,81
Mărimile dimensional-constructive ale TF sunt următoarele:
- diametrul TM (DTM);
- lungimea activă a TM (LTM);
- diametrul cablului de manevră (dC);
- diametrul tamburilor frânei cu bandă (DT.FB);
- lăţimea tamburilor FB (LT.FB);
- unghiul de înfăşurare a benzii de frână (αM);
- tipodimensiunile ambreiajelor operaţionale ale TM;
- tipodimensiunile lanţurilor „de încet” şi „de repede”;
- diametrul tobei de lăcărit (DTL);
- lungimea activă a TL (LTL);
- diametrul cablului de lăcărit (dCL);
- diametrul tamburilor frânei cu bandă de la TL (DT.TL);
- lăţimea tamburilor frânei cu bandă de la TL (LT.TL),
ultimele cinci mărimi fiind caracteristice troliilor care conţine şi o TL.
Mărimile de anduranţă ce caracterizează TF sunt:
- încărcarea termică a frânei principale;
- durabilitatea arborelui TM;
- durabilitatea rulmentilor pe care se montează arborele TM;

62
 - durabilitatea lanţurilor cu role, inclusiv ale celor „de încet” si „de repede”;
- durabilitatea cuplajelor cutiei de viteze şi a ambreiajelor operaţionale;
- durabilitatea cablului, care este în funcţie de raportul dintre diametrul TM şi diametrul
cablului, DTM/dC.

Fig. 2.8.1. Schema cinematică a unui troliu de foraj (TF) montat sub platforma de lucru a un ei instalații cu acționare
DH, cu MAC: T.AVB – tamburul unui AVB de cuplare a transmisiei intermediare (TI) a IF; a.cd.1 – arbore cardanic
de legătură cu arborele de intrare în TF; an.cl – angrenaj cilindric; PRD – pompă cu roti dințate (pentru ungerea
lanțurilor); CV.RS – cutie de viteze a sistemului de rotație (SR); FI – frână inerțială; AOR – ambreiaj operational
”de repede”; TM – tobă de manevră; AOÎ – ambreiaj operational ”de încet”; FB – frână cu bandă; FH – frână
hidraulică; Lm.C – limitator de cursă a macaralei; a.cd.2 – arbore cardanic de legătură cu arborele de intrare în
grupul de antrenare a mesei rotative.

63
 2.9 Concluzii

În cadrul acestui capitol s-au ales în funcție de IF F125-2DH sistemul de manevră al Sondei 6
Baicoi. Prin urmare alegerile au fost următoarele:
 Capul Hidraulic CH-200
 Macara-Cârlig - 4-28-1000MC-125;
 Geamblac de Foraj (3+2)-28-1000GF-125;
 Broasca Elevator cu Pene -B-El.PCB 4½ – 13⅜ in x 350 ts (9⅝" x 275 ts x 8⅝")(– 45ºC).
 Elevator pentru prajini de foraj 3½ x 100,8 x 125
 Chiolbaşi 57x1500x125
 Cablul de Manevră: - Cablu Seale 6x19-32-1570 SZ STAS1689-80
 Troliu de Foraj: - TF25.

In acest capitol au fost alese principalele utilaje ale instalatiei de foraj si au fost prezentati
parametrii si caracteristicile lor. Principiul dupa care au fost alese aceste utilaje a fost clasa si
tipul instalatiei de foraj calculate in capitolul anterior.Utilajul calculat a fost ales astfel incat sa
corespunda cerintelor instalatiei de foraj si sa o echipeze corespunzator, fara sa provoace defecte
si fara sa impiedice buna functionare a instalatiei de foraj.

64
3. PARAMETRII ŞI CARACTERISTICILE MOTOARELOR / GRUPURILOR DE
ACŢIONARE ŞI CALCULUL PUTERII INSTALATE

3.1 Parametrii şi caracteristicile motoarelor / grupurilor de

acţionare
Pentru acţionarea IF se folosesc următoarele tipuri de grupuri de acţionare (GA): diesel-
hidraulic (DH), diesel-hidromecanic (DH-M), electrihidraulic cu convertizor (EHC),
electrohidrostatic (EHs), diesel electric în curent continuu (DEC), diesel electric cu grup Ward-
Leonard (DEWL), electric în curent continuu (cu alimentare de la reţea) (EC), diesel electric în
curent alternativ (DEA) şi electric în curent alternativ (EA) (cu alimentare de la reţea), ultimele
două fiind cu motoare de curent alternativ asincrone, cu convertizoare statice de frecvenţă,
pentru variaţia turaţiei acestor motoare.
Conform datelor iniţiale s-a ales acţionarea de tipul DH, deci în cadrul IF există mai multe
tipuri de acţionare DH. Un grup de acţionare de tipul DH este reprezentat de un motor diesel (D)
numit şi grup de foraj (GF) şi un convertizor hidraulic de cuplu (CHC).
DH = D(GF) + CHC
Caracteristicile funcţionale ale GA de tipul DH sunt caracteristicile de intrare şi de ieşire
din convertizorul hidraulic de cuplu. Caracteristicile de intrare sunt dependenţele MI = f(II),
PI = f(II), I = f(II), iar caracteristicile de ieşire sunt funcţiile MII = f(II), PII = f(II) şi
CHC = f(II).
Instalaţia de foraj F125-2DH este echipată cu un grup de foraj GF-820 reprezentat de un
motor diesel MBM.820 cu supraalimentare înaltă şi un convertizor hidraulic de cuplu
 CHC-750-2. Motorul diesel MBM.820 are următoarele caracteristici principale : Puterea
nominală : Pn = 890 CP = 890∙0,736 kW = 655 kW;
 Turaţia nominală : nn = 1400 rot/min;
GF 820/675 kW la 1400 rot/min;
Se calculează viteza unghiulară nominală a motorului ωn cu relaţia :

π⋅n n rad
ω n= ⋅ ( 3 . 1. 1. )
30 s
π⋅1 400 rad
ω n=
=146 , 608⋅
30 s
Momentul nominal se calculează în funcţie de puterea nominală şi viteza nominală a
motorului :
Pn
M n= ( 3. 1 .2 .)
ωn
655 kW
M n= =4,468 kN⋅m
1
146 ,608⋅
s
Momentul la arborele secundar (MII) variază foarte mult odată cu variaţia vitezei
unghiulare a acestui arbore (II), de la un moment maxim MII.M, atunci când arborele secundar

65
blocat (II =0), la valoarea zero (pentru funcţionarea la sarcină nulă), la care viteza unghiulară a
arborelui II este maximă (ω(3) II , viteza unghiulară de mers în gol ideal).
Ca urmare, puterea mecanică de rotaţie furnizată de arborele secundar (PII) are o variaţie
foarte pronunţată, de la zero (pentru II = 0) la un maxim (PII.M) şi, apoi, iar la zero (pentru
II =ω II ), rezultată pe baza relaţiei cunoscute:
(3)

P II =M II ∙ ω II (3.1.3.)
Convertizoarele care se folosesc în cadrul grupurilor de acţionare DH ale IF, construite în
Romania, sunt cu transparenţă directă. Se menţionează faptul că motorul diesel (D) este cuplat cu
arborele primar al CHC prin intermediul unui arbore cardanic (a.cd), astfel încât se scrie:
M I =M D ∙❑a .cd , (3.1.4.)
unde MD este momentul dezvoltat de motorul D şi ❑ a .cd  randamentul arborelui cardanic.
Deoarece randamentul arborelui cardanic este foarte mare (❑a .cd =0,99 ¿, se poate face
aproximaţia:
MI ≅ M D , (3.1.5.)
aşa încât, practic, momentul de la arborele primar este momentul solicitat motorului D.
Dependenţa I = f(II) arată că motorul D răspunde la variaţia pe o plajă largă a vitezei
unghiulare a arborelui secundar printr-o variaţie într-un domeniu îngust a vitezei sale unghiulare.
Corelând acest lucru cu variaţia MI = f(II), rezultă variaţia puterii de la arborele primar în
funcţie de II, pe baza relaţiei:
P I =M I ∙ ω I (3.1.6.)

Deoarece
P I =P D ∙❑a . cd, (3.1.7.)
se poate accepta aproximaţia
P I ≅ P D. (3.1.8.)
Randamentul CHC este dat se relaţia:
P
❑CHC= II (3.1.9.)
PI
Se defineşte raportul de transformare a momentului prin relaţia:
M II
k CHC= (3.1.10.)
MI
şi raportul de transmitere al CHC prin expresia:
ω
i CHC= II (3.1.11.)
ωI
Atunci expresia randamentului devine:
❑CHC=k CHC ∙i CHC . (3.1.12.)
Din datele obținute mai sus, rezultă următoarele avantaje ale CHC, utilizat în cadrul GA
de tipul DH:
 CHC lucrează ca un variator continuu de viteză (VCV), şi anume iCHC = f(MII), adică ωII
se modifică automat și continuu odata cu variația momentului rezistent aplicat arborelui

66
 secundar; astfel se spune că CHC își regleaza regimul de funcţionare, deci CHC permite
o autoadaptare a GA la sarcină;
 existenţa CHC în cadrul S/AL al IF simplifică lanţul cinematic al acestuia, dar, din cauza
DOF destul de îngust, nu pot fi eliminate cutiile de viteye (CV), deşi se manifestă
tendinţa de a se utiliza CV cu număr de trepte mai mare decât cel necesar, crescând, în
acest fel, randamentul de funcţionare al CHC;
 CHC protejeaza motorul diesel (D) împotriva suprasarcinilor și a şocurilor transmise de
la antorul (An) sistemului de lucru (SL), inclusiv în situația blocarii secundarului; acest
lucru se datorează existenţei mediului hidraulic/de lucru din CHC care reprezintă un
element de legătură elastic între primar şi secundar şi permite alunecarea între aceste
elemente.

Fig. 3.1.1. Diagramele caracteristice funcţionale ale grupului de acţionare de tipul DH, format din GF-820 şi CHC-
750+2, pentru reglarea motorului diesel la sarcină plină şi funcţionarea lui cu gradul maxim de accelerare (la care
puterea maximă a motorului este puterea nominală, Pn) şi funcţionarea lui cu grad maxim de accelerare: MI, MII ‒
momentul dezvoltat la arborele primar (I), respectiv la arborele secundar (II) al CHC; I, II ‒ viteya unghiulară; PI,
PII ‒ puterea;❑CHC ‒ randamentul CHC

67
 Tabelul 3.1. Parametrii funcţionali ai grupului de acţionare GF-820+CHC-750-2

În funcţie de diferitele puncte caracteristice se completeză tabelul următor cu parametrii

funcţionali ai grupului de acţionare GF-820 + CHC-750-2.
Din fig. 3.1.1 se deduce, că pentru η m = 0,7, DEF al CHC-750-2, reprezentat prin: η CHC
∊[0,700; 0,847]; nII ∊[275, 950]rot/min; MII∊[14,730; 4,000] kNm

68
 3.2 Alegerea modului de acţionare
Modul de acționare (MA) a unei IF înseamnă felul în care sunt acționate cele trei
antoare principale: separat, în comun sau unul individual şi celelalte două în comun.
Astfel, se disting următoarele moduri de acţionare:
 MA individual (MAI);
 MA centralizat (MAC);
 MA mixt (MAM).
Modul de acționare individual (MAI) este acel mod în care fiecare antor principal este
acţionat separat/individual de către un motor/grup de acţionare (GA) sau mai multe motoare sau
GA.
Modul de acționare centralizat (MAC) reprezintă modul în care antoarele principale sunt
acţionate de la aceleaşi GA, adică este modul cu acţionarea în comun a antoarelor principale. Se
disting variantele:
 MAC 1, care se caracterizează prin faptul că toate antoarele principale, inclusiv ambele
pompe de noroi (PN), dacă IF dispune de două astfel de pompe, au aceleaşi GA.
 MAC 2, în care o PN (din cele două) este acţionată separat, formând împreună cu GA şi
transmisiile mecanice respective un grup motopompă (GMP) sau electropompă (GEP),
după cum TA este DH, respectiv DH-M, sau EHC.
Instalaţiile de foraj pot fi acţionate cu motoare diesel, cu motoare electrice (de curent
continuu sau alternative) şi în unele cazuri, mai rar, cu turbine cu gaze. Deoarece motoarele de
acţionare nu au întotdeauna caracteristicile funcţionale în concordanţă cu cerinţele impuse de
tehnologiile de foraj, a apărut necesitatea combinării acestora cu diferite tipuri de transmisii
(mecanice , hidraulice, electrice) rezultând astfel mai multe sisteme de acţionare. Printre
sistemele de acţionare utilizate pentru instalaţiile de foraj se pot evidenţia: diesel–mecanic,
diesel hidraulic, electric şi diesel electric.
Pentru a elimina inconvenientele acţionării diesel-mecanic s-au realizat acţionările diesel-
hidraulice, cu turboambreaje sau cu convertizoare hidraulice de cuplu . În prezent majoritatea
instalaţiilor de foraj acţionate în sistemul diesel-hidraulic sunt prevăzute cu convertizoare
hidraulice de cuplu.
În cazul acţionării diesel-hidraulice cu turboambreiaj se pot realiza demaraje linie sub
sarcină micşorându-se şocurile.
Sistemul de acţionare diesel-hidraulic cu convertizoare hidraulice de cuplu este cel mai
răspândit sistem de acţionare, aplicându-se atât la instalaţiile de foraj staţionare cât şi la cele
transportabile.
Acţionarea diesel-hidraulică cu convertizoare hidraulice este stabilă pentru toate punctele de
funcţionare din domeniul de tracţiune, deoarece pe măsura ce cresc momentele rezistente cresc si
momentele de la ieşirea din convertizor scăzând turaţia de la ieşirea din convertizor; se realizează
astfel puncte de echilibru care asigură stabilitate şi pe caracteristica de turaţie la sarcina totală a
motorului diesel.
Datorită stabilităţii în funcţionare a sistemului de acţionare diesel-hidraulic cu convertizoare,
nu există pericolul scoaterii din funcţiune a motoarelor diesel, chiar dacă la un moment dat puterea
consumatorilor tinde să depăşească puterea instalată a motoarelor diesel aflate în funcţiune. Stabilitatea

69
 se explica prin scăderea în mod automat a turaţiei la ieşirea din convertizor, până ce puterea solicitată de
consumatori devine egală cu puterea disponibilă a motoarelor diesel. Aceasta este o caracteristică
deosebit de importantă a sistemului diesel-hidraulic cu convertizoare, realizată fără echipamente
speciale de comandă și reglare, care dă siguranţă în funcţionare și evită consecinţele unor eventuale
manevre necorelate cu cerinţele tehnologice din diferite situaţii mai deosebite.
Pentru instalaţia de foraj F125-2DH se alege un mod de acţionare diesel-hidraulic centralizat
(MAC1).
În continuare se prezentă schemele structural-funcţionale ale unor instalaţii de foraj cu mod
de acţionare centralizat MAC1.

Fig. 3.2.1. Schema structural-funcțională a unei instalații de foraj (IF) cu mod de acționare centralizat, în variant 1
(MAC1), cu acționare DH : GF(D)  grup de foraj (motor diesel); CHC  convertizor hidraulic de cuplu; TI 1 
transmisia intermediară a IF (intermediara centrală a IF); tm  transmisie mecanică/ transmisii mecanice; PN 
pompă de noroi; C  compresor; TF  troliu de foraj; CV SM  cutie de viteze a sistemului de manevră; TM  tobă
de manevră; M-G  mașină macara-geamblac; CV SR  cutie de viteze a sistemului de rotație; MR  masă rotativă.

70
Fig. 3.2.2. Schema cinematică a instalației de foraj F125-2DH

71
 3.3. Puterea consumatorilor auxiliari de forţă
Puterea consumatorilor auxiliari de forţă (PCs.A.F) este o putere
suplimentară/auxiliară pentru efectuarea altor operaţii, diferite de cele considerate
principale (de rotaţie a sapei, de circulaţie a fluidului de foraj şi de ridicare a Gar.F), şi,
de asemenea, pentru asigurarea unor servicii de altă natură decât cele care sunt legate în
mod direct de aplicarea tehnologiei de construirea sondei.
Puterea consumatorilor auxiliari de forţă reprezintă puterea motoarelor instalate
pentru acţionarea consumatorilor auxiliari de forţă și anume a sitelor vibratoare (SV), a
agitatoarelor de noroi (Ag), a denisipatoarelor (Denisip), a degazoarelor (Degaz), a
demâluitoarelor (Demâl), a pompelor instalaţiei de amestec al diferitelor materiale
chimice, a pompelor de preparare a fluidului de foraj etc., din cadrul instalaţiei de
curăţire, preparare, tratare şi depozitare a noroiului de foraj (ICPTDNF), a pompelor
centrifuge (PC) de supraalimentare a pompelor de noroi triplex (3PN), a pompelor
pentru vehicularea apei pentru răcirea frânei electromagnetice, a tamburilor frânei cu
bandă etc.
În afara surselor de energie necesare mecanismelor care realizează cele trei
operaţii principale ale unei instalaţii de foraj, mai este necesară o sursă de energie
pentru alimentarea instalaţiilor de lumină și de forţă pentru activităţi auxiliare după cum
urmează:
• pompe centrifuge pentru hidrocicloane;
• site
vibratoare;
• agitatoare;
• pompe centrifuge pentru supraalimentarea pompelor de noroi;
• pompe centrifuge pentru apă;
• pompe pentru reziduri;
• pompe pentru combustibil;
• comandă hidraulică a prevenitoarelor;
• instalaţie pentru uscarea aerului;
• agregate pentru încălzire;
• maşini-unelte;
• agregat pentru sudură;
• instalaţii pentru iluminat.
Aceşti consumatori există în raport cu complexitatea instalaţiilor de foraj.
Pentru alimentarea acestor consumatori auxiliari, instalaţiile acţionate cu
motoare diesel dispun de o centrală electrică compusă din grupuri electrogene, a căror
putere variază în raport cu mărimea și cu tipul instalaţiilor de foraj. La instalaţiile de
foraj transportabile, grupul electrogen se poate monta pe o remorca transportabilă.
În afara de iluminatul normal, există și iluminatul de siguranţă pentru a se
asigura continuitatea lucrului în caz de deranjament în instalaţia de lumină de 220V.
Alimentarea lui se face de la bateriile de acumulatori existente în cadrul instalaţiei de
foraj (la 24V), prin tabloul de siguranţă, prevăzut cu dispozitive de conectare automată
a iluminatului de siguranţă.
În tabelul următor sunt arătaţi consumatorii auxiliari de forţă ale instalaţiilor de
foraj.
Puterea consumatorilor auxiliari de forţă este:

72
 PCs.A.F = 12 kW+75 kW+15 kW+7,5 kW+6 kW+6 kW+1,5 kW+150 kW+55 kW+55
kW+4 kW+30 kW+155 kW+66 kW+4 kW+22 kW+11 kW+7,5 kW+18,5 kW+5 kW+
11 kW+15 kW+18 kW+0,6 kW = 760,6 kW.
Puterea instalată a IF reprezintă puterea motoarelor utilizate pentru acţionarea
antoarelor principalele, a celor auxiliare şi pentru acţionarea celorlalte utilaje şi
instalaţii folosite pentru executarea diverselor operaţii auxiliare.
Această a doua putere suplimentară/auxiliară pentru efectuarea altor operaţii,
diferite de cele considerate principale (de rotaţie a sapei, de circulaţie a fluidului de
foraj şi de ridicare a Gar.F), şi, de asemenea, pentru asigurarea unor servicii de altă
natură decât cele care sunt legate în mod direct de aplicarea tehnologiei de construire a
sondei
Tabelul 3.3.1. Consumatorii auxiliari de forţă utilizaţi în cadrul IF de tipul F125-2DH şi puterea
lor
Puterea
Nr. motorului Numărul de Puterea
Crt Denumirea consumatorilor sau motoare totală
. rezistenţei, kW
kW
A Instalaţia de foraj propriu-zisă
1 Site virbatoare 4 3 12
2 Agitator habe 7,5 10 75
3 Pompe apă 7,5 2 15
4 Pompa apă răcire troliu 7,5 1 7,5
5 Pompe instalație amestec chimice 3 2 6
6 Pompe combustibil 3 2 6
7 Pompe ulei 1,5 1 1,5
8 Pompe de preparare a fluidului de foraj 75 2 150
9 Pompă baterie denisipare 55 1 55
10 Pompă baterie desmâluire 55 1 55
11 Instalație degazeificare 4 1 4
12 Degazol 30 1 30
13 Electrocompresor 55 3 165
14 Instalație de preparare centrifugă 22 3 66
15 Instalație transport material pulverulent 4 1 4
16 Dispozitiv salvare garnitură 22 1 22
17 Dispozitiv strins-slăbit 11 1 11
18 Dispozitiv manevră prajini grele 7,5 1 7,5
19 Dispozitiv mecanizare 18,5 1 18,5
20 Pod tubaj reglabil 5 1 5
21 Instalație comandă prevenitoare 11 1 11
22 Instalație de uscare aer 15 1 15
23 Instalație iluminat normal 18 1 18
24 Instalație iluminat siguranță 0,6 1 0,6

73
 3.4. Calculul puterii instalate

Puterea instalată a IF (P ) reprezintă puterea motoarelor utilizate pentru

acționarea antoarelor principale, a celor auxiliare și pentru acționarea celorlalte utilaje și
instalații folosite pentru executarea diverselor operații auxiliare. Această putere se
calculează cu relația următoare:
P = P + PCs.A.F , (3.4.1)
unde P este puterea instalată principală, adică puterea motoarelor ce acţionează
antoarele principale ale IF iar PCs.A.F ‒ puterea consumatorilor auxiliari de forţă, adică
puterea motoarelor instalate pentru acţionarea acestor consumatori.
Pe baza schemei cinematice a instalaţiei respective cât şi din simbolul
instalaţiei se determină numarul de motoare instalate (N) utilizate pentru acţionarea în
comun (centralizată) a celor trei antoare principale (a troliului de foraj şi a maşinii
macara-geamblac, a mesei rotative şi a pompelor de noroi), şi din cadrul grupului
motopompă (GMP).
Numărul motoarelor instalate se determină cu relaţia:
N = NC + NGMP ; (3.4.2.)
unde NC numărul motoarelor instalate utilizate pentru acţionarea centralizată; NGMP ‒
numărul motoarelor instalate din cadrul grupului motopompă.
Pentru instalaţia de foraj de tipul F125-2DH numărul motoarelor instalate
utilizate pentru acţionarea centralizată este NC = 2, iar numărul motoarelor instalate din
cadrul grupului motopompă este NGMP = 2. Deci numărul motoarelor instalate este:
N = 2 + 2 = 4.
Puterea instalată principală are expresia:
P = N ∙ Pn , (3.4.3)
unde Pn este puterea nominal a motorului MBM.820, Pn = 655kW;
P = 4 ∙ 655kW = 2620kW;
Puterea consumatorilor auxiliari de forţă a fost calculată 3.3:
PCs.A.F =760,6kW.
Puterea instalată a IF este:
P = 2620kW + 760,6kW = 3380,6kW;

74
 3.5. Concluzii

În cadrul acestui capitol s-a urmărit să se determine parametrii și caracteristicile

motoarelor/grupurilor de acționare și exprimarea puterii instalate pentru IF F125-2DH ,
astfel:
 Caracteristicile și parametri motoarelor DH cu care este echipată IF prin care am
evidențiat utilitatea CHC-750-2, și parametri funcționali ai GF-820;
 Alegerea modului de acționare potrivit IF, care este de tipul centralizat MAC2 care
prevede ca una din cele două , in care PN este actionata separat, formand impreuna cu
GA si transmisiile mecanice respective un grup motopompa (GMP), dupa cum TA este
DH .
 Determinarea puterii consumatorilor auxiliari de forță PCs.A.F care presupune
însumarea tuturor puterilor care diferă de operațiile principale de foraj și de tehnologiile
aplicate la construcția sondei;
 Calculul puterii instalate pentru a știi puterea necesară IF pentru totalitatea operațiunilor
necesare realizării forării Sondei 6 Baicoi.

În capitolul 3 s-au ales grupurile de acționare. Alegerea s-a facut pe baza analizei
parametrilor motoarelor si caracteristicile acestora, s-a evidentiat modul de utilizare al
acestor grupuri de actionare astfel incat sa fie satisfacute condițiile de tehnologicitate si
economicitate.

75
 4. LANŢUL CINEMATIC AL SISTEMULUI DE MANEVRĂ

4.1. Schema cinematică a instalaţiei de foraj

În cadrul subcapitolului 1.8 al proiectului, s-a ales instalația de foraj (IF)

capabilă să construiască sonda de foraj „6 Baicoi”. Aceasta este de tipul F125-2DH,
care are sarcina maximă utilă de la cârlig ( 'FM ) de 125 tf și acționare de tipul diesel-
hidraulic (DH), cu două grupuri de acționare de acest fel.
Schema cinematică a IF este reprezentarea grafică a lanțului cinematic (LC) al
instalației, folosind simbolurile convenționale corespunzătoare diferitelor elemente
componente. LC realizează legătura funcțională, cinematică și energetică, între motoare
sau grupuri de acționare și antoarele sistemelor de lucru. Această legătură funcțională
este reprezentată de mai multe transmisii mecanice (tm), unele dintre ele formând cutii
de viteză (CV). Deci, schema cinematică arată modul cum se transmite fluxul de energie
cinetică de la grupurile de acționare (GA) la mașinile antoare, prin intermediul
transmisiilor mecanice.
Lanțul cinematic al IF reprezintă unul dintre criteriile de apreciere a
competitivității acesteia.

Fig. 4.1 Schema cinematică a instalaţiei de foraj F125-2DH

76
 Utilajele principale ale IF de tipul F125-2DH și modul în care se
transmite fluxul energetic în cadrul acesteia

IF de tipul F125-2DH este acționată cu două GA de tipul DH, fiecare grup fiind
format dintr-un motor diesel cu supraalimentară înaltă, de tipul MBM 820, și un
convertizor hidraulic de cuplu (CHC) de tipul CHC750-2 (cu trei trepte, cu diametrul
maxim activ de 750 mm, în varianta constructivă 2). Din punct de vedere funcțional,
CHC reprezintă un variator continuu de viteză (VCV), deoarece are posibilitatea de a-și
modifica turația de la arborele secundar (nII), în situația în care se modifică momentul
de rotație cerut/ impus arborelui secundar (MII). Cele două mașini (motorul și
transmisia hidrodinamică de tipul CHC) sunt cuplate cu ajutorul unui arbore cardanic
(a.cd). Grupurile de acționare DH (GA1 și GA2) transmit puterea lor însumată la TF,
MR și la PN. Fiecare GA este cuplat la un arbore al transmisiei intermediare (TI)/
intermediarei centrale (IC)/ lanțului cinematic de însumare a puterii GA (LCÎPGA) prin
intermediulunui cuplaj cu burdul (CB) de tipul CB 600×125 (cu diametrul exterior al
tamburului de 600 mm și lățimea plăcuțelor de fricțiune de 125 mm). IF de tipul F125-
2DH este echipată cu un troliu de foraj de tipul TF20, adică un troliu cu sarcina
nominală (forța maximă în ramura activă a cablului) de 20 tf, cu o masă rotativă (MR)
de tipul MRS 205 [MR cu distanța scurtă (S) de la centrul rotorului la flanșa pentru
arborele cardanic și cu diametrul nominal (interior al rotorului) de 20½" (vezi
subcapitolul 6.3)] sau MRL 175 [MR cu distanța lungă (L) de la centrul rotorului la
flanșa pentru arborele cardanic și cu diametrul nominal (interior al rotorului) de 17½"
(vezi subcapitolul 6.3)] și cu o pompă de noroi (PN) de tipul 2PN-700 [duplex, cu dublu
efect, cu puterea nominală (maximă la arborele de antrenare) de 700 CP]. TF, MR și PN
sunt acționate în comun/ în mod centralizat de la cele două GA.
De aceea, modul de acționare al instalației F200-2DH-3 este centralizat, în
varianta 1 (MAC1). De la GA2 se transmite energia cinetică de rotație la un compresor
de aer de tipul 2C10 [cu doi cilindri în V și presiunea nominală (maximă) de 10 bar],
folosind o transmisie cu lanțuri multiplicatoare 28×26×1½ (cu numerele de dinți ale
roților de lanț de 28 și, respectiv, 26, și cu pasul lanțului de 1½"), cu două rânduri de
zale, un cuplaj cu burduf de tipul CB300×100 și o transmisie prin curele trapezoidale.
Compresorul este necesar pentru a furniza aerul comprimat utilizat pentru comenzile
pneumatice ale cuplajelor (cu caneluri și cu burduf) și pentru acționarea pneumatică a
cuplajelor și ambreiajelor cu burduf. Cele două GA pot transmite puterea lor de rotație
la pompa de noroi („mud pump”, în lb./ en.) (PN), prin intermediul câte unei transmisii
cu lanțuri reducătoare 26×581½, al unui ambreiaj ventilat cu burduf (AVB) de tipul
AVB 600×250 (care este cuplajul/ ambreiajul operațional al PN) și al unui arbore
cardanic (a.cd). La arborele 1, la care este cuplat GA1, se însumează și puterea celui de-
al doilea GA, cu ajutorul trasmisiilor cu lanțuri 26×58×1½ și 58×26×1½ (cu pasul
lanțului de 1½"), cu 6 rânduri de zale. Apoi, puterea însumată a celor două GA se
transmite la arborele 2 al lanțului cinematic (LC) comun al SM și al SR, prin transmisia
cu lanțuri intermediară 30×30×1½, și, mai departe, prin ambreiajul ventilat cu burduf
AVB 600×250 și al unui arbore cardanic, la aborele 3 al LC, care este arborele de
intrare în TF. De la acest arbore, mișcarea se transmite la arborele 4 printr-o transmisie cu
lanț intermediară 30×30×1½, cu 6 rânduri de zale, dacă se cuplează un cuplaj cu caneluri
(CCn) de la dublul cuplaj cu caneluri (2CCn) dintre roata de lanț condusă 30 a acestei
transmisii și roata dințată condusă cu 85 de dinți de la angrenajul cilindric reducător

77
58×85 dintre arborii 3 și 4. Cu angrenajul 58×85 se transmite mișcarea la arborele 4 cu
sensul invers față de transmisia cu lanț 30×30, astfel că acest angrenaj se utilizează pentru
transmiterea mișcării la arborele TM în cazul desfășurării cablului de pe tobă, în cadrul
sistemului de reversare a arborelui TM (SRev.a.TM), în cazul în care trebuie să se
desfășoare cablul de pe TM, pentru a fi tăiată porțiunea uzată de ramură activă. De
asemenea, acest angrenaj se folosește și pentru a transmite mișcarea de rotație în sens invers
la MR, în cadrul sistemului de reversare a mișcării de rotație la rotorul MR (SRev.R.MR).
De la arborele 4 există două posibilități de a transmite mișcarea de rotație la
arborele 5, care este arborele TM (a.TM), și anume, fie utilizînd transmisia cu lanț de încet
(tlî), reducătoare, 23×65×2 (deci, cu pasul lanțului de 2"), cu 3 rânduri de zale, cuplând
ambreiajul operațional de încet (AOÎ) al TM de tipul AVB 1120×300, fie folosind
transmisia cu lanț de repede (tlr), reducătoare, 23×36×2, tot de 2" (pasul lanțului), cu 3
rânduri de zale, cuplând ambreiajul operațional de repede (AOR) al TM, de tipul AVB
900×250. TM are diametrul de 710 mm și lungimea activă de 1180 mm.
La arborele TM se cuplează frâna auxiliară (FA), care este o frână hidraulică/
hidromatică (FH) de tipul FH 46 [cu diametrul nominal (maxim activ al rotorului) de 46"],
cu ajutorul unui cuplaj cu caneluri (CCn), care poate fi și un cuplaj de sens unic (CSU)
(vezi subcapitolul 5.8 din [1] și [2]). Cuplarea acestei frâne se face pentru reglarea/
micșorarea vitezei de coborâre a materialului tubular în sondă, atunci când se utilizează și
frâna cu bandă (FB), care este frâna principală (FP) și are și rolul de frână de blocare (vezi
subcapitolul 5.8). FH îndeplinește, deci, rolul de frână de reglare (FR)/ încetinire a mișcării
de coborâre (vezi subcapitolul 5.8 din [1] și [2]). Pentru operația de ridicare a garniturii de
foraj, la extragerea ei din puțul deforaj, de săltare din broasca cu pene a coloanei de burlane,
la introducerea ei în puțul forat, și pentru ridicarea macaralei-cârlig neîncărcate, este nevoie
de energia mecanică de rotație transmisă de la grupurile de acționare, folosind transmisiile
cu lanțuri intermediare 30×30×1½ și 30×30×1½ și transmisia cu lanț de încet (tlî) 23×65×2
sau de repede (tlr) 23×36×2 (precizate mai sus). La TM se obțin, astfel, 2 trepte de viteză.
Pentru acționarea mesei rotative (MR), este nevoie doar de un singur GA. Până la arborele
4, mișcarea se transmite la fel ca în cazul SM, folosind transmisiile intermediare 30×30×1½
și 30×30×1½. Apoi, mișcarea trebuie să fie transmisă la arborele 6, aflat tot în TF, utilizând
una din cele trei transmisii cu lanțuri de 1¾", cu două rânduri de zale, 49×30×1¾,
28×28×1¾ sau 26×45×1¾, care formează cutia de viteză (CV) a SR (vezi fig. 4.22 din [1] și
[2]). Pentru cuplarea fiecărei transmisii există câte un cuplaj cu caneluri (CCn), și anume un
cuplaj care cuplează roata cu 49 de dinți de arborele 4 și un dublu cuplaj cu caneluri (2CCn)
de pe arborele 6, între roțile conduse cu 28 de dinți, și, respectiv, cu 45 de dinți, care
cuplează pe rând roata condusă cu 28 de dinți sau roata cu 45 de dinți de arborele 6 (vezi
fig. 4.22 și 4.24 din [1] și [2]). Pe arborele 4, la un capăt al lui, se află un cuplaj cu burduf
de tipul CB 500×125, care are obada fixată la doi cilindri pneumatici, îndeplinind funcția de
frână inerțială (FI), necesară pentru schimbarea treptei de viteză în cadrul cutiei de viteză
(CV) a SR, atunci cînd trebuie să se decupleze și să se cupleze unul dintre cele trei cuplaje
cu caneluri ale transmisiilor 49×30×1¾, 28×28×1¾ și 26×45×1¾. Pentru cuplarea și
decuplarea acestor cuplaje cu caneluri, care sunt rigide, este necesară oprirea arborilor.
Deci, cuplajele cu caneluri, în comparație cu cuplajele de fricțiune, cum sunt cuplajele/
ambreiajele cu burduf și cu discuri, sunt greu manevrabile.
De la arborele 6 la arborele 7, mișcarea se transmite cu transmisia 23×25×1¾, cu
două rânduri de zale, apoi cu transmisia 23×24×1¾ de la arborele 7 la arborele 8, și, la
arborele 9, cu ajutorul unui arbore cardanic. De la arborele 9, mișcarea este preluată de
transmisia 24×26×1¾ și o transmite la arborele 10, se cuplează ambreiajul AVB 500×200
(care este ambreiajul operațional al MR) și, cu ajutorul unui arbore cardanic, mișcarea
ajunge la arborele 11, de unde este preluată de transmisia cu lanț 25×23×1¾, așa încât

78
ajunge la arborele 12 și, de aici, printr-un arbore cardanic, se transmite la arborele de intrare
în MR. Pe arborele 11, la capătul lui, este montat un cuplaj cu burduf de tipul CB 500×125,
care are rolul de a bloca rotorul MR, după ce este decuplat ambreiajul operațional AVB
500×200. La rotorul MR se obțin, pe baza fluxului energetic precizat mai sus, 3 trepte de
viteză.
De la arborele 9, se poate transmite mișcarea de rotație la arborele mosoarelor
(a.Ms), în cadrul sistemului mosoarelor (SMs), cu o transmisie cu lanț 23×54×1¾, după ce
se cuplează ambreiajul cu burduf AB 400×125 (care reprezintă ambreiajul operațional al
Ms).

79
 4.2. Reprezentarea lanţului cinematic al sistemului de
manevră (SM) şi determinarea numărului de trepte de
viteză

Schema cinematică a sistemului de manevră al instalaţiei de foraj F125-2DH este

prezentată în figura următoare :

Fig . 4.2.1 Schema cinematică a sistemului de manevră a instalației de foraj.

Numărul de trepte de viteză pentru sistemul de manevră se calculează cu relaţia:
Nm = NSM = 1 x 1 x 1 x[1] x 2= 2 (4.2.1.)

80
4.3 Tipurile de transmisii mecanice utilizate în cadrul lanţului
cinematic al SM şi parametrii acestora

Tipurile de transmisii mecanice utilizate în cadrul LC al SM au fost prezentate în

descrierea din subcapitolul 4.2.
Se alcătuiește tabelul 4.3.1, unde se concentrează tipurile de transmisii cu
lanțuri, cu denumirea și notațiile lor, ca și parametrii acestora.
În tabelul următor sunt centralizate toate datele necesare calcului
raportului de transmitere total al SM pentru toate treptele de viteză .
5.

Tabelul 4.3.1. Parametrii transmisiilor cu lanţuri din cadrul LC al SM

6.

t.l. (g.l.) 1.1. 2.1. 3.1. 3.2.

Pg , in(mm) 11/2(38,1) 11/2(38,1) 2(50,8) 2(50,8)
zg.l(1) 30 30 23 23
zg.l(2). 30 30 65 26
Ddg.l.(1) 364,494 364,494 421,448 421,448
Ddg.l.(2) 364,494 894,660 1083,796 550,568
ig.l. 1 2,454526 2,571601 1,306372
Tip cuplaj electromagnetic CD2-750 AVB1200x300

Diametrul de divizare al roţii de lanţ se determină cu expresia:

pg
π
(i)
sin (i)
D dg.l . = z g. l (4.3.1)
iar raportul de transmitere al unei transmisii cu lanţ cu formula:

ωg D(dg2).l
( l)
ig.l = ω g+1 = D dg .l (4.3.2.)
unde Nm este numărul de trepte de viteză pentru manevră ; i t.j – raportul de transmitere
total al SM pentru treapta j de viteză ; i g.l – raportul de transmitere ; g – numărul de
ordine al grupei de transmitere ; l – numărul de ordine al transmisiei din grupa de
transmitere ; j – numărul de ordine al treptei de viteză ; Dd – diametrul de divizare al
transmisiei

81
 4.4. Tipurile de cuplaje folosite în cadrul SM

Cuplajul este dispozitivul mecanic, hidraulicsau electromagnetic care

solidarizează o roata a tm de arborele respectiv fără să modficie mărimile de
lucru/funcţionale ale tm. În figura 4.5.1 se arată simbolul grafic al unui cuplaj (a) şi
montajul roţii (tm) care se cuplează cu arborele respectiv (b), în situaţia in care roata
este cea condusă a transmisiei mecanice (lanţ).

Fig.4.3. Simbolul grafic al unui cuplaj si montajul rotii care se cupleaza cu arborele respective

În cadrul LC ale SL din componenţa IF se folosesc următoarele tipuri de culaje

mecanice:
- cuplaje cu caneluri (CCn) sau dinţate care se utilizează la transmisia
intermediară (TT)/ intermediara centrală (IC) a IF, la cutiile de viteze (CV) şi pentru
cuplarea frânei auxiliare.
- cuplaje cu fricţiune (CFr) care pot fi cu burduf (CB) sau cu discuri (CD)
Cuplajele cu fricţiune (CFr) se mai numesc si ambreiaje (A), având
posibilitatea cuplării si decuplării în timpul transmiterii mişcării, existand următoarele
tipuri:
- ambreiaje/cuplaje cu burduf (AB/CB)
- ambreiaje ventilate cu burduf (AVB)
- ambreiaje/cuplaje cu discuri (AD/CD)
Spre deosebire de ambreiaje, cuplajele cu caneluri (CCn) realizează cuplarea şi
decuplarea numai în repaus.
În figura 4.1. in care se prezintă schema cinematică (Sch.C) a sistemului de
manevră (SM) se regăsesc urmatoarele cuplaje: Fiecare grup de acţionare este cuplat cu
arborele respectiv al TI prin intermediul unui CB, care, de obicei este de tipul CB
600x125. Cuplajul C1.2, care poate fi de tipul CD2-750, are rolul de a cupla transmisia
cu lanţ 1 (tl1), pentru a transmite mişcarea la toba de manevră (TM); el se decuplează
atunci când se schimbă treapta de viteză a SM în cadrul cutiei de viteze (CV), unde se
folosesc cuplaje cu caneluri (CCn); de asemenea, se decuplează în situaţia în care
trebuie să se transmită mişcarea la pompa de noroi (PN) pentru a se realiza numai
circulaţia fluidului de foraj.
Pe arborele 2, la capătul din stânga al acestuia , se montează o „frânaă inerţială”
(FI). Aceasta este un dispozitiv reprezentatde un cuplaj (de tipul CB 500x125) care are
obada fixată la doi cilindrii pneumatici, astfel încât să fie oprită mişcarea arborelui 2 şi
să permită rotirea obadei, cu un anumit unghi, ca să se realizeze cuplarea cuplajelor cu
caneluri C2.1, C3.1, C3.2. De asemenea se mai folosesc şi următoarele cuplaje : C 4.1 care
este un cuplaj operaţional „de încet” (COÎ) al TM, iar C 4.2 reprezintă cuplajul „de
repede” (COR) al tobei.

82
 Se mai foloseşte si un cuplaj de sens unic (CSU) care realizează cuplarea într-un
sens de rotaţie a arborelui TM, şi anume atunci când a.TM se roteşte astfel încât cablul
se desfăsoară de pe tobă, deci pentru operaţia de coborâre a Gar.F sau coloanei de
burlane, şi decuplarea în sens invers, adică atunci când se efectuează operaţia de
ridicare.

83
 4.5 Modul de obţinere a treptelor de viteză şi determinarea
raporturilor de transmitere totale

Treptele de viteză la arborele caracteristic al SM, adică arborele TM (a.TM), se

obţin prin cuplarea anumitor cuplaje, astfel încât se formează un traseu al fluxului
energetic.
Linia de cuplare este succesiunea cuplajelor închise utilizate pentru obţinerea
unei trepte de viteză. Ea arată traseul fluxului energetic al treptei respective de viteză.
Modul de obţinere a treptelor de viteză (MOTV) pentru SM al IF reprezintă
succesiunea liniilor de cuplare cu ajutorul căreia se obţin treptele de viteză necesare la
arborele caracteristic (ac) al SM, adică la arborele TM.
MOTV pentru SM se determină plecând de la propoziţia logică asociată SM.
Aceasta este o relație logică între cuplajele utilizate pentru transmiterea mișcării de la
grupurile de acționare (GA) la arborele TM, pentru obținerea treptelor de viteză, în care
se folosesc operațiile logice „˄” („și”) și „˅” („sau”).
În continuare, se scriu propozițiile logice asociate sistemelor de manevră ale IF
românești cu acționare DH, ținând cont de schemele cinematice respective și de notațiile
cuplajelor utilizate.
Modul de obținere a treptelor de viteza (MOTV) reprezintă succesiunea liniilor
de cuplare cu ajutorul careia se obțin treptele de viteza necesare la arborele
characteristic al SL. Propoziţia logică a lanţului cinematic al sistemului de manevră al
instalaţiei de foraj F125-2DH este următoarea :
MOTV se determina plecand de la propozitia logica asociata:
C11 ^ C12 ^ C31 ^ ( C41 v C42 ) (4.5.1.)
Prin descompunerea parantezelor rotunde se obtin 2 MOTV astfel:(MOTV 1)
(1) C11 ^ C12 ^ C31 ^ C41 (I);
(2) C11 ^ C12 ^ C31 ^ C42 (II);

84
 4.6 Concluzii

În capitolul 4 este prezentata schema cinematica a IF a Sondei 6 Baicoi de tipu

F125-2DH cu legătură funcțională reprezentată de mai multe transmisii mecanice (tm),
unele dintre ele formând cutii de viteză (CV). Sunt prezentate utilajele principale ale IF
de tipul F125-2DH și modul în care se transmite fluxul energetic în cadrul acesteia
S-a reprezentat lanțul cinematic al SM și s-a determinat numarul de 2 trepte de viteză cu
posibilitatea de variație a vitezei in cadrul fiecarei trepte.
S-a deteminat diametrul de divizare al roții de lanț și raportul de transmitere al unei
transmisii cu lanț pe care le regasim in tabelul 4.1.
Este definit modul de obţinere a treptelor de viteză (MOTV) pentru o schemă
cinematică dată, deducându-se 1 mod cu doua trepte de viteza care satisface criteriile
diferite: criteriul timpului minim de schimbare a treptelor de viteză şi criteriul
consumului minim de materialpentru confecţionarea arborilor.

85
 5. Concluzii

Prin acest proiect s-a urmărit alegerea și proiectarea instalatiei de foraj(IF) pe baza
programului de construcție a Sondei 6 Baicoi, pentru care am trecut prin programul de
alegere al sondei, parametrii și caracteristicile motoarelor/grupurilor de acționare și
principalele utilaje de foraj ale IF.
Pentru aceasta se va calcula sapa, coloanele de burlane, componența Gar.F. de pe
urma cărora am ales IF F120-2DH , componența Gar.F este formată din sapă, ansamblul
de adâncime, prăjina de antrenare, capul hidraulic, la care ansamblul de adâncime este
format din ansamblul de PG și ansamblul superior.
Prin urmare potrivit IF datorită acționării DH la care s-a urmărit caracteristicile
motoarelor și modurilor de acșionare pe care o dezvoltă IF funcșie de necesitățile
acesteia.
În partea a 2 a proiectului s-a urmărit ce utilaje echipează IF F125-2DH care fac
parte și din sistemul de manevră, care a fost punctul culminant al acestei lucrări.
Acest proiect a avut drept scop proiectarea şi exploatarea raţională a sistemului de
manevra (SM) al unei instalaţii de foraj (IF), în cazul nostru instalaţia de foraj F125 –
2DH
S-a urmărit calculul algoritmizat al unei instalații de foraj, specificarea tuturor
componentelor si parametrilor acestora, a grupurilor de acționare. Se poate mentiona ca
scopul s-a atins, si totodata se mai poate mentiona ca in urma acestui proiect s-au
obținut deprinderi de lucru cu standardele naționale si internațional din domeniul
petrolier.

86
 Bibliografie

1. Parepa, S., Utilaje petroliere. Suport de curs. Universitatea

Petrol-Gaze din Ploieşti, 2013.
2. Parepa, S., Utilaje petroliere. Editura Universității Petrol-Gaze
din Ploiești, 2015.
3. Parepa, S., Utilaje petroliere. Suport de aplicații. Universitatea
Petrol-Gaze din Ploieşti, anul univ. 2016-2017.
4. Parepa, S., Utilaje petroliere. Suport de proiect. Universitatea
Petrol-Gaze din Ploieşti, anul univ. 2016-2017.
5. Parepa, S., Utilaje petroliere. Indicaţii la tema de proiectare:
„Proiectarea şi exploatarea troliului de foraj (TF) al unei instalaţii de foraj (IF)”.
Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti, anul univ. 2016-2017.
6. Popovici, Al., Niculae, G. C., Ene, C. D., Calculul şi construcţia
utilajului pentru forajul sondelor
7. *Forajul sondelor. Carnet tehnic. S.C. PETROSTAR S.A.
Ploieşti.
8. *STAS 328. Sape cu trei conuri. Tipuri şi dimensiuni
principale.
9. *STAS 875. Burlane pentru tubaj şi mufele lor. Dimensiuni.
10. *Standarde ale instalaţiilor şi utilajelor de foraj.
11. *API, Spec. 7K, Specification for Drilling Equipment.
American Petroleum Institute.
12. *API, Spec. 8A, Specification for Drilling and Production
Hoisting Equipment. American Petroleum Institute
13. *API, Spec. 8C, Specification for Drilling and Production
Hoisting Equipment (PSL 1 and

87