4.

SISTEMUL DE FABRICA|IE

Fabrica\ia constituie un proces par\ial al “produc\iei” de bunuri

materiale (de tip industrial) având o component[ tehnic[ (func\iuni =i
structur[) specifice.
Raportul (de ierarhizare) dintre conceptul de produc\ie =i cel de
fabrica\ie este un raport între ÎNTREG (produc\ia) =i PARTE
(fabrica\ia): produc\ia nu se poate realiza f[r[ fabrica\ie, iar fabrica\ia nu
are sens în afara produc\iei.
Referitor la aceasta se impune definirea urm[torilor termeni:
sarcina de fabrica\ie, procedeu de fabrica\ie, mijloace de fabrica\ie,
fabrica\ia industrial[.
Sarcina de fabrica\ie stabile=te structurile ce urmeaz[ a fi realizate,
configura\iile lor =i rela\iile ce permit alc[tuirea prin îmbinare
(asamblare). Ea se elaboreaz[ prin activitatea de proiectare a procesului
=i se materializeaz[ în documenta\ia de execu\ie. Conceptul sarcin[ de
fabrica\ie, reprezint[ diferen\a calitativ[ ce desparte materia prim[ de
produsul cu configura\ia finit[.
Procedeul de fabrica\ie este un mod sistematic de executare a unei
opera\ii sau =ir de opera\ii având ca scop realizarea unei p[r\i a sarcinii
de fabrica\ie. Suma procedeelor de fabrica\ie aplicate pentru realizarea
proceselor par\iale de fabrica\ie formeaz[ tehnologia de fabrica\ie.
Mijloace de fabrica\ie – totalitatea mijloacelor de munc[ (ma=ini,
scule, dispozitive) necesare aplic[rii procedeelor de fabrica\ie.
O caracteristic[ important[ a fabrica\iei o constituie
neunivocitatea sarcin[-procedeu, adic[ o sarcin[ de fabrica\ie dat[ se
poate realiza prin diferite procedee. Alegerea unui anumit procedeu
depinde de cantitatea produselor realizate =i de costul procedeelor.
INGINERIA SISTEMELOR DE PRODUC|IE

Fabrica\ia industrial[ poate fi deci definit[ ca procesul de realizare

a sarcinilor de fabrica\ie, constând în transformarea materiei prime în
obiecte – produs, prin aplicarea procedeelor de fabricare cu ajutorul
mijloacelor de fabrica\ie.

4.1 Definirea =i delimitarea sistemului de fabrica\ie

Sistemul de fabrica\ie (S.F.) se consider[ a fi alc[tuit din

mijloacele de fabrica\ie =i leg[turile dintre acestea. S.F. este parte
integrant[ a sistemului de produc\ie =i corespunde practic unei p[r\i a
subsistemului opera\ional al acestuia.
Delimitarea S.F. în raport cu SP se face pe ideea c[, în timp ce SP
este cadrul general al tuturor activit[\ilor necesare realiz[rii produselor,
SF este limitat numai la rezolvarea sarcinilor de fabrica\ie (care sunt
particulariz[ri ale sarcinilor de produc\ie, cu referire la realizarea propriu
– zis[ a obiectelor fizice). Realizarea unei sarcini de fabrica\ie implic[
realizarea anumitor transform[ri, într-o anumit[ succesiune =i în condi\ii
de eficien\[ economic[, ceea ce presupune o anumit[ legare spa\ial[ a
mijloacelor tehnice =i umane =i existen\a unor metode de coordonare a
opera\iilor elementare.
Modelul general al unui sistem de fabrica\ie este prezentat ]n
figura 4.1

4.2 Func\iile sistemului de fabrica\ie

Sistemul de fabrica\ie este definit =i limitat numai la rezolvarea

unor tipuri de sarcini ]n cadrul sistemului de produc\ie, legate de
realizarea fizic[ a produselor.

167
cap. 3 Sistemul de fabrica\ie

S.P.C.

M
S.M.P. S.M.S. S
M S
P S.L.

P D
S.E.D. D
S.M.C.

-leg[turi informa\ionale (date, comenzi)

M - materiale, materii prime; P - produse (piese); D - de=euri; S - scule;
SPC - sistem par\ial de comand[; SMP - sistem manipulare piese;
SMS - sistem manipulare scule; SL - sistem de lucru
SMC - sistem de m[sur[ =i control; SED - sistem evacuare de=euri

Fig. 4.1

Principalele func\ii ale sistemului de fabrica\ie (SF) (generare

form[, modificare propriet[\i, asamblare) =i rela\iile sale cu alte
subsisteme din cadrul sistemului de produc\ie (SP) sunt prezentate în
figura 4.2.
Sistemul de fabrica\ie este str[b[tut de trei fluxuri: materiale,
energie =i informa\ie. Analiza acestor fluxuri eviden\iaz[ func\iile
elementare ale sistemului de fabrica\ie.

a) Fluxul de materiale -M

Un SF poate avea una sau mai multe intr[ri de M (care constituie

fluxul de M – la intrare) =i una sau mai multe ie=iri de M ( având forma
modificat[ fa\[ de intr[ri). Asupra fluxului de M (F.M.) sistemul de
fabrica\ie SF poate avea efecte caracterizate prin: descompunerea,
concentrarea, combinarea sau înlocuirea F.M.

168
INGINERIA SISTEMELOR DE PRODUC|IE

T ScF

Generare form[
SCp SCd SF Modificare propriet[\i
Asamblare

Pp Pr

SDC

Pv

SCp - sistem de concep\ie; T - tem[; Pp - proiect produs; SCd - sistem

comand[; ScF - sarcin[ de fabrica\ie; Pr - produs realizat; SDC - sistem de determinare a
calit[\ii; Pv - produs vandabil; SF - sistem de fabrica\ie

Fig. 4.2

Scheme de rela\ii FM / SF (Vi – volum (cantitate) de materiale):

1. Transfer f[r[ modificarea formei (înlocuire):
Pentru suma intr[rilor =i cea a ie=irilor sunt valabile condi\iile de
continuitate calitativ[ =i cantitativ[.

ΔV1 SF ΔV 2 ΔV1 ΔV 2
=
Δt Δt Δt Δt
2. Transfer cu concentrare (forma se modific[) (combinare):

ΔV1' ΔV2 ΔV1' ΔV1''

= +
Δt SF Δt Δt Δt
ΔV1''
Δt

3. Transfer cu separare (forma se modific[) (descompunere):

169
cap. 3 Sistemul de fabrica\ie

ΔV1 ΔV2 ΔV1 ΔV2

= +D
Δt Δt Δt Δt

D
Problema continuit[\ii analizat[ pe perioade scurte (Δt → 0)
costituie punctul de plecare pentru definirea diferitelor cazuri de
produc\ie. Astfel dac[ pentru o intrare / ie=ire, Vi = Vi (t) este o func\ie
ΔV
continu[ de timp =i pentru orice interval de timp exist[ lim ,
Δt → 0 Δt

respectiva intrare / ie=ire este constituit[ dintr-un material care curge.

Dac[ aceste condi\ii nu sunt îndeplinite, FM este alc[tuit din unit[\i
separate (buc[\i).
În cazul în care SF divizeaz[ intrarea în mai multe ie=iri,
diferen\ierea lor se face în raport cu sarcina de fabrica\ie. Astfel, una sau
mai multe ie=iri vor reprezenta produse fabricate, iar celelalte vor avea
semnifica\ia de rebuturi =i / sau pierderi tehnologice (de=euri).
Func\iile de modificare a formei, concentrare =i separare a
fluxului de materiale (FM) reprezint[ func\ii elementare ale SF =i se
manifest[ de obicei ca func\ii combinate.

b) Fluxul de energie - E
Energia se constituie ca intrare specific[, dar ca ie=ire nu se
reg[se=te întotdeauna sub form[ energetic[. Energia (E) se consum[
pentru realizarea transform[rii obiectelor (M), respectiv modificarea
propriet[\ilor fizico-chimice sau a formei (restructurarea), asigurarea
transferului în timp =i spa\iu a M etc. Consumul de E se realizeaz[ prin
aplicarea procedeelor de transport =i transformare a E care se constitue ]n
func\ii elementare ale SF.

170
INGINERIA SISTEMELOR DE PRODUC|IE

E. se prezint[ la intrarea în sistem sub diferite forme caracterizate

prin parametrii proprii (de ex. combustibili). Bilan\ul intr[rilor de E. se
realizeaz[ prin convertirea tuturor cantit[\ilor de E. prezent[ (sub diferite
forme) într-o cantitate total[ a uneia din forme (de obicei cea
preponderent[) sau indirect prin corespondentul de combustibil
conven\ional necesar ob\inerii respectivei cantit[\i de E.
E. transformat[ în lucru mecanic de deformare, separare,
deplasare nu se va mai reg[si la ie=ire sub form[ de E. Cercetând, îns[,
transformarea fluxului energetic (FE) dup[ cerin\ele continuit[\ii
cantitative se vor reg[si forme de E. ca ie=iri, în special ca pierderi
(disip[ri), ce înso\esc procesele de transformare =i transport a E. =i
procesele referitoare la obiectele muncii.
Din considerente de utilizare ra\ional[ a E., se prev[d procedee
de recuperare a E. disipate (ED) astfel încât se ob\ine un flux energetic
(FE) secundar ce se poate întoarce par\ial sau total ca intrare în sistem.
Scheme de rela\ii dintre fluxul energetic FE =i sistemul de
fabrica\ie, SF:
1) F[r[ recuperarea energiei disipate (ED):

ΔE1 ΔE 2
- cuprins[ în M prelucrate
Δt SF Δt

ΔE1 ΔE 2
ED ˆ + ED
Δt Δt

2) Cu recuperarea energiei disipate:

ΔE ′
Δt
SF
ΔE1 ΔE 2
Δt Δt

ED’ SR

171
cap. 3 Sistemul de fabrica\ie

ΔE ′ ΔE 2 ΔE ′ ΔE ΔE r
bilan\ul SF: = + ED , = 1 +
Δt Δt Δt Δt Δt

ΔE r
bilan\ul SR: ED = + ED’
Δt

SR + SF = SCA (sistem circular activ - o parte din

dispozitivele tehnice ale SF sunt concepute astfel încât s[ se
permit[ recuperarea ED =i folosirea energiei recuperate Er)

c) Fluxul de informa\ie - I
Informa\ia prezint[ particularit[\i calitative =i dificult[\i privind
m[surarea cantitativ[ (exist[ diferite teorii ale I.). Sub raport func\ional,
I este legat[ de fenomenul comunica\iei =i apare ca eveniment ce
modific[ (înl[tur[) starea de nedeterminare.
Din punct de vedere al ISP, un sistem de fabrica\ie (SF) prime=te
informa\ie de lucru - un set de date asupra formei, tehnologiei =i
desf[=ur[rii în timp a procesului. Informa\ia de lucru este prelucrat[ în
cadrul SF, fiind apoi (par\ial) fixat[ (imprimat[) în produse (M).
Principala func\ie informa\ional[ const[ în transferul datelor de
intrare în “forma” obiectelor constituind ie=irea. Func\iile derivate sunt
cele de transformare, separare, combinare =i transfer a I., astfel încât s[
se poat[ manifesta func\ia informa\ional[ principal[.
SF apare astfel =i ca un sistem de comunica\ie, în care un rol
hot[râtor îl are preg[tirea I. corespunz[tor cerin\elor diferitelor
subsisteme =i transmiterea sa. Sub raport structural global, fluxul
informa\ional (FI) permite selectarea =i aplicarea acelor combina\ii între
fluxul de materiale (FM) =i fluxul energetic (FE) care permit realizarea
sarcinii de fabrica\ie alocate sistemului într-o perioad[ dat[.

172
INGINERIA SISTEMELOR DE PRODUC|IE

Fluxul informa\ional (I. de lucru) poate fi structurat în I. de

modelare, I. de comand[ =i I. logistic[, fiecare cu componentele sale.
Componentele FI se transform[ în comenzi care ac\ioneaz[ coordonat
asupra sistemului de lucru astfel încât informa\iile p[r[sesc sistemul
incluse în produse (sub forma materialelor cu informa\ia imprimat[).

d) Func\ia logistic[
Funcţia par\ială care asigură punerea la dispoziţie a materialelor,
energiei =i informaţiei pentru toate subsistemele S.F. este numită funcţia
logistica a S.F.
Principalele operaţii de preg[tire a fluxurilor de intrare:
a) opera\ii de preg[tire a fluxurilor materiale de intrare:
a1. Descompunerea, f[r[ modificarea materiei cu efectul: grup[ri
după criterii diferite;
a2. Concentrarea, f[r[ modificarea materiei cu efectul: ob\inerea
unui flux de intrare combinat, eterogen;
a3. Separare, în vederea ob\inerii formei sau a unui component, cu
efectul: ob\inerea de obiecte cu form[ sau propriet[\i prescrise =i p[r\i
separate (de=euri);
a4. Combinare cu modific[ri ale materiei, cu efecte: ob\inerea de
intr[ri materiale cu un grad mai mare de complexitate decât a
elementelor lor, având noi caracteristici;
a5. Modific[ri structurale: ob\inerea de materiale sau de obicte cu
propriet[\i (caracteristici) prescrise.
b) opera\ii de preg[tire a fluxului de energie
b1. Descompunerea, f[r[ modificarea parametrilor calitativi -
realizarea de sisteme de distribu\ie pentru alimentarea consumatorilor;
b2. Concentrarea unor fluxuri separate - realizarea sistemelor de
alimentare cu mai multe surse;

173
cap. 3 Sistemul de fabrica\ie

b3. Transformarea parametrilor calitativi sau a unei forme de

energie în alta - adecvarea fluxului de energie la diferite tipuri de
consumatori;
c) operaţii de preg[tire a fluxului informa\ional
c1. Separarea, f[r[ prelucrare a informa\iei – ob\inerea de date
grupate dup[ diferite criterii;
c2. Depozitarea informa\iei (stocarea) - formarea de baze de date
cu diferite moduri de organizare;
c3. Prelucrarea informa\iei (datelor) - extragerea de semnifica\ii
prin opera\iuni de selectare, combinare =i valorificare (sub formă de
decizii).

4.3. Structura sistemului de fabrica\ie

Pornind de la delimitarea func\iei unui S.F. dat, se pot determina

structura, precum =i elementele =i rela\iile dintre acestea, astfel încât s[
fie posibil[ manifestarea (îndeplinirea) func\iei.
Etapele care se parcurg pentru definirea structurii S.F. sunt :
- analiza calitativ[ =i descompunerea func\iei generale a S.F. în
func\ii par\iale. Descompunerea trebuie să ia în considerare intr[rile =i
ie=irile sistemului, deoarece func\iile par\iale se definesc în raport cu
ac\iunea lor asupra fluxurilor din S.F.
- considerarea (analizarea) particularit[\ilor =i cerin\elor
constructive ale (sub)sistemului S.F. care genereaz[ restric\ii în definirea
func\iilor =i / sau gruparea lor.
- definirea subsistemelor purt[toare de func\ii =i stabilirea modului
de conectare a acestora în vederea ob\inerii func\iei generale a
sistemului.

174
INGINERIA SISTEMELOR DE PRODUC|IE

Definirea subsistemelor se realizează pe baza unor ra\ionamente

fundamentate pe următoarele dou[ consideraţii:
a) într-un S.F. trebuie să existe cel puţin un subsistem în care
materia, energia şi informaţia se interconectează direct, rezultând piesa
(considerată un material cu informaţie imprimată)
b) intrările-materiale, energie, informaţie - au o structură ce
necesită operaţii de pregătire şi transformare, neputând fi introduse
direct, nemijlocit în subsistemul de prelucrare.
Se obţine astfel o ordine de structurare logică a subsistemelor în
vederea pregătirii materialelor, energiei şi informaţiei astfel încât acestea
să fie “la dispoziţia” sistemului de prelucrare, adică la momentul t şi în
locul (punctul) S intrările-materiale, energie, informaţie, să fie prezente
în cantităţile şi de calitatea necesare realizării sarcinii de fabricaţie
programate.
Din cele de mai sus rezult[ c[ structura minimal[ a unui S.F.
conţine urm[toarele subsisteme: de lucru (prelucrare), de control, de
comand[, logistic.
Leg[turile dintre acestea sunt prezentate în figura 4.3.
Acest model al sistemului de fabricaţie nu d[ nici o indica\ie
asupra modului în care se structureaz[ sistemul pentru a satisface
cerinţele cantitative ale sarcinii de produc\ie. În func\ie de m[rimea unei
sarcini date, S.F. poate fi alc[tuit dintr-o singură ma=ină sau din mai
multe având sarcini par\iale, derivate din sarcina generală a sistemului.
Func\iilor par\iale coordonate le corespund sisteme par\iale care au
structura compusă din acela=i fel de elemente ca S.F. considerat ca
întreg. Aceste structuri (sisteme parţiale) se numesc cosisteme. Când un
S.F. este alc[tuit din mai multe cosisteme structura sa poate fi stabilit[
prin descompunerea, mai întâi în cosisteme, apoi a unui singur cosistem

175
cap. 3 Sistemul de fabrica\ie

în subsistemele sale componente. Aceast[ descompunere este suficient[

pentru a stabili structura tuturor cosistemelor.
Cosistemele (CS1, CS2, …) se interconectează prin fluxuri de
materiale =i informa\ie de coordonare (IC), iar alimentarea cu energie =i
informa\ie se realizează în mod centralizat. Pentru a fi posibil[
conectarea lor, cosistemele trebuiesc concepute ca p[rţi ale S.F., astfel
încât fiecare s[ se poat[ integra funcţional în S.F., devenind subsistem al
acestuia.

S.C. SF
IM IC

M
M+I S.Lg S.L. S.C.F.
M M+I

E E E

Fig. 4.3

S.L. - sistemul de lucru ; S.C.F. - sistemul de control al fabricaţiei; S.C. -

sistemul de comandă; S.Lg. - sistemul logistic; E - energie; I - informaţie; IT -
informaţie tehnologică; IC - informaţie de control; IM - informaţie de manipulare; M -
materiale; M + I - piese (produse) materie + informaţie.

În afara conexiunilor generate de fluxurile M, E, I, se eviden\iaz[

=i rela\ii spa\io-temporale, existente între elementele structurale
(subsisteme ale SF).

176
INGINERIA SISTEMELOR DE PRODUC|IE

Pentru cazul structurii minimale, desf[=urarea temporal[ pune în

eviden\[ caracteristicile de func\ionare ale subsistemului: continu[,
alternativ[, intermitent[.
Pentru structura dezvoltat[ în cosistem se eviden\iaz[ o
desf[=urare temporal[: paralel[ sau în serie.

M E I

CS1 CS2 CS3

IC IC
S.F

M+I

Fig. 4.4

Rela\iile spa\iale se refer[ la construc\ia geometric[ a

subsistemelor =i a conexiunilor dintre ele, ce permit realizarea material[
a structurii func\ionale.
Combina\iile tipice de cosisteme în grup[ri spa\iale sunt:
a) atelier pentru produc\ia discontinu[ (discret[);
b) linie în flux pentru produc\ia cu grad ridicat de continuitate.
Conectarea nemijlocit[ a cosistemelor se ob\ine în cazul b) – linie
în flux, fie printr-o ordonare spa\ial[ succesiv[, în func\ie de ordinea
opera\iilor, fie printr-o dispunere paralel[, ce presupune deasf[=urarea
simultan[ a opera\iilor (asupra unor piese diferite). Raportat[ la o pies[,
desf[=urarea nu poate fi decât succesiv[.

177
cap. 3 Sistemul de fabrica\ie

La nivelul actual al tehnologiei =i organiz[rii produc\iei tipul

structurii optime de fabrica\ie se determin[ direct (fig. 4.5), func\ie de
tipul de produc\ie predominant sau tipul de produc\ie la locul de munc[.
Structura optim[ de fabricare asigur[ minimizarea costurilor complete
unitare, Ccu ale obiectelor i,j fabricate, prin adecvarea gradului de
automatizare al opera\iilor k =i a gradului de flexibilitate al fabrica\iei la
tipul produc\iei =i la condi\iile concrete ale acesteia.

Fig. 4.5
CLAF - celule =i linii automate flexibile
UCN - utilaje cu comenzi numerice
CCN - centre de prelucrare cu comenzi numerice
UMU - utilaje universale multiopera\ii
USP -utilaje specializate
US - utilaje speciale
LAR -linii automate rigide

4.3.1 Structuri de fabricare func\ionale

Structurile de fabricare func\ionale ( pe grupe de utilaje sau

locuri de munc[ omogene tehnologic) se aplic[ eficient la produc\ia de
unicate sau de serie mic[. La nivelul actual de dezvoltare al utilajelor

178
INGINERIA SISTEMELOR DE PRODUC|IE

tehnologice, dotarea cu ma=ini, aparate =i echipamente de fabricare-

control a acestor structuri se face dependent de gradul de complexitate a
fabrica\iei:
- la valori mici =i mijlocii ale gradului de complexitate a fabrica\iei cele
mai mici costuri unitare ale produselor le asigur[ utilajele monoopera\ie
cu program variabil =i utilajele comandate manual de operator, echipate
cu SDV - uri universale;
- la valori ridicate ale gradului de complexitate al fabrica\iei, costurile
unitare cele mai mici le asigur[ centrele de prelucrare cu comenzi
numerice =i robo\ii industriali de nivel II pentru manipul[ri =i asambl[ri.
}n general for\ei de munc[ necesare, at`t pentru opera\iile de
fabricare c`t =i pentru preg[tirea tehnic[ a fabrica\iei (programare etc.) i
se cere un nivel ]nalt de calificare =i policalificare.
Amplasarea utilajelor se face diferen\iat func\ie de gabaritul
produselor:
- la produse complexe de mari dimensiuni (nave, avioane, turbine,
aparatura pentru industria chimic[ =i petrochimic[, utilaj minier,
instala\ii de foraj etc.) produsul are pozi\ie fix[ (sta\ionar[), muncitorii
sau echipele de lucru dotate cu utilaje =i echipamente tehnologice
portabile deplas`ndu-se ]n jurul produsului pentru a efectua opera\ii de
fabricare =i control;
- la produse de dimensiuni mici =i mijlocii utilajele =i locurile de munc[
sunt amplasate pe grupe omogene tehnologic (grupa strunguri, grupa
ma=ini de frezat, grupa locuri de munc[ pentru asamblat etc.) iar
produsele sunt deplasate succesiv de la un loc de munc[ la altul pentru a
se efectua opera\iile de fabricare =i control necesare. O amplasare
ra\ional[ pentru asemenea situa\ii ofer[ metoda verigilor, care
localizeaz[ pozi\ia central[ a celui mai solicitat utilaj sau loc de munc[.

179
cap. 3 Sistemul de fabrica\ie

Metoda verigilor se folose=te ]n cazul produc\iei de serie mic[ =i

mijlocie, pentru stabilirea succesiunii diferitelor grupe de locuri de
munc[ de acela=i tip ]n cadrul unei sec\ii sau unui atelier de produc\ie cu
specializare tehnologic[.
Prin verig[ se ]n\elege rela\ia tehnologic[ dintre dou[ locuri de
munc[ diferite angrenate ]n acela=i flux tehnologic. }ntre cele dou[ locuri
de munc[ ale unei verigi se pot stabili mai multe leg[turi, fie ]n fluxurile
tehnologice ale unor produse diferite, fie ]n cazul aceluia=i flux
tehnologic.
Criteriul pe baza c[ruia se face amplasarea este frecven\a
leg[turilor dintre locurile de munc[.
}n func\ie de modul de exprimare a frecven\ei leg[turilor, metoda
verigilor poate fi folosit[ ]n dou[ variante cu grade diferite de
aprofundare a studiului de amplasare.
}n prima variant[ fecven\a leg[turilor se exprim[ ]n func\ie de
num[rul felurilor de produse deplasate ]ntre locurile de munc[ analizate.
}n cea de a doua variant[ , este necesar s[ se precizeze modul ]n
care circul[ produsele ]ntre locurile de munc[: individual (bucat[ cu
bucat[) sau pe subloturi.
Dac[ circula\ia produselor se face individual, frecven\a
leg[turilor se exprim[ ]n func\ie de num[rul de unit[\i (buc[\i) deplasate
]ntre locurile de munc[ analizate.
Dac[ circula\ia produselor se realizeaz[ pe subloturi, frecven\a
leg[turilor se exprim[ ]n func\ie de num[rul de subloturi de produse
deplasate ]ntre locurile de munc[ analizate.
}n ambele cazuri ale variantei a doua , criteriul folosit pentru
amplasarea locurilor de munc[ este prezentat sub denumirea generic[ de
intensitatea traficului pe verigile considerate.

180
INGINERIA SISTEMELOR DE PRODUC|IE

Aplicarea metodei verigilor presupune parcurgerea a trei etape de

lucru:
• }n prima etap[ se stabilesc verigile pentru fiecare fel de produs
executat pe locurile de munc[ care urmeaz[ a fi amplasate. Pentru
aceasta se intocme=te tabelul inventarierii verigilor pe produse.
• Etapa a doua are ca obiect determinarea num[rului total de leg[turi
(sub formele specifice de exprimare a lor) =i de verigi pe locuri de
munc[. }n acest scop se folose=te tabelul centraliz[rii leg[turilor =i
verigilor pe locuri de munc[, ]n varianta ]nt`i sau tabelul intensit[\ilor
de trafic, ]n varianta a doua.
• }n etapa a treia se stabile=te varianta teoretic[ de amplasare a locurilor
de munc[ folosindu-se o gril[ cu ochiuri triunghiulare. Dispunerea
locurilor de munc[ ]n v`rfurile triunghiurilor echilaterale din cadrul
grilei se face ]n mai multe subetape succesive, pornindu-se de la locul
de munc[ cel mai solicitat, care se va a=eza ]n centrul grilei. }n jurul
lui se vor pozi\iona celelalte locuri de munc[ pe baza criteriilor
stabilite ]n etapa anterioar[.

4.3.2 Structuri de fabricare celulare

Structurile de fabricare celulare se aplic[ eficient la produc\ia de serie

mic[ =i mijlocie. Prin celul[ de fabricare se ]n\elege grupa de utilaje de
fabricare, manipulare, transport, control, depozitare (max. 20 ... 30
utilaje) dispuse ]ntr-un spa\iu de produc\ie compact, astfel ]nc`t s[ poat[
asigura realizarea tuturor opera\iilor de fabricare a obiectelor dintr-o
familie.
O familie de obiecte i,j este caracterizat[ form[, dimensiuni,
itinerar tehnologic etc. relativ apropiate (exemple: familia de piese tip
carcas[, pl[ci, arbori, ro\i din\ate etc;).

181
cap. 3 Sistemul de fabrica\ie

Structura de fabricare celular[ are ca scop maximizarea

flexibilit[\ii produc\iei =i reducerea general[ a costurilor prin reducerea
timpilor de ]ntreruperi (reglementate sau nereglementate), a timpilor de
deservire (tehnic[ =i organizatoric[) =i a timpilor de preg[tire - ]ncheiere,
respectiv prin minimizarea manipul[rilor =i transportului. (OBS. Scopul
structurilor de fabricare func\ional[, celular[ sau pe linie ]n flux
multiobiect pentru aplicarea tehnologiei de grup are ca obiectiv
minimizarea cheltuielilor legate de reglarea utilajelor sau echipamentelor
tehnologice =i de echipare tehnologic[).
Dotarea celulelor de fabrica\ie cu ma=ini aparate =i echipamente
de fabricare =i control se poate face diferit de la utilaje multiopera\ii
universale p`n[ la celule =i linii automate flexibile.
For\a de munc[ necear[ pentru preg[tirea tehnic[ =i pentru
fabricare trebuie s[ aib[ o calificare ridicat[ =i policalificare, iar
amplasarea locurilor de munc[ se face pe baza metodelor de optimizare.
O astfel de metod[ const[ ]n simularea, cu ajutorul calculatorului,
a unui num[r prestabilit de variante de amplasare a locurilor de munc[ =i
]n urm[rirea, pe aceast[ baz[, a varia\iei unei func\ii obiectiv, p`n[ la
ob\inerea unei solu\ii acceptabile sub raportul eficien\ei economice.
Pentru aplicarea acestei metode, suprafa\a de produc\ie a sec\iei
sau atelierului se va ]mp[r\i ]ntr-o mul\ime finit[ de suprafe\e de
amplasare, Sk. Este necesar ca mul\imea suprafe\elor de amplasare s[ fie
egal[ cu mul\imea locurilor de munc[, LI care face obiectul studiului.}n
vederea elabor[rii modelului matematic, se noteaz[ cu Xik, variabila
corespunz[toare amplas[rii locului de munc[ i pe suprafa\a k. Aceast[
variabil[ poate avea dou[ valori:
Xik = 1, atunci c`nd locul de munc[ I este amplast pe suprafa\a k;
Xik = 0, atunci c`nd locul de munc[ nu este amplasat pe suprafa\a
k.

182
INGINERIA SISTEMELOR DE PRODUC|IE

Func\ia obiectiv a modelului presupune minimizarea fluxurilor

tehnologice ale produselor analizate ]n cadrul studiului. Fluxurile
tehnologice se exprim[ prin distna\ele de deplasare a produselor
respective ]ntre locurile de munc[ care urmeaz[ s[ fie amplasate,
conform rela\iilor:
n −1
(min)d j = N j ∑ l j (L i → L i
=1
+1 ), pentruj = 1,2,..., n

m
i
m n
(3.30)
(min)D = ∑
j
d j = ∑∑ N j ⋅ l j (L i → L i
=1 j i =1 =1
+1 )

unde:
dj este distan\a de deplasare a produsului j ]ntre locurile de
munc[ care fac obiectul studiului, conform fluxului tehnologic al
acestuia;
D – distan\a total[ de deplasare a produselor analizate ]ntre
locurile de munc[ care urmeaz[ a fi amplasate;
Nj – num[rul unit[\ilor sau a loturilor de produs j executate ]ntr-o
perioad[ dat[;
n

∑
i
l j (L i → L i
=1
+1 ) - lungimea total[ a traseelor de transport ]ntre

locurile de munc[ analizate, corespunz[toare produsului j, conform

fluxului tehnologic al acestuia.
Restric\iile modelului matematic sunt date de real\iile:
n

∑X
i =1
ik = 1, pentru k = 1,2,..., n
n
(3.31)
∑X
k =1
ik = 1, pentru i = 1,2,..., n

care arat[ c[ pe o anumit[ suprafa\[ k se amplaseaz[ un singur loc de

munc[, respectiv c[ un loc de munc[ se amplaseaz[ pe o singur[
suprafa\[.

183
cap. 3 Sistemul de fabrica\ie

4.3.3 Structuri de fabricare ]n flux

Structurile de fabrica\ie ]n flux sunt o consecin\[ a

caracteristicilor produc\iei ]n flux, specific[ produc\iei de serie mare =i
mas[. Aceste caracteristici sunt:
- divizarea procesului tehnologic de fabricare, control =i transport ]n
opera\ii relativ simple, stabile, executate ]n paralel, simultan pentru
obiecte diferite =i ne]ntrerupt cu un tact unic, T (min/buc) sau un ritm
unic, R (buc/min). Tactul liniei este definit de intervalul de timp dup[
care la cap[tul ei se livreaz[ un produs finit. Ritmul liniei este definit de
cantitatea de produse finite livrate la cap[tul liniei, ]n unitatea de timp.
- sincronizarea opera\iilor liniei, adic[ structurarea acestora prin divizare
sau concentrare a fazelor, astfel ]nc`t durata lor s[ fie egal[ sau mutiplu
al tactului liniei;
- amplasarea locurilor de munc[ ]n ordinea strict[ a desf[=ur[rii
cronologice a opera\iilor tehnologice;
- transferul obiectelor (repere sau produse) de la un loc de munc[ la altul
]n mod continuu sau discontinuu, dependent de gradul de sincronizare =i
de raportul dintre durata opera\iei tehnologice =i cea a transportului
interoperativ (trecere bucat[ cu bucat[ sau ]n loturi mici);
- asigurarea omogenit[\ii calitative a materialelor =i obiectelor care intr[
pe linie, a interschimbabilit[\ii, a aprovizion[rii la timp =i ritmice (aceste
elemente condi\ioneaz[ func\ional realizarea sincroniz[rii =i atingerea
efectelor favorabile organiz[rii fabrica\iei ]n flux).
Clasificarea liniilor de fabrica\ie ]n flux ]n func\ie de criteriile:
sortimenta\ie, gradul de sincronizare al opera\iilor, caracteristicile
transportoarelor, deplasarea obiectelor, deplasarea operatorilor este
prezentat[ ]n figura 4.6.

184
INGINERIA SISTEMELOR DE PRODUC|IE

Liniile de produc\ie ]n flux monoobiect se aplic[ eficient ]n

cazul produc\iei de mas[, iar cele ]n flux multiobiect - la produc\ia de
serie. Trebuie re\inut fatul c[, deja, ]n prezent peste 70 % din produc\ia
industrial[ din domeniul construc\iilor de ma=ini este de tip serie mic[ =i
mijlocie. Acest lucru justific[ interesul pentru liniile tehnologice
multiobiect flexibile, a sistemelor celulare flexibile conduse de calculator
ca baz[ de constituire a atelierelor flexibile.
Liniile sincronizate denumite linii ]n flux continuu desf[=oar[
opera\iile de fabricare, control =i transport f[r[ ]ntrerupere, f[r[ a=tepr[ri
]ntre opera\ii. Durata opera\iilor este strict egal[ sau multiplu al tactului
liniei.
Liniile par\ial sincronizate, denumite linii ]n flux discontinuu
desf[=oar[ opera\iile de fabricare, control =i transport cu ]ntreruperi, cu
a=tept[ri la locurile de munc[ insuficient ]nc[rcate. Durata opera\iilor nu
este ]ntotdeauna egal[ sau multiplu al tactului liniei, abaterea de la
m[rimea acestuia fiind mai mare de ± 10 %. Reglarea ritmului liniei,
respectiv a tactului se face de c[tre operatori, iar existen\a unor stocuri
intermediare permite ca ritmul de livrare al produselor la cap[tul liniei s[
nu fie perturbat.
Transportoarele pentru liniile ]n flux de fabricare sunt de o mare
varietate =i pot fi:
- de lucru c`nd obiectele fabricate r[m`n pe transportor pe durta
efectu[rii tuturor opera\iilor tehnologice;
- de deplasare c`nd opera\iile tehnologice se efectueaz[ ]n afara
transportorului, obiectele fabricate fiind succesiv luate =i depuse pe
acesta.
}n cazul ]n care obiectele fabricate sunt de gabarite mari (mase
sau volume) liniile de produc\ie se organizeaz[ cu obiecte sta\ionare,
operatorii ]mpreun[ cu echipamentele tehnologice deplas`ndu-se

185
cap. 3 Sistemul de fabrica\ie

succesiv de la un obiect la altul. Cel mai frecvent se utilizeaz[, ]ns[,

liniile cu obiect mobil, la care operatorii nu se deplaseaz[ de la un loc de
munc[ la altul dec`t dac[ deservesc mai multe locuri de munc[.
Configura\ia geometric[ a liniei tehnologice poate fi foarte
diferit[ (linie fr`nt[, circular[, configura\ie oarecare) dependent de:
- num[rul de posturi pe linie;
- gabaritele obiectelor fabricate;
- spa\iul disponibil ]n cadrul halei.
Indiferent de configura\ie, amplasarea utilajelor sau locurilor de
munc[ se face pe unul sau dou[ r`nduri, transportul obiectelor pe linie
fiind realizat cu transportoare de deplasare sau de lucru ac\ionate
mecanic sau gravita\ionale. }n cazul liniilor de prelucrare sau de
asamblare manual[ transportoarele de lucru au obligatoriu o mi=care
intermitent[ (pulsatorie).
}n ultimele cinci decenii ]ntreprinderile industriale fac eforturi
continui de modernizare a organiz[rii clasice a produc\iei ]n flux, care a
evoluat de la specializarea introdus[ ]n sec. XVIII de revolu\ia
industrial[ la superspecializarea impus[ ]n anii 1920 ... 1930 de
generalizarea benzii rulante de lucru.
Dezavantajele organiz[rii tayloriste a produc\iei ]n flux se pot
grupa ]n dou[ mari categorii:
a) pentru operatori: munca este s[r[cit[ de con\inutul uman
specific, adic[ de complexitate =i creativitate, muncitorii fiind obliga\i s[
execute la nesf`r=it mi=c[ri repetate simplificate; apari\ia =i men\inerea
unei tensiuni nervoase deosebite datorit[ grijii permanente de a nu se
abate de la tactul liniei ]n flux; oboseal[ prematur[ cauzat[ de monotonia
muncii; limitarea autoperfec\ion[rii =i calific[rii muncitorilor, inclusiv a
c`=tigurilor;

186
INGINERIA SISTEMELOR DE PRODUC|IE

CRITERII Linia de fabricare ]n flux

(1) Multiobiect
Sortimenta\ia Monoobiect

Par\ial sincronizate
(2) Gradul de Sincronizate
sincronizare al
opera\iilor

Transportoare Mijloace de F[r[ mijloace

(3) cu mi=care transport de transport
Caracteristica continu[ sau mecanizate
transportoarelor intermitent[
de obiecte pe
linia de
fabrica\ie
De De deplasare

Obiect mobil Obiect sta\ionar

(4) Deplasarea
obiectelor

Operatorii nu se Operatorii se
(5) deplasarea deplaseaz[ deplaseaz[
operatorilor

Fig. 4.6

b) pentru ]ntreprindere: m[rirea cu 15 ... 25 % a duratei

opera\iilor cerut[ de echilibrarea acestora =i de siguran\a ]ncheierii
opera\iilor de asamblare; ]nc[rcarea relativ redus[ a capacit[\ii de
produc\ie la multe locuri de munc[ din linie, respectiv la opera\iile care

187
cap. 3 Sistemul de fabrica\ie

nu au un caracter de mas[ sau de serie mare; flexibilitatea redus[ a

sistemului de fabirca\ie.
Solu\iile de modernizare a liniilor de fabrica\ie tradi\ionale ]n
flux sunt:
a) pentru operatori:
- ]mbog[\irea muncii prin policalificare, astfel ]nc`t ace=tia s[
poat[ executa toate opera\ile de linia tehnologic[;
- asocierea muncii de execu\ie cu cea de conducere pentru a m[rii
responsabilitatea executantului;
- regim optim al pauzelor de odihn[, care pot ajunge p`n[ la 20
% din timpul de lucru ]n cazul locurilor de munc[ cu solicit[ri grele
fizice, nervoase =i de mediu ambiant;
- asigurarea unui ritm de lucru liber prin prezen\a unor stocuri
tampon interoperative =i organizarea produc\iei consider`nd tactul pe
subloturi ]n locul tactului de fabrica\ie pe obiect.
b) pentru ]ntreprindere, ]n corela\ie cu cele de mai sus, se
modific[ ]n principiu sarcinile de munc[ (alternarea opera\iilor,
poliservirea utilajelor, repartizarea sarcinilor de munc[ pe gruprui mici
de operatori); o alt[ solu\ie este cea de automatizare complet[ a
produc\iei.
Cre=terea flexibilit[\ii liniilor de fabrica\ie ]n flux r[m`ne ]n
continuare un obiectiv important al organiz[rii acestora, impun`nd
utiliz[ri, structuri =i asigur[ri specifice de resurse, inclusiv tipizarea =i
unificarea produselor. Trebuie remarc[ indeosebi extinderea rapid[ a
robotiz[rii liniilor de fabrica\ie ]n flux, o dat[ cu perfec\ion[rile
calitative =i dezvoltarea produc\iei de serie a robo\ilor industriali.
A.Structuri de fabricare ]n flux monoobiect

188
INGINERIA SISTEMELOR DE PRODUC|IE

Fabricarea produselor ]n flux monoobiect se aplic[ eficient ]n

industrie ]nc[ din secolul XVIII (produc\ia de ace, nasturi etc. realizat[
cu opera\ii manuale) =i a cunoscut o dezvoltare puternic[, mai ales ]n
primele decenii ale secolului XX o dat[ cu cre=terea masiv[ a cererii de
bunuri de larg consum. Se apreciaz[ c[ ]n prezent aproximativ 15% din
produsele industriei constructoare de ma=ini =i aparate prezint[
caracteristicile produc\iei de mas[ =i se fabric[ pe linii ]n flux
monoobiect.
Linia de fabrica\ie ]n flux monoobiect (cu nomenclatur[
constant[, monovalent[) este de tip continuu- opera\iile executate la
toate posturile sunt perfect echilibrate, sincronizate.
Se consider[ o astfel de linie ]n flux, pe care se execut[ 3 repere
(j ˆ 1, 2, 3) care terc pe la 6 locuri de munc[ unde se execut[ opera\ii
care au urm[torii timpi operativi:Top,1 ˆ 12 minute, Top,2 ˆ 18 minute,
Top,3 ˆ 6 minute, Top,4 ˆ 6 minute, Top,5 ˆ 18 minute, Top,6 ˆ 12 minute.
Se deduce u=or c[ tactul liniei este Tj ˆ 6 minute, iar num[rul de
posturi dubluri pentru fiecare opera\ie este: mj,1 ˆ 2, mj,2 ˆ 3, mj,3 ˆ1,
mj,4 ˆ 1, mj,5 ˆ 3, mj,6 ˆ2.
Dispunerea locurilor de munc[ pe linia tehnologic[ in flux este
prezentat[ in figura 4.8 iar ]n figura 4.9 – momentul (timpul) prelucr[rii
celor trei produse pe fiecare loc de munc[ (ma=in[).
}n practic[, este greu de realizat de la ]nceput sincronizarea
perfect[ a tuturor opera\iilor, astfel ]nc`t calculul de dimensionare al
unei linii de fabrica\ie ]n flux monoobiect este foarte laborios =i necesit[
experien\[ =i cunoa=terea ]n detaliu a posibilit[\ilor tehnologice
disponibile.

189
cap. 3 Sistemul de fabrica\ie

Fig.3.8

190
INGINERIA SISTEMELOR DE PRODUC|IE

Fig.3.9

191
cap. 3 Sistemul de fabrica\ie

Problema stabilirii num[rului de opera\ii distincte de fabricare =i

control N ˆ ORj astfel ]nc`t s[ se asigure sincronizarea opera\iilor este
una de optimizare.
Consider`nd situa\ia ]n care nu s-a realizat sincronizarea perfect[
a tuturor opera\iilor linia va funcv\iona cu un ritm r ≠ Tj – tactul de
sincronism. Evident, la fiecare post de lucru va exista un timp mort de
durat[ (r – Topjk). Totaliz`nd timpii mor\i pentru ]ntreaga linie se ob\ine
timpul mort total:
N
d = N ⋅ r − ∑ Topjk
k =1

Pentru o durat[ dat[ a sumei timpilor operativi, rezult[ c[ timpul

mort total va fi minim atunci c`nd produsul N x r este minim.
Gruparea fazelor opera\iilor pe linia ]n flux astfel ]nc`t timpul
mort total s[ fie minim poart[ numele de echilibrarea liniei.
Rezolvarea acestei probleme se poate face ]n urm[toarele dou[
variante:
a) se fixeaz[ valaorea tactului =i se caut[ gruparea fazelor ]ntr-un
num[r minim de opera\ii (posturi de lucru);
b) se prestabile=te num[rul de opera\ii (posturi de lucru) =i se
grupeaz[ fazele astfel ]nc`t tactul liniei s[ fie minim.
Varianta a) este mai folosit[ deoarece tactul liniei este impus, ]n
general volumul produc\iei fizice anuale Qjan.
Uneori trebuie ]ns[ utilizat[ varianta b), cum ar fi cazul
reechilibr[rii unei linii existente pentru fabricarea unui produs
reproiectat. }n acest caz num[rul posturilor de lucru este preluat de la
vechea linie, urm`nd a se grupa fazele noului proces tehnologic astfel
]nc`t s[ se ob\in[ un tact minim.
Echilibrarea liniilor tehnologice se poate face utiliz`nd:

192
INGINERIA SISTEMELOR DE PRODUC|IE

- metode matematice: programarea binar[, programarea dinamic[,

modelarea sub forma unei probleme de curgeri ]n re\ele, metode de
c[utare ]n structuri de tip arbore;
- metode euristice.
Termenul de „euristic” provine de la cuv`ntul grec „heuriskein”
care ]nseamn[ „a descoperii” =i este atribuit acelor modele care
utilizeaz[ logica =i bunul sim\ bazate pe observare =i introspec\ie pentru
a rezolva o anumit[ problem[.
Se exemplific[, ]n continuare, modul de lucru al metodelor
euristice consider`nd situa\ia prezentat[ ]n tabelul ….
Faza Predecesor imediat Durata
F1 - 6
F2 - 9
F3 F1 4
F4 F1 5
F5 F2 4
F6 F3 2
F7 F3, F4 3
F8 F6 7
F9 F7 3
F10 F5, F9 1
F11 F8, F10 10
F12 F11 1
Durata total[ 55

Solu\ia optim[ pentru un ritm r ˆ 12, prezentat[ ]n figura 3.10,

con\ine 5 opera\ii (posturi de lucru) care grupeaz[ fazele procesului
tehnologic conform =irului (barele verticale delimiteaz[ posturile):

193
cap. 3 Sistemul de fabrica\ie

F1, F4,│F2, │F3, F7, F5, │F9, F6, F8, │F10, F11, F12. Spunem c[
acest =ir este executabil deoarece sunt respectate toate rela\iile de
preceden\[ - succesiune; nici-o faz[ nu s-a introdus ]n =ir ]nainte ca to\i
predecesorii s[i s[ fac[ deja parte din =ir.

Fig. 3.10

Dac[ pentru o anumit[ problem[ de echilibrare construim toate

=irurile executabile =i apoi pentru fiecare =ir grup[m fazele sub forma
posturilor de lucru ]n ordinea dat[, av`nd grij[ ca la nici un post suma
duratelro s[ nu dep[=easc[ valaorea ritmului ]nseamn[ c[ de fapt facem o
enumerare exhaustiv[ a tuturor posibilit[\ilor de organizare a liniei,
dintre care se va alege aceea solu\ie care are num[rul minim de posturi.
Evident , enumerarea complet[ nu poate constitui o metod[ practic[ de
rezolvare din cauza num[rului foarte mare de =iruri executabile.Tocmai
de aceea, orice procedur[ euristic[ renun\[ la aceast[ enumerare
exhaustiv[. Nu construie=te dec`t un singur =ir executabil. Pentru
aceasta, de fiecare dat[ c`nd o nou[ faz[ trebuie ad[ugat[ =irului aceasta
se alege din mul\imea fazelor ]nc[ neincluse, folosind o regul[ de
selec\ie.

194
INGINERIA SISTEMELOR DE PRODUC|IE

Procedura euristic[ 1 este bazat[ pe urm[toarele reguli:

1. Din setul de faze executabile se selecteaz[, ]n vederea introducerii ]n
=ir, mai ]nt`i faza cu cel mai mare num[r de succesori imedia\i (o faz[
este executabil[ atunci c`nd to\i predecesorii ei imedia\i au fost deja
inclu=i ]n =ir; o faz[ f[r[ predecesori este de la bun ]nceput executabil[).
2. }n caz c[ dou[ sau mai multe faze au acela=i num[r total de succesori,
se alege dintre aceste faze, una la ]nt`mplare.
Pe baza acestei proceduri se poate ob\ine (din ]nt`mplare, pentru
c[ exist[ multe faze care au un singur succesor =i atunci preponderent[
devine regula 2) urm[torul =ir executabil:
F1, F3, F6, │F4, F8, │F7, F2, │F5, F9, F10, │F11, F12
iar echilibrarea liniei are solu\ia prezentat[ ]n figura 3.11

Fig. 3.11

Procedura euristic[ 2:
1. Se intocme=te lista fazelor executabile.
2. Din aceast[ list[ se selecteaz[ acele faze ale c[ror durate nu dep[=esc,
fiecare ]n parte, timpul r[mas p`n[ la limita valorii ritmului ]n postul
curent aflat ]nconstruc\ie; numim aceste faze „candida\i”. Dac[ nu se
poate gasi nici un candidat ]nseamn[ c[ postului curent nu i se mai poate
aloca nici o alt[ faz[ =i se trece la postul urm[tor.

195
cap. 3 Sistemul de fabrica\ie

3. Se alege dintre candida\i o faz[ la ]nt`mplare =i se atribuie postului

aflat ]n construc\ie.
4 Se repet[ pa=ii 1, 2, 3 p`n[ ce toate fazele sunt cuprinse ]n posturi de
lucru.
Procedura euristic[ 3 (regula timpului cel mai lung de operare (TLO):
1. Pe baza condi\iilor de preceden\[ se include ]n =ir, ca prim[ faz[ a
postului, faza cu timpul cel mai lung de operare.
2. dup[ includerea fazei ]n cadrul postului se determin[ timpul r[mas
p`n[ la atingerea ritmului impus.
3. Se introduce ]n cadrul postului faza care ]i creaz[ un timp total c`t mai
aproape de ritm. Se men\in rela\iile de preceden\[. }n cazul ]n care durata
fazelor dintr-un post dep[=e=te ritmul, se revine la regula 1. Se continu[
p`n[ c`nd toate fazele au fost atribuite posturilor.

B. Structuri de fabricare ]n flux multiobiect

Se estimeaz[ c[ ]n prezent circa 75 % din produsele industriei

constructoare de ma=ini =i aparate prezint[ caracter de produc\ie de serie
=i se pot fabrica eficient pe linii ]n flux multiobiect, respectiv ]n celule
de fabrica\ie flexibile. La nivelul actual de dezvoltare al utilajelor
tehnologice dotarea cea mai eficient[ a liniilor multiobiect este realizat[
cu centre de fabricare CCN, utilaje cu comenzi numerice UCN =i robo\i
industriali. Dac[ se dispune numai de utilaje universale UMU sau
specializate USP devine obligatorie echiparea acestora cu SDV-uri de
grup, care asigur[ o durat[ minim[ de reglare la trecerea de la un
sotiment la altul.
For\ei de munc[ direct productive i se cere o calificare mijlocie
dac[ opera\iile efectuate sunt manuale sau manual-mecanice, iar for\ei de
munc[ indirect productive (pentru preg[tirea tehnic[, reglare, ]ntre\inere-
reparare) i se cere o calificare ]nalt[ =i policalificare.

196
INGINERIA SISTEMELOR DE PRODUC|IE

Amplasarea utilajelor, locurilor de munc[, ridic[ problema

optimiz[rii dup[ criteriul „minim de ]ntoarceri” ale obiectelor pe linie. }n
acest caz se utilizeaz[ ]ndeosebi, metoda gamelor fictive.
Metoda gamelor fictive se folose=te ]n produc\ia de serie mare
pentru stabilirea suucesiunii locurilor de munc[ pe o linie de produc\ie ]n
flux destinat[ execut[rii mai multor feluri de produse cu un grad mare de
asem[nare tehnologic[ =i cu fluxuri tehnologice relativ lungi.
Metoda se bazeaz[ pe urm[torul ra\ionament: ]n succesiunea
opera\iilor necesare pentru executarea mai multor feluri de produse, mai
ales c`nd acestea au un grad mare de asem[nare tehnologic[, pot exista
anumite opera\ii identice, comune pentru mai multe dintre aceste
produse, situate la acela=i num[r de ordine (rang) fa\[ de ]nceputul
fluxului tehnologic. }n aceste condi\ii se poate stabili o gam[ fictiv[ de
opera\ii care va exprima ordinea logic[ de amplasare pe linia de
produc\ie ]n flux a diferitelor locuri de munc[.
Gama fictiv[ de opera\ii cuprinde succesiunea opera\iilor
comun[ pentru toate produsele analizate, ]n cadrul c[reia unele dintre
acestea sunt fictive pentru anumite feluri de produse. Din gama fictiv[ de
opera\ii rezult[ gamele de opera\ii individuale ale tuturor produselor din
nomenclatura analizat[.
Spre exemplu, produsele P1, P2, P3 =i P4 au urm[toarele fluxuri
tehnologice:
P1: L1→ L2→ L4→ L5→ L6;
P2: L1→ L3→ L2→ L4→ L6;
P3: L2→ L3→ L4→ L6→ L5;
P4: L3→ L2→ L4→ L5
Gama fictiv[ de opera\ii este: L1→L2→L3→L2→L4→L5→L6→L5
care va asigura o amplasare a locurilor de munc[ pe linia ]n flux, f[r[
nici-o ]ntoarcere ]n fluxurile tehnologice ale celor patru feluri de
produse.

197
cap. 3 Sistemul de fabrica\ie

Criteriul folosit ]n metoda gamelor fictive, pentru amplasarea

locurilor de munc[ pe linia de produc\ie ]n flux este: frecven\a
opera\iilor pe numerele de ordine ale execu\iei lor, potrivit fluxurilor
tehnologice ale produselor analizate. }n raport cu modul de exprimare a
frecven\ei opera\iilor, metoda gamelor fictive poate fi aplicat[ ]n dou[
variante.
}n prima variant[, frecven\a opera\iilor se exprim[ ]n func\ie de
num[rul felurilor de produse executate pe locurile de munc[ care
constituie obiectul studiului de amplasare.
}n varianta a doua cu grad mai mare de aprofundare, frecven\a
opera\iilor se exprim[ ]n func\ie de cantit[\ile de produse executate ]ntr-
o anumit[ perioad[ pe locurile de munc[ care vor fi amplasate.
Aplicarea metodei gamelor fictive, ]n oricare din variantele
anterioare, presupune parcurgerea mai multor etape de lucru.
• }n prima etap[ se prezint[ grafic gamele de opera\ii ale produselor
analizate, ]n situa\ia existent[ sau ini\ial[ de proiectare.
• Etapa a doua are ca obiect stabilirea frecven\ei opera\iilor pe ranguri
ale acestora =i pe locuri de munc[. }n acest scop se ]ntocme=te tabelul
frecven\ei opera\iilor ]n situa\ia existent[ sau ini\ial[ de proiectare.
Con\inutul acestuia se diferen\iaz[ ]n raport cu varianta folosit[
pentru aplicarea metodei gamelor fictive, a=a cum se exemplific[ ]n
tabelele… Analiza situa\iei existente sau a vairantei ini\iale de
proiectare scoate ]n eviden\[ caracterul nera\ional al fluxurilor
tehnologice studiate: ]n cadrul acestora exist[ multe ]ntoarceri =i
circuite lungi.
• Etapa a treia este destinat[ elabor[rii variantei teoretice ]mbun[t[\ite
de amplasare a locurilor de munc[ studiate. }n general, locurile de
munc[ vor fi a=ezate ]n ordinea cresc[toare a rangurilor medii ale
opera\iilor efectuate la fiecare dintre acestea. Etapa se finalizeaz[ prin

198
INGINERIA SISTEMELOR DE PRODUC|IE

elaborarea tabelului frecven\ei opera\iilor pentru situa\ia

]mbun[t[\it[.
• Pentru verificarea fluxurilor tehnologice analizate, ]n etapa a patra se
realizeaz[ o nou[ reprezentare grafic[ a gamelor de opera\ii ale
produselor. Aceasta se deosebe=te de reprezentarea grafic[ ini\ial[
prin ordinea de ]n=iruire a locurilor de munc[, care va asigura un
num[r mai mic de ]ntoarceri =i circuite lungi.
• Atunci c`nd este cazul, ]n etapa a cincea se analizeaz[ separat fiecare
]ntoarcere care se mai men\ine ]n gamele de opera\ii ]mbun[t[\ite ale
produselor. Scopul analizei este de a g[si modalit[\i organizatorice de
eliminare a acestora, care sunt:
- inversarea pozi\iei celor dou[ locuri de munc[ ]ntre care se
men\ine ]ntoarcerea, atunci c`nd prin aceasta nu se realizeaz[
]ntoarcerea altui produs;
- plasarea celor dou[ locuri de munc[ ]ntre care se men\ine
intoarcerea pe acela=i nivel, realiz`ndu-se astfel o amplasare a
locurilor de munc[ pe dou[ linii paralele sau cu scoaterea numitor
locuri de munc[ ]n afara liniei;
- folosirea mai multor locuri de munc[ de acela=i tip care se vor
amplasa pe niveluri diferite.
Pentru justificarea economic[ a acestei m[suri, se va analiza
]nc[rcarea locurilor de munc[ studiate sub raportul amplas[rilor. Analiza
are ca obiect determinarea ]nc[rc[rii fiec[rui loc de munc[, pe ranguri
ale opera\iilor executate =i pe total =i calcularea pe aceast[ baz[ a
num[ruli necesar de locuri de munc[ de acela=i tip. Pot fi folosite mai
multe locuri de munc[ de acela=i tip amplaste pe niveluri diferite, numai
atunci c`nd ]nc[rcarea fiec[ruia dintre acestea justific[ adoptarea unei
astfel de m[suri organizatorice.

199
cap. 3 Sistemul de fabrica\ie

4.4 Capacitatea sistemelor de fabrica\ie

Capacitatea sistemelor de fabrica\ie poate fi definit[ numai cu

referire la o sarcin[ de fabrica\ie. }n acest context se pot pune ]n eviden\[
cele dou[ componente ale sale:
- capacitatea cantitativ[, care are =i semnifica\ia unei <viteze de
fabrica\ie> - num[r de sarcini de fabrica\ie ce pot fi realizate ]n unitatea
de timp;
- capacitatea calitativ[, care are semnifica\ia gradului de coresponden\[
dintre cerin\ele tehnologice ale unei sarcini de fabrica\ie =i posibilit[\ile
tehnice ale diferitelor mijloace de fabrica\ie.

4.4.1 Capacitatea cantitativ[

Capacitatea cantitativ[ reprezint[ produc\ia maxim[ de o anumit[

sortimenta\ie =i calitate care se poate realiza ]ntr-un sistem de fabrica\ie,
]n decursul unui interval de timp dat, ]n condi\ii tehnico-organizatorice
optime, f[r[ a se lua ]n considerare locurile ]nguste.
Prin loc ]ngust ]ntr-un sistem de fabrica\ie se ]n\elege
subsistemul cu o capacitate cantitativ[ mai mic[ dec`t a subsistemului
principal. Subsistemul principal se caracterizeaz[ prin importan\a ]n
procesul tehnologic, ponderea maxim[ a capitalului fix investit =i/sau ]n
volumul de munc[ necesar fabric[rii sortimentelor considerate.
Subsistem principal poate fi:
- un loc de munc[ sau grup de locuri pentru atelierul care le
include =i care indeplinesc condi\iile de mai sus;
- un atelier, pentru sec\ia care ]l cuprinde;
- una din sec\iile de baz[ ale ]ntreprinderii.

200
INGINERIA SISTEMELOR DE PRODUC|IE

Deci, capacitatea cantitativ[, Cp caracterizeaz[ posibilit[\ile

poten\iale de fabrica\ie ]ntr-o perioad[ considerat[. ea nu se confund[ cu:
- volumul produc\iei fizice planificate, Qpl;
- volumul produc\iei fizice realizate, Qef.
Unit[\ile de m[sur[ ale capacit[\ii de produc\ie sunt acelea=i cu ale
volumului de produc\ie ]n unitatea de timp a perioadei de plan (u.t.p.p.):
- unit[\i naturale: kg, m2, buc., etc./utpp;
- unit[\i natural-conven\ionale, aleg`ndu-se ]n mod conven\ional
un anumit produs de baz[, restul produselor echival`ndu-se pe baza unor
coeficien\i, ]n func\ie de acest acest produs reprezentativ (tractoare de 15
CP/utpp, vagoane cu dou[ osii/utpp etc.).
Exprimarea capacit[\ii cantitative ]n unit[\i valorice este imprecis[
datorit[ ponderilor diferite cu care intr[ ]n diverse produse materialele =i
manopera =i datorit[ varia\iei pe pia\[ a pre\ului produsului respectiv.
Exprimarea ]n unit[\i de timp face referire numai la fondul de timp
al utilajelor =i este deasemeni neindicat[.
O variabil[ de performan\[ a proceselor =i sistemelor de fabrica\ie o
constitue indicele de utilizare a capacit[\ii cantitative definit ]n principiu
de rela\ia:
Q
I uc = ≤1 (3.19)
Cp

unde Q este produc\ia planificat[ sau efectiv realizat[, UM/utpp;

Cp – capacitatea cantitativ[, UM/utpp.
Capacitatea cantitativ[ =i indicele de utilizare a capacit[\ii sunt
influen\a\i de:
- intr[rile ]n sistem, resurse: mijloacele de munc[, for\a de munc[,
obiectele muncii, procesele tehnologice de fabricare, normele de munc[;
- ie=irile din sistem: produse sau servicii.

201
cap. 3 Sistemul de fabrica\ie

Ace=ti factori de influen\[ sunt eviden\ia\i ]n rela\ia de principiu

pentru calculul capacit[\ii cantitative:
1
Cp = Mc ⋅F ⋅N p = Mc ⋅F ⋅ , buc/utpp (3.20)
NT

unde Mc este o m[rime caracteristic[ a mijloacelor de munc[ din

dotarea sistemului de fabrica\ie considerat;
F – fondul de timp al perioadei de plan;
Np – norma de produc\ie;
NT – norma de timp.
A. Ie=irile din sistem, sortimenta\ia fabrica\iei (produsele i,
reperele j) influen\eaz[ m[rimea capacit[\ii cantitative prin
caracteristicile produsului sau reperului (gabarit, grad de dificultate al
fabrica\iei) care determin[ valori diferite pentru norma de produc\ie sau
pentru norma tehnic[ de timp =i necesit[ valori diferite ale m[rimii Mc
(regimuri de lucru diferite ale mijloacelor de munc[).
Fabrica\ia de sortiment optim este cantitatea dintr-un obiect
oarecare (produs sau reper) fabricat[, care conduce la valori maxime ale
indicelui de utilizare a capacit[\ii cantitative, ]n condi\iile unei dot[ri cu
mijloace de munc[ =i unei calific[ri a for\ei de munc[ date.
B. Mijloacele de munc[ indiferent de diversitatea lor func\ional[ =i
opera\ional[ pot avea trei categorii de m[rimi caracteristice Mc:
- nu, buc – num[rul de utilaje;
- Ap, m2 – aria suprafe\ei productive (asamblare, turn[torie etc.);
- V, m3 – volumul productiv (tratamente termice, acoperiri
electrochimice etc.).
La calcularea capacit[\ii de produc\ie se iau ]n considerare toate
utilajele aflate ]n fucn\iune =i cele planificate a fi instalate ]n perioada de
timp considerat[, cu excep\ia celor planificate pentru repara\ii.
C. Fondul de timp se exprim[ prin urm[toarele m[rimi:

202
INGINERIA SISTEMELOR DE PRODUC|IE

C1.
Fc = n zc ⋅ n s ⋅ d s , ore/utpp (3.21)
Fc – fondul de timp calendaristic;
ns – num[rul de schimburi, ]n CM uzual ns = 3;
ds – durata unui schimb (8 ore inclusiv pauzele reglementate);
nzc – num[rul de zile calendaristice.
C2.
F n = [n zc − (n zn + n zs )] ⋅ n s ⋅ d s (3.22)
Fn – fondul de timp nominal;
nzn – num[rul de zile nelucr[toare (52 + 52 s`mbete =i duminici);
nzs – num[rul de zile s[rb[tori legale (6 … 8 zile pe an).
C3.
Fd = [n zc − (n zn + n zs + n zrp + n z ] a )]⋅ n s ⋅ d s = [n zc − (n zn + n zs + n z ] a )] ⋅ n s ⋅ d s ⋅ k rp
(3.23)
Fd – fondul de timp disponibil;
nzrp – num[rul de zile pentru repara\ii preventiv planificate;
krp – coeficient care exprim[ reducerea fondului de timp disponibil
ca urmare a repara\iilor preventiv planificate ale utilajelor, krp =
0,88…0,97;
nz]a – num[rul de zile de ]ntreruperi aprobate.
C4.
Fef = Fd − n z ] n ⋅ n s ⋅ d s (3.24)
Ff –fondul de timp efectiv;
nz]n – num[r de zile de ]ntreruperi neaprobate, datorate unor
deficien\e de natur[ tehnico-organizatoric[ =i de conducere (repara\ii
accidentale ale utilajelor, lips[ de comenzi, materie prim[, componente,
energie, for\[ de munc[ etc.)
C5.

203
cap. 3 Sistemul de fabrica\ie

Fu = Fef − n zr ⋅ n s ⋅ d s (3.25)
Fu – fondul de timp util;
nzr – num[rul de zile consumat pentru remanieri =i rebuturi.
C6.
Ft = (n zc − n zrp ) ⋅ n s ⋅ d s (3.26)

Ft – fondul de timp tehnic.

}n concluzie structura fondului de timp se prezint[ astfel:

Fc – fondul de timp calendaristic, corespunz[tor nzc – num[r de zile calendaristice

Fn – fondul de timp nominal, f[r[ nzn – num[r zile nelucr[toare =i nzn nzs
nzs – num[r zile s[rb[tori legale (52+52) 6…8
Fd – fondul de timp disponibil, f[r[ nzrp – num[r zile nzrp nz]a
pentru repara\ii preventiv-planificate =i nz]a -
]ntreruperi aprobate
Fef – fondul de timp efectiv, f[r[ nz]n - nz]n
]ntreruperi neaprobate
Fu –fondul de timp util, f[r[ nzr - nzr
]ntreruperi pentru remanieri =i rebuturi
Ft –fondul de timp tehnic nzrp

Dac[ pentru calculul capacit[\ii cantitative se utilizeaz[ fondul de

timp tehnic se define=te capacitatea cantitativ[ tehnic[ iar dac[ se
utilizeaz[ fondul de timp disponibil – capacitatea cantitativ[ de regim.

D. Norma de munc[ exprimat[ prin norma de produc\ie Np, buc/ut,

sau prin norma de timp NT, ut/buc, are valori diferite pentru aceea=i
opera\ie tehnologic[ efectuat[ asupra aceluia=i reper al unui produs dat,
]n func\ie de:
- tehnologia de fabricare;
- gradul de mecanizare/automatizare;
- organizarea produc\iei =i a muncii;
- calificarea executan\ilor;
- calitatea materialelor =i componentelor.

204
INGINERIA SISTEMELOR DE PRODUC|IE

Nivelul cel mai favorabil (Np maxim respectiv NT minim) se ia ]n

considerare pentru calculul capacit[\ii tehnice. Aceasta se asigur[ de
tehnologia, dotarea, calificarea =i organizarea optim[ a fabrica\iei,
dependente de tipul produc\iei.
La determinarea capacit[\ii de regim se consider[ norma de
produc\ie sau norma de timp prescrise ]n documenta\ia tehnologic[ =i
afectate de coeficientul mediu de ]ndeplinire a normelor.
}n industriile cu flux discontinuu, a=a cum este industria
constructoare de ma=ini, spre deosebire de industriile cu <foc continuu>
(energie electric[, metalurgie) apare un decalaj considerabil ]ntre
posibilit[\ile poten\iale de fabrica\ie (capacitatea cantitativ[ tehnic[) =i
utilizarea lor efectiv[ (capacitatea cantitativ[ de regim).

4.4.2 Capacitatea calitativ[

Exprim[ tipul sarcinilor de fabrica\ie ce le poate realiza sistemul

de fabrica\ie =i ca urmare va fi definit prin parametri caracteristici
sarcinilor de fabrica\ie. Fiecare astfel de sarcin[ solicit[ o anumit[
capacitate calitativ[ a sistemului, care este realizat[ printr-o anumit[
combinare de caracteristici tehnice. Pentru ma=ini-unelte, se iau în
considerare – de exemplu, la determinarea capacit[\ii calitative,
urm[toarele caracteristici (principale):
• m[rimea =i organizarea spa\iului de lucru;
• tipul, num[rul =i amplasarea mijloacelor de a=chiere;
• domeniile de varia\ie a parametrilor tehnologici =i distribu\ia
pe trepte de reglare;
• echiparea permanent[ cu dispozitive, inclusiv cele de m[sur[ =i
control;
• precizia =i calitatea suprafe\ei ce se pot ob\ine.

205
cap. 3 Sistemul de fabrica\ie

Procedeul tehnologic influen\eaz[, la rândul s[u, capacitatea

calitativ[, mijloacele de fabrica\ie trebuind s[ aib[ =i caracteristici
orientate spre cerin\ele acestui proces. Dintre caracteristicile ma=inilor-
unelte, viteza de a=chiere =i precizia dimensional[ depind, în primul rând
de tipul (felul) procesului tehnologic.
În vederea evalu[rii unor componente ale capacit[\ii calitative
ma=inile se clasific[ în “ma=ini universale” =i “ma=ini speciale” pentru
fiecare existând defini\ii diferite.
Ma=inile universale pot fi concepute pentru un procedeu =i o mare
varietate de sarcini sau pentru mai multe procedee =i mai multe sarcini
de fabrica\ie.
Ma=inile specializate pot fi concepute fie în raport cu procedeul
(realizeaz[ mai multe faze ale aceluia=i procedeu la o pies[ sau un num[r
redus de tipuri de piese) sau în raport cu sarcina de fabrica\ie (pot aplica
un num[r diferit de procedee asupra unui anume tip de pies[ ≡ sarcin[ de
fabrica\ie).
Mijloacele de fabrica\ie ce pot realiza numai o singur[ sarcin[ de
fabrica\ie nu sunt adecvate pentru produc\ia de serie.
Modul de conectare a mijloacelor de fabrica\ie influen\eaz[ atât
capacitatea calitativ[ cât =i costul realiz[rii unei sarcini date. Înl[n\uirea
mijloacelor de fabrica\ie va fi caracterizat[ prin distribu\ia spa\ial[ =i
succesiunea în timp a opera\iilor =i a obiectelor de lucru. Materializarea
conect[rilor se face în primul rând prin fluxul obiectelor de lucru.
Diferitele sisteme de transport pot integra fizic, într-o m[sur[ diferit[,
mijloacele de lucru cu cele de transfer, manipulare depozitare în sisteme
de fabrica\ie diverse. Pentru fabrica\ia de serie, modelele de structurare
spa\ial[ prezint[, ca extreme atelierul de procedeu =i linia de obiect.
În timp ce, în cazul atelier pe procedeu, principiul de structurare
este asem[narea procedeului folosit =i nu are în vedere nici un element

206
INGINERIA SISTEMELOR DE PRODUC|IE

legat de succesiunea sarcinilor de fabrica\ie, în cazul linie pe obiect,

mijloacele de fabrica\ie se amplaseaz[ în concordan\[ cu succesiunea
opera\iilor necesare realiz[rii unei anumite sarcini de fabrica\ie.
În fabrica\ia de serie, diferitele sarcini de fabrica\ie necesit[ de
regul[ succesiuni diferite ale opera\iilor, cerin\[ ce nu poate fi îndeplinit[
în cazul liniei pe obiect. Deoarece aceast[ structur[ prezint[ cel mai
mare poten\ial de automatizare, trebuie s[ fie prev[zut[ cu posibilit[\i de
transformare, care s[-i permit[ s[ se adapteze la diferite sarcini de
fabrica\ie =i s[ p[streze avantajele structur[rii în flux a opera\iilor.

4.4.3 Calculul capacit[\ii sistemelor de fabrica\ie

Particularit[\ile procesului de produc\ie ]n construc\ia de ma=ini

implic[ respectarea urm[toarele principii de baz[, menite s[ asigure
efectuarea unitar[, la nivelul diferitelor sisteme de fabrica\ie, a caculului
capacit[\ii cantitative, Cp.
a) Capacitatea unei ]ntreprinderi se determin[ numai ]n func\ie de
compartimentele productive de baz[ (turn[torie, forj[,
construc\ii metalice, prelucr[ri mecanice, tratament termic,
asamblare). Restul compartimentelor: auxiliare (scul[rie,
]ntre\inere-repara\ii) de servire (transport depozitare) =i anexe
(prelucrarea de=eurilor) au influen\[ asupra indicelui de
utilizare a capacit[\ii.
b) Determinarea capacit[\ii ]ntreprinderii ]ncepe cu efectuarea
calculelor pentru nivelurile inferioare (loc de munc[, grupe de
utilaje) =i se continu[, succesiv cu stabilirea capacit[\ii la
nivelurile superioare (atelier, sec\ie, ]ntreprindere) func\ie de
subsistemul principal.

207
cap. 3 Sistemul de fabrica\ie

c) La determinarea capacit[\ii de produc\ie se admite existen\a

unui grad de asigurare normal al sistemului de fabrica\ie cu
resurse materiale =i umane, f[r[ a se lua ]n considerare
deficien\ele de orice natur[ care vor influen\a indicele de
utilizare al capacit[\ii.
d) Capacitatea are un caracter dinamic fiind influen\at[ simultan
de difer\i factori, ceea ce face necesar[ recalcularea ei pentru
eviden\ierea modific[rilor ]n timp.
}n conformitate cu aceste principii, determinarea capacit[\ii
parcurge urm[toarele etape:
I. Culegerea =i prelucrarea informa\iilor primare de la
compartimentele:
- proiectare tehnologic[;
- organizarea produc\iei;
- mecano-energetic;
- planificare.
Informa\iile primare necesare sunt:
- produc\ia fizic[ planificat[, QI,pl, buc/utpp, pentru produsul I;
- num[rul de repere j al; fiec[rui produs I;
- num[rul de utilaje, buc, pe grupe de utilaje m = 1,2, …, U
- ariile suprafe\elor productive, Ap, m2;
- elementele necesare pentru calculul fondului de timp;
- normele de timp sau de produc\ie pentru fiecare opera\ie k;
- coeficien\ii medii de ]ndeplinire ai normelor

II. Calculul capacit[\ii de produc\ie pentru sistemul considerat,

inclusiv a locurilor ]nguste (cu deficit de capacitate de produc\ie) =i a
locurilor largi (cu excedent de capacitate de produc\ie) prin una
dinurm[toarele dou[ metode:

208
INGINERIA SISTEMELOR DE PRODUC|IE

a) Metode bazate pe rela\ia de principiu pentru calculul

capacit[\ii, aplicate ]n cazul unei ]ntreprinderi existente, pentru
care sunt impuse sarcinile produc\iei fizice conform unor
criterii de optimizare (conjunctur[ economic[, balan\e de plan)
=i sunt date/cunoscute m[rimile caracteristice Mc, Np, NT.
b) Metode bazate pe programarea matematic[ care urm[resc
optimizarea sistemului dup[ diferite criterii:
• Minimizarea num[rului de utilaje;
• Minimizarea investi\iilor necesare dezvolt[rii sau reutil[rii;
• Maximizarea indicelui de utilizare a capacit[\ii, ceea ce este
echivalent =i cu optimizarea planului de produc\ie.
Aceste metode se aplic[ ]n cazul ]ntreprinderilor noi sau a celor care se
reorganizeaz[/restructureaz[.

III. Elaborarea unui plan de m[suri tehnico-organizatorice pentru

eliminarea deficitului de capacitate =i ]nc[rcarea excedentului.

4.4.4 }mbun[t[\irea utiliz[rii capacit[\ii de fabrica\ie

Consider`nd factorii de influen\[ ai capacit[\ii de produc\ie de

regim, ]mbun[t[\irea capacit[\ii de produc\ie se poate face ]n general
prin:
1. m[suri cu caracter extensiv : m[rirea fondului de timp
disponibil prin extinderea lucrului ]n trei schimburi (dac[ se
poate asigura fo\a de munc[ necesar[, inclusiv prin poliservirea
utilajelor) =i reducerea duratei repara\iilor, inclusiv prin
efectuarea lor]n zilele sau pe duratele schimburilor
nelucr[toare; folosirea tuturoe utilajelor din inventarul

209
cap. 3 Sistemul de fabrica\ie

]ntreprinderii =i cre=terea gradului de ocupare a surpafe\elor

productive.
2. m[suri cu caracter intensiv : reducerea duratei normei de timp
=i cre=terea coeficientului mediu de ]ndeplinire a normelor prin
optimizarea regimurilor tehnologice, a dot[rii cu SDV-uri, a
mecaniz[rii – automatiz[rii func\ie de m[rimea seriei de
fabrica\ie, aplicarea de tehnologii noi prin cre=terea calific[rii
executan\ilor, eliminarea rebututrilor =i remanierilor,
simplificarea constructiv[ =i tehnologic[ a produselor.
3. M[suri cu caracter intensiv – extensiv : extinderea organiz[rii
]n flux a fabrica\iei, aplicarea metodelor avansate de conducere
=i de organizare a muncii, extinderea cooper[rii cu alte
]ntreprinderi fie pentru acoperirea deficitelor fie pentru
]nc[rcarea excedentelor de capacitate de produc\ie.
4. Numai dup[ epuizarea tuturor acestor c[i de ]mbun[t[\ire a
utiliz[rii capacit[\ilor de produc\ie este justificat[ apelarea la
fonduri de investi\ii pentru dezvoltarea parcului de utilaje sau
pentru construirea de noi cl[diri destinate realiz[rii proceselor
de fabrica\ie/produc\ie.

4.5 Dimensionarea suprafe\elor pentru structuri de

fabricare

Pentru oricare din tipurile structurilor de produc\ie determinarea

ariilor necesare ]n cl[dirile industriale ale ]ntreprinderilor constructoare
de ma=ini utilizeaz[ acelea=i metode =i parcurge acelea=i etape de calcul.
Pentru o cl[dire industrial[ de produc\ie cu mai multe nivele n, se
define=te aria desf[=urat[, Ad, cu rela\ia:

210
INGINERIA SISTEMELOR DE PRODUC|IE

Ad = ∑ Aniv = ∑ (A per + Au ) = ∑ (Aper + A prod + Aaux + Acirc + Aanex )

n n n

(3.27)
unde Aniv este aria nivelului n, definit[ ca aria sec\iunii orizontale a
cl[dirii la nivelul respectiv, determinat[ de conturul s[u exterior. La
nivelul zero al construc\iei se define=te aria construit[.
Aper – suma ariilor proiec\iilor orizontale ale sec\iunilor pere\ilor,
panourilor, st`lpilor interiori =i exteriori pentru nivelul n;
Au – aria util[ a nivelului n;
Aprod – aria de produc\ie a nivelului n, destinat[ proceselor
tehnologice de fabricare principale, pentru: utilaje de fabricare cu
suprafe\e aferente de circula\ie =i serviciu, utilaje de transport special
(c[i cu role, benzi transportoare etc.), locuri pentru depozite
interopera\ionale de produc\ie neterminat[ =i depozite specifice
proceselor tehnologice naturale (uscare, r[cire etc.);
Aaux – aria auxiliar[ a nivelului n, destinat[ proceselor de fabricare
auxiliare: deopzite de materiale, combustibili, lubrifian\i, SDV –uri,
piese de schimb, produse finite, de=euri, ateliere de ]ntre\inere repara\ii
pentru utilaje, SDV –uri, sec\ii de gaze tehnice (O2, C2H2, CO2 etc.),
sta\ii de transformare, compresoare, gospod[rii de combustibil, locuri
pentru controlul tehnic de calitate, garaje etc.
Acirc – aria de circula\ie pentru nivelul n, care este suma ariilor
coridoarelor, sc[rilor =i ascensoarelor de folosin\[ comun[, liniilor de
cale ferat[ =i al c[ilor carosabile din interiorul cl[dirilor (nu se include
culoarele de circula\ie ]ntre utilaje sau bancuri de lucru =i suprafe\ele de
servire a utilajelor tehnologice);
Aanex – aria anex[ pentru nivelul n, ca sum[ a ariilor laboratoarelor,
birourilor administra\iei, ]nc[perilor social-sanitare (vestiare, sp[l[torie,
s[li de =colarizare etc.), ]nc[perilor pentru paz[.

211
cap. 3 Sistemul de fabrica\ie

Aria productiv[ este definit[ de rela\ia:

Aprod = AUT + At (3.28)

unde AUT este aria ocupat[ de utilaje =i instala\ii tehnologice,

definit[ de dreptunghiul ]n care se ]nscrie utilajul cu componentele sale;
At – aria tehnologic[, necesar[ pentru servirea direct[ a utilajelor de
c[tre operatori, accesul acestora la culoarele de circula\ie ale halei,
locurile de munc[ pentru asamblare manual[, depozitarea
interopera\ional[, amplasare SDV-uri, distan\ele dintre utilajele
al[turate.
Se define=te gradul de ocupare al halelor =i sec\iilor de produc\ie
prin raportul:
AUT + A AUT + At
GO = = (3.29)
Aint AUT + At + Acirc

unde Aint este aria interioar[ a halelor de produc\ie.

Gradul de ocupare al halelor industriale depinde de tipul proceselor
tehnologice de fabricare desf[=urate, av`nd valori de la 0,78 pentru
prelucr[ri prin a=chiere la produc\ia de serie mic[ =i unicate p`n[ la 0,85
pentru liniile mecanizate de vopsire.
Dimensionarea ariilor suprafe\elor =i spa\iilor industriale se face
prin metodele:
a) calcul analitic, ]n situa\ia ]n care se impune o dimensionare
foarte exact[;
b) intocmirea planului de amplasare detaliat[ a utilajelor,
echipamentelor, mobilierului =i locurilor de munc[, elaborat cu
ajutorul machetelor, respect`nd distan\ele normalizate de
amplasare =i l[\imile normalizate ale culoarelor de circula\ie;
c) transpunerea , pornind de la m[rimea spa\iilor utilizate ]n cadrul
unei ]ntreprinderi similare ca profil, aduc`ndu-se corecturile

212
INGINERIA SISTEMELOR DE PRODUC|IE

necesare, ]n raport cu cerin\ele de ]mbun[t[\ire pentru situa\ia

proiectat[;
d) pe baza normativelor de utilizare a spa\iului

}n final, indiferent de metoda utilizat[, ariile suprafe\elor necesare

pentru structurile de produc\ie se determin[ pe baza studiului comparativ
al variantelor planurilor de amplasare detaliate, aleg`nd solu\ia cu
intensitate minim[ a traficului =i grad de ocupare maxim.

4.6 Proiectarea amplas[rilor pentru structuri de fabricare

}n general prin amplasare se ]n\elege dispunearea ]n spa\iu ]n

cadrul ]ntreprinderii a elementelor structurii de fabrica\ie/produc\ie:
utilaje, locuri de munc[, celule sau linii de fabrica\ie, ateliere =i sec\ii,
depozite etc. Orice amplasare concretizeaz[ de fapt premisa leg[turilor
dintre componentele structurii de fabrica\ie/produc\ie.
Amplasarea optim[ se face pe baze multicriteriale:
- economie de spa\iu;
- minim de deplas[ri ale obiectelorsau operatorilor;
- elasticitate amxim[ a reamplas[rilor =i extinderi
viitoare;
- reducerea la minim a stocurilor de produc\ie
neterminat[;
- condi\ii optime de munc[ pentru personal.
Efectul unei amplas[ri optime este reducerea investi\iilor sau a
costurilor, respectiv cre=terea cre=terea capacit[\ii de fabrica\ie/produc\ie
=i a productivit[\ii muncii.
O prim[ orientare ]n optimizarea amplas[rilor este dat[ de
tipurile de amplas[ri ale posturilor de lucru (figura 3.6) ]n cadrul

213
cap. 3 Sistemul de fabrica\ie

cl[dirilor (halelor industriale) corespunz[toare tipurilor de structuri

optime de fabricare:
F) amplasare ]n linie de produc\ie ]n flux, c`nd locurile de munc[ sau
utilajele sunt dispuse ]n ordinea cronologic[ a desf[=ur[rii opera\iilor cu
variantele: linii ]n flux monoobiect =i linii ]n flux multiobiect;
C) amplasare celular[ pentru cazul produc\iei de serie mijlocie sau mic[,
utilajele sau locurile de munc[ necesare efectu[rii tuturor opera\iilor
pentru o categorie de repere cu caracteristici apropiate (form[,
dimensiuni, precizie) =i tehnologie similar[ fiind dispuse ]ntr-o <celul[
de produc\ie>;
G) amplasare pe grupe omogene tehnologic (func\ional[) pentru
produc\ia de serie mic[ =i unical[, c`nd utilajele sau locurile de munc[
sunt dispuse grupat pe tipuri de opera\ii (grupa strunguri, ma=ini de
frezat, ma=ini de rectificat etc.);
M) amplasare mixt[ care combin[ tipurile F, C, G potrivit tipului de
produc\ie pe locuri de munc[, cumul`nd avantajele fiec[rui tip de
amplasare.
Proiectarea amplas[rilor ca etap[ a proiect[ri structurilor de
fabrica\ie =i de produc\ie se desf[=oar[ ]n urm[toarele faze:
1) Culegerea datelor necesare;
2) Elaborarea schemei de amplasare optim[;
3) Proiectarea pe variante a planurilor de amplasare;
4) Alegerea variantei optime.
1) Datele necesare proiect[rii amplas[rilor sunt:
• Posturile de lucru;
• Ariile desf[=urate necesare fiec[rui post de lucru;
• Restric\iile privind utilizarea spa\iului;
• Normele privind amplasarea utilajelor;
• Normele pentru spa\iile de circula\ie ]n hale industriale;

214
INGINERIA SISTEMELOR DE PRODUC|IE

• Gradul minim de ocupare al suprafe\elor;

• Structura cl[dirilor industiale existente;
• Re\elele energetice =i de ap[-canalizare existente.

Tabelul 3.1
Norme pentru spa\ii de circula\ie ]n hale industriale

Nr. Destina\ia circula\iei Dimensiune, m

crt. Mij. de Culoar
transport
1 Pietoni ]n ambele sensuri =i c[rucioare ]ntr-un singur sens 0,7 1,0
2 C[rucioare ]n ambele sensuri cu loc de a=teptare la cap[tul halei 0,7 1,0
3 Electrocare, electrostivuitoare sau motocare ]ntr-un singur sens 1,4 1,6
4 Electrocare, electrostivuitoare sau motocare ]n ambele sensuri cu 1,4 1,6
loc de a=teptare la cap[tul halei
5 Camion ]ntr-un sens 2,4 3,0
6 Camion ]n ambele sensuri cu loc de a=teptare la cap[tul halei 2,4 3,0

Tabelul 3.2
Norme pentru amplasarea utilajelor

Nr. Distan\a Dimensiune, m

crt
1 L[\imea maxim[ a zonei libere ]n fa\a utilajului spre coridorul de 0,3
circula\ie
2 Distan\a dintre utilaj =i st`lp, zid sau elemente de ]nc[lzire, c`nd nu 0,4
este loc de circula\ie sau de lucru
3 Distan\a dintre dou[ utilaje a=ezate paralel sau ]ntre dou[ bancuri de 0,8
lucru simple ]ntre care exist[ un singur loc de lucru (un operator)
4 Distan\a dintre dou[ utilaje a=ezate paralel sau ]ntre dou[ bancuri de 1,4
lucru duble, ]ntre care exist[ duo[ locuri de lucru (doi operatori spate
]n spate)

2) Optimizarea schemei de amplasare se face prin una din

metodele:
a) teoretice, care apeleaz[ la programarea matematic[, simularea cu
metode probabilistice etc., materializate ]n diverse produse program
(soft);
b) metode practice: metoda verigilor =i metoda gamelor fictive.

215