UNIVERSITATEA PETROL-GAZE PLOIEŞTI

Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică

Specializarea: IEDM-ID
Semestrul VI (anul III, semestrul al II-lea)
Departamentul de Inginerie Mecanică
DISCIPLINA: UTILAJE PETROLIERE

TEMA DE PROIECTARE
Nr. 22 din 11.03.2017

1. GENERALITĂŢI
1.1. Denumirea temei:
„Proiectarea şi exploatarea troliului de foraj (TF) al unei instalaţii de foraj (IF)”.
1.2. Beneficiar: Departamentul de Inginerie Mecanică.
1.3. Data lansării temei: 11.03.2017.
1.4. Termen de predare: 16.06.2017.
1.5. Caracterul lucrării: proiect de an.
2. OBIECTUL ŞI CONŢINUTUL TEMEI
2.1. Obiectul temei: troliul de foraj (TF).
2.2. Caracterul temei: proiectare funcţională şi constructivă, exploatare şi întreţinere.
2.3. Programul din care face parte: „Proiectarea de IF destinate construirii sondelor de petrol şi
gaze, cu performanţe ridicate, adaptate cerinţelor pieţei mondiale, şi exploatarea lor raţională”.
2.4. Destinaţia temei: studenţilor din anul III IEDM-ID.
2.5. Scopul temei: 1)însuşirea cunoştinţelor predate la disciplina Utilaje petroliere; 2)deprinderea
activităţilor de proiectare şi de exploatare a utilajului petrolier de schelă prin aplicarea
cunoştinţelor de la disciplinele de specialitate; 3)insusirea redactarii corecte a unei lucrari
stiintifice / proiect.
2.6. Obiectivele urmărite prin rezolvarea temei: îmbunătăţirea construcţiei şi funcţionării TF în
cadrul sistemului de manevră (SM) prin: a)reducerea complexităţii mecanice a SM;
b)optimizarea funcţionării SM; c)exploatarea raţională a SM.
2.7. Implicaţii economice: 1) folosirea eficientă a puterii instalate a IF; 2) reducerea consumului
de metal al elementelor TF şi, ca urmare, obţinerea unei greutăţi specifice (raportate la unitatea
de putere) minime; 3) creşterea fiabilităţii componentelor TF şi, deci, reducerea la minimum a
timpului neproductiv al IF rezultat din defecţiuni.
2.8. Conţinutul temei: 1) documentaţia corespunzătoare alegerii şi execuţiei unor elemente
componente ale TF, însoţită de memoriul justificativ; 2) măsuri practice de exploatare şi
întreţinere a TF.
3. CERINŢE TEHNICE
3.1. Datele iniţiale de proiectare: 1) adâncimea finală a sondei HM =4200m; 2) programul de
tubare a sondei yT.j {0,12; 0,4; 0,65; 1}; DCB.j {185/8; 133/8; 95/8; 65/8}; 3) tipul acţionării
(TA): DH; 4) gradul de transportabilitate (Grd.T): SAn (T), S-M.
3.2. Se preferă alegerea maşinilor, transmisiilor, utilajelor şi organelor de maşini tipizate, în
conformitate cu parametrii obţinuţi din calcul.

EXECUTANT, CONDUCĂTOR TEMĂ,

Şef lucr. dr. ing. SIMION PAREPA

1
 UTILAJE PETROLIERE

Tema: „Proiectarea troliului de foraj (TF) al sistemului de manevră (SM) al unei instalaţii
de foraj (IF)”

CUPRINS
INTRODUCERE
1. ALEGEREA INSTALAŢIEI DE FORAJ
1.1. Programul de constructie al sondei
1.2. Determinarea profilurilor coloanelor de burlane si a greutatii fiecarei coloane
1.3. Alegerea sapei pentru forajul putului de exploatare
1.4. Alegerea tipodimensiunii de prajini grele si calculul lungimii ansamblului de
adancime
1.5. Verificarea la flambaj a ansamblului de prajini grele si determinarea componentei
ansamblului de adancime
1.6. Alegerea tipodimensiunii de prajini de foraj si calculul lungimii ansamblului superior
al garniturii de foraj
1.7. Alegerea prajinii de antrenare
1.8. Alegerea instalatiei de foraj
1.9. Concluzii
2 ALEGEREA PRINCIPALELOR UTILAJE ALE INSTALAȚIEI DE FORAJ ȘI
PREZENTAREA PARAMETRILOR ȘI CARACTERISTICILOR LOR
2.1. Alegerea capului hidraulic
2.2. Alegerea ansamblului macara-cârlig
2.3. Alegerea geamblacului de foraj
2.4. Alegerea elevatorului cu pene
2.5. Alegerea elevatorului pentru prăjini de foraj
2.6. Alegerea chiolbașilor
2.7. Alegerea cablului de manevra
2.8. Alegerea troliului de foraj
2.9. Concluzii
3.PARAMETRII SI CARACTERISTICILE MOTOARELOR/GRUPURILOR DE
ACTIONARE SI A CALCULULI PUTERII INSTALATE
3.1 Parametrii si caracteristicile motoarelor/grupurilor de actionare
3.2 Alegerea modului de actionare
3.3 Puterea consumatorilor auxiliari de forta
3.4 Calculul puterii instalate
3.5 Concluzii
4. LANŢUL CINEMATIC AL SISTEMULUI DE MANEVRĂ
4.1 Reprezentarea lantului cinematic al sistemului de manevra(SM) si determinarea
numarului de trepte de viteza
4.2 Tipuri de transmisii mecanice utilizate in cadrul lantului cinematic al SM si parametrii
acestora
4.3 Tipuri de cuplaje folosite in cadrul SM
4.4. Modul de obţinere a treptelor de viteză şi determinarea rapoartelor de transmitere
totale
4.5. Determinarea parametrilor dimensionali ai tobei de manevră (TM)
4.6. Diagrama de ridicare
4.7. Concluzii
5. CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

2
 INTRODUCERE

Un proiect înseamnă o lucrare tehnica întocmita pe baza unei teme date, care cuprinde
calculele tehnico-economice, desenele, instrucţiuni de montaj si întreţinere etc., necesare
executării unei instalaţii, construcţii, maşini, unui utilaj, dispozitiv, unei scule etc.
Lucrarea tehnica este un studiu scris asupra unui subiect cu caracter tehnic, o scriere, o
opera ştiinţifica.
Lucrarea ca studiu scris este acţiunea de a lucra / de a studia si rezultatul ei, adică o
munca intelectuala susţinuta depusa in vederea însuşirii de cunoştinţe ştiinţifice temeinice intr-
un anumit domeniu de specialitate.
In ceea ce priveşte metoda de lucru vom utiliza o metoda cu profund caracter
fenomenologic, având in vedere adevărul exprimat de academicianul Dumitru Dumitrescu (un
mare hidrotehnician roman), si anume: „Un calcul concret este complet numai când pătrunde in
esenţa invizibilă a fenomenului”. [3]
Dezvoltare utilajului petrolier este legata de dezvoltarea metodelor de foraj, extracţie,
transport si prelucrare a petrolului.
Instalaţiile de foraj, in funcţie de metodele de foraj folosite, au avut următoarea evoluţie:
a) foraj percutant (cu cablu sau cu prăjini);
b) foraj percutant hidraulic;
c) foraj rotativ hidraulic;
d) forajul cu turbina si motor elicoidal.
Tendinţele care se manifesta in evoluţia instalaţiilor de foraj sunt:
• creşterea puterii instalate si a capacităţii instalaţiilor de foraj construite;
• creşterea valorilor parametrilor cinematici si dinamici (viteze, sarcini, presiuni,
debite);
• modularea si interschimbabilitatea elementelor componente;
• folosirea transmisiilor hidraulice si pneumatice;
• acţionarea instalaţiei diesel-hidraulic, diesel electric in curent continuu, sau cu
turbine cu gaze;
• automatizarea si mecanizarea.
Instalaţiile de extracţie diferă si ele in funcţie de metoda de extracţie utilizata:
a) erupţie captata (naturala);
b) erupţie artificiala;
c) pompare;
d) exploatare secundara:
• injecţie de apa sau de gaze, care se poate face extracontural sau
intracontural;
• stimulare aflux de petrol prin fisurare hidraulica sau injecţie de abur;
• combustie subterana. [1]
Forajul si construcţia sondelor, exploatarea zăcămintelor de tatei si gaze si transportul
produselor sunt bazate pe utilizarea unui volum foarte mare de material tubular, diversificat ca
forma si dimensiuni, cu performante la limita superioara a posibilităţilor tehnice actuale.
Realizările privind adâncimile de foraj (peste 8000 m la sondele de gaze si peste 10000 m la
sondele pentru tatei), debitele si presiunile fluidelor transportate (diametrul conductelor de pana
la 1420 mm si presiuni de pana la 120 bar) si perspectiva desfăşurării forajelor până la adâncimi
de 15000 m sunt determinate de progresele realizate in domeniul formelor constructive,
materialelor, tehnologiilor de fabricaţie şi control, precum şi a bazei de calcul de rezistenta şi
stabilitate pentru garnitura de foraj, burlanele pentru tubaj, ţevile de extracţie şi conducte.

In domeniul garniturii de foraj, in cadrul actualelor forme constructive, se remarca

introducerea unor materiale si tratamente termica care sa conducă la obţinerea gradelor de
rezistenta superioare. De asemenea, se extinde utilizarea prăjinilor de foraj din aliaje de
aluminiu, realizate ca prototip si in tara noastră.

3
 O modificare relativ recenta in structura materialului tubular o reprezintă acceptarea
generala a burlanelor pentru tubaj si a ţevilor de extracţie sudate fabricate din platbanda prin
deformare plastica si sudare electrica prin presiune pe generatoare. Aceasta tehnologie de
fabricaţie oferă avantajul adaptării cu uşurinţa la fabricarea unei game largi de diametre si
grosimi de perete superioare celei laminate. Procedeul implica, totodată, utilizarea unor oteluri
cu un grad mai ridicat de puritate si o tehnologie moderna de sudare si control nedistructiv.
Creşterea adâncimii de foraj ridica problema ca, pe lângă asigurarea unor caracteristici
mecanice cat mai ridicate ale materialului tubular, sa fie garantata si siguranţa la exploatarea in
medii corosive si in medii acide cu hidrogen sulfurat. Aceste cerinţe contradictorii se rezolva
printr-un complex de masuri privind creşterea purităţii otelului si aplicarea unor tratamente
termice riguros conduse, care sa asigure încadrarea limitei de curgere intr-un domeniu restrâns
de valori.
In cadrul sondelor corosive, se remarca tendinţa de extindere a utilizării materialului
tubular executat din otel inoxidabil si din superaliaje pe baza de nichel sau cobalt. Deşi costul
acestora este foarte ridicat, ele sunt superioare din punct de vedere tehnico-economic soluţiilor
actuale prin faptul ca rezistenta ridicata permite utilizarea ţevilor de extracţie cu pereţi subţiri -
dublând practic producţia sondei si făcând inutile injectarea inhibitorilor de coroziune si
intervenţiile in exploatare.
Evitarea accidentelor in exploatarea materialului tubular este legata direct atât de tehnica
de control cat si de proporţia acesteia. De aceea, pe plan mondial se manifesta, pe de o parte,
tendinţa de creştere a volumului si complexităţii operaţiilor de control uzinal si, pe de alta parte,
efectuarea controlului in condiţii de şantier de către firme specializate. Se utilizează unităţi
complexe de control nedistructiv, care asociază metode de control magnetic, cu ultrasunete si cu
radiaţii, care asigura depistarea defectelor, a orientării si dimensiunilor acestora, măsurarea
grosimii de perete si sortarea materialului tubular in funcţie de marca otelului.
In paralel cu dezvoltarea unor noi materiale si tehnologii de fabricaţie, care sa sigure
performante maxime materialului tubular, valorificarea deplina a caracteristicilor acestuia a
impus modernizarea bazei calculului de rezistenta si stabilitate si dezvoltarea a noi tipuri
constructive, in principal privind îmbinările filetate. Se remarca in aceste sens aplicarea metodei
elementului finit la calculul îmbinărilor filetate, determinare presiunii exterioare critice de
pierdere a stabilităţii burlanelor pentru tubaj la solicitări compuse ţinând seama de erorile de
forma, de abaterile grosimii de perete si de nivelul tensiunilor proprii, calculul durabilităţii
garniturii de foraj pe baza metodelor mecanicii ruperii materialelor, precum si dezvoltarea unei
game largi de forme constructive pentru îmbinările filetate ale burlanelor pentru tubaj si ţevilor
de extracţie, cu rezistenta la smulgere si etanşeitate sporite.
Obiectivul utilizării la parametri maximi a materialului tubular se realizează prin luarea in
consideraţie a ansamblului problemelor privind proiectarea, construcţia si exploatarea acestuia.

4
 1. ALEGEREA TIPULUI DE INSTALAŢIE DE FORAJ

1.1. Programul de construcţie al sondei 15 Luceafarul

Modul de întocmire a programelor de tubaj diferă, in foarte mare măsura, in funcţie de
tipul sondelor si de caracteristicile geologice ale regiunii in care urmează sa fie săpată sonda
respectiva.
Pentru sondele de exploatare din regiunile bine cunoscute, in care programe similare de
tubaj au mai fost efectuate, problema se rezuma mai mult la o raţionalizare a procedeelor de
lucru utilizate, in scopul scăderii preţului de cost al sondei si, totodată, a îmbunătăţirii condiţiilor
de săpare si exploatare.
Una din cele mai dificile probleme in stabilirea programului de tubaj, o constituie
estimarea adâncimii formaţiunilor ce trebuie traversate, si mai ales presiunilor acestor
formaţiuni.
Stabilirea programului de tubaj al unei sonde, in special la sondele de explorare din
regiuni cu caracteristici insuficient de bine cunoscute, sau numai estimate, consta in a determina
numărul, dimensiunea si adâncimea de fixare a coloanelor necesare, rezultate, din luarea in
considerare a tuturor caracteristicilor geologice s-i petrografice ale formaţiunilor ce urmează a fi
traversate.
In acest scop se stabileşte, mai întâi, adâncimea si diametrul coloanei de explorare (sau a
„coloanei pierdute"), care condiţionează diametrul coloanelor precedente si care sunt
determinate de următorii factori principali:
• echipamentul de fund necesar aplicării metodei de extracţie artificiala a sondei;
• producerea simultana din mai multe orizonturi, metoda care necesita mai multe garnituri
de tubing, izolate intre ele prin pachere;
• metoda de producţie ce va fi folosita (coloana perforata, utilizări de filtre etc);
• alternativa săpării in continuare a sondei, la o data ulterioara.
Diametrul coloanei va avea valoarea minim necesara ce rezulta din condiţiile enumerate
mai sus. Se va tine seama de spaţiul din interiorul coloanei, necesar fixării diverselor tipuri de
echipament de producţie, inclusiv de spaţiul pentru efectuarea in condiţii acceptabile a lucrărilor
de instrumentaţie pentru recuperarea eventualelor piese care rămân la put.
In eventualitatea continuării forajului la o data mai târzie, trebuie acordata intervalului
următor aceeaşi luare in considerare a condiţiilor de punere in producţie, ca pentru intervalul
prezent.
In cazul ca nu exista intenţia de continuare a forajului, condiţiile de punere in producţie a
formaţiunii următoare mai adânci, sunt in realitate acelea care reprezintă factorul principal de
care trebuie sa se tina seama. Trebuie avut, de asemenea, in vedere ca pentru adâncirea in
continuare a sondei, sapa de dimensiune adecvata trebuie sa treacă prin actuala coloana de
producţie (exploatare) si ca dimensiunea se limitează la dimensiunea echipamentului de
producţie pentru orizontul următor.
Făcând abstracţie de eventuala continuare a forajului la orizonturi mai adânci, diametrul
coloanei de exploatare se alege, pentru cazurile uzuale de producere a sondei, de dimensiunile 4
1/2"... 5 1/2", si numai in cazuri rare (pentru sonde cu productivitatea presupusa a fi foarte mare,
sau pentru sondele cu probleme dificile in perioada de exploatare), de dimensiunea 65/8" sau
eventual mai mari. In ceea ce priveşte sondele de prospecţiune săpate cu „diametru redus",
coloana de exploatare se alege, de obicei, de dimensiunea sub 41/2".
Nu trebuie sa se piarda din vedere faptul ca diametrul coloanei de exploatare determina si
diametrul celorlalte coloane si ca acesta are o importanta deosebita asupra costului total a tubarii
sondei.

5
 Pentru realizarea programului Sondei 15 Luceafarul trebuie să avem în vedere datele de
la sondele de explorare, de conturare dar și de la cele de corelare 1. Datele și informațiile despre
Sonda 15 Luceafarul se vor trece în Tabelul. 1 și Tabelul. 2.

Tabelul 1.1.1 Informații generale despre Sonda 15 Luceafarul

1 Sonda 15
2 Structura geologică Luceafarul
3 Caracter Exploatare petrol
4 Debit estimat 40 t/24h
5 Adâncimea proiectată (HM) 4200 m
5
18 /8 in x 504 m; 133/8 in x 1680 m;
6 Programul de tubare
95/8 in x 2730m; 65/8 in x 4200 m
7 Tipul instalației de foraj F 320-3 DH
 montare-demontare:
45 zile, pentru foraj;
8 Durata de realizare 4 zile, pentru probe;
 foraj: 96 zile;
 probe de producție: 6 zile

Tabelul. 1.1.2 Programul de construcție al Sondei 15 Luceafarul

HCB.j Tip Sapă cu trei conuri
DCB.j,
= LS, burlan DM.CB.j, CB.j, DS.Pj,
j CB yT.j in
LCB.j, m (mm)
e mm mm Tipul
m și ÎF in ÎFU-C
sapei
(mm)
185/8 API, 227/8 S
1 CS/A 504 504 0.12
(473,075) S
498.5 41.25
(581) 227/8 J
85/8REG

133/8 API, 171/2 M

2 CI(I) 1680 1176 0.4
(339,725) B
365.1 39.7
(444,5) 171/2 J
75/8REG

95/8 API, 131/4 MA

3 CI(II) 2730 1050 0.65
(244,475) L
269.9 33.35
(336,6) 131/4 DGJ
65/8REG

65/8 API, 81/2 MTA

4 CE 4200 1470 1
(168,275) L
187.7 14.1
(215.9) 81/2J,KGJ
41/2REG

Tabelul 1.1.3 Programul de construcție al Sondei 15 Luceafarul (continuare)

HCB.j
= CB.j, CB.r, Conditii de
j CB RCB.j RCB.r CSI.CB.j CSI.CB.r
LCB.j, mm mm foraj
m
1 CS/A 504 41.25 45 0.075 Normale
0.060 0.176 0,137
2 CI(I) 1680 39.7 45 0.075 Normale
0,060 0.159 0,137
3 CI(II) 2730 33.35 35 0.070 Complicate
0,060 0.161 0,137
4 CE 4200 14.1 15 0.072 Complicate
0,060 0.169 0,137
Diametrul coloanei precedente este determinat de mărimea admisibila a spaţiului inelar.
Pentru stabilirea raţionala a adâncimii de fixare a acestor coloane, este necesara o estimare cat
mai apropiata de realitate a caracteristicilor formaţiunilor ce urmează a fi traversate. In acest
scop este important a se cunoaşte:
• adâncimea formaţiunilor cu presiuni anormal de mari;
1
SONDE DE CORELARE - reprezintă sondele care au fost construite înainte în acea zonă unde urmează să se
construiască noua sonde. Informațiile ți datele de foraj de la acestea sunt folosite și la construcția noi sonde,
principalele date sunt referitoare la regimul de foraj (natura solului, tipul de sape folosite, zonele și mediile cu
pericole străbătute, temperatura maximă de la fundul puțuui de forat, etc).
6
 • zonele cu pierderi de circulaţie;
• zonele cu marne hidratabile si instabile;
• formaţiunile foarte dure si durata mare a forajului, cum si formaţiunile cu inclinare mare
a stratificării, apropiata de verticala;
• formaţiunile cu temperaturi foarte mari.
Cunoaşterea cu cat mai multa exactitate a acestor factori, facilitează formularea
programului de tubaj al sondei, acesta constituind etapa cea mai importanta a planificării
lucrărilor sondei respective.
Programul de tubaj cel mai simplu prevede tubarea a doua coloane, coloana de suprafaţa
si coloana de exploatare, si este utilizat la sondele de exploatare si la cele fără probleme dificile
de foraj, fiind cunoscut si sub numele de program cu coloana unica. Termenul este utilizat, in
special, in cazurile când se trece, pentru simplificarea tubajului, la înlocuirea printr-o singura
coloana de exploatare, atât a „coloanei pierdute", cat si a coloanei precedente care îndeplineşte
simultan rolul dublu de coloana intermediara si de coloana de exploatare.
In cazul ca înlocuirea este încununata de succes, măsura este recomandabila, ducând la
realizarea unei economii importante de material tubular, la mărirea vitezei de foraj si la evitarea
de avarii. In alte cazuri, insa, din cunoaşterea insuficient de precisa a comportării formaţiunilor,
metoda poate da naştere la dificultăţi importante legate de eventuala pierdere a unei sonde,
pierdere dificil de recuperat prin săparea de noi sonde cu acelaşi program simplificat.
Operaţia de tubare si cimentare a unei coloane de burlane la adâncimea proiectata poate
fi efectuata in condiţii bune daca intre burlanele componente si teren exista un spaţiu inelar de o
anumita mărime. Mărimea necesara acestui spaţiu inelar depinde de o serie de factori, intre care,
se pot enumera, ca fiind cei mai importanţi, următorii: lungimea porţiunii netubate (deschise) de
formaţiune traversata cu sapa; dimensiunea si tipul burlanelor care alcătuiesc coloana;
rectilinitatea si verticalitatea găurii sondei;natura formaţiunilor traversate; caracteristicile fluidului
de foraj; starea generală a găurii de sonda etc.

Din datele iniţiale cunoaştem următoarele:

- adâncimea finală a sondei, HM = 4200m;
- programul de tubare a sondei:
- adâncimea de tubare relativă pentru coloana de ordinul j:
yTj ∈ {0,12; 0,4; 0,65; 1}in;
- diametrul nominal al coloanei de tubare de ordinul j (diametrul exterior al coloanei, deci
şi a burlanelor din componenţa ei,
DCBj ∈ {185/8; 133/8; 95/8; 65/8} in.
H Tj
yTj = H M
(1.1.1)
în care: HTj este adâncimea de tubare a coloanei de ordinul j;
HM – adâncimea maximă (finală) a sondei.
HTj =yTj · HM (1.1.2)
HT1 = HCA = 0,12 · 4200 = 504 m;
HT2 = HCI(I) = 0,4 · 4200 = 1680 m;
HT3 = HCI(II) = 0,65 · 4200 = 2730 m;
HT4=HCE= 1 ∙ 4200 = 4200 m

în care: HCA - adâncimea de tubare a coloanei de ancorare;

HCI - adâncimea de tubare a coloanei intermediare;
HCE - adâncimea de tubare a coloanei de exploatare.
În continuare se va prezenta programul de tubare pentru sonda de 4200 m, din datele de
proiectare.

7
 Tabelul 1.1.2 și Tabelul 1.1.3 sunt construite pe baza datelor calculate (relațiile de calcul
fiind potrivit [1] capitolului [1.1] și [1.2]) în cele ce urmează:

 numărul de coloane de burlane CB necesare pentru echipamentul Sd.F, nCB;

nCB = 4
Acesta reprezintă numarul de coloane de burlane CB din care se compune puțul de forat.
Pentru Sonda 15 Luceafarul avem nevoie de 4 coloane de burlane acestea având nume
specifice potrivit rolului care îl au în construcția sondei, prin urmare prima în ordinea în care vor
fi introduse este coloana de ancorare sau de suprafață CS/A nefiind nevoie de o coloana de
ghidare deoarece solul la suprafață este consolidat, urmată de coloanele intermediare CI formate
din 2 tronsoane notându-se CI(I), respectiv CI(II),cea din urmă este coloana de exploatare CE
care reprezintă ultima coloană introdusă.

Acest lucru poate fi observat și in Fig.1.2.

Fig. 1.1.1 Profilul Sondei 15 Luceafarul

 Diametrele nominale ale fiecărei CB, DCB.j, j = 1,2...nCB;

DCS/A= 185/8” = 185/8 · 25,4 mm = 473.075 mm

DCI(I) = 133/8” = 133/8· 25,4 mm = 339.725 mm
DCI(II) = 95/8” = 95/8 · 25,4 mm = 244.475 mm
DCE = 65/8” = 65/8 · 25,4 mm = 168.275 mm

8
unde: DCS/A – diametrul de ancorare sau de suprafață;
DCI(I) – diametrul coloanei intermediare I;
DCI(II) – diametrul coloanei intermediare II;
DCE – diametrul coloanei de exploatare;
iar j – conform numărului de coloane nCB є [1,4].
Ținând seama de diametrul coloanei de exploatare CE avem un debit de aproximativ 40 t/24
h, care este și debitul estimat al zăcământului potrivit [1], Apl.1,Tabelul 3.

Tabelul 1.1.4. Măsura diametrului nominal al CE (DCE) în funcţie de natura fluidului extras
(petrol sau gaze) şi de măsura debitului estimat al acestui fluid
Debitul sondei, Fluidul extras
QSd Petrol, în t/24 h Gaze, în 103 m3/24 h
< 40 40÷100 60÷120 >120 <75 75÷120 100÷500 >500
DCE, in 4½ 5÷5½ 5½÷5¾ 6¼÷6⅝ 4½ 4½÷6⅝ 5⅜÷8⅝ 6⅝÷10¾

Potrivit datelor de proiectare inițiale HM = 4200 m, și avem o structură geologică

consolidată prin urmare coloana de exploatare CE se va introduce cu șiul fixat în acoperișul
stratului productiv.

 Lungimea coloanei de burlane CB, LCB.j;

LCB.j = HCB.j ≡ HT.j , j = 1, 2, ..., nCB . (1.1.3)

Aceasta în conformitate cu datele de proiectare, devine:

LCE = 4200 m

Relația (1.3) este valabilă în care tubarea se va face pe toată adâncimea puțului, adică
tubare până la suprafață („la zi”).

 Lungimea de săpare a tronsoanelor, LS;

Ls ≡ LS.j = ∆HCB.j = HCB.j - HCB.j-1 , j = 1, 2, ..., nCB (1.1.4)

Relația (1.4) împreună cu datele de proiectare pentru coloana de extracție, va fi:

LS.CE = 4200 m - 2730 m = 1470 m

 Spațiul inelar pentru fiecare CB, CB.j;

CB.j = 1/2 · (DS.P.j – DM.CB.j) . (1.1.5)

unde: DS.P.j – diametrul nominal al sapei care urmează să sape puțul pentru coloana de burlane
CB de ordin j;
DM.CB.j – diametrul exterior al mufei coloanei de burlane CB de ordin j.

Pentru colaona de exploatare CE, relația (1.5), devine:

CE = 1/2 · (212,7mm – 187,7mm) = 12.5mm  13 mm

9
 Măsura pentru diametrul mufei a fiecărei coloane de burlane CB vor fi conform cu STAS
875-86 și vor fi alese din [1], Apl.1,Tabelul 4.

 Rația spațiului inelar, RCB.j ;

RCB.j = CB.j / DS.P.j . (1.1.6)

Relația (1.7) pentru coloana de exploatare CE, devine:

RCE = 13 mm / 212.7 mm = 0,061

 Coeficientul de spațiu inelar, CSI.CB.j;

CSI.CB.j = 2 · CB.j / DM.CB.j . (1.1.7)

Pentru coloana de exploatare relația (1.7), va fi:

CSI.CE = 2 · 13 mm / 187.7 mm = 0,138

În tabelul 2 , [1] sunt prezentate, conform cu [1.6], măsurile recomandate pentru spaţiul
inelar (δCB.r) şi valorile recomandate pentru raţia spaţiului inelar (RCB.r) şi coeficientul de
spaţiu inelar (CSI.CB.r), alături de măsurile obţinute prin calcul pentru δCB, folosind expresia
(1.5). Se observă că se recomandă valori mai mari pentru RCB.r şi CSI.CB.r pentru condiţii de
foraj complicate în comparaţie cu cele normale.

10
 1.2Determinarea profilurilor coloanelor de burlane şi a greutăţii fiecărei
coloane

Forma de normare a burlanelor se realizează conform normelor API (American

Petroleum Institut) și care prevăd pentru fiecare fel de burlane un anumit tip de filet, astfel: S –
pentru CS/A; B – pentru CI; L – pentru CE. Capetele burlanului sunt filetate cu filete conice.În
România se execută burlane standardizatecare sunt de tip îmbinări filetate cu: îmbinări filetate cu
mufă separată, cu - filet cu profil triunghiular, rotunjit (numit „filet rotund”), care poate fi scurt
(notat cu S) sau lung (notat cu L); - filet Buttress (notat cu B), cu profil trapezoidal asimetric;

Fig. 1.2.1. Aspecte din timpul tubării puţului forat (de la stânga spre dreapta): aducerea
burlanului în poziţia de înşurubare în porţiunea de coloană introdusă deja, înşurubarea şi
strângerea îmbinării filetate, folosind cleştele macanizat, şi coborârea coloanei pe lungimea
burlanului înşurubat

În conformitate cu studiile geologice realizate în zonă şi cu sondele de corelare, forate

anterior, structura traversata impune folosirea a patru coloane de burlane. Nu este nevoie de o
coloană de ghidare, datorită faptului că solul este compact. În intervalul de cca.800 ÷ 1500 m
este traversat un zăcământ de gaze, ceea ce determina utilizarea unei coloane intermediare I, CI,
cu burlane cu filet Buttress (B), pentru realizarea unei etanşări bune.
Coloanele sunt de tipul întregi, adică tubează puţurile forate până la suprafaţă (“la zi”), ceea
ce înseamnă că:

LCB.j= HCB.j ≡ HT.j, j=1,2,3,4 (1.2.1)

Adâncimea relativa de tubare se calculează cu relaţia:

yT.j=HT.J/HM (1.2.2)

11
 Lungimea de săpare (LS) se calculează cu expresia:

LS≡ LS.j = ∆H CB.j= HCB.j – HCB.j-1 , j=1, 2,3,4 (1.2.3)

Diametrul nominal al CB (DCB) este diametrul exterior al burlanelor care o alcătuiesc (D e.B =
De.CB). Măsură diametrului nominal al fiecărei CB, ca şi măsura diametrului nominal al sapei
utilizate pentru forajul fiecărui put se determina prin “metoda de jos în sus”, plecând de la
măsura impusă diametrului CE. În tabelul 2 sunt concentrate aceste măsuri, exprimate atât în in ≡
inch, cât şi în mm, pe baza transformării: 1 in = 25,4mm.
Burlanele sunt construite după normele API (American Petroleum Institut) şi au următoarele
tipuri de filete: S, pentru CS/A, B, pentru CI şi L, pentru CE.
Măsura diametrului mufei pentru fiecare coloană se preia din STAS 875-86. Spaţiul inelar
pentru fiecare CB, δCBj, se calculează cu expresia:

  DS .P . j  DM .CB . j 
1 (1.2.4)
δ CB . j 
2
Unde: δCB.j - jocul dintre peretele găurii forate şi mufa burlanelor

Rata spatiului inelar (RCB.j) se determina cu relatia sa de definitie:

RCB.j = δCB.j / DS.P.j si se compara valorile obtinute cu cele recomandate RCB.r

Calculul coeficientului de spatiu inelar se face cu expresia:

CSi.CB.j = 2∙δCB.j/ DM.CB.j, iar valorile rezultate se compara cu cele recomandate.

Comaparand măsurile obţinute prin calcul pentru R CB.j şi CSI.CB.j cu cele recomandate RCB.r şi
CSI.CB.r se constată că între RCB.j şi RCB.r exista o corespondentă bună, RCB.j = 0,069, iar RCB.r =
0,060.
Determinarea profilului unei coloane de burlane de ordinul j (CB.j) din corespondenta sondei,
inseamna determinarea structurii ei, reprezentate de:
- Numarul de tronsoane de burlane (mt.j);
- Lungimea fiecarui tronson de burlane (lB.i , i= 1,2 ..., mt.j);
- Numarul de burlane din fiecare tronson (NB.i , i= 1,2 ..., mt.j);
- Clasa de rezistenta a otelului din care se confectioneaza burlanele din fiecare tronson
(CB.i);
- Grosimea de perete a corpului burlanului din fiecare tronson (SB.i , i= 1,2 ..., mt.j);
- Masa unitara (m1.B.i ) si greutatea unitara a burlanelor care compun fiecare tronson
(qB.i , i= 1,2 ..., mt.j);

12
 Pentru a vedea construcția fiecărei coloane de burlane vom determina Tabelul 1.2.1.
,Tabelul 1.2.2 si Tabelul 1.2.3, cuprinzând fiecare tronson al coloanei de burlane al Sondei 15
Luceafarul

Tabelul 1.2.1
CB.3 ≡ CI(I); DCI(I) = 133/8 in; tip ÎF: API, L; HT.3 = 1680 m; ρf = 1.25 t/m3;
nt.3 = 7
i 1 2 3 4 5 6 7
Li-1, m 0 120 500 620 910 1370 1620
Li, m 120 500 620 910 1370 1620 1680
lB.i, m 120 380 120 290 460 250 60
sB.i, mm 10.92 13,06 10.92 12,19 13,06 13,87 15,44
CBi, J55 J55 J55 J55 N-80 N-80 N-80
m1.B.i,kg/m 101,2 113,67
90.85 107,24 90,85 107,24 123,32
8
qB.i, N/m 891,2 1051,7 891,2 993,5 1052,0 1115,1 1209,7
3 3 3 5 2 0 6
GB.i, kN 106,9 399,65 106,9 288,1 483,92 278,77 72,58
4 4 2
GCB3,kN 1736,92

13
Tabelul 1.2.2
CB.3 ≡ CI(II); DCI(I) = 95/8 in; tip ÎF: API, L; HT.3 = 2730 m; ρf = 1.5 t/m3; nt.3 = 7
i 1 2 3 4 5 6 7
Li-1, m 0 210 470 1270 1620 1925 2520
Li, m 210 470 1270 1620 1925 2520 2730
lB.i, m 210 260 800 350 305 595 210
sB.i, mm 11.99 11,05 11.05 11.99 13,84 13,84 13,84
CBi, N-80 N-80 N-80 N-80 N-80 P110 P110
m1.B.i,kg/m 70 64.79 64.79 70 79.68 79.68 79.68
qB.i, N/m 686.7 635.58 635.58 686.7 781.66 781.66 781.66
GB.i, kN 144.21 165.25 508.46 240.34 238.4 465.08 164.15
GCB3,kN 1925.88

14
Tabelul 1.2.3

CB.3 ≡ CE; DCI(I) = 65/8 in; tip ÎF: API, L; HT.3 = 4200 m; ρf = 1.5 t/m3; nt.3 = 7
i 1 2 3 4 5 6 7
Li-1, m 0 580 920 1420 1800 2640 3050
Li, m 580 920 1420 1800 2640 3050 4200
lB.i, m 580 340 500 380 840 410 1150
sB.i, mm 10,59 8,94 10,59 8,94 10,59 8,94 10,59
CBi, P110 P110 N-80 N-80 N-80 P110 P110
m1.B.i,kg/m 41.7 35.74 41.7 35.74 41.7 35.74 41.7
qB.i, N/m 409.1 350.61 409.1 350.61 409.1 350.61 409.1
GB.i, kN 237.28 119.21 204.55 133.23 343.65 143.75 470.46

15
 GCB3,kN 1652.13

Tabelul. 1.2.1 și Tabelul. 1.2.2 si Tabelul 1.2.3 sunt construite pe baza datelor calculate
(relațiile de calcul fiind potrivit [1]) în cele ce urmează:
Stabilirea structurii/componentei CB se face în funcţie de solicitările burlanelor de la
adâncimea la care acestea sunt amplasate în cadrul coloanei.
Se determină profilul/structura fiecărei CB care echipează Sonda 15 Luceafarul cu ajutorul
diagramelor de tubare.
Din diagrama de tubare, se obţin lungimile Li-1 şi Li, 1=1,2,3,4 care determină lungimea
tronsonului respectiv de burlane lB.i, conform relaţiei:

lB.i = Li - Li-1 (1.2.5)

si atunci rezulta :
lB.i = 920-580 = 340 m

16
 Astfel, sunt puse în evidenţă: numărul de tronsoane de burlane din care este alcătuită coloana
respectivă, de ordinul j (nt. J), şi, de asemenea, poziţia (L i-1 şi Li) şi caracteristicile fiecărui
tronson de burlane (lB.i, SB.i, CB.i).
Cunoscând SB.i, din standardul de burlane STAS 875-86 se preia masa unitară a burlanelor din
fiecare tronson i, m1.B.i , i = 1,2,..., nT.j.
Cu ajutorul ei se calculează greutatea unitară a tronsonului:

qB.i = m1.B.i · g , i = 1,2,..., nt.j (1.2.6)

si atunci rezulta:
kg m N
qB.i= 35,74 ∙ 9,81 2 = 350,60
m s m

Apoi se determina greutatea fiecărui tronson de burlane:

GB.i = qB.i · lB.i, i = 1,2,..., nt.j (1.2.7)

Si atunci rezulta :
GB.i = 350,6 N/m · 340m = 119,204 KN

Cunoscând GB.i , i = 1,2,..., nT.j se calculează greutatea CB respective:

GCB.j = ∑ GB.i

Fig 1.2.2 Profilul coloanei de burlane CB. 4 ; DCE = 65/8 in

1.3.Alegerea sapei pentru forajul puţului de exploatare

17
 Alegerea măsurii diametrului nominal al sapei se face astfel încât aceasta să poată realiza,
prin foraj, spaţiul inelar impus de diametrul nominal al CB care tubează puţul respectiv şi de
condiţiile de sondă, şi, de asemenea, să poată trece prin CB anterioară, prin burlanele cu
diametrul interior minim (D ), asigurând un joc interior minim (δ ). În STAS
i.m.CB.j-1 i.m.CB.j-1
328-86 există un tabel cu corespondenţa dintre D ,D şi D
S.Pj CB.j CB.j-1.
Se alege sapa utilizată pentru forajul puţului de exploatare. Conform studiilor geologice,
informaţiilor de la sondele de corelare şi, de asemenea, informaţiilor obţinute prin carotaj,
depozitul de roci care trebuie traversat este constituit din nisipuri presate şi gresii de tărie medie.
Ca urmare, se alege o sapă cu trei role pentru roci mediu consolidate (M). Această sapă trebuie
să foreze o gaură care să fie tubată cu o coloană de 65/8 in = 168,275 mm.
Masura lui D i.m.CB.j-1 este preluata din STAS 875-86 pentru fiecare CB.j-1,respectiv rezulta
pe baza calcului de dimensionare, prin adoptarea masurii standardizate, sau folosind grosimea
maxima de perete (SB.j-1.M), prevazuta in diagrama de tubare.

In acest ultim caz conform [1.1]se foloseste relatia:

Di.m.CB.j-1=DCB.j-1 - 2 · sB.j-1.M (1.3.1)

Unde : Di.m.CB.j-1 - diametrul interior minim al coloanei de burlane de ordinul j-1;

DCB.j-1 - diametrul nominal al coloanei de tubare de ordinul j-1;
sB.M - grosimea maximă de perete.

Masura lui δi.m.CB.j-1 se obtine conform[1.1]prin calcul, cu relatia urmatoare:

δi.m.CB.j-1=0.5 · (Di.m.CB.j-1 – DS.Pj) (1.3.2)

Unde : δi.m.CB.j-1 – diametrul interior minim al coloanei de burlane de ordinul j-1

DS.Pj – diametrul sapei putului de ordinul j.
Pentru reuşita operaţiei de cimentare, se recomandă (conform [1.1], tabelul 1.2) un spaţiu
inelar cu măsura:
δ = 20 mm.
CE.r
De asemenea, conform [1.1], δ se poate aprecia cu expresia de forma
CE
18
 δ ≅0.12 · DCE (1.3.3)
CE

şi se obţine:
δ = 0.12 · 168,275mm = 20,193mm ≅ 20mm
CE
Se observa ca cele doua masuri sunt apropiate.
Daca folosim expresia din [1.1]:
DS.PE = DM.CE + 2 · δ (1.3.4)
CE.r
rezulta:
DS.PE = 187.7mm + 2 ·20mm=227,7mm

Dar, sapa trebuie să treacă prin interiorul coloanei anterioare, de 9⅝″ (244.475 mm).
Această coloană fiind introdusă la adâncimea de 2730 m, rezultă din diagrama de tubare că
ultimul său tronson trebuie să fie alcătuit din burlane cu grosimea maximă de perete de 13,84
mm.
Deci, diametrul interior minim al coloanei intermediare II (CI(II)), de 9⅝″, calculat cu relaţia:

Di.m.CI(II) = DCI(II) – 2 · SB.M

are măsura
Di.m.CI(II) = 244,475mm - 2 · 13,84mm = 216,795mm.

Folosind tabelul 4, se observă că se poate alege o sapă cu diametrul nominal de 83/8″

(212,7 mm), cu ajutorul căreia se realizează spaţiul inelar cu măsura recomandată, respectiv:

δ =1/2(212,7mm-187,7mm) = 12,5mm.
CE

şi care poate trece prin tronsonul cu diametrul interior minim al CI(II), jocul interior minim,
determinat cu relaţia (cf. [1.1])

δi.m.CI(II) = 0.5 · (Di.m.CI(II) – DS.PE)

are măsura:
δi.m.CI(II) = 0.5(216,795mm – 212,7mm) = 2,04mm.

Deci, alegerea diametrului nominal al sapei s-a făcut corect.

În continuare, se alege varianta constructivă de sapă cu diametrul de 83/8″ necesară pentru
roci M. Astfel, din tabelul 3 se alege varianta DGJ, adică o sapă cu dinţi din oţel, având
contraconul întărit şi prin ştifturi din carburi metalice sinterizate (D), cu lagăre cu alunecare,
etanşe (G), şi cu spălare exterioară, cu fluid de foraj (cu jet) (J).

1.4 Alegerea tipodimensiunii de prăjini grele şi calculul lungimii ansamblului de adâncime

19
 Prăjinile grele pentru foraj sunt ţevi cu pereţii groşi destinate exercitării apăsării pe sapa.
Ele se diferenţiază din punct de vedere al tehnologiei de fabricaţie si al formei.
Se execută în construcţie mufa - cep şi îmbunătăţite pe toata lungimea. îmbinările sunt de tipul
cu umăr având degajări pentru reducerea tensiunilor.

Fig. 1.4.1 Prăjina grea cu secţiune circulară

Pentru forajul puţului de exploatare al Sondei 15 Luceafarul, se utilizează sapa cu trei role
de tipul M-61/2″ DGJ, cu diametrul nominal de 83/8″ Deci, D = 83/8″ = 212.7 mm. Se consideră
S
că nu există pericol de prindere în formaţiunea geologică traversată prin foraj până la adâncimea
finală.
Se alege păjină grea circulară (PGC), care este tipul uzual.
Diametrul nominal al prăjinilor grele, DPG, se calculează cu relaţia următoare:

DPG=DS -25mm (1.4.1)

DPG= 212.7mm – 25mm =187.7mm

Din tabelul 3 se alege D = 190,5 mm. Din tabelul 1 se alege măsura standardizată a
PG
diametrului nominal cea mai apropiată de măsurile rezultate anterior, adică D = 200 mm,
PG
pentru care există D ∈ {57,2; 71,5}·mm, cu m ∈ {123,4; 111,5}·kg/m.
PG.i 1.PG
Rezultă :

D PG 200 mm
= =0 .94029 mm≃0 . 94 mm
D S 212. 7 mm

ceea ce este în acord cu tipul de PG supradimensionată recomandată pentru formaţiunile fără

pericol de prindere.
Se calculează greutatea unitară cu formula:
qPG = ml.PG ∙ g , i = 1,2, ..., nt.j , (1.4.2)

– pentru D = 57,2 mm,

PG.i
kg m N kN
q PG =123 . 4 ⋅9 . 81 2 =1210 . 554 ≃1 . 211
m s m m
– pentru D = 71.5 mm,
PG.i
kg m N kN
q PG =111. 5 ⋅9 . 81 2 =1093 . 815 ≃1 .094
m s m m
Se calculează coeficientul pierderii de presiune din interiorul PG cu expresia:
20
 8 λPGi
α PGi = ⋅ (1.4.3)
π 2 D 5PGi
unde: λPG.i – coeficientul de rezistență hidraulică, care are o valoare constantă; λPG.i = 0,02.
Prin urmare, conform datelor despre prajinile grele și cu relația (1.21), avem:

– pentru D = 57,2 mm,

PG.i

8 0. 02 8 2⋅10−2⋅1010 8 20000⋅104
α PGi = 2⋅ 5
= 2
⋅ 5 5
= 2⋅ 5 5
≃2 . 6475⋅104 m−5
π ( 5 . 72⋅10 ) ⋅m π 5. 72 ⋅m
−2 5 π 5 .72 ⋅m

– pentru D = 71.5 mm,

PG.i

8 0 .02 8 2⋅10−2⋅1010 8 20000⋅104

α PGi = 2⋅ 5
= 2
⋅ 5 5
= 2⋅ 5 5
≃0 .8675⋅104 m−5
π ( 7 . 15⋅10 ) ⋅m π 7 .15 ⋅m
−2 5 π 7 . 15 ⋅m
Dacă se alege măsura mai mică a diametrului interior, atunci lungimea An.Ad va fi mai
mică, dar fără să se evite fenomenul de flambaj, deoarece această lungime este mai mare decât
lungimea critică de flambaj. De aceea, se preferă alegerea măsurii mai mari a diametrului interior
pentru ca pierderile de presiune care se produc la curgerea fluidului de foraj să fie mai mici.
Deci, conform tabelului 1, se alege PG cu:
DPG = 65/8 in = 168.27 mm;

DPG.i = 213/16 in = 71,5 mm;

ÎFU de tip NC44;

kg kg
ml.PG = 111.5 m m;

Mî.r = 24.4 kNm;

(i )
W MC
i= (19. 05)
=2. 81
WC
Prin urmare i = 2,81 > iopt = 2,50 ceea ce realizăm că îmbinarea filetată cu umăr a prăjinii
grele PG are o rezistență mare la oboseală în secțiunile critice.
Se trece la determinarea lungimii ansamblului de prăjini grele PG, din cadrul Gar. F care
este utilizat la Sonda 15 Luceafarul, pentru care unghiul mediu de deviere θ = 5°, coeficientul de
frecare alunecare μa = 0,3 și coeficientul de lungime a ansamblului de prăjini c L = 0,85. Calculul
lungimii ansamblului de PG (LAn.PG) se determină din condiția asigurării forței de apăsare pe sapă
care este necesară în timpul forări. Conform [2], se va începe determinarea ansamblul de
adâmcime An. Ad, astfel:

 Lungimea ansamblului de prăjini, LAn.PG:

Fs
L AnPG=
ρf
c L⋅q PG ( 1− )⋅( cos θ−μa⋅sin θ )
ρo (1.4.4)
21
unde: ρf – densitatea fluidului de foraj;
ρo – densitatea oțelului din care sunt făcute prăjinile grele
FS – forța de apăsare pe sapă.

 Densitatea fluidului de foraj, ρf care se va face cu relația empirică, astfel:

ρf = 1,25 + 0,25 ∙ ln (H ∙ 10-3) , (1.4.5)
t
3
unde: [H] = m ,iar [ρf] = m
Înlocuind valorile în relația (1.23), obținem:

t t
∙ ∙ ∙ ∙
ρf = [1,25 + 0,25 ln (4.6 10 10-3)] m3 = 1.631
3 m3
t
3
Dar din condiții tehnologice se impune ca ρf = 1,50 m

Forţa de apăsare pe sapă se apreciază cu relaţia empirică (cf. [2]):

−5
F S =(0 . 3+7 .5⋅10 ⋅H )⋅D S (1.4.6)

unde [H] = m, [DS] = mm şi [FS] = kN. Folosind datele de mai sus, rezultă:

−5 3
F S =(0 . 3+7 .5⋅10 ⋅4 . 6⋅10 )⋅165. 1 kN =106. 48 kN

Cu ajutorul relațiilor (1.20), (1.23), (1.24) și cu a datelor cunoscute, relația (1.22) va fi:

106. 48 kN
L AnPG= =145 . 9 m
kN 1. 5
0 . 85⋅1 . 094 (1− )⋅(cos 50 −0 . 3⋅sin 50 )
m 7 . 85

Se determină numărul de PG cu relaţia:

L AN . PG
n PG =
l PG (1.4.7)

unde l reprezintă lungimea unei PG. Dacă se admite pentru l măsura normală, care este
PG PG
egală cu 9 m, atunci se obţine

145. 9
n PG = =16 . 21
9
Se alege n = 16 şi rezultă
PG

L AN . PG =17⋅9 m=153 m

Se recalculează coeficientul de lungime al An.PG:

106 . 48 kN
c L= =0 . 810
kN 1 .5
153 m⋅1. 094 (1− 22 )⋅(cos 5 0−0. 3⋅sin5 0 )
m 7 .85
şi se constată că valoarea lui se găseşte în domeniul recomandat, adică [0,70; 0,85].

1.5. Verificarea la flambaj a ansamblului de prăjini grele şi determinarea

componenței ansamblului de adâncime

Pentru ca ansamblul de prăjini grele An.PG să nu își piardă stabilitatea adică să flambeze
prin aplicarea forței de apăsare pe sapă FS trebuie ca să se îndeplinească relația (2.34) din [1],
2.6, astfel:

 Condiția de stabilitate a An.PG: (1.5.1)

cL ∙ LAn.PG ¿ LAn.PG.cr ,
unde: LAn.PG.cr – lungimea critică de flambaj a An.PG.

Lungimea supusă la compresiune a An.PG este c · L , adică:

L An.PG

cL ∙ LAn.PG = 0.810 ∙ 153m = 123.93m

 Lungimea critică la flambaj, LAn.PG.cr se calculeaza cu formula urmatoare(vezi [1]):

E⋅I PG
√
3
L An . PG . cr=c f⋅
qa . PG
(1.5.2)

unde: cf – coeficientul de flambaj, cu cf = 1,7 conform lui N. Pârvulescu;

E – modul de elasticitate longitudinal, cu E = 2,1 ∙ 1011 Pa;
IPG – moment geometric axial al secțiunii transversale a PG
qa.PG – sarcina unitară aparentă a PG.

Pentru determinarea tuturor relațiilor care intră în LAn.PG.cr se va face altfel:

 Volumul de rigiditate la gravitație al PG, V :

E⋅I PG
E∙ I PG
V = qa . PG q a. PG
PG

(1.5.3)
V PG este expresia de sub radical din LAn.PG.cr care a fost definit de N. Pârvulescu și denumit
volum de rigiditate la gravitație al PG pentru că are dimensiunea unui volum și caracterizează
PG din punct de vedere a rigidității lor în câmp gravitațional.

 Momentul geometric axial se calculează cu formula cunoscută (de la Rezistenţa

materialelor)
π
I PG = ⋅( D 4PG −D4PG . i )
64
(1.5.4)
Având în vedere forma secţiunii transversale a PG inelara,rezulta:

23
 π
I PG = ⋅(15 . 244 −7 .15 4 )cm4 =2519 .6595 cm 4=2. 5196595⋅10−5 m4
64

 Greutatea unitară aparentă a PG se determină cu formula:

ρf
( )
q a. PG=q PG⋅ 1−
ρ0
(1.5.5)

Se obţine:
kN 1. 5 kN kN
q a. PG=1 . 094
m (
⋅ 1−
7 . 85 )
=0 . 88495 ≃0. 885
m m

Măsura volumului de rigiditate la gravitaţie al PG este:

N
2 . 1⋅1011 2
⋅2 . 5196595⋅10−5 m 4
E∙ I PG m
=5 . 978⋅103 m 3
qa . PG N
0 . 885⋅105
V PG = m

Rezultă imediat măsura lungimii critice de flambaj a An.PG:

3
L An . PG . cr=1 . 7⋅√ 5 .978⋅103 m3 =30 .85324 m≃31m

Comparând această măsură a lungimii critice de flambaj a An.PG cu aceea a lungimii

porţiunii din An.PG supuse la compresiune, se constată:

cL ∙ LAn.PG = 123.93m > LAn.PG.cr = 31m

Aceasta ne arată că An.PG flambează adică sub acțiunea forței de apăsare pe sapă își pierde
stabilitatea, care este un fenomen nefavorabil, pentru care trebuie să se ia măsuri pentru evitarea
flambajului. În vederea stabilizării se folosesc pentru ansamblul de prăjoni grele An.PG,
stabilizatori, prin urmare pentru An.PG se vor folosi patru stabilizatori (St.) ce vor fi amplasați
între PG la diferite distanțe funcție de forța de apăsare pe sapă și de unghiul mediu de deviere de
la verticala puțului. Potrivit [1] din Tabelul 2.1 se vor face următoarele montaje pentru
stabilizatori: la distanța de 0,9 m deasupra sapei se va monta un corector-stabilizator cu role, la
distanțele de 4,6 m respectiv 15,2 m și 27,4 m față de sapă se vor monta și restul de stabilizatori
intercalat între prăjinile grele.

24
 1.6. Alegerea tipodimensiunilor de prăjini de foraj şi calculul lungimii
ansamblului superior al garniturii de foraj
Garnitura de foraj Gar.F folosită la Sonda 15 Luceafarul este una de tipul clasic care
cuprinde două mari componente, și anume: An.PG și An.S, dacă An.PG are rolul de a realiza
apăsarea pe sapă în cazul An.S realizează legătura între prăjina de antrenare și An.Ad. Pentru
coloana de exploatare CE a Sondei 15 Luceafarul se folosește sapa MTA- 6 1/2 J,KGJ având
diametrul nominal DS = 165.1 mm, și se alege tipul de prăjini de foraj PF cu racorduri speciale
sudate RSS, care sunt prezentate în Fig. 1.8. împreună cu diametrele prăjinii de foraj PF .

Fig. 1.6.1 Prăjină de foraj cu racorduri speciale (PFRSS), diametrul exterior al PF (DPF),
diametrul racordului DF, diametrul interior (d).

Prin urmare conform [2], Apl.6 se va trece la alegerea prăjinilor de foraj PF, astfel:
 Diametrul prăjinei de foraj, DPF:
DPF = 4 in = 101.6 mm

Această valoare se alege conform [2] Apl. 6 din Tabelul 8. funcție de diametrul sapei DS.
În cadrul Sondei 15 Luceafarul se observă că avem un mediu acid prin urmare se va
folosi gradul E-75 pentru sonde acide iar pentru ca este adâncimea maximă și pentru un anume
tip de ÎF (ex F320) se preferă alegerea unor prăjini de foraj PF noi că au o rezistență mai mare.
Prin urmare din Tabelul 1. din [2] Apl.6 se va alege datele conform DPF cu prăjini de foraj PF din
oțel E-75, astfel:

 Masa unitară a PF cu racorduri, ml.PF:

kg
ml.PF = 23.7 ,
m
 Grosimea de perete, sPF:
sPF = 8.38 mm ,
 Diametrul interior al prăjinii de foraj, DPF.i:
DPF.i = 84.8 mm ,
Acesta se poate calcula și cu relația:
DPF.i = DPF – 2 ∙SPF , (1.6.1)
Deci (1.33) devine:
25
 DPF.i = 101.6 mm – 2 ∙ 8.38 mm = 84.84mm ≅ 84.8 mm
 Tipul îngroșării capetelor:
EU ≡ IE (adică External Upset ≡ capete ingrosate la exterior),
Se vor alege din același tabel și solicitările pentru limita de curgere a corpului PF, astfel:
 Presiunea exterioară limită din punct de vedere al curgerii materialului corpului
PF, pe.L:
pe.L = 783 bar = 78,3 MPa ,
 Presiunea interioară limită din punct de vedere al curgerii materialului corpului
PF, pi.L:
pi.L: = 747 bar = 74.7 MPa ,
 Forța de tracțiune limită din punct de vedere al curgerii materialului corpului PF,
Ft.c.L:
Ft.c.L = 1269 kN ,
 Momentul de torsiune limită din punct de vedere al curgerii materialului corpului
PF, Mt.L:

Mt.L: = 31.58 kNm ,

Tipodimensiunea ÎFU a RSS este NC 46 (4IF). Pentru prăjinile de foraj cu racorduri
speciale sudate RSS, solicitările care duc la limita de curgere sunt:
 Forța de tracțiune limită din punct de vedere al curgerii materialului RSS, Ft.RS.L:
Ft.RS.L = 4 664 kN ,
 Momentul de înșurubare limită din punct de vedere al curgerii materialului RSS,
Mî.RS.L:
Mî.RS.L = 53,69 kNm ,
Însă se recomandă ca Mî.r = 27, 30 kNm.
 Lungimea PF, lPF:
lPF = 9 m ,
Se alege valoarea din intervalul II unde: lPF є [8,23; 9,14] m.
În continuare se vor realiza calculele pentru prăjina de forat.
 Aria secțiunii transversale a corpului PF, APF:

π 2
A PF = ( DPF − D2PFi )
4
(1.6.2)

Înlocuind valorile în relația (1.32), se obține:

π
A PF = ( 101. 62 −84 . 82 )⋅mm 2 =2459 . 490 mm2 ≃2459 mm 2
4

 Momentul geometric polar al secțiunii transversale a corpului PF, IP:

26
 4
D

(1.6.3)
π
32
π
I p= ( D 4PF −D 4PFi )= ⋅D 4PF 1− PFi
32 D PF [ ( )]
Înlocuind valorile în relația (1.33), rezultă:

π
I p= ( 101 . 64 −84 .8 4 )⋅mm 4 =5384315 .63 mm 4 =5 .38431563⋅10−6 m4
32

 Modulul de rezistență polar al secțiunii transversale a corpului PF, WP:

4
I D
D PF 16
2
π
W p = p = ⋅D3PF 1− PFi
[ ( )]
D PF

(1.6.4)

Prin urmare relația (1.34) împreună cu valorile măsurate devine:

π 84 .8 mm 4
3 3
W p = ⋅10 .16 cm 1−
16 101.6mm[( =105.99cm3 )]
 Tensiunea de tracțiune limită din punct de vedere al curgerii materialului corpului
PF, σt.C.L;
F
σ t . C . L= t. C . L.
A PF
(1.6.5)
Înlocuind valorile în relația (1.35). rezultă:

1269 kN 3 kN
σ t . C . L= =516 . 063⋅10
0 . 2459⋅10−3 m2 m2

 Unghiul de torsiunea specifică (deformația specifică), θ :

M t .L
θ=
G⋅I p
(1.6.6)
unde: G – modulul de elasticitate transversală al materialului din care se confecșionează PF,
pentru oțel are valoarea G = 8 ∙ 1010 Pa.
Prin înlocuirea valorilor relația (1.36) devine:

3
31 . 58⋅10 Nm
θ= =73. 314⋅10−3 m−1
N
8⋅1010 2⋅5 .38431563⋅10−6 m4
m
 Tensiunea tangențială maximă, τ :

27
 τ =G⋅θ⋅r
(1.6.7)
unde: r – raza punctului considerat din secțiunea transversală a corpului PF, cu r є [RPF.i ; RPF].
Înlocuind valorile în relația (1.37) rezultă:
N N
τ =8⋅1010 2
⋅73 . 314⋅10−3 m−1⋅1 . 016⋅10−2 m=595. 896⋅10 6 2 =595. 896 MPa
m m
După alegerea prăjinilor de foraj se trece la calcului ansamblului superior An.S, astfel:
 Lungimea ansamblului superior, LAn.S:
LAn.S = HM – LAn.PG , (1.6.8)
Prin înlocuirea valorilor în relația (1.38), se obține:
LAn.S = 4200 m – 153 m = 4047 m

 Numărul de PF, nPF:

L AnS
n PF =
l PF
(1.6.9)
Dacă înlocuim valorile în relația (1.39) rezultă:

4047 m
n PF = =449 . 6 m
9m
Ceea ce înseamnă că se adoptă nPF = 495 m și se va recalcula LAn.S, astfel:
LAn.S = 450 m ∙ 9 = 4050m
Din [2] Apl. 6 Tabelul 1. se alege tipodimensiunea pentru PF, adică NC 46 (4 IF).

1.7. Alegerea prăjinii de antrenare

Prăjina de antrenare PA este cea care se îmbină la partea superioară cu capul hidraulic
CH, cu ajutorul unei reducții de legătură RL cep-cep, de tipul A adică reducție dreaptă, în timp
ce în partea inferioară se va îmbina cu ajutorul racordului special RS al prăjinii de foraj PF prin
reducția de legătură mufă-cep, de tipul A reducție dreaptă. Reducția RL de forma cep-cep care se
află între capul hidraulic CH și prăjina de antrenare PA poartă numele de reducție cap hidraulic
notat RLCH, pe când reducția de tip mufă-cep dintre PA și RS al PF poartă numele de reducție
prăjină de antrenare și se notează RLPA. Alegerea PA trebuie să se facă și conform condiției în
care pentru România avem RLCH cu filet de 65/8 REG.
Pentru sonda 15 Luceafarul se alege o prăjina de antrenare forjată și pătrată de tip
standard cu îmbinarea superioară de tip mufă și cu filet pe stânga de tip 6 5/8 REG pentru RLCH
iar elementul înferior de tipul cep cu filet NC 46, în timp ce pentru RLPA de tip A (dreaptă) ce
corespunde unei PA de același tip ca elementul inferior al RLCH, adică filet stânga cu NC 46.
Toate datele vor fi trecute în Tabelul 5

Tabelul 1.7.1. Caracteristicile prăjinii de antrenare PA și ale îmbinărilor filetate ale

elementelor de legătură RLCH și RSS.
Nr. ÎFU ÎFU PA Tip PA
28
 DPA
DPA.i, a, lPA, mPA,
PA RLCH RLRSS sup. inf. RLPA mm
mm mm m kg
(in)
A
cep, mufă, mufă, cep, (dreaptă) 108
1 71,4 108 12,192 800
65/8 REG NC 46 65/8 REG NC 46 NC 46- (41/4)
NC 46

1.8. Alegerea instalaţiei de foraj

Alegerea instalației de foraj IF se face ținând cont de capabilitatea ei de a putea construi

Sonda 15 Luceafarul al cărui program de construcție a fost prezentat în subcapitolele 1.1. – 1.7.
ținând seama de [1] și [2]. Pentru alegerea IF se vor parcurge următoarele etape în vederea
determinării parametrilor pentru alegerea IF, astfel:

 Greutatea maximă a coloanelor de burlane, GCB.M;

A fost calculată în subcapitolul 1.2 și are valoarea GCB.M = 1967.01 kN.

 În cadrul subcapitolului 1.4. am ales prăjinile grele PG având următoarele

caracteristici:
kg
DPG = 65/8 in = 168.27 mm; DPG.i = 213/16 in = 71,5 mm; ml.PG = 111.5 m conform
kN kN
relației (1.4.2) avem qPG = 1.094 m m ; iar LAn.PG = 200 m.
 Greutatea ansamblului de prăjini grele An.PG, GAn.PG;
GAn.PG = qPG ∙ LAn.PG , (1.8.1)
Conform valorilor relația devine:

kN kN
∙
GAn.PG = 1.094 m m 200 m = 218.800 kN

În subcapitolul 1.6. s-au ales prăjinile de foraj PF, astfel: confecționate din oțel E-75; cu
kg kg
≡
EU IE; DPF = 4 in = 101.6 mm; s PF = 8.38 mm; ml.PF = 23.7 m m ; și LAn.S = 4047
m.
 Greutatea unitară a prăjinii de foraj PF, qPF;
qPF = ml.PF ∙ g , (1.8.2)
Înlocuind valorile în relația (1.8.2), rezultă:

kg kg m m N N
∙ 2
qPF = 23.7 m m 9,81 s 2 s = 232.49 m m

29
  Greutatea ansamblului superior An.S, GAn.S;
GAn.S = qPF ∙ LAn.S , (1.8.3)
Prin înlocuirea valorilor în relație aceasta devine:

kN kN
∙
GAn.S = 0,23249 m m 4047 m = 940.887 kN

 Greutatea garniturii de foraj Gar.F, GGar.F;

GGar.F = GAn.PG + GAn.S , (1.8.4)
Prin înlocuirea valorilor în relația (1.8.4) se obține:

GGar.F = 218.800 kN + 940.887 kN = 1159.687 kN

Cea mai grea Gar.F se va considera cea utilizată la forarea puțului de exploatare, așadar:
GGar.F.M = 1159.687 kN
Pentru instalația de foraj IF se va face alegerea ei pe baza sarcini nominale de la cârlig
dar și după tipul acționării. În România IF sunt construite după sarcina maximă utilă iar aceasta
poate fi determinată de: sarcina maximă utilă la tubare ℱ′M.T sau de sarcina maximă la degajare
ℱ′M.D (adică a celei mai grele Gar.F).
Prin urmare pentru Sonda 15 Luceafarul se începe alegerea propriu zisă a IF urmărind
următorul algoritm:
Pentru coloana intermediară CI(II), de 75/8" avem următoarele caracteristici:
 DCI(II) = 75/8" = 193.7 mm;

 nt.CB – numărul de tronsoane din care este alcătuită CB;

nt.CI = 9;

 LCI(II) = HCI(II) = 3680 m;

t
 ρf = 2 3;
m

 sB.j- Grosimea de perete a corpului burlanului din fiecare tronson

sB.j ∈ {10.92; 12.70; 10.92; 9.52; 10.92; 12.70; 10.92; 12.70;12.70} ∙ mm;

 Di.B.j – diametrul interior al burlanelor de ordin j;

Di.B.j ∈ {171.9; 168.3; 171.9; 174.7; 171.9; 168.3; 171.9; 168.3;168.3}∙ mm;

 kDi.j – coeficientul diametrului interior al burlanelor din tronsonul j (Di.B.j)

Se calculeaza cu relatia:
Di .B . j
kDi.j = , (1.8.5)
D CB
inlocuind cu valorile din tabelul 3[2]

kDi.j = = 0.8874
kDi.j ∈ {0.8874 ; 0.8688; 0.8874; 0.9019; 0.8874; 0.8688; 0.8874; 0.8688;
0.8688};
 lj – lungimea tronsonului de ordin j;
lj ∈ {200; 470; 430; 90; 410; 520; 480; 770;310}∙ m.
30
  k (rM ) – coeficientul forței de frecare dintre CB, peretele puțului și fluidul de foraj,
se admite k (rM ) = 0,2;

 a Mc – accelerația mișcării cârligului la săltarea din broasca cu pene a celei mai

m
grele CB, se admite a Mc = 1 2 .
s

 sfa – grosimea stratului de fluid de foraj aderent a peretele exterior al CB, se

admite sfa = 0,653 mm;

Cu aceste date se poate calcula:

nt.CB

 ∑ ( 1−k 2Di . j ) ∙l j (1.8.6)

j=1

nt.CB

∑ ( 1−k 2Di . j ) ∙l j = (1 – 0,8874 ) ∙ (200+430+410+480) m + (1 – 0,9019 ) ∙ 90 m +

2 2

j=1
(1 –0,86882) ∙ (470+520+770+310) m = 847.36 m

 k (mfM ) – coeficientul de masă al fluidului de foraj din interiorul coloanei și al

fluidului aderent de peretele exterior al acestuia;

ρf 4 ∙ s fa LCB
kmf = ρo
[
∙ 1+
(
DCB n
∙
) ∑( t.CB

j=1
1−k 2
Di . j ) ∙l j
−1
] (1.8.7)

Inlocuind in relatie cu valorile de mai sus rezulta:

t
2
m3
kmf =
t
[(1+ )· - 1] = 0.867
7,85 3
m

 Sarcina maximă utilă de tubare, F M .T ;

F M .T
[(ρf
)
= GCB.M ∙ 1− ∙ ( 1+ k r ) + ( 1+k mf ) ∙
ρo
(M) (M )

Prin înlocuirea valorilor calculate și adoptate, rezultă:

|aMc |
g ( )] (1.8.8)

31
 t
2
m3
F M .T = 1967.01 kN · [( 1-
7,85 3
)
t ·(1+0.2)+(1+0.867)· ( )] = 2133.386 KN
m

 Sarcina maximă utilă de degajare a celei mai grele Gar.F, F M . D;

ρf
( )
F M . D = GGar.F.M ∙ 1−
ρo
+ FD.M , (1.8.9)

Datele statistice arată că măsura lui FD.M nu a depăşit 600 kN, pentru majoritatea
cazurilor de lichidare a prinderilor de Gar.F, fără deteriorarea lor.
Astfel, se admite FD.M = 600 kN şi rezultă :

t
2
F M . D = 1201.265 kN· 1−
( )
m3
7,85 3
t
m
+ 600 kN = 1495.210 kN

 Sarcina maximă utilă, F M;

F M= max { F M . T ; F M .D } (1.8.10)

Înlocuind relațiile (1.8.8) și (1.8.9) în relația (1.8.10), aceasta devine:

F M= max {2133.386 kN; 1495.210 kN} = 2133.386 kN = tf = 217.470 tf≅ 218 tf

Astfel potrivit relației (1.8.10) pentru Sonda 15 Luceafarul se alege o IF transportabilă pe

cale terestră pe subansamble (SAn) corespunzătoare clasei F320. Pentru tipul de acționare se
alege funcție de posibilitatea de alimentare cu energie electrică a IF în zon de amplasare, precum
și de dotările firmei de foraj dar de asemeni se ține seama și de costul comparativ al al
combustibilului și al energiei electrice din perioada în care o sa lucreze instalația dacă instalația
are atât instalații cu acționări autonome dar și neautonome. Potrivit Sondei 15 Luceafarul se
admite folosirea unei IF cu o acționare de tip DH. Potrivit [1] Tabelul 3.12 se va alege IF potrivit
sarcinei maxime utile dar și funcție de adâncimea maximă de forat rezultă o IF de tipul F320-
3DH.

1.9. Concluzii

În cadrul acestui capitol am urmărit să determin principalele caracteristici ale instalației

de foraj IF pentru Sonda 15 Luceafarul bazându-mă pe parametri determinați în cadrul
subcapitolelor de la 1.1. la 1.7. Pentru realizarea acestui lucru am ținut seama de:
 Programul de construcție al Sondei 15 Luceafarul, aceste lucruri au fost realizate cu
ajutorul datelor inițiale de proiectare, și anume:
- HM = 4200 m;

32
 - yT.j ∈ {0,12; 0,4; 0.65 ; 1};
- DCB.j ∈ {185/8"; 133/8"; 95/8" ; 65/8”};
 Determinarea profilului a coloanelor de burlane pentru Sonda 15 Luceafarul unde am
avut în vedere și calculul greutății coloanelor de burlane (CI, CE), astfel:
- GCI = 1925.88 kN;
- GCE = 1652.13kN;
 Alegerea sapei de foraj s-a făcut corespunzător cu diametrul burlanelor de tubare,
astfel pentru CE: am ales sapa cu trei role M - 61/2DGJ cu diametrul nominal DS.P.CE =
61/2" = 165.1 mm;
 Alegerea prăjinilor grele PG, tipodimensiunea lor și determinarea ansamblului de
prăjini grele An.PG din cadrul garniturii de foraj Gar.F unde am ales: D PG = 6 in =
152,4 mm; ÎFU de tip NC44; LAn.PG = 153 m;
 Alegerea prăjinilor de foraj PF, tipodimensiunea lor și determinarea ansamblului
superior An.S din cadrul garniturii de foraj Gar.F unde am ales: D PF = 4 in = 101.6
mm; ÎFU de tip NC 46 (4IF); LAn.S = 4047 m;
Toate acestea au avut ca scop alegerea instalației de foraj IF și tipul de acționare pentru
F320-3DH.

2. ALEGEREA PRINCIPALELOR UTILAJE ALE INSTALAȚIEI

DE FORAJ ȘI PREZENTAREA PARAMETRILOR
ȘI CARACTERISTICILOR LOR

2.1. Alegerea capului hidraulic

Capul hidraulic CH reprezintă un utilaj care este parte a ansamblului de antrenare a

Gar.F. Astfel, CH este un element de legătură între un element fix adică cârligul macaralei și un
elemnt mobil (în mișcare de rotație) format din prăjina de antrenare. Acesta are rolul de a susține
Gar.F și de a permite circulația fuidului de foraj. Este nodul de legătură între cele trei
echipamente principale (Eq.Pr) ale IF și anume: echipamentul de circuație (Eq.C), echipamentul
de rotație (Eq.R), echipamentul de manevră (Eq.M).
CH este suspendat în ciocul (gura principală) a cârligului triplex cu ajutorul toartei, în
timp ce CH susține Gar.F prin intermediul reducției de legătură RLCH și al PA, reprezentat în
Fig. 2.1.

33
Vedere laterală (în partea stângă) şi frontală (în partea dreaptă) a CH, cu indicarea dimensiunilor
de legătură cu cârligul: razele de curbură ale suprafeţei de susţinere a toartei (E2 şi F2) şi
distanţa liberă pentru introducerea cârligului (H)

34
 a) b)
Fig. 2.1.1 Secţiune prin CH – a) reprezentare schematică: - b) reprezentare constructivă:
1 – corp (oală); 2 – bolţ; 3 – toartă (biglu); 4, 10 – rulment cu role cilindrice (de ghidare); 5, 11 –
garnituri de etanşare; 6 – rulment axial principal, cu role conice; 7 – fus; 8 – reducţie; 9 –
rulment axial secundar, cu bile; 12 – felinar (capac); 13 – lulea; 14 – piuliţă inferioară; 15 – ţeavă
de spălare; 16 – cutie de etanşare; 17 – etanşarea între partea superioară a ţevii de spălare şi
lulea; 18 – piuliţă superioară; 19 – şuruburi de fixare.

Funcționalitatea CH este următoarea:

 Susțunerea Gar.F;
 Permite rotația Gar.F;
 Conduce fluidul de foraj de la furtunul de noroi FN la PA, prin lulea, țeava de
spălare, fus și RLCH (elementele CH) atunci când circulația este directă.
Pentru alegerea CH se va utiliza [1], subcap. 6.6, adică alegerea CH se face pe baza
sarcinii maxime de lucru respectând condiția:

F 'CH . M >F 'M , (2.1.1)

În conformitate cu IF F320-3DH , F 'M se va calcula astfel:

m
F 'M = 320 tf = 320 tf ∙ 9,81 2 = 3139,2 kN
s
'
Potrivit alegeri CH-400, F CH . M se va calcula astfel:

35
 m
F 'CH . M = 400 tf = 400 tf∙ 9,81 = ≅ 3924 kN
s2

Prin alegerea CH-320 relația (3.1) se va determina astfel:

3924kN >3139,2 kN

Prin urmare se observă că relația se verifică ceea ce înseamnă că alegerea CH-400 s-a
efectuat corect.
Prin urmare CH se alege din o clasă superioară celei a IF F320-3DH pe care o echipează.
Conform Tabel 6.2. [1], și ținând seama de relația (3.1.1) se va alege CH-400 ale cărui parametri
se află în Tabelul 2.1.1

Tabelul 2.1.1 Parametri CH-400 conform SR 5736.

Unit. IF: F320-3DH
Denumire CH-400
Sarcina maxima la carlig kN 3560

Sarcina maxima in functie de rulment US tonf 253

Presiune maxima de lucru bar 350
Turatia maxima rot/min 300
Diametrul interior al tevii de spalare mm 76,2
Filet de legatura al lulelei la furtunul de cauciuc - LP4
Filet reductive de legatura cu prajina de antrenare - 6 5/8REG LH
Masa totala t 2,50

unde:F 'CH . M – sarcina maximă de lucru;

F 'p .CH –sarcina de probă;
F 'R . LCH - sarcina limită sau capacitatea maximă în funcție de rulmentul principal;
pM – presiunea maximă a fluidului de foraj;
di – diametrul interior al țevii de spălare;
H – distanța liberă pentru introducerea cârligului;
E2(max), F2(min) – razele de curbură ale suprafeței de susținere a toartei;
mCH – masa totală a CH.

Greutatea CH se va calcula astfel:

GCH = mCH∙ g , (2.1.2)

GCH = 2,5 ∙ 9,81 = 24,52 kN

Conform tipul de CH ales, CHT-400, acesta este echipat cu rulmenți axiali cu role conice.

36
 2.2. Alegerea ansamblului macara-cârlig

Macaraua reprezintă partea mobilă a mașinii macara-geamblac (M-G), care este

construită cu roți/role ca și rolele geamblacului, însă cu una mai puțin montată pe un ax prin
intermediul unor rulmenți, care permite ca fiecare roată în parte să aibă o mișcare de rotație
independentă una față de alta.
M a c a r a u a a r e r o
mastului pe lungimea unui pas, în
timpul operațiilor de manevră a
Gar.F și a CB.
Pentru Sonda 15 Luceafarul
se folosește un ansamblu macara-cârlig
clasic (monobloc - MC) cu cârlig
de tip triplex (cu trei guri) care este
prezentat în Fig. 2.2.1

Fig. 2.2.1 Construcţia ansamblului

macara-cârlig monobloc: 1 – cârlig
triplex; 2 – bolţ; 3 – pahar şi
rulment axial; 4 – tijă; 5– piston; 6 –
arcuri de destindere; 7 – piesă de legătură
între ansamblul cârligului şi macara;
8 – axul macaralei; 9 – role; 10 –
rulmenţii macaralei; 11 – plăci
laterale

Conform [1], subcap. 5.5 Tabelul 5.9 se va face

alegerea tipului de macara-cârlig necesară pentru Sonda 15 Luceafarul, pentru aceasta trebuie să
îndeplinească relația:

F 'C .M ≥ F 'M , (2.2.1)

Potrivit [1], Tabelul 5.8, sarcina maximă de lucru de la cârlig, F 'C .M :

F 'C .M = 400 US tonf = 3924 kN

Iar F 'M este cel calculat la subcap. 2.1, prin urmare relația (2.3) devine:

3924 kN ≥3139,2 kN

37
 Fig.2.2.2 Schema desfăşurată a maşinii M-G cu indicarea forţelor din ramurile înfăşurării
cablului: TM – arborele tobei de manevră; RA – ramura activă; GF – geamblac de foraj; Ro.A –
rola alergătoare; Ro.O – rola oscilantă; a.GF – axul geamblacului; ÎC – înfăşurarea cablului
dintre macara şi geamblac; RM – ramura moartă; TRM – toba ramurii moarte; MC – ansamblul
macara-cârlig; a.M – axul macaralei; Cr – cârlig
Ansamblul macara-cârlig se alege conform clasei echipamentului de manevră (CEq) din
Tabelul 5.8., cu caracteristicile din Tabelul 5.9. ale cărui caracteristici sunt trecute în Tabelul 2.2.
Conform UPETROM 1 Mai S.A. denumirea ansamblului macara-cârlig aleasă pentru Sonda 15
Luceafarul, cu IF F320-3DH este: Macara-cârlig 5-35-1400MC-400.

Tabelul 2.2.1 caracteristicile ansamblului macara-cârlig, construit în România.

Tipul
Tipul
constructi Tipul MC F 'C .M z dc De Df F 'R . LM mMC
rulmentului
v
tf
US
- - (US - mm mm mm - t
tonf
tonf)
5-35-
MC 1400MC- 400 5 35 1400 1265 391556 441 10,885
400

unde: MC – tipul constructiv (macara monobloc);

F 'C .M - sarcina maximă de lucru la cârlig;
z – numărul de role de la macara;
dc - diametrul cablului;
De – diametrul exterior al rolei;
Df – diametrul de fund al rolei;
F 'R . LM - sarcina maximă în funcție de rulmenți;
mMC – masa ansamblului macara-cârlig.

Se va calcula greutatea ansamblului macara-cârlig:

GMC = mMC∙ g , (2.2.2)

Înlocuind valorile, relația (2.2.2) va fi:

38
 m
GMC = 10,885t ∙ 9,81 = 106,78 kN
s2

2.3. Alegerea geamblacului de foraj

Geamblacul de foraj reprezintă partea fixă a mașinii macara-geamblac (M-G) care este
format din roți/role, pentru cablu, montate separat pe câte un rulment și care au aceeași
dimensiune ca și cele ale macaralei cu lucrează. Este fixat în vârful turlei fiind asamblat pe niște
grinzi numite rama sau coroana geamblacului.
Pe prima rolă a geamblacului trece ramura activă (RA) a cablului, care se înfășoară pe
toba de manevră (TM), iar pe ultima rolă se înfășoară ramura moartă (RM) ce se fixează pe toba
ramurii moarte (TRM). Potrivit acestui fapt, prima rolă poartă numele de roată alergătoare
(Ro.A) iar ultima de rolă oscilantă (Ro.O)deoarece aceasta efectuează doar oscilații din cauza
elasticității cablului și avariației forței din cablu.
Potrivit [1], subcap. 5.4 dar și a IF F320-3DH , și a ansamblului macara-cârlig 5-35-
1400MC-400 se va folosi un geamblac de foraj ca cel din Fig. 2.5.

Fig. 2.3.1 Geamblac monobloc: 1 – suport (prin care GF se montează prin şuruburi de
coroană/ ramă); 2– ax; 3 – rolă/ roată; 4 – rulment radial-axial cu role conice pe două rânduri; 5 –
disc distanţier; 6 – bucşă distanţieră; 7 – ungător cu bilă (folosit pentru ungerea consistentă a
rulmenţilor) (canalele de ungere sunt practicate în plan orizontal); 8 – placă de presare; 9 –
apărătoare

Alegerea lui se face ținând seama de diametrul și de tipodimensiunea corespunzătoare

ansamblului macara-cârlig 5-35-1400MC-400. Astfel, potrivit simbolizării făcute de UPETROM
1 Mai S.A. și din Tabelul 5.6. [1]se alege: Geamblac A 6-35-1400GF-400 ale cărui caracteristici
se află în Tabelul 2.3.1

39
 Tabelul 2.3.1 Caracteristicile geamblacului de foraj construit în România.

Tipul Tipul
Tipul ' '
constructi F GF . M F a .GF . M z+1 dc De Df rulment F 'R . LM mGF
GF
v ului
tf US
- - tf - mm mm mm - t
(US tonf) tonf
6-35-
391
A 1400G 400 480 6 35 1400 1265 708 3,494
566
F-400

unde: A – tipul constructiv (geamblac monobloc);

F 'GF . M - sarcina maximă de lucru a geamblacului;
F 'a .GF . M - sarcina maximă de lucru la cârlig;
z+1 – numărul de role;
dc - diametrul cablului;
De – diametrul exterior al rolei;
Df – diametrul de fund al rolei;
F 'R . LM - sarcina maximă în funcție de rulmenți;
mGF – masa ansamblului macara-cârlig.

Greutatea geamblacului de foraj se va calcula cu relația:

GGF =mGF∙ g, (2.3.1)
Înlocuind valorile în relația (3.5) devine:
m
GGF = 3,494 t ∙ 9,81 2 = 34,27 kN
s

2.4. Alegerea elevatorului cu pene

Broasca-elevator cu pene pentru coloana de burlane de tubare (B-El.PCB) reprezintă

scula de manevră care se foloseşte în timpul tubării puţurilor, atât pentru a susţine CB, ca
broască cu pene, aşezată pe masa rotativă (MR), dar şi pentru săltarea din penele broaştei şi
introducerea coloanei în puţ, ca elevator (cu pene). Deci, aceste scule se folosesc în pereche în
timpul tubării puţurilor: una, aşezată pe MR care susţine CB, prin împănare, având funcţia de
broască cu pene, iar cealaltă, care este susţinută în chiolbaşi, având rolul de elevator (cu pene), se
prinde, tot prin împănare, pe burlanul care s-a adăugat, prin înşurubare, la coloană, saltă CB din
broasca cu pene şi o susţine în timpul introducerii ei în sondă (puț) și se găsesc reprezentați în
Fig. 2.6.
Se alege tipodimnsiunea de broască cu pene utilizată pentru introducerea celei mai grele
CB. Astfel cunoscându-se diametrul nominal al celei mai grele CB se vor alege bacuri cu acest
diametru nominal care vor fi în conformitate cu catalogul de broască-elevator cu pene potrivit
[1], subcap. 8.4, Tabelul 8.9.

40
Fig. 2.4.1. Broasca-elevator cu pene pentru coloana de burlane (broasca cu pene, în partea din
stanga; elevatorul cu pene, în dreapta): 1– corp; 2– umăr/ braţ superior; 3 – braţ inferior; 4 –
eclisă (siguranţă pentru chiolbaşi); 5 – poartă/ uşă; 6 – pene; 7 – bacuri; 8 – placă de sprijin (pe
masa rotativă); 9 – guler de protecţie şi ghidare; 10 – pâlnie de ghidare; HB– înălţimea broaştei
cu pene; HE– înălţimea elevatorului cu pene; l– lăţimea broaştei-elevator.

Potrivit Tabelului 8.9 [1] subcap. 8.4 și a diametrului nominal al penei DP care
corespunde cu diametrul nominal al celei mai grele CB, adică DP = 75/8 atunci se trece la
alegerea B-El.PCB care va fi trecut în Tabelul 2.4. Conform companiei STEROM S.A. Câmpina
se nota astfel alegerea: B-El.PCB4½ – 13⅜ in x 350 ts (7⅝" x 275 ts x 7⅝").

Tabelul 2.4.1 Caracteristicile pentru B-El.PCB construit în Romînia.

DP Db F 'B− El. P F 'P pa L l H

in in ts ts bar mm mm mm
95/8 95
/8 350 275 7 ÷ 10 1480 1300 840

unde: DP – diametrul nominal al penei;

Db – diametrul nominal al bacului;
F 'B− El. P - sarcina maximă de lucru a B-El.P;
F 'P –sarcina de probă;
pa– presiunea;
l – lățimea broaștei elevator cu pene;
L – lungimea broaștei elevator cu pene;
H – înălțimea broaștei elevator cu pene.

2.5. Alegerea elevatorului pentru prăjini de foraj

Elevatorul pentru prăjini de foraj (El.PF) este o sculă de manevră folosită pentru
susţinerea Gar.F în timpul extragerii şi introducerii ei în sondă. Acesta prinde sub mufă PF şi
este agăţat cu ajutorul umerilor săi în ochiurile inferioare ale chiolbaşilor Ch. De aceea, razele de
curbură ale suprafeţelor de sprijin ale El.PF trebuie să corespundă din punct de vedere
dimensional cu cele ale ochiurilor inferioare ale Ch.
41
 În subcap. 1.6 s-au ales PF și tipodimensiunea acestora care echipează Gar.F folosită
pentru forararea puțului de exploatare., prin urmare se cunoaște: DPF = 4 in = 101,6 mm; DPF.i =
84.8 mm; tipul îngroșării EU ≡ IE (adică External Upset ≡ capete ingrosate la
exterior)exterioară).
Potrivit subcap. 1.8 se cunoaște sarcina maximă ce a fost determinată de cea mai grea
Gar.F GGar.F = 1201.265 kN. Prin urmare potrivit acestor date se va alege elevatorul de PF iar
pentru că PF sunt cu RSS cu umăr conic, atunci elevatorul se va alege cu scaun conic, acesta
fiind prezentat în Fig. 2.7.

Fig. 2.5.1. Elevator pentru prăjini de foraj, cu închidere centrală, cu scaun conic: 1 – corp stânga;
2 – arc închizător; 3 – siguranţă; 4 – închizător; 5 – bolţ central; 6 – siguranţa pentru chiobaşi
(eclisă); 7 – corp dreapta; d – diametrul de trecere

Pentru a putea alege El.PF se va determina sarcina de la cârlig de cea mai grea Gar.F
folosind relația (1.45) din subcap. 1.8, care va avea forma următoare, astfel:

 Sarcina de la cârlig potrivit celei mai grele Gar.F utilizată pentru CE, F 'n;

[(
F 'n= GGar.F∙ 1−
ρf
ρo ) ( )]
∙ ( 1+ k (rM ) ) + ( 1+k (mfM )) ∙
|aMc | ,
g
(2.5.1)

t
unde: ρ f – densitatea fluidului de foraj, ρ f = 1,50 ;
m3
t
ρo – densitatea oțelului, ρo = 7,85 ;
m3
42
 k (rM ) – coeficientul forței de frecare dintre CE, peretele puțului și fluidul de foraj, se
admite k (rM ) = 0,2;
a Mc – accelerația mișcării cârligului la săltarea din broasca cu pene a celei mai grele CB, se
m
admite a Mc = 1,5 2 .
s

Prin înlocuirea relațiilor și a valorilor cunoscute rezulta:

t m

F 'n = 1201.265 kN∙ 1−

m
t
7,85 3
m
1441,01 kN = 144,1tf≅ 145 tf
3

[( ) 1,50
∙ (1+ 0,2 )+ (1+ 0,4969 ) ∙
1,5 2
s
m
9,81 2
s
=
( )]
 Coeficientul de masă al fluidului de foraj, k (mfM );

k (mfM ) = k (mfM ). PG + k (mfM ). PF , (2.5.2)

Înlocuind cu valorile rezulate atunci relația (2.9) devine:

k (mfM ) =0,058 + 0,4389 = 0,4969

 Coeficientul de masă al fluidului de foraj pentru PG, k (mfM ). PG;

ρf 4 ∙ s fa
k (mfM ). PG=
ρo [(
∙ 1+ ∙
1
D PG 1−k 2Di .PG )
−1 ,
] (2.5.3)

unde: sfa – grosimea stratului de fluid de foraj aderent la peretele exterior al CE, se admite s fa =
0,653 mm;

Prin înlocuirea relației (2.10) și a valorilor cunoscute relația (2.9), devine:

t
1,50
m3 4 ∙ 0,653 mm 1
k (mfM ). PG=
t
7,85 3
∙ 1+
[( ∙
152,4 mm 1 – 0,46912
−1 = 0,058 ) ]
m

 Coeficientul diametrului interior al PG, kDi.PG;

D i .PG
kDi.PG = , (2.5.4)
D PG

unde: Di . PG – diametrul interior al PG, DPG.i = 213/16" = 71,5 mm;

D PG – diametrul exterior al PG,DPG = 6" =152,4 mm.

Dacă se înlocuiesc valorile în relația (2.10) aceasta devine:

43
 D i .PG 71,5 mm
kDi.PG = = = 0,4691
D PG 152,4 mm

 Coeficientul de masă al fluidului de foraj pentru PF, k (mfM ). PF;

ρf 4 ∙ s fa
k (mfM ). PF=
ρo [(
∙ 1+
) ∙
1
DPF 1−k 2Di .PF
−1 ,
] (2.5.5)

Dacă se înlocuiește relația și valorile cunoscute în relația (2.5.5), aceasta va fi:

t
1,50
m3 4 ∙ 0,653 mm 1
k (mfM ). PF=
t
7,85 3
∙ 1+
[( ∙ )
101.6 mm 1 – 0,832 ]
−1 = 0.4389

 Coeficientul diametrului interior al PF, kDi.PF;

D i .PF
kDi.PF = , (2.5.6)
D PF

unde: Di . PF – diametrul interior al PG,DPF.i = 84.8 mm;

D PF – diametrul exterior al PG, DPF = 4 in = 101.6 mm.

Prin înlocuirea valorilor în relația (2.13), atunci aceasta va fi:

Di .PF 84.8 mm
kDi.PF = = = 0,83
D PF 101.6 mm

Prin urmare conform [1] cap.8 se va alege elevatorul pentru PF cu scaun conic care trebuie să
îndeplinească următoarele 2 condiții:

 DEl = DPF , (2.5.7)

Prin înlocuirea valorilor relația (2.13) va fi:

DEl = 4 in = 101.6 mm

 F 'El . PF ≥ F 'n, (2.5.8)

Potrivit Tabelului 8.5 din [1] și înlocuind în (2.15) atunci aceasta va fi:

175 tf≥145 tf

Prin urmare relația (2.14) se verifică ceea ce înseamnă că alegerea este corectă.

Potrivit relației (2.14) se va alege elevatorul pentru PF cu scaun conic care să

îndeplinească și relația (2.15), ale cărui caracteristici se vor trece în Tabelul 2.5.2

44
 Tabelul 2.5.2 Caracteristicile pentru El.PF construit în România.

DEl.PF F 'El . PF d Tipul îngroșării mEl.PF

in tf
mm - kg
(mm)
4
400 121.4 IE 146.8
(101.6)

unde: DEl – diametrul elevatorului pentru PF cu scaun conic;

F 'El– sarcina de lucru;
d – diametrul corespunzător tipului îngroșării;
mEl.PF – masa El.PF.

 Greutatea El.PF, se va calcul cu relația:

GEl.PF =mEL.PF∙ g, (2.5.9)
Înlocuind valorile în relația (2.16) devine:
m
GEl.PF = 146.8∙ 10-3 t ∙ 9,81 2 = 1,440 kN
s

2.6. Alegerea chiolbașilor

Chiolbaşii (Ch) cunoscuți și sub denumirea de „braţe de elevator”, sunt scule de foraj care
fac legătura între cârligul macaralei şi elevator, fiind utilizaţi în timpul manevrei garniturii de
foraj (Gar.F) şi coloanelor de burlane (CB), adică Ch sunt scule de manevră. Se agaţă cu
ochiurile superioare de umerii cârligului şi susţin cu ochiurile lor inferioare elevatorul, prin
umerii acestuia Fig. 2.8. Astfel, sarcina datorată Gar.F sau CB este preluată, prin intermediul
elevatorului, de către Ch, care o transmit cârligului.
Ch nu se folosesc în timpul forajului însă rămân agăţaţi în umerii cârligului, împreună cu
elevatorul pentru prăjini, fiind sprijiniţi cu barele lor de suportul de sprijin al capului hidraulic.

Fig. 2.6.1 Chiolbașii în timpul manevrei, unde ansamblul este format din macara-cârlig,
chiolbașii și elevatorul în timp ce susțin Gar.F.

45
 Aceștia se aleg funcție de sarcina maximă a IF adică conform F320-3DH , adică se vor
alege Chiolbașii 400x85x361, cu următorii parametrii:

Tabelul 2.6.1 Parametrii chiolbașilor de tip greu 400x85x361

F 2.Ch. M , d = 2∙
H1.M , G1.m, D2.M, C2.m, d1, L,
H1.M , m2Ch,
tf mm mm mm mm mm mm
mm t
(in) (in) (in) (in) (in)
(in)
70 73
400 34,5 85 47,62 120,65 3350 0,361
(23/4) (27/8)

unde:
H1.M -- raza de curbură a suprafeţei de contact a ochiului inferior cu umărul elevatorului;
d, d1 -- diametrul barei;
G1.m -- raza de curbură interioară a ochiului inferior;
D2.M – raza de curbură a suprafeţei de contact a ochiului superior cu umărul cârligului;
C2.m – raza de curbură interioară a ochiului superior;
L – lungimea de lucru dintre punctele de sprijin pe umărul cârligului şi pe umărul
elevatorului;
m2Ch–masa perechii de chiolbași.
 Greutatea Chiolbași, se va calcul cu relația:
GEl.PF =m2Ch∙ g, (2.1.6)

2.7. Alegerea cablului de manevră

Cablul de manevră (CM) este un ansamblu de fire metalice foarte rezistente ce sunt
înfăşurate elicoidal între ele cu scopul de a fi solidarare la întindere. Prin urmare cablul este
construit special pentru a prelua sarcini de tracţiune la ridicarea Gar.F și pentru CB.
Cablul de manevră este un cablu compus, dublu, adică un cablu alcătuit dintr-un strat de
toroane înfăşurate în jurul unei inimi, care poate să fie vegetală sau metalică Fig. 2.9.

Fig. 2.7.1 Secţiuni transversale prin toroane de cablu compound: a – Seale, cu d0>d2>d1;
b – Filler, cu d2 = d1 şi d3<d1; c – Warrington, cu d1 = d0 şi d2>d1>d3.

Pentru alegerea CM ştiim următoarele, determinate la subcap. 2.2; 2.3 și 2.6, avem: că
maşina M-G a acestei instalaţii poate fi formată dintr-un geamblac de tipul 6-35-1400GF-400 şi
un ansamblu macara-cârlig de tipul 5-35-1400 MC-400 cu:masa m MC = 10,885 t și GMC= 106,78

46
kN; Chiolbaşi 400x85x361 cu masa m2Ch = 0,361 t și G 2Ch = 3,54 kN; Elevator cu pene/ Broască-
elevatorEl.PF cu masa mEl.P =1,625 t și GEl.P = 15,94 kN.
Pentru alegerea cablului de manevră se va face după următorul algoritm:
 Condiția de alegere a cablului de manevră

Sr.m>Sr.m.nec , (2.7.1)

Deci condițiaSr.m = 621,34 kN>Sr.m.nec = 505,8 kNeste satisfăcută deoareceSr.m se alege din
[1], Tabelul 5.2.
 Forța totală de la cârlig:

1m/s 2
F M = 3139,2 kN + 126,26 kN ∙ 1+ ( )
9,81m/ s2
= 3265,46 kN (2.7.2)

 Greutatea moartă la tubare;

G0.T = GMC + GEl.P + G2.Ch (2.7.3)

G 0.T = 106,78 kN + 15,94 kN + 3,54 kN = 126,26 kN

 Randamentul mașinii M-G:

β2 ∙ z−1
η M−G=
2 ∙ z ∙ β 2 ∙ z ∙ ( β−1 )
(2.7.4)

unde: z – numarul de role de la macara;

β – inversul randamentului unei role, β= 1.04

Dacă se înlocuiesc valorile atunci se obține:

1,04 2∙ 5−1
η M −G= 2 ∙5 = 0,811
2 ∙5 ∙ 1,04 ∙ ( 1,04−1 )

 Forța maximă din ramura activă a înfășurării cablului:

FM
FM¿
2∙ z ∙ η M −G
(2.7.5)

Prin înlocuirea valorilor, relația (2.7.5) rezultă:

3265,46 kN
FM¿ = 402,64 kN
2 ∙5 ∙ 0,811

La alegerea cablului de manevră se va ține cont de sarcina minima de rupere:

Srm = Sr.m.nec≥ cM · FM (2.7.6)

47
unde: cM - coeficientul de siguranțăconsiderat pentru sarcina maximă utilă la tubare sau la
operația de instrumentație, conform API cM = 2;

Prin urmare relația (2.7.6) devine:

Srm = Sr.m.nec≥ 2∙ 402,64 kN = 805,28kN

Din calcul ne rezultă un cablu de tip Cablu Seale 6x19-32-1570 SZ care potrivit Conform
Tabel 5.2 [1], va avea următorii parametrii, regăsiți în Tabelul 2.7.1.

Tabelul 2.7.1 Parametrii Cablu Seale 6x19-35-1570 SZ.

dC d0 d1 d2 An Rm Srm m1.C
nT nf
mm mm mm mm mm2 MPa kN kg/m

6 19=1+9+9 35 3,2 1,6 2,8 489,33 1570 970,86 4,549

unde: nT – număr de toroane;

nf – număr de fire din fiecare toron;
dC – diametrul nominal;
d0 – diametrul sârmelor centrale;
d1 – diametrul sârmelor intermediare;
d2 – diametrul sârmelor exterioare;
An – aria netă;
Rm – rezistența minimă la rupere a sârmelor;
Srm – sarcina reală minimă de rupere;
m1.C – masa.
Mărimi caracteristice ale cablului de manevră:
 Aria brută:

π ∙ d 2c
Ab ¿ , (2.7.7)
4

Prin înlocuirea valorilor relația devine:

π ∙ 352
Ab = = 962,11 mm2
4

 Aria netă a secțiunii transversale:

ns
π
An = nT ∙ ∙ ∑ nfj ∙ d 2j , (2.7.8)
4 j=0

Înlocuind valorile obținem:

π
An = 6 ∙ ∙ ( 1 ∙3,22 mm 2+ 9 ∙1,6 2 mm 2+9 ∙ 2,82 mm 2 ) =¿
4

= 489,33 mm2

48
  Coeficientul de desime:

An
kd = ,
Ab
(2.7.9)

Prin înlocuirea valorilor se obține:

489,33 mm2
kd= = 0,508≅ 0,5
962,11 mm 2

 Coeficientul de flexibilitate:

dc
kf = min { d } , (2.7.10)
j
( j)

Dacă se înlocuiesc valorile, relația capătă forma:

35
kf = =¿21,87
1,6

 Sarcina teoretică:

St = Rm∙ An, (2.7.11)

Prin înlocuirea valorilor, obținem:

St = 1570

St ∙ 489,33 mm2 = 768,24 kN

 Sarcina reală de rupere:

Sr = ks∙ St , (2.7.12)

unde: ks – coeficientul de cablare care evidentiaza pierderea de rezistenta, ks = 0,86 pt cabluri

Seale 6x19.
Se înlocuiesc valorile și rezultă:

Sr = 0,86 ∙ 768,24 kN = 660,68 kN

2.8. Alegerea troliului de foraj

Troliul de foraj reprezintă o parte din sistemul de manevră (SM) şi este un ansamblu de
utilaje construit ca un tot unitar, montat pe un şasiu şi având funcţii specifice în cadrul instalaţiei
de foraj (IF), funcţia principală fiind manevrarea materialului tubular în sondă. Funcţiile TF sunt
determinate de componenţa acestuia şi se subordonează funcţiilor SM.
Troliul de foraj este utilajul sistemului de manevră care îndeplineşte în cadrul instalaţiei
de foraj următoarele funcţiuni: extragerea şi introducerea garniturii de foraj, respectiv
introducerea coloanei de tubare, suspendate în cârligul mecanismului macara — geamblac,

49
operaţii realizate prin intermediul cablului de foraj înfăşurat pe toba de manevră a troliului;
înfăşurarea, strângerea, slăbirea şi deşurubarea paşilor de prăjini, precum şi adăugarea bucăţilor
de avansare, operaţii realizate cu ajutorul mosoarelor troliului; susţinerea garniturii de foraj şi
reglarea apăsării pe sapa în timpul procesului de săpare, etc.

Fig.2.8.1 Troliul de foraj de tipul TF38 care echipează instalaţia F320-3DH

Conform [1] Tabelul 5.11 se va alege Troliul de foraj TF conform IF320-3DH astfel:

Tabelul 2.8.1 Parametrii și caracteristicile TF38.

Mărimi caracteristice Unități de măsură -

Forţa maximă din ramura activă - FM TF 38
Puterea maximă de antrenare - Pa.TF.M kW 1500
Diametrul cablului de manevră - dC mm (in) 35
Numărul de trepte de viteză la TM (pentru ridicare
- 4+2R
şi, respectiv, reversare) (NTM+ NRev.TM
Diametrul tobei de manevră - DTM mm 800
Lungimea tobei de manevră - LTM mm 1325
Ambreiaj pe partea „incet” - Tip AOÎ - AVB1120X300
Lanț pe partea „incet” - Tip tlÎ: jxp - 3×21/2"
Ambreiaj pe partea „repede” - Tip AOR - AVB1120×300
Lanț pe partea „repede” - Tip tlR: jxp - 3×21/2"
Diametru tambur frână - DT.FB mm 1400
Lățime tambur frână - LT.FB mm 269
Aria suprafeței de frânare - As.FB dm2 223,43
Unghiul de înfășurare frână - αM grd 325
Frâna auxiliară - Tip FA - FH60
50
 Fig. 2.10. Schema cinematică a troliului de foraj TF 38.

2.9. Concluzii

În cadrul acestui capitol s-au ales în funcție de IF F320-3DH sistemul de manevră al

Sondei 15 Luceafarul.prin urmare alegerile au fost următoarele:
 Capul Hidraulic – CH-400;
 Macara-Cârlig - 5-35-1400 MC-400;
 Geamblac de Foraj - 6-35-1400GF-400;
 Broasca Elevator cu Pene - B-El.PCB 4½ – 13⅜ in x 350 ts (7⅝" x 275 ts x 7⅝");
 Cablul de Manevră: - Cablu Seale 6x19-35-1570 SZ;
 Troliu de Foraj: - TF38.
In acest capitol au fost alese principalele utilaje ale instalatiei de foraj si au fost prezentati
parametrii si caracteristicile lor. Principiul dupa care au fost alese aceste utilaje a fost clasa si
tipul instalatiei de foraj calculate in capitolul anterior.Utilajul calculat a fost ales astfel incat sa
corespunda cerintelor instalatiei de foraj si sa o echipeze corespunzator, fara sa provoace defecte
si fara sa impiedice buna functionare a instalatiei de foraj.

3. PARAMETRII ȘI CARACTERISTICILE MOTOARELOR/GRUPURILOR DE

ACȚIONARE ȘI CALCULUL PUTERI INSTALATE

3.1. Parametrii și caracteristicile motoarelor/grupurilor de acționare

51
 Modul de actionare reprezinta felul in care sunt actionate motoarele principale ale IF
separat, individual sau in comun.
IF dispune de 3 tipuri de moduri de actionare
-individual MAI:fiecare motor principal e actionat separat
-centralizat MAC:toate motoarele sunt actionate in comun
-mixt MAM :un motor principal e actionat separat iar celelalte 2 in comun
Pentru actionare de tipul DH se ia caracteristica principala a proiectarii IF,se alege modul
de actionare centralizat MAC2
Potrivit datelor inițiale acționarea IF este de tipul diesel hidraulic care este prezentat în Fig.
3.1.1 conform [1], Subcap. 3.7

Fig. 3.1.1 Grupul de acționare de tipul DH: D – motor diesel; GF – grup de foraj; a.cd – arbore
cardanic; CHC – convertizor hidraulic de cuplu; CB – cuplaj cu burduf; T – tamburul CB; B –
burduf.

Fig. 3.1.2. Grupul de acţionare de tipul DH-M: D – motor diesel; TH-M – transmisie
hidromecanică; CV – cutie de viteză; iCV.I , iCV.II, ..., iCV.n – rapoartele de transmitere ale CV (de
ordinul I, II, ..., n)

Prin urmare pentru IF F320-3DH se va folosi grupul de acționare GA, DH format din
grupul de foraj GF-820 cu convertizor hidraulic de cuplu de tipul CHC-750-2.
Convertizorul CHC-750-2 este un convertizor cu diametrul nominal d = 750 mm care
reprezintă diametrul maxim activ adică diametrul udat de lichid. Acest CHC are 3 trepte
deoarece turbina hidraulică are în componență 3 rotoare care sunt solidarizate între ele și sunt
montate pe acelașo arbore, adică arborele secundar al motorului.

Grupul de foraj GF este echipat cu un motor de tipul MBM.820, pentru care avem:
 Puterea nominală, Pn:

Pn = 890 CP = 890 CP ∙ 0,736 kW = 655,04 kW ≅ 655 kW

 Turația nominală, nn:

rot
nn = 1400
min

Caracteristicile funcționale ale unui GA de tipul DH sunt de fapt caracteristicile de intrare

și de ieșire din convertizorul hidraulic CHC-750-2. Astfel, dependențele fiind caracteristicile de
intrare, ca: MI = f(ω II ), PI = f(ω II ),ω I = f(ω II ), iar funcțiile reprezintă caracteristicile de ieșire, ca:
MII = f(ω II ), PII = f(ω II ) șiηCHC = f(ω II ), și sunt reprezentate în Fig. 2.2 conform [2], Apl. 13.
52
 Fig. 3.1.3. Curba caracteristică
exterioară a CHC este o caracteristica flexibila: cresterea momentului rezistent este preluata de
CHC prin reducerea importanta a vitezei unghiulare a arborelui secundar

Din aceste grafice se deduce ca pentru ηm= 0,7 , DEF al CHC-750-2, reprezentat prin ηCH
ϵ [0,700; 0,841]; nII ϵ[275, 950] rot/min; MIIϵ[14,730; 4,000] ∙kNm
Se poate evidenția prin caracteristicile funcționale de ieșire ale CHC respectiv ale GA de
tipul DH că sunt în domeniul economic de funcționare ale CHC.Forma curbei caracteristicii
funcționale a CHC reprezintă de fapt curba de variație avitezei unghiulare a arborelui de ieșire
din grup funcție de momentul dezvoltat la acest arbore (ω)= f(M), adică GA influențează în mod
direct corelarea mărimilor funcționale ale sistemului de lucru (SL), și apar dependențele:
 viteza de mișcare a cârligului în funcție de forța de la cârlig, v C = f(F), necesară în cadrul
sistemului de manevră (SM);
 viteza unghiulară a prăjinii de antrenare (PA) în funcție de moment, ω PA = f(MPA), necesar
în cadrul sistemului de rotație (SR);
 debitul refulat de pompa de noroi în funcție de presiune, Q = f(p), necesar în cadrul
sistemului de circuație.
În continuare conform [2], Apl. 13 se vor determina parametrii funcționali ai grupului de
acționare GF-820 și a CHC-750-2, astfel:
 Viteza unghiulară, ω n:

π ∙ nn ❑
ωn = , (3.1.1)
30

Prin înlocuirea valorilor relația (3.1.1), devine:

π ∙ 1400 rad
ωn = = 146,608
30 s

 Puterea mecanică de rotație furnizată de arborele secundar, PII:

PII = MII∙ ω II , (3.1.2)

unde: MII – momentul arborelui secundar;

ω II – viteza unghiulară a arborelui secundar.

 Momentul arborelui primar, MI:

MI = MD∙ηa.cd , (3.1.3)

53
unde: MD – momentul dezvoltat de motor;
ηa.cd – randamentul arborelui cardanic, ηa.cd = 0,99.

Prin urmare relația (3.3) se poate rescrie astfel:

MI≅MD , (3.1.4)

Conform relației (3.1.5) relația (3.1.3) se poate scrie și sub forma:

Pn
Mn = , (3.1.5)
ωn

Înlocuind valorile în relația (3.1.5) aceasta devine:

655 kW
Mn = rad = 4,468 kNm
146,608
s
 Puterea mecanică de rotație furnizată de arborele principal, PI:
PI = MI∙ ω I , (3.1.6)

Conform (3.3) relația (3.6) se poate rescrie altfel:

PI=PD∙ηa.cd, (3.1.7)

Prin urmare ținând seama de valoarea lui ηa.cdrelația (3.1.7) devine:

PI≅PD, (3.1.8)

 Randamentul convertizorului hidraulic de cuplu, ηCHC:

P II
ηCHC = , (3.1.9)
PI
Conform relațiilor (3.12) și (3.11) relația (3.1.9) devine:
ηCHC = kCHC∙ iCHC , (3.1.10)

Pentru sistemul de manevră, relația (3.1.10) devine:

ηCHC = ηm = 3,069 ∙ 0,229 = 0,703 ≅ 0,700

Pentru sistemul de rotație și sistemul de circulație se va admite:

ηCHC =0,800

 Raportul de transformare a momentului convertizorului, kCHC:

M II
kCHC = , (3.1.11)
MI

 Raportul de transmitere al CHC, iCHC:

ω II
iCHC = ,
ωI
(3.1.12)
Valorile calculate se regăsesc în cadrul Tabelului 3.1.1

54
 Tabelul 3.1.1 Parametrii funcționali ai grupului de acționare GF-820+CHC-750-2

Parame- nI, ωI , nII, ω II , PII,

MI, MII, PI,
trul rot/ rot/ iCHC kCHC kN ηCHC
rad/s rad/s kNm kNm kNm
min min m
Punctul
caracte- Notație / Valoare
ristic
n(0)
I ω(0)
I n(0)
II ω(0)
II i(0)
CHC MI.M MII.M kCHC.M P(0I ) P(0II ) η(0)
CHC
(0)
1080 113,097 0 0 0 4,800 21,400 4,458 542,866 0 0

n(1) ω(1) n(1) ω(1)

II
i(1) M (1) M (1) k (1) P(1) P(0II ) ηm
I I II CHC I II CHC I
(1)
28,79 424,1 0,700
1200 125,664 275 0,229 4,800 14,700 3,069 603,187
8 95

n(o) ω(o) n(o) ω(o)

II
i(oCHC
)
M (oI ) M (oII ) k (o) P(oI ) P(0II ) ηM
I I II CHC
(o)
64,40 547,4 0,841
1360 142,419 615 0,452 4,570 8,500 1,860 650,855
3 26

nn ωn n(n) ω(n)
II i(n) Mn M (n) k (n) Pn P(0II ) η(0)
II CHC II CHC CHC
(n)
1400 146,608 68,06 4,468 655,000 544,5
650 0,464 8,000 1,791 0,831
8 44

n(2) ω(2) n(2) ω(2)

II
i(2) M (2) M (2) k (2) P(2I ) P(0II ) ηm
I I II CHC I II CHC
(2)
99,48 397,9 0,700
1420 148,702 950 0,669 3,823 4,000 1,046 568,488
4 36

n(3) ω(3) n(3) ω(3)

II i(3) M (3) M (3) k (3) P(3I ) P(3II ) η(0)
I I II CHC I II CHC CHC
(3)
134,0
1440 150,796 1280 0,889 3,000 0 0 452,388 0 0
41

Potrivit datelor obținute se observă avantajele utilizării CHC în cadrul GA de tipul DH:
 CHC lucrează ca un variator continuu de viteza (VCV), adica ωII se modifica automat
si continuu odata cu variatia momentului rezistent aplicat arborelui secundar,astfel se
spune ca CHC isi regleaza regimul de functionare, deci CHC permite o autoadaptare a
GA la sarcina;
 Utilizarea CHC simplifica lantul cinematic al IF;
 CHC protejeaza motorul Diesel impotriva suprasarcinilor si a socurilor transmise de
la antorul sistemului de lucru,inclusive in situatia blocarii secundarului.

3.2. Alegerea modului de acționare

Modul de acţionare reprezintă felul în care se acţionează antoarele şi pompa de noroi de

la grupurile de acţionare (separate sau centralizat).
Instalaţii de foraj pot fi acţionate cu motoare diesel, cu motoare electrice (de curent
continuu sau alternative) şi în unele cazuri, mai rare, cu turbine cu gaze . Deoarece motoarele de
55
acţionare nu au întotdeauna caracteristicile funcţionale în concordanţă cu cerinţele impuse de
tehnologiile de foraj, a apărut necesitatea combinării acestora cu diferite tipuri de transmisii
(mecanice, hidraulice, electrice) rezultând astfel mai multe sisteme de acţionare . Printre sisteme
de acţionare, utilizate pentru instalaţii de foraj se pot citi : diesel – mecanic, diesel hidraulic,
electric şi diesel electric. Sistemele : turbo-electric, turbo-mecanic şi hidrostatic şi –au găsit
aplicaţii mai limitate .
Pentru a elimina neajunsurile acţionării diesel-mecanic s-au realizat acţionările diesel-
hidraulice, cu turboambreiaje sau cu convertizoare hidraulice de cuplu . În prezent majoritatea
instalaţiilor de foraj acţionate în sistemul diesel –hidraulic sunt prevăzute cu convertizoare
hidraulice de cuplu .
În cazul acţionării diesel-hidraulice cu turboambreiaj se pot realiza demaraje linie sub
sarcină micşorându-se şocurile.
Sistemul de acţionare diesel-hidraulic cu convertizoare hidraulice de cuplu este cel mai
răspândit sistem de acţionare , aplicându-se atât la instalaţii de foraj staţionare cât şi la cele
transportabile
Acest mod de acționare este reprezentat de modul în care antoarele principale sunt
acționate de la aceleați GA, adică modul cu acționarea în comun a antoarelor principale.
Pentru MAC2 avem o pompă de noroi PN (din cele 2) care este acționată separat iar
împreună cu GA ți transmisiile mecanice respective formează grupul motopompă GMP conform
acționării DH.
Acţionarea diesel-hidraulică cu convertizoare hidraulice este stabilă pentru toate punctele
de funcţionare din domeniul de tracţiune, deoarece pe măsura ce cresc momentele rezistente
cresc si momentele de la ieşirea din convertizor scăzând turaţia de la ieşirea din convertizor; se
realizează astfel puncte de echilibru care asigură stabilitatea si pe caracteristica de turaţie la
sarcină totală a motorului diesel.
Sa ales varianta MAC2, in care PN este actionata separat,formand impreuna cu GA si
transmisiile mecanice respective un grup motopompa (GMP), dupa cum TA este DH.

56
 Fig. 3.2.1. Schema structural-funcţională a IFF320-3DH cu mod de acţionare centralizat
MAC2, cu acţionare DH: GF (D) – grup de foraj (motor diesel); CHC – convertizor hidraulic de
cuplu; TI 1– transmisia intermediară a IF (intermediară centrală a IF); tm – transmisie
mecanică/transmisii mecanice; PN – pompă de noroi; C – compresor; TF – troliu de foraj; CV
SM – cutie de viteze a sistemului de manevră; TM – tobă de manevră; M-G – maşină macara-
geamblac; CV SR – cutie de viteze a sistemului de rotaţie; MR – masă rotativă; GMP – grup
moto-pompă; TI 2 – transmisia intermediară a GMP.

3.3. Puterea consumatorilor auxiliari de forță

Puterea consumatorilor auxiliari de forță reprezintă puterea motoarelor instalate pentru

acționarea acestor consumatori. Prin urmare aceasta este o putere suplimentară/auxiliară pentru
efectuarea altor operații care diferă de cele principale (de rotație a sapei, de circulație a fluidului
de foraj și de ridicare a Gar.F) dar și de asigurarea unor servicii de altă natură decât cele care
sunt legate în mod direct de aplicarea tehnologiei de construire a sondei.
Conform [1], subcap. 3.9, Tabelul 3.15 se va constitui pentru IF F320-3DH se vor
prezenta consumatorii auxiliari de forță utilizați și puterea lor ținând seama de numărul de
consumatori de același tip și de puterea motorului respectiv de acționare.

57
 Tabelul 3.3.1. Consumatorii auxiliari de forță utilizați în cadrul IF de tipul

Puterea motorului Puterea

Nr. Consumatorul auxiliar de forță Nr. de
sau rezistenței, totală,
crt. (Cs.A.F) motoare
kW kW
1 Site vibratoare 4 4 8
2 Agitatoare de habă 7,5 10 75
3 Pompă de apă 7,5 2 15
Pompă de apă pentru răcirea tamburilor
4 7,5 1 7,5
frânei cu bandă (T.FB)
Pompe pentru instalația de amestec
5 al substanțelor chimice (pentru 3 2 6
tratarea fluidului de foraj)
6 Pompe pentru combustibil 3 2 6
7 Pompe de ulei 1,5 1 1,5
8 Pompe de preparare a fluidului de foraj 75 2 150
9 Pompă pentru bateria de denisipare 55 1 55
10 Pompă pentru bateria de demâluire 55 1 55
11 Instalație de degazare 4 1 4
12 Degazor 30 1 30
13 Instalație de preparare centrifugă 22 3 66
14 Instalație de transport material pulverulent 4 1 4
15 Dispozitiv de salvare a Gar.F 22 1 22
16 Dispozitiv de strâns-slăbit îmbinări filetate 11 1 11
17 Dispozitiv de manevră a prăjinilor grele 7,5 1 7,5
18 Dispozitiv de mecanizare 18,5 1 18,5
19 Pod de tubare reglabil 5 1 5
20 Instalație de comandă a prevenitoarelor 11 1 11
21 Instalație de uscare a aerului 15 1 15
22 Instalație de iluminat normal 18 - 18
23 Instalație de iluminat de siguranță 0,6 - 0,6

De pe urma Tabelului 3.2 se va face calcului puterii consumatorilor auxiliari de forță

(PCs.A.F), astfel:

PCs.A.F = (8 + 75 + 15 + 7,5 + 6 + 6 + 1,5 + 150 + 55 + 55 + 4 + 30 + 66 + 4 + 22 +

11 + 7,5 +18,5 + 5 + 11 + 15 + 18 + 0,6 ) ∙ kW = 591,6 kW≅ 592 kW

3.4. Calculul puterii instalate

58
 Puterea instalată a IF este puterea motoarelor utilizate pentru a acționa antoarele
principale, a celor auxiliare și pentru a acționa celelalte utilaje și instalații folosite pentru diverse
operații auxiliare necesare operațiunii de forare. Pentru aceasta se va folosi relația următoare:
 Puterea instalată, :

P = P + PCs.A.F , (3.4.1)

Prin înlocuirea valorilor puterilor și puterea consumatorilor auxiliari de forță (P Cs.A.F),

relația (3.4.1) devine:

P = 3275 kW + 592 kW = 3867 kW

 Puterea instalată principală, P:

P = Nc∙ Pa + NGMP∙ Pn , (3.4.2)

unde: Nc – numărul de motoare care acționează IF, deoarece IF este de tip F320-3DH , Nc = 4;
Pa – puterea unui motor diesel, Pa = 655 kW;
NGMP – numărul de motoare care acționează GMP, se observă că pentru GMP se folosețte
doar 1 motor, NGMP = 1;
Pn – puterea unui motor care acționează GMP.

Înlocuind valorile admise, relația (3.14) devine:

P = 4 ∙ 655 kW + 1 ∙ 655kW = 3275 kW

 Puterii consumatorilor auxiliari de forță, PCs.A.F:

Aceasta a fost calculată la subcap. 2.3, PCs.A.F = 592 kW

3.5. Concluzii

În cadrul acestui capitol s-a urmărit să se determine parametrii și caracteristicile

motoarelor/grupurilor de acționare și exprimarea puterii instalate pentru IF F320-3DH , astfel:
 Caracteristicile și parametri motoarelor DH cu care este echipată IF prin care am
evidențiat utilitatea CHC-750-2, și parametri funcționali ai GF-820;
 Alegerea modului de acționare potrivit IF, care este de tipul centralizat MAC2 care
prevede ca una din cele două PN să fie acționată de GMP;
 Determinarea puterii consumatorilor auxiliari de forță PCs.A.F care presupune însumarea
tuturor puterilor care diferă de operațiile principale de foraj și de tehnologiile aplicate la
construcția sondei;
 Calculul puterii instalate pentru a ști puterea necesară IF pentru totalitatea operațiunilor
necesare realizării forării Sondei 15 Luceafarul.
În capitolul 3 s-au ales grupurile de acționare. Alegerea s-a facut pe baza analizei
parametrilor motoarelor si caracteristicile acestora, s-a evidentiat modul de utilizare al acestor
grupuri de actionare astfel incat sa fie satisfacute condițiile de tehnologicitate si economicitate.

4. LANTUL CINEMATIC AL SISTEMULUI DE MANEVRA

59
 4.1 Reprezentarea lanţului cinematic al sistemului de manevră şi determinarea
numărului de trepte de viteze

Schema cinematică a sistemului de manevră al instalaţiei de foraj F320-3DH este

prezentată în figura următoare :

Fig. 4.1.1 Schema cinematica a sistemului de manevra a instaletiei F 320-3DH

Numărul de trepte de viteză pentru sistemul de manevră se calculează cu relaţia :
Nac = 1̄ x1 x m 1 x m2 x .... x[mk] x... xmg... x mw
(4.1.1)
Numărul de trepte de viteze pentru inversarea sensului mişcării de rotaţie a TM.
NRev.a.TM în cazul SM reprezentat in fig. 4.1.1 este dat de relatia:
Na.TM= 1̄ x 1 x1 x[2] x2= 4

60
 4.2 Tipurile de transmisii mecanice utilizate in cadrul lantului cinematic al SM
şi parametrii acestora

Studiul cinematicii sistemelor de lucru (SL) ale instalaţiei de foraj (IF) înseamnă studiul
transmiterii mişcării de la motoare la antoarele IF. Transmiterea mişcării în cadrul unui SL se
face cu ajutorul lanţului cinematic (LC) care conţine transmisii mecanice.
Transmisiile mecanice utilizate în cadrul LC ale SL ale IF sunt:
- transmisii cu/prin lanţuri (tl);
- transmisii cu roţi dinţate (trd) sau angrenaje (an) care pot fi cilindrice (an.cil) sau conice
(an.con)
- transmisii prin curele trapezoidale (tct)
- arbori cardanici (a.cd)
Transmisia mecanică realizează transferul energiei mecanice, sub formă cinetică, de la
arborele conducător la arborele condus, cu transformarea mărimilor funcţionale/ de lucru.
Mărimile funcţionale/ de lucru ale unei tm sunt:
- viteza unghiulară (ω), numită si mărime cinematică sau funcţională, directă
- momentul de rotaţie (M), numit si mărime dinamică, de efort, de sarcină sau funcţională,
inversă;
- raportul de transmitere (ig.l)
- raportul de transformare (kg.l)
- randamentul (ηg.l)

pg
π
(i)
sin (i)
D z g. l
dg.l . = (4.2.1)
( 2)
ω g+1 D dg .l

ig.l = ω g = D(dgl).l
(4.2.2)
N
în care : N a . TM este numărul de trepte de viteză pentru manevră

[2]- factorul de transmitere asociat cutiei de viteze

it.j – raportul de transmitere total al SM pentru treapta j de viteză
ig.l – raportul de transmitere
g – numărul de ordine al grupei de transmitere
l – numărul de ordine al transmisiei din grupa de transmitere
j – numărul de ordine al treptei de viteză
Dd – diametrul de divizare al transmisiei
În tabelul următor sunt centralizate toate datele necesare calcului raportului de
transmitere total al SM pentru toate treptele de viteză .

61
 Tabel 4.2.1. Datele necesare calcului raportului de transmitere total al SM pentru toate treptele
de viteză
tl (gl) 1.1 2.2 2.3 3.1 3.2
Pg, in(mm) 13/4, (44,45) 13/4, (44,45) 13/4, (44,45) 21/2, (63,5) 21/2, (63,5)
z(1)g.l 28 34 31 25 30

z(2)g.l 41 61 34 54 27

D(1)d.g.l, mm 397 481.75 439.37 506.65 607.49

D(2)d.g.l, mm 580.67 863.46 481.75 1092.1 546.98

ig.l 0.683692 0.557929 0.912029 0.463922 1,110625

C4.1 C4.2
Ci.j C1.2 C3.1 C3.2
CD 2x250 AVB 1120x300
Tip cuplaj CD2-750 CCr CCr
AOÎ AOR

În cazul instalaţiilor de foraj sunt utilizate un mare număr de transmisii prin care se
realizează transmiterea mişcării şi a fluxului energetic de la motoarele de acţionare ale instalaţiei
până la troliu, pompe de foraj, masa rotativă şi alţi consumatori auxiliari ( pompe, elemente de
mecanizare, componente ale instalaţiei de forţă şi lumina etc.).Transmisiile utilizate la instalaţiile
de foraj sunt foarte diverse şi anume : mecanice , dinamice , hidrostatice , electrice şi pneumatice
.
Transmisiile prin lanţ cunosc o largă utilizare la instalaţiile de foraj şi de intervenţie .
Transmisia prin lanţ transmite mişcare prin rotaţie şi momentul de torsiune de la arborele
conducător la arborele condus , prin intermediul lanţului articulat.
În trecut , la utilajul petrolier erau utilizate lanţurile rotary , lanţurile articulate cu zale
care sunt pe cale de dispariţie , odată cu utilajele pe care le-au echipat .
Lanţul de transmisie cu role şi zale scurte se compune dintr-o serie de zale interioare şi
zale exterioare cu bolţuri, asamblate alternat în aşa fel încât bolţurile sunt articulate interiorul
bucşelor, iar rolele se pot roti liber pe bucşe .

Fig.4.2.1. Elementele componente ale unui lanţ cu bucşe şi role: a) za interioara, cu role ( 1-
eclise; 2- bucşe;3- role); b) za exterioară cu bolţuri ( 1- eclise; 2- bolţuri)

Simboluri convenţionale ale transmisiilor mecanice utilizate in cadrul lanţurilor

cinematice ale sistemelor de lucru ale instalatiilor de foraj:
62
  zg.l(1) – numărul de dinţi ai roţii de ordinul i,i=1,2;
 Dd.(g.l)(i) – diametrul de divizare al roţii de oridinul i= 1,2;
 ig.l – raportul de transmitere;
 Ag – distanţa intre axele arborilor de transmisie din grupa de transmitere de ordinul g;
 jg – numărul de rânduri de zale ale lanţului;
 pg – pasul lanţului;
 CD – cuplaj cu disc;
 C.B – cuplaj cu burduf.

Fig.4.2.2 Schema cinematica a instalatiei de foraj F320-3DH

În figura 4.2.3 sunt reprezentate diferitele tipuri de tm. care apar in cadrul lanţului
cinematic al TF. Astfel, transmisia prin lanţ (tl) (fig. 4.2.3 a) se caracterizează prin urmatoarele
marimi faţă de cele de bază: numerele de dinţi ale roţilor de lanţ, z g.l(1) şi zg.l(2), diametrul de
divizare al fiecarei roti, Dd.(gl)(i) (i=1,2), distanţa între axele arborilor, pasul lanţului pg şi numărul
de rânduri de zale ale lanţului jg.În cazul transmisiei prin curele trapezoidale (tct) (fig. 4.5. b),
celelalte mărimi caracteristice sunt: diametrul de divizare al fiecarei roţi, distanţa dintre axele
roţilor si numărul de curele trapezoidale, nc. (gl). Angrenajul cilindric (an.cil) are ca mărimi
caracteristice, altele decât cele funcţionale , următoarele (fig. 4.5. c):numerele de dinţi ale roţilor,
modulul dinţilor (mg.l), diametrul de divizare al fiecărei roţi şi distanţa dintre axele roţilor.

63
 Fig. 4.2.3. Simbolurile grafice conventionale ale transmisiilor mecanice utilizate in
cadrul lanturilor cinematice ale sistemelor de lucru ale instalatiilor de foraj

4.3. Tipurile de cuplaje folosite în cadrul sistemului de manevră

Cuplajul este dispozitivul mecanic, hidraulicsau electromagnetic care solidarizează o
roata a tm de arborele respectiv fără să modficie mărimile de lucru/funcţionale ale tm. În figura
4.5.1 se arată simbolul grafic al unui cuplaj (a) şi montajul roţii (tm) care se cuplează cu arborele
respectiv (b), în situaţia in care roata este cea condusă a transmisiei mecanice (lanţ).

Fig.4.3.1 Simbolul grafic al unui cuplaj si montajul rotii care se cupleaza cu arborele respectiv
În cadrul LC ale SL din componenţa IF se folosesc următoarele tipuri de culaje mecanice:
- cuplaje cu caneluri (CCn) sau dinţate care se utilizează la transmisia intermediară
(TT)/ intermediara centrală (IC) a IF, la cutiile de viteze (CV) şi pentru cuplarea frânei auxiliare.
- cuplaje cu fricţiune (CFr) care pot fi cu burduf (CB) sau cu discuri (CD)
Cuplajele cu fricţiune (CFr) se mai numesc si ambreiaje (A), având posibilitatea
cuplării si decuplării în timpul transmiterii mişcării, existand următoarele tipuri:
- ambreiaje/cuplaje cu burduf (AB/CB)
- ambreiaje ventilate cu burduf (AVB)
- ambreiaje/cuplaje cu discuri (AD/CD)
Spre deosebire de ambreiaje, cuplajele cu caneluri (CCn) realizează cuplarea şi
decuplarea numai în repaus.
64
 În figura 4.1.1 in care se prezintă schema cinematică (Sch.C) a sistemului de manevră
(SM) se regăsesc urmatoarele cuplaje: Fiecare grup de acţionare este cuplat cu arborele respectiv
al TI prin intermediul unui CB, care, de obicei este de tipul CB 600x125. Cuplajul C 1.2, care
poate fi de tipul CD2-750, are rolul de a cupla transmisia cu lanţ 1 (tl1), pentru a transmite
mişcarea la toba de manevră (TM); el se decuplează atunci când se schimbă treapta de viteză a
SM în cadrul cutiei de viteze (CV), unde se folosesc cuplaje cu caneluri (CCn); de asemenea, se
decuplează în situaţia în care trebuie să se transmită mişcarea la pompa de noroi (PN) pentru a se
realiza numai circulaţia fluidului de foraj.
Pe arborele 2, la capătul din stânga al acestuia , se montează o „frânaă inerţială” (FI).
Aceasta este un dispozitiv reprezentatde un cuplaj (de tipul CB 500x125) care are obada fixată la
doi cilindrii pneumatici, astfel încât să fie oprită mişcarea arborelui 2 şi să permită rotirea obadei,
cu un anumit unghi, ca să se realizeze cuplarea cuplajelor cu caneluri C 2.1, C3.1, C3.2. De asemenea
se mai folosesc şi următoarele cuplaje : C 4.1 care este un cuplaj operaţional „de încet” (COÎ) al
TM, iar C4.2 reprezintă cuplajul „de repede” (COR) al tobei.
Se mai foloseşte si un cuplaj de sens unic (CSU) care realizează cuplarea într-un sens de
rotaţie a arborelui TM, şi anume atunci când a.TM se roteşte astfel încât cablul se desfăsoară de
pe tobă, deci pentru operaţia de coborâre a Gar.F sau coloanei de burlane, şi decuplarea în sens
invers, adică atunci când se efectuează operaţia de ridicare.

4.4. Modul de obţinere a treptelor de viteză şi calculul rapoartelor de transmitere totală

Modul de obţinere a treptelor de viteză (MOTV) reprezintă succesiunea liniilor de

cuplare cu ajutorul căreia se obţin treptele de viteză necesare la arborele caracteristic (ac) al SL.
MOTV se determină plecând de la propoziţia logică asociată SL.

Propoziţia logică a lanţului cinematic al sistemului de manevră al instalaţiei de foraj F

320-3DH, pe baza datelor din tabelul 4.2.1 Subcapitol 4.2, este următoarea :

C1.1 ^ C1.2 ^ (C3.1٧ C3.2) ^ (C4.1٧ C4.2)

Prin descompunerea parantezelor rotunde se determină două MOTV:

1. C1.1 ^ C1.2 ^ C3.1 ^ C4.1 ; (I) 1. C1.1 ^ C1.2 ^ C3.1 ^ C4.1 ; (I)
2. C1.1 ^ C1.2 ^ C3.2 ^ C4.1 ; (II) 2. C1.1 ^ C1.2 ^ C3.1 ^ C4.2 ; (II)
3. C1.1 ^ C1.2 ^ C3.1 ^ C4.2 ; (III) 3. C1.1 ^ C1.2 ^ C3.2 ^ C4.1 ; (III)
4. C1.1 ^ C1.2 ^ C3.2 ^ C4.2 ; (IV) 4. C1.1 ^ C1.2 ^ C3.2 ^ C4.2 ; (IV)

(MOTV 1) (MOTV 2)

Diferenţa dintre cele două MOTV constă în succesiunea liniilor (2) şi (3), care este
diferită într-un caz faţă de celălalt, ceea ce antrenează o serie de consecinţe în ceea ce priveşte
utilizarea cuplajelor, timpul (auxiliar) necesar pentru schimbarea treptelor de viteză,
dimensionarea cuplajelor şi, de asemenea, dimensionarea arborilor.

Raportul de transmitere total realizat de lanţul cinematic (LC) al unui sistem de lucru
(SL) este definit în felul următor:

ω ac
i t , j= =∏ i unde: (4.4.1)
ω 1 (g , l) g .l

65
 it.I<it.II<it.III<it.IV (4.4.2)

 ω aceste viteza unghiulara a miscarii de rotatie a arborelui caracteristic (ac)

 ω 1 -viteza unghiulara a miscarii de rotatie a arborelui 1 al lantului cinematic.
 i g . l-raportul de transmitere (parţial) al tm de ordinal g.l

Se crie SELC (Sistem de ecuatii al liniilor de cuplare) pentru fiecare din aceste MOTV:

it.I =i1.1·i2.2· i3.1; (4.4.3)

it.II = i1.1 · i2.3 · i3.1;
it.III = i1.1 · i2.2 · i3.2;
it.IV = i1.1 · i2.3 · i3.2; pentru MOTV1

it.I =i1.1· i2.2 · i3.1; (4.4.4)

it.II = i1.1 · i2.2 · i3.2;
it.III = i1.1 · i2.3 · i3.1;
it.IV = i1.1 · i2.3 · i3.2; pentru MOTV2.

Se determina raporturile de transmitere totale pentru treptele de viteza obţinute:

it.I = 0,683692·0,557929·0,463922 = 0,176961
it.II = 0,683692 ∙0,912029∙0,463922 = 0,289278
it.III = 0,683692∙0,557929∙1,110625 = 0,423642
it.IV =0,683692∙0,912029∙1,110625 = 0,692543
pentru MOTV1
it.I = 0,683692 ∙ 0,557929 ∙ 0,463922 = 0,176961
it.II = 0,683692 ∙ 0,557929∙ 1,110625 = 0,423642
it.III = 0,683692 ∙ 0,912029 ∙ 0,463922 = 0,289278
it.IV = 0,683692 ∙ 0,912029 ∙ 1,110625 = 0,692543
pentru MOTV2

66
 4.5. DETERMINAREA PARAMETRILOR DIMENSIONALI AI TOBEI DE
MANEVRĂ (TM)

Troliul TF 38 echipează instalaţia de foraj şi de intervenţie (IFI) de tipul F320-3DH,

pentru care se cunosc: z = 5; FM = 402,62 kN; Cablu Seale 6 x 19-35-1570-S/Z, cu d C = 35 mm,
d2 = 2,8 mm, An= 489,33 mm2 ; EC = 1,5·105 MPa şi Sr.m = 805,28 kN; lp = 18 m; H = 34,5 m.

Se determină diametrul TM, ştiind că (cf. [1]):

DTM ∈ [20, 24 ] ⋅ dC (4.5.1)

Raportul DTM/dC este o funcţie de forţa maximă din RA a cablului ( cf. [1]),
DTM D
=f ( F M ) TM =f (F M )
dC dC
(4.5.2)
Se alege DTM = 20⋅ dC
DTM = 20⋅35 mm = 700 mm .
Se admite: DTM = 700 mm .

Deoarece la înfăşurarea cablului pe TM acesta este solicitat la tracţiune şi la încovoiere

iar sarcina de rupere a cablului înfăşurat (Sr.î) este diminuată faţă de sarcina de rupere la tracţiune
(Sr.t), diametrul TM trebuie să îndeplinească următoarea condiţie:

Ec ∙ d2∙ An
DTM ≥
Sri (4.5.3)
−F M
c
unde EC – modul de elasticitate al cablului;
d2 – diametrul firelor
An – aria dintr-o sectiune transversala
c – coeficient de siguranţă faţă de sarcina de rupere a cablului înfăşurat, pentru care se acceptă
valoarea 1,05.

Dar, conform [1]:

Sr.i ∈ [0,92; 0,95] ⋅ Sr.m .
Sr.i ∈[0,92; 0,95]⋅805,28 kN =[740,85; 765,01]⋅kN

67
Folosind datele de mai sus, se obţine:
N
1,5 ∙10 2 ∙ 3,5∙ 489,33
mm2
D TM ≥ =[788,174 ; 848,04]
740,85 ; 765,01
−402,64
1,05
Se constată că alegerea făcută pentru măsura diametrului TM este corectă.
Pentru cablul Seale 6 x 19-35, cu diametrul de 35 mm, se proiectează un manşon spiralel
de 1 35 mm, format din 4 segmente cilindrice : 2 segmente cu canale paralele cu circumferinţa,
cu unghiul la centru de 135°, şi 2 segmente cu canale înclinate faţă de circumferinţă, fiecare cu
unghiul la centru de 45°, intercalate între segmentele anterioare. Aceste segmente se
confecţionează din oţel S135, conform SR EN 10025-2/2004, şi se montează pe suprafaţa tobei
prin electronituire.
Mărimile dimensionale ale manşonului spiralel sunt:
 Df.M – diametrul de fund al mansonului;
 Di.M – diametrul interior al mansonului;
 De.M – diametrul exterior al mansonului;
 Rc – raza conului;
 p - raza mansonului.

În funcţie de rapoartele caracteristice, se determină mărimile dimensionale ale

manşonului spiralel:
DTM 848,04
D ℑ= = =827,35 mm (4.5.4)
kℑ 1,025
D TM 848,04
D eM = = =865,34 mm (4.5.5)
k eM 0,98
dc 35
Rc = = =18,49 mm (4.5.6)
2 ∙ k RC 2∙ 0,946
dc 35
p= = =35,75 mm (4.5.7)
k p 0,979

Considerand pentru aceste rapoarte valorile:

ki.M =1,025 ; ke.M = 0,98 ; kdC = 22,86; kRc =0,946 ; k p =0,979 .

68
 Fig. 4.5.1 Mansonul spirai de 1 1/8 montat pe TM
Se adoptă măsurile:
Df .M ≡ DTM = 848,04 mm;
Di.M = 827,35 mm;
De.M = 865,34 mm;
Rc =18,49 mm;
p = 35,75 mm.
Grosimea peretelui TM (a tobei propriu-zise/virolei şi a manşonului spiralel) se apreciază
astfel:
δ=(0,03÷0,07)⋅DTM +(6÷10)⋅mm,
Rezultă: δ=(0,03÷0,07)⋅848,04 mm+(6÷10)⋅mm= (25,44÷59,36)⋅mm+(6÷10)⋅mm.
Se adoptă: δ = 40 mm+6 mm = 46 mm .
Dacă δM este grosimea manşonului,
1
δM ¿ ∙( Dfm −D ℑ ) (4.5.8)
2
atunci gosimea tobei propriu-zise/virolei este:
δTM = δ−δM .

Cu ajutorul acestor relaţii se obţine:

69
 1
δM ¿ ∙ ( 848,04−827,35 )=10,34
2
Deci: δM =10,34 mm; δ = 46mm; δTM = 35,66 mm.
Se determină măsurile diametrului de înfăşurare a cablului în fiecare val.

Fig. 4.5.2. Înfăşurarea ramurii active a cablului pe toba de manevră (TM) şi mărimile
dimensionale corespunzătoare.

Se consideră un val mort, cu diametrul fibrei mediane D0 exprimat de relaţia :

D0 = DTM +dC (4.5.9)
Rezultă:
D0 = 848,04 mm+ 35 mm = 883,04 mm .

Fig. 4.5.3 Aşezarea intermediară a spirelor în două valuri succesive:

dC – diametrul cablului;
a – distanta dintre 2 valuri succesive
Atunci a se determină cu expresia:
a =α ∙ d C (4.5.10)
unde α este coeficientul ce arata modul de asezare a spirelor pentru care se acceptă valoarea
α = 0,93.
Se obţine: a = 0,93 ∙35 = 32,55
70
Se calculează diametrele valurilor active cu formulele:
D1 = D0 +2a
D2 = D0 +4a
D3 = D0 +6a
Rezultă:
D1 = 948,14
D2 =1013,24
D3 = 1078,34
Se determină diametrul mediu cu relaţia de definiţie:
Dn = 1/2 (D1+ D3) = 1/2(948,14 + 1078,34) =1013,24 mm
Se obţine Dn = 1013,24 mm
Deci Dn = D2 = 1013,24 mm
Se determină numărul de spire din fiecare val.

Deoarece, conform [1]

e01 ≥[10 ,15 ( 20 )]
se adopta
e01 = 19
Se calculează lungimea de cablu activ care se infăşoară pe TM cu expresia (cf. [1]):
LCA.TM = 2 ∙ z ¿lp + 0,5)
LCA.TM =185 m
Se determină numărul de spire din valul al doilea din condiţia:
185−π ∙(0,948 ∙19+1,013 ∙ 3)
e≡e2 > = 35,09
π ∙ 1,078
Se alege pentru e2 o valoare întreagă mai mare decât cea rezultată din calcul cu 2÷3 spire.
Ca urmare, se alege: e ≡ e2 = 3 spire
Atunci numărul de spire din valul 1, calculat cu relaţia (cf. [1]):
e1 = e2 – 1= 34,09
În primul val activ există un număr de spire obţinut din egalitatea (cf. [1]):
e11 = e1 – e01
adică
e1.1 = 15,09
Numărul de spire care se infăşoară în ultimul val (al treilea) se calculează cu formula:

Se determină lungimea activă a TM folosind relaţia următoare (cf. [1]):

71
LTM = e1∙ p + 0,5 ∙ dc
Rezultă:
LTM = 1006,11 mm
Pentru instalaţie de foraj şi de intervenţie F320-3DH sunt valabile următoarele măsuri:
α = 9,1220;
L = 31,053m ;
M = 685,5 mm;
lm = 228 mm;
H = 34,5 m;
Se admite: γad = 1,5°.

4.6. DIAGRAMA DE RIDICARE

DR se construieşte cu ajutorul relaţiilor care pun în evidenţă dependenţa mărimilor

funcţionale ale cârligului de mărimile funcţionale de ieşire ale grupului de acţionare, în cazul în
care motoarele diesel (D) au fost reglate la puterea de referinţă şi funcţionează în condiţii de
sincronism ([1], [2]):
(4.6.1)

(4.6.2)
unde z este numărul de role de la macara;
 η1−c ( j) ‒ randamentul transmiterii energiei între arborele 1 al SM şi cârlig, pe linia de
cuplare de ordinul j;
 Dn ‒ diametrul mediu de înfăşurare a ramurii active (RA) a înfășurării cablului pe TM;
 it.j ‒ raportul de transmitere total de ordinul j;
 C Ε P(Nj) −¿ coeficientul de însumare a puterii celor N j grupuri de acționare utilizate pentru
treapta de viteză de ordinul j;
 MII și ωII ‒ momentul și, respectiv, viteza unghiulară ale arborelui secundar al CHC.
Se calculează diametrul mediu de înfăşurare a RA pe TM cu formula ([1], [2]):
Dn = DTM +dc+(v+1)∙a
Considerând un val mort, v valuri active şi distanţa dintre două valuri succesive (a) determinată
de o aşezare intermediară a spirelor acestor valuri, conform relaţiei
a=α ∙ dc , cu α = 0,93. Rezultă:
72
 Se consideră că nu se modifică randamentul rulmenților pe care se montează arborii și
randamentul transmisiilor de la o linie de cuplare la alta, așa încât randamentul transmiterii
energiei între arborele 1 al SM şi cârlig, pe orice linie de cuplare de ordinul j este ([1], [2]):

(4.6.3)
Considerând că randamentul rulmenților este același pentru toți rulmenții și randamentul
transmisiilor cu lanțuri este, de asemenea, același, indiferent de transmisia respectivă, atunci se

poate scrie: (4.6.4)

unde ηr = 0,985 și ηtl = 0,97

(4.6.5)
Se admite:
η IRA = 0,985. Se calculează randamentul transmiterii energiei între arborele 1 al SM şi
cârlig cu relația de mai sus:

Folosind rezultatele obținute mai sus, relațiile care determină mărimile funcționale devin:

În tabelul 4.6.1 sunt concentrate valorile raporturilor itj/ itj-1 si C Ε P(Nj)/itj diferite trepte de
viteză și număr de grupuri de acționare DH, și anume pentru următoarele șase cazuri de
funcționare: (I, 3), (I, 2), (II, 2), (III, 2), (IV, 2), (IV, 1). Cu ajutorul acestor valori, se determină
expresiile de calcul pentru mărimile funcționale ale cârligului, în cazurile precizate mai sus, cu
ajutorul cărora se obțin șase curbe caracteristice funcționale, care reprezintă diagrama de ridicare
(DR) a SM al instalației F320-3DH.

73
 (4.6.6)

Tabelul 4.6.1. Valorile raporturilor itj/ itj-1 si C Ε P(Nj)/itj pentru diferite trepte

de viteză și număr de grupuri de acționare DH

Nr.ctr. 1 2 3 4 5 6
j I II III IV
itj 0,176961 0,28922 0,42364 0,692543
8 2
itj/itj-1 - 1,63473 1,46445 1,634733
3 0
Nj 3 2 2 2 2 1
CΕ P (Nj)
2,868 1,955 1,955 1,955 1,955 1
C Ε P(Nj)/it 16,2069 11,0476 6,75806 4,61474 2,82292 1,44395

j
61 32 5 5 9 4
Aceste expresii sunt:

Cu măsurile momentului și vitezei unghiulare de la arborele secundar al CHC (arborele de

ieșire al grupului de acționare DH), pentru cele șase puncte caracteristice, se calculează viteza de

74
mișcare a cârligului și forța de la cârlig pentru cele șase cazuri de funcționare, utilizând relațiile
de mai sus.
Măsurile mărimilor funcționale ale cârligului astfel obținute se concentrează în tabelul
4.6.2 Se reprezintă cele șase curbe caracteristice de tipul:

(4.6.7)
fiecare curbă fiind trasată prin cele șase puncte corespunzătoare punctelor caracteristice de
funcționare ale grupului de acționare DH, punând în evidență punctele ce corespund funcționării
convertizorului cu randamentul minim admisibil
de 0,7, și punctele de funcționare pentru sarcina maximă, sarcina normală și greutatea moartă
(conform [1] și [2]).

Tabelul 4.6.2 Măsurile mărimilor funcționale ale cârligului, corespunzătoare celor șase puncte
caracteristice ale grupului de acționare, pentru cele patru trepte de viteză și cele trei grupuri de
acționare
Punct caracteristic (0) (1) (0) (n) (2) (3)
ωII rad/s 0.000 28.798 64.403 68.068 99.484 134.041
ηCHC 0.000 0.700 0.841 0.831 0.700 0.000
MII kNm 21.400 14.730 8.500 8.000 4.000 0.000

Vrst1 0.000 0.246 0.550 0.581 0.849 1.144

(I, 3)
F rst(3) 4,931.074 3,394.146 1,958.604 1,843.392 921.696 0.000
Vrst1 0.000 0.246 0.550 0.581 0.849 1.144
(I, 2)
F rst(2) 3,360.014 2,312.757 1,334.585 1,256.080 628.040 0.000
VrstII 0.000 0.402 0.899 0.950 1.389 1.871
(II, 2)
F rst(2) 2,056.198 966.450 816.714 768.672 384.336 0.000
VrstIII 0.000 0.589 1.316 1.391 2.034 2.740
(III, 2)
F rst(2) 1,404.075 966.450 557.694 524.888 262.444 0.000
VrstIV 0.000 0.962 2.152 2.274 3.324 4.479
(IV, 2)
F rst(2) 858.889 591.189 341.15 321.08 160.54 0.00
VrstIV 0.000 0.962 2.152 2.274 3.324 4.479
(IV, 1)
F rst(1) 439.342 302.407 174.51 164.24 82.12 0.00

Randamentului de funcționare a convertizorului în funcție de viteza de ridicare a cârligului,

indicând punctele corespunzărtoare randamentului minim admisibil:
ηCHC = f(vr.st.j) (4.6.8)

Cele două diagrame se reprezintă una sub alta, punând în evidență corespondența dintre ele
(vezi [1] și [2]). Cele două diagrame sau reprezintat cu ajutorul unui program de calcul, folosind
un limbaj de porogramare (MATHCAD). Se analizează posibilitățile de funcționare optime ale
SM, utilizând cele patru trepte de viteză și cele trei grupuri de acționare.

75
 De asemenea, se arată diagrama de ridicare (fig. 4.6.1) și variația randamentului
convertizorului hidraulic de cuplu în funcție de viteza de ridicare (fig. 4.6.2). Pe figură se indică
sarcina maximă de la cârlig, de circa 3200 kN, sarcina normală de circa 2133 kN, viteza de
ridicare a acestor sarcini, de circa 0,29 m/s și, respectiv, 0,31 m/s, greutatea moartă, de circa 120
kN, și viteza sa de ridicare, de circa 2,8 m/s. Din curba randamentului convertizorului hidraulic
de cuplu în funcție de viteză, rezultă că sarcina maximă se ridică cu randamentul de circa 72 %,
sarcina normală cu randamentul de circa 74% iar greutatea moartă cu randamentul de circa 78,5
%.

Fig.4.6.1 Diagrama de ridicare: data 1 ‒ (I, 3); data 2 ‒ (I, 2); data 3 ‒ (II, 2); data 4 ‒ (III, 2);
data 5 ‒ (IV, 2); data 6 ‒ (IV, 1)

Fig.4.6.2 Variația randamentului CHC-ului în funcție de viteza de ridicare: data 1 ‒ (I, 3) și (I,
2); data 2 ‒ (II, 2); data 3 ‒ (III, 2); data 4 ‒ (IV, 2) și (IV, 1)

76
 4.7. Concluzii
În acest capitol se prezintă lanţul cinematic al sistemului de manevră, se calculează lanţul
cinematic de însumare a puterii motoarelor/grupurilor de acţionare şi calculul coeficienţilor de
însumare şi de transmitere a puterii medii a unui motor/grup de acţionare la arborele 1 al lanţului
cinematic, se întocmeşte şi diagrama de ridicare al sistemului de manevră .

77
 5. Concluzii

Prin acest proiect s-a urmărit alegerea și proiectarea TF pe baza programului de

construcție a Sondei 15 Luceafarul. Pentru care am trecut prin Programul de alegere al sondei,
Parametrii și caracteristicile motoarelor/grupurilor de acționare și Principalele utilaje de foraj ale
IF.
Pentru aceasta se va calcula sapa, coloanele de burlane, componența Gar.F. de pe urma
cărora am ales IF F320-3DH , componența Gar.F este formată din sapă, ansamblul de adâncime,
prăjina de antrenare, capul hidraulic, la care ansamblul de adâncime este format din ansamblul
de PG și ansamblul superior.
Prin urmare potrivit IF datorită acționării DH la care s-a urmărit caracteristicile
motoarelor și modurilor de acșionare pe care o dezvoltă IF funcșie de necesitățile acesteia.
În partea a 2 a proiectului s-a urmărit ce utilaje echipează IF F320-3DH care fac parte și
din sistemul de manevră, care toate au concis la alegerea TF, care a fost punctul culminant al
acestei lucrări.
Acest proiect a avut drept scop proiectarea şi exploatarea raţională a troliului de foraj
(TF) al sistemului de manevra (SM) al unei instalaţii de foraj (IF), în cazul nostru instalaţia de
foraj F 320 – 3DH
S-a urmărit calculul algoritmizat al unei instalații de foraj, specificarea tuturor
componentelor si parametrilor acestora, a grupurilor de acționare. Se poate mentiona ca scopul s-
a atins, si totodata se mai poate mentiona ca in urma acestui proiect s-au obținut deprinderi de
lucru cu standardele naționale si internațional din domeniul petrolier.

78
BIBLIOGRAFIE

1. Parepa, S., Utilaje petroliere. Suport de curs. Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti, 2013.
2. Parepa, S., Utilaje petroliere. Editura Universității Petrol-Gaze din Ploiești, 2015.
3. Parepa, S., Utilaje petroliere. Suport de aplicații. Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti, anul
univ. 2016-2017.
4. Parepa, S., Utilaje petroliere. Suport de proiect. Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti, anul
univ. 2016-2017.
5. Parepa, S., Utilaje petroliere. Indicaţii la tema de proiectare: „Proiectarea şi exploatarea
troliului
de foraj (TF) al unei instalaţii de foraj (IF)”. Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti, anul univ.
2016-2017.
6. Popovici, Al., Niculae, G. C., Ene, C. D., Calculul şi construcţia utilajului pentru forajul
sondelor
de petrol. Editura Universităţii din Ploieşti, 2005.
7. Rădulescu, Al., Mihăilescu, A., Cristea, V., Carnet tehnic. Utilaj petrolier-foraj. Editura
Tehnică,
Bucureşti.
8. Ulmanu, V., Material tubular petrolier. Editura Tehnică, Bucureşti, 1992.
9. Costin, I., Scule pentru foraj şi extracţie. Editura Tehnică, Bucureşti, 1990.
10. Cristea, V., Grădişteanu, I., Peligrad, N., Instalaţii şi utilaje pentru forarea sondelor. Editura
Tehnică, Bucureşti.
11. Tatu, Gr., Carnet tehnic. Forarea sondelor. Editura Tehnică, Bucureşti.
12. *Forajul sondelor. Carnet tehnic. S.C. PETROSTAR S.A. Ploieşti.
13. *STAS 328. Sape cu trei conuri. Tipuri şi dimensiuni principale.
14. *STAS 875. Burlane pentru tubaj şi mufele lor. Dimensiuni.
15. *Standarde ale instalaţiilor şi utilajelor de foraj.
16. *API, Spec. 7K, Specification for Drilling Equipment. American Petroleum Institute.
17. *API, Spec. 8A, Specification for Drilling and Production Hoisting Equipment. American
Petroleum Institute
18. *API, Spec. 8C, Specification for Drilling and Production Hoisting Equipment (PSL 1
and
PSL 2). American Petroleum Institute.
19. Florea, I., Rizea, N., Ispas, D., Grafică asistată de calculator. Îndrumar de lucrări. Editura
Universității Petrol-Gaze din Ploiești, 2015.

79