Cursul 3 PROCESE TEHNOLOGICE DE PRELUCRARE ȘI CONTROL 1

1.4.2. Alegerea semifabricatelor

Deoarece costul piesei prelucrate este mult influenţat de semifabricatul utilizat, se impune o
analiză atentă şi o alegere raţională a semifabricatului. În general costul prelucrării mecanice a
unei piese este mai ridicat decât costul realizării semifabricatului. Cu cât forma geometrică şi
dimensiunile semifabricatului sunt mai apropiate de cele ale piesei finite, cu atât costul
prelucrării mecanice este mai mic; în schimb semifabricatul este mai scump datorită faptului
că are o formă constructivă mai complicată şi o precizie mai ridicată. Deci pentru o alegere
corectă a semifabricatului se impune calculul costului cumulat al elaborării semifabricatului şi
al prelucrării mecanice.

Pentru alegerea semifabricatului se va ţine cont de următoarele recomandări de ordin general:

 Piesele cu formă complexă solicitate la sarcini mici, în producţia de serie mare sau de
masă, se realizează din semifabricate turnate din aliaje de aluminiu;
 Piesele cu formă complexă, care nu sunt supuse unor sarcini cu şoc sau la solicitări mari,
de regulă se realizează din semifabricate turnate din fontă cenuşie;
 Piesele cu formă complexă care suportă sarcini mari, în producţia de serie mare sau de
masă, se realizează din semifabricate turnate din oţel;
 Piesele care nu au configuraţie complicată şi necesită un fibraj continuu se realizează din
semifabricate forjate sau matriţate. Semifabricatele matriţate se utilizează de regulă în
cazul producţiei de serie şi de masă;
 Piesele de dimensiuni mici, cu o configuraţie simplă şi fără diferenţe mari între secţiunile
transversale, se pot realiza din semifabricate laminate.

Proprietatea unei piese sau produs de a putea fi realizat la volumul de producţie cerut, cu
cheltuieli minime, se numeşte tehnologicitate. Tehnologicitatea unui produs este apreciată pe
baza următoarelor elemente:
 Raţionalitatea concepţiei constructive;
 Gradul de standardizare şi tipizare a pieselor şi subansamblelor componente, respectiv a
diverselor elemente constructive: filete, module ale roţilor dinţate, diametre ale găurilor,
canale de pană, caneluri, raze de rotunjire, etc;
 Consumul de materiale;
 Concordanţa formei constructive a pieselor cu particularităţile diferitelor procedee de
fabricare.
Aprecierea tehnologicităţii unui produs se poate face cu ajutorul unor indici tehnico-
economici, cum sunt:
 Masa produsului;
 Gradul de utilizare a materialului:
m
u  , (1.22)
mc
în care m este masa produsului, iar mc este masa materialului consumat pentru fabricarea
produsului;
 Gradul de standardizare a pieselor:
n
p  s , (1.23)
nt
în care ns reprezintă numărul de piese standardizate, iar nt – numărul total de piese ale
produsului;
 Costul fabricării produsului.
 Cursul 3 PROCESE TEHNOLOGICE DE PRELUCRARE ȘI CONTROL 2

Corelarea formei constructive a pieselor cu particularităţile diferitelor procedee de fabricare

este una din cele mai importante deziderate pentru asigurarea tehnologicităţii unui produs.
Necorelarea formei constructive a pieselor cu procedeele de prelucrare disponibile duce la
creşterea consumului de materiale, energie şi manoperă, deci a costului produsului.

a) Tehnologicitatea semifabricatelor turnate. Forma semifabricatelor turnate trebuie să

preîntâmpine producerea defectelor interne specifice turnării. Un defect frecvent al
semifabricatelor turnate este producerea suflurilor, cauzată de forma constructivă
neadecvată evacuării gazelor din forma de turnare. În figura 1.13 sunt prezentate două
soluţii constructive pentru un semifabricat turnat. Soluţia a este nerecomandată deoarece
datorită spaţiilor orizontale mari în timpul turnării bulele de aer se adună în partea
superioară a acestor spaţii, ceea ce conduce la producerea de sufluri, respectiv zone de
porozitate mare. De aceea este mult mai convenabil ca suprafeţele orizontale mari să fie
înlocuite cu suprafeţe înclinate (soluţia b), ceea ce permite bulelor de aer şi impurităţilor
să se ridice în maselotă.

a b

Figura 1.13. Evitarea suflurilor la semifabricatele turnate

În scopul micşorării manoperei necesare realizării semifabricatelor turnate este necesar ca

forma constructivă a acestora să fie cât mai simplă şi mai avantajoasă din punctul de
vedere al realizării formei şi miezului de turnare. Este recomandată evitarea aşa-ziselor
“colţuri moarte” şi “adâncituri”. Suprafeţele plane trebuie să tangenteze suprafeţele
cilindrice. De asemenea, trebuie evitată creşterea nejustificată a gabaritului pieselor (figura
1.14) în vederea reducerii atât a consumului de material pentru piesă şi forma de turnare,
cât şi a manoperei.

l1 l2 < l1

a b

Figura 1.14. Gabaritul semifabricatelor turnate

b) Tehnologicitatea semifabricatelor forjate şi matriţate. La un semifabricat matriţat, poziţia

suprafeţei de separaţie trebuie să permită o matriţare convenabilă, să asigure un deşeu
minim de material, să permită scoaterea uşoară a semifabricatului din matriţă, debavurarea
simplă şi să conducă la simplificarea prelucrării mecanice ulterioare. De aceea se
recomandă ca suprafaţa de separaţie să fie cuprinsă în planul de simetrie al
 Cursul 3 PROCESE TEHNOLOGICE DE PRELUCRARE ȘI CONTROL 3

semifabricatului (figura 1.15.b), deoarece astfel se reduce costul matriţei, se simplifică

debavurarea, centrarea şi prelucrarea prin aşchiere.

a b

Figura 1.15. Planul de separaţie al semifabricatelor matriţate

Piesele perechi (stânga-dreapta) trebuie să poată fi obţinute cu aceeaşi matriţă pentru a

permite prelucrarea ulterioară cu aceleaşi dispozitive. Soluţia din figura 1.16.a necesită
matriţe diferite pentru obţinerea semifabricatelor şi dispozitive diferite pentru prelucrarea
prin aşchiere. Aceste dezavantaje sunt eliminate de soluţia din figura 1.16.b.

A B
A-A B-B

A B
a - nerecomandat
A B
A-A B-B

A B
b - recomandat
Figura 1.16. Simetria pieselor matriţate

c) Tehnologicitate semifabricatelor sudate. La proiectarea schemelor de sudare trebuie să se

respecte o serie de reguli:
 Trebuie evitate îmbinările între piese cu secţiuni mult diferite. În cazul sudării a două
piese cu diferenţă de secţiune mai mare de 25% (figura 1.17.a) se recurge la subţierea
piesei cu secţiune mare la capătul de îmbinare (figura 1.17.b);

a b
Figura 1.17. Sudarea a două piese cu secţiuni mult diferite

 La conceperea structurilor sudate trebuie avută în vedere reducerea tensiunilor

remanente generate de deformaţii termice frânate;
 Trebuie evitate îmbinările sudate cu concentratori de tensiune puternici prin folosirea
razelor de racordare mari sau prin prelucrarea suplimentară a zonei adiacente
cordonului de sudură.