Universitatea Petrol-Gaze Ploiesti,

Facultatea :Inginerie Mecanica si Electrica

Specializare : Utilaj Petrolier de Schela

Proiect
Calculul si Constructia Utilajului
Petrolier de Schela 2

Coordonator: Student : Lupa Marius

Prof. univ. dr.ing. Niculae C. Grupa : 10307

1
Cuprins

Introducere

Capitolul 1.

Studiul actual al unitățile de pompare cu balansier

Pompajul de adâncime este cel mai răspândit sistem de extractie ce se

aplică în faza finală de exploatare a unui zăcământ de ţiţei, atunci când exploatarea
sondelor prin erupţie artificială necesita un consum exagerat de gaze injectate, sau în situaţia
când stratul nu suportă contrapresiune
Sistemele de pompaj de adâncime se clasifică după modul în care se transmite de la
suprafaţă la pompă energia necesară funcţionării acesteia, astfel:

a) Pompaj de adậncime cu prǎjini ->sunt sistemele introduse in sonda si actionate de la

suprafata prin intermediul prajinilor de pompare , actionate de unitati cu / fara balansier
2
b) Pompaj de adậncime fǎrǎ prǎjini -> mioscarea (energia ) se transmite hidraulic (pompe cu
pistoane =>pompaj hidrostatic) sau electric ( pompe centrifuge -> ESP) sau alte metode (ex:
pompaj sonic , pompajul sondei cu jet)

1) Instalaţia de pompare cu unități de pompare cu balansier

Dintre sistemele de extracţie, pompajul de adâncime este cel mai răspândit, se

aplică în faza finală de exploatare a unui zăcământ de ţiţei, atunci când exploatarea sondelor
prin erupţie artificială reclamă un consum exagerat de gaze injectate, sau în situaţia când
stratul nu suportă contrapresiune.
Sistemele de pompaj de adâncime se clasifică după modul în care se transmite
de la suprafaţă la pompă energia necesară funcţionării acesteia, astfel:
a) Pompaj de adậncime cu prǎjini;
b) Pompaj de adậncime fǎrǎ prǎjini;
 cu pompe hidraulice, cu piston sau cu jet ;
 cu pompe centrifuge de fund.
În prima categorie, care face obiectul acestui capitol, sunt cuprinse pompele
introduse în sondǎ şi acţionate de la suprafaţă prin intermediul garniturii de prăjini de
pompare. Prăjinile care transmit mişcarea de la suprafaţă la pompă pot fi cu secţiune plină sau
(mai rar) tubulare, acţionate de unităţi de pompare cu balansier sau fără balansier (pneumatic,
hidraulic sau mecanic).
În majoritatea ţărilor cu industrie petrolieră dezvoltată şi fază înaintată de
exploatare a ţiţeiului, pompajul cu prăjini deţine o pondere însemnată, atât ca număr de sonde,
cât şi ca debit extras. Acest lucru se datorează marilor avantaje pe care le prezintă: simplitatea
construcţiei şi uşurinţa deservirii utilajelor.
În prezent, peste 85 % din totalul sondelor ân producţie din tara noastră se
exploatează prin pompaj de adancime cu prăjini.

3
4
Utilajul de fund se compune din :
 1- pompa de adâncime
 2-separatorul de fund pentru gaze şi nisip
 3-ţevile de extracţie
 4-prăjinile de pompare ,
 5-ancora pentru ţevile de extracţie
 6-curăţitoarele de parafină

Utilajul de suprafaţă cuprinde unitatea de pompare :

 8-capul de pompare
 9-conducta de amestec

La rândul său unitatea de pompare se compune din:

5
  11-balansierul
 15- capră de susţinere
 12-reductorul
 13-bielele
 14-manivelele
 7-rama sau sania
 10-electromotorul

Pompa este introdusă în coloana de exploatare cu supapa fixă sub nivelul la care
se stabileşte lichidul în coloană, când pompa funcţionează. Distanţa de la nivelul de lichid
(nivel dinamic) până la supapa fixă se numeşte submergenţă dinamică a pompei(h).

Unitatea de pompare este instalaţia mecanică de suprafaţă utilizată pentru

acţionarea pompelor de extracţie prin intermediul garniturii de prăjini de pompare. Aceasta
are rolul de a transforma mişcarea e rotaţie dată de motorul electric sau termic într-o mişcare
rectilinie alternativă. Cele mai răspândite unităţi de pompare sunt unităţile individuale cu
balansier

Unitatea individuală cu balansier, prezentată în fig. 1.3. se compune din elementele descries mai jos.

6
 Rama de bază (sanie) 1 este realizată prin sudare din profile laminate pe care se fixează
capra, reductorul şi motorul.
Capra 2 sau piciorul balansierului, are forma de trunchi de piramidă şi se execută prin
sudare din oţel profilat. Pe ea se sprijină balansierul 3 prin intermediul lagărului central 4.
Balansierul principal 3, este o grindă în formă de I, executată din tablă sudată cu
întărituri şi se sprijină la mijloc pe lagărul central 4, compus dintr-un suport lagăr şi două
lagăre de rostogolire. El oscilează în plan vertical în jurul unui bolţ fixat în cele două lagăre
cu rulmenţi oscilanţi ale lagărului central. Pentru a mări cursa prăjinii lustruite, raportul dintre
cele două braţe ale balansierului (braţul din faţă / braţul din spate) are valori cuprinse între 1,2
şi 1,5
. Lagărul central are posibilitatea de centrare a capului de balansier pe verticala gurii
sondei, permiţând deplasarea balansierului odată cu lagărul pe placa superioară caprei (este
prevăzut cu găuri ovale pentru şuruburile de fixare).
Capul de balansier 7 (cap de cal) situat la capătul anterior al balansierului, se execută din
tablă sudată. La partea superioară are o rolă pentru trecerea cablului de suspendare 14 de care
se leagă puntea de susţinere. Capul de balansier asigură prăjinii lustruite o mişcare cât mai
apropiată de mişcarea rectilinie. În acest scop, capetele de balansier se construiesc în forma
unui arc de cerc, cu o rază egală cu distanţa dintre capul de balasier şi lagărul central al
balansierului. Astfel în orice poziţie, cablul de suspendare al prăjinilor rămâne tangent la
capul de balansier în timpul oscilaţiilor balansierului, iar prăjina lustruită are o mişcare
rectilinie pe gura sondei.
Capul de balansier este articulat la balansier printr-o balama care-i permite rabatare la
90 în jurul axului vertical, lateral faţă de poziţia de lucru lăsând liberă trecerea macaralei pe
axa sondei pentru manevrarea în sondă a ţevilor de extrecţie şi a prăjinilor de pompare. Capul
de balansier poate fi blocat în cele două poziţii, poziţia de lucru sau poziţia rabatată cu
ajutorul dispozitivului 26 acţionat manual. La partea superioară, balaniserul este prevăzut cu
un lagăr sferic 6, de care este legat balansierul egalizator 5 sau traversa, executat din profile
de oţel sudate în formă dreaptă sau de arc.
Acest balansier egalizator, pe lângă că egalizează eforturile din bielă, datorită lagărului
sferic prin care se fixează de balansierul principal, are şi posibilitatea să oscileze în plane
diferite. Prin acest sistem se evită transmiterea la reductor a eforturilor bruşte sau a vibraţiilor
din grinda balansierului. Legătura dintre balansier şi reductor se realizează prin intermediul
sistemului bielă-manivelă.
Cele două biele 8 construite din oţel profilat sau material tubular se articulează prin
lagăre sferice la balansierul egalizator şi prin articulaţiile sferice 10 la manivelele respective.
Manivelele 9 sunt braţe construite din oţel turnat sau forjat şi se fixează prin pene pe
axul principal al reductorului. Solidarizarea între bielă şi manivelă se face prin intermediul
unui ax conic ce intră într-o articulaţie sferică (butonul manivelei). Corpul manivelei este
prezăvut cu 4-6 găuri dispuse radial, în care se poate fixa axul conic, variinduse în acest mod
lunginea cursei prăjinii lustriute. La unităţile de pompare mici, 1,5 şi 3 tf, lungimea cursei se
poate regla prin deplasarea butonului de manivelă pe nişte glisiere cu ajutorul unui şurub de
deplasare în aşa fel, încât variaţia lungimii cursei este continuă între 0,4 şi 1,2m.
Pe manivelele 9 sunt fixate greutăţile de echilibrare 12 în formă de plăci de fontă. La
unele unităţi (5 tf), se aşează greutăţi de echilibrare 11 şi pe balansier în partea postreioară.
Sistemul de frânare 16 permite oprirea sigură şi blocarea unităţii de pompare cu
manivelele în poziţia dorită. Acesta se compune dintr-un sistem de pârghii care acţionează doi

7
saboţi de fricţiune în interiorul unui tambur montat pe arborele de intrere al reductorului.
Pe picior este prevăzută scara 27 pentru controlul balansierului, lagărelor, etc. Unitatea
de pompare mai are un grilaj 18, o platformă 24 pe redactor, o platformă 20 pe capră şi
apărătoarele pentru curele 19.
Pentru a se evita utilizarea în subsarcină a unitătilor de pomapre s-au prevăzut
posibilităţi de realizare a unei game largi de unităti pornindu-se de la cele de bază, prin
modificarea raportului a/b dintre braţele balansierului, cu menţionarea celorlalte dimensiuni şi
a capacităţii instalaţiei definite prin produsul Pmax ∙ Smax = cosnt. Asa de exemplu unitatea
de bază avậnd Pmax = 15 tf şi cursa maximă Smax = 5 m prin mărirea raportului a/b de la
1,25 la 1,56
O unitate individuală de pompare se caracterizează printr-o serie de parametrii de
funcţionare, dintre care cei mai importanţi sunt:
- sarcina maximă la capul balansierului;
- lungimea maximă a cursei prăjinii lustrite;
- numărul maxim de curse duble pe minut;
- cuplul maxim la redactor.

Sarcina maximă la balansier este definită ca fiind sarcina maximă la prajina lustruită pe
care o poate suporta unitatea de pompare în elementele sale: balansier, picior, lagăr, biele, etc.
Sarcina maximă la capul balansierului determină limita capacităţii unităţii de pompare,
care este în funcţie de adậncimea de fixare şi diametrul pompei de extracţie.
Unităţile de pompare se construiesc pentru o gamă finită de lungimi de curse (4-8
lungimi de curse). Lungimea cursei la prăjina lustruită se obţine prin schimbarea pozitiei
articulaţiei sferice pe manivele. Lungimea maximă a cursei prăjinii lustruite are o influenţă
deosebită asupra modului de construcţie şi a greutăţii unităţii de pompare.
Numărul de curse duble ale prăjinii lustruite în unitatea de timp, caracterizează regimul
de pompare şi împreună cu lungimea cursei prăjinii lustruite defineşte productivitatea
instalaţiei de pompare pentru diferite diametre ale pompelor de extracţie. Numărul de curse
duble pe minut ale prăjinii lustruite este de circe 4…20, acesta fiind limitat de adậncime şi de
creşterea ruperilor în garnitura de prăjini de pompare, deoarece frecvenţa acestor ruperi este
direct proporţională cu numărul de curse duble în unitatea de timp. Prin modificarea
diametrului roţii de transmisie a motorului se reglează raportul total de reducere motor-
manivelă respectiv numărul de curse duble pe minut al balansierului.

Unităţile de pompare se clasifică după mai multe criterii:

a) După poziţia reductorului pe rama de bază, în două variante:
- varianta S (stabil), cu reductorul montat pe un postament cu înălţimea mică sau direct
pe rama de bază;
- Varianta T (transportabil), cu reductorul montat pe un postament metalic înalt.
Se menţionează că unităţile individuale pe pompare cu o sarcină la capul balansierului
pana la 5,2 tf sunt construite numai în varianta T, iar cele de 5,2…19,3 tf sunt construite
pentru ambele variante.
b) Dupa modul de echilibrare, în trei variante:
- cu contrabalansare combinată, avậnd contragreutăţile montate atat la manivele cật şi
pe capatul din spate al balansierului (tip C);
- cu contrabalansare rotativă, avậnd contragreutăţile montate pe manivele (tip M); - cu
contrabalansare oscilantă, avậnd contragreutăţile montate pe capătul din spate al
balansierului (tip B).
În ceea ce priveşte echilibrarea există: echilibrare pe balansier la unităţile de 0,9; 1,5 si 3 tf,

8
echilibrare combinată la unitatea 5 tf si echilibrare pe manivelă la celelalte unităţi.
c) După sarcina maximă la prajina lustruită: unitaţi de pompare de 0,9; 1,5; 3; 5; 5,2; 6,4; 7;
9; 10; 12; 15; 19,3 tf.
Notarea convenţională a unei unităţi de pompare se face, de exemplu, astfel:

UP 15T – 5000 – 10.000 M cu următoarele semnificaţii:

UP - unitate de pompare;
15 - sarcina maximă la prajina lustruită, tf;
T - reductorul montat pe un postament metalic înalt;
5000 - cursa maximă a prăjinii lustruite, mm;
10.000 - cuplul maxim la reductor, kgf.m;

În România unităţile de pompare sunt fabricate la Uzina “Vulcan” Bucureşti care produce
trei tipuri de unităţi:
1. Unităţi de pompare de tip clasic (convenţionale) de concepţie romậ-nească pentru sarcini
maxime la prajina lustruită cuprinse între 0,9 si 19,3 tf, cuplul ma-xim la reductor cuprins între 250 şi
10.000 kgf.m respectiv lungimi maxime de cursă, la suprafaţă, variind între 0,4 şi 5 m. În şantier se
mai întalnesc însă şi unităţi de pompare indigene de construcţie veche Reşiţa, Concordia, Strungul,
M.T.D.
2. Unităţi de pompare construite conform specificaţiei A.P.I. Std.11 E clasa I, cu geometrie în
spate şi cu sarcini cuprinse între 3,5 şi 16,6 tf.
Si aceste unităţi sunt tot de tip convenţional.
Nomenclatura unităţilor de pompare construite după normele A.P.I. este alcatuită din cifre şi
litere. Astfel, cifrele indică valoarea cuplului maxim la reductor (în mii lb.in), sarcina maximă la
prajina lustruită (în sute lb) şi cursa maximă (în in), iar literele indică felul echilibrării şi treptele de
reducere ale turaţiei (1lb = 0,4535 kgf).
De exemplu:

C 320 D – 213 – 86 cu urmatoarele semnificaţii:

C – echilibrare pe manivelă;
320 – cuplul maxim la reductor, 103 .in.lb;
D – reductor cu dublă reducere;
213 – sarcina maximă la prajina lustruită, 102 lb;
86 – cursa maximă a prajinii lustruite, in;

Date initiale de proiectare:

 Adancimea de pompare a sondei:

o H=2600m
 Debitul de lichid extras, Ql :
o 𝑄𝑙 =48 𝑚3 ⁄𝑧𝑖 ;
 Cursa de suprafata

9
 o S=4 m

Date cautate pe net:

 Densitatea titeiului:
𝜌t =840 𝑘𝑔⁄𝑚3
 Densitatea apei de zacamant:
𝜌a=1050 𝑘𝑔⁄𝑚3

10
Capitolul 2

Elemente de proiectare ale instalației de adâncime a sondelor

aflate în pompaj. Modul de funcţionare al unei instalaţii de
pompare
Instalația de adâncime a unitații de pompare cu balansier este compusă din:
1. Pompa de adăncime
2. Tije de pompare
3. Țevi de extracție
4. Seoarator de gaze
5. Dispozitive de fixare a țevilor de extracție

1. Pompa de adâncime reprezintă elementul principal al instalaţiei de pompare,

deoarece modul de funcţionare al acesteia depinde în cea mai mare măsură de calitatea de
lichid adusă. Pompa de adâncime (fig. 2.1) este formată dintr-un cilindru 1, având la partea
inferioară un scaun cu bilă 2, cu rol de supapă de aspiraţie, care se mai numeşte şi supapă fixă
şi un piston cilindric mobil 3, prevăzut cu un scaun cu bilă 4, cu rol de supapă de refulare,
care se mai numeşte şi supapă mobilă. Ansamblul cilindru - piston este fixat 3 etanş la partea
inferioară a garniturii de ţevi de extracţie 6 şi scufundat în lichidul 7, aflat în coloana de
exploatare 8 a sondei. Fig. 2.1 Pistonul este acţionat de la suprafaţă prin intermediul
prăjinilor de pompare 5, de la care primeşte o mişcare alternativă. Mişcarea circulară

Figura 2.1 Echipamentul de adâncime

Pistonul este acţionat de la suprafaţă prin intermediul prăjinilor de pompare 5, de la care

primeşte o mişcare alternativă. Mişcarea circulară transmisă de la motor la reductor este
11
transformată de sistemul bielă – manivelă în mişcare alternativă rectilinie; prin intermediul
balansierului şi al garniturii de prăjini de pompare, această mişcare este transmisă pistonului.
Pompa cu piston este, deci, o pompă în care lichidul este ridicat din sondă la suprafaţă prin
mişcare rectilinie alternativă a pistonului în cilindrul pompei. În funcţie de deplasarea
alternativă a pistonului, procesul de funcţionare al pompei cu piston este periodic. Ciclul de
pompare este format din doua faze: aspiraţie şi refulare. Fazele ciclului de funcţionare al
pompei sunt comandate de cele două supape, care deschid, respectiv închid periodic accesul
lichidului din sondă în cilindrul pompei, respectiv din cilindrul pompei în ţevile de extracţie.
Fazele principale ale ciclului de pompare sunt prezentate în fig. 1.2.
La începutul cursei în sus a pistonului (fig. 1.2,a) supapa mobilă se închide, iar
greutatea lichidului din ţevi, corespunzatoare secţiunii brute a pistonului, este preluată de
prăjinile de pompare. Odată cu deplasarea ascendentă a pisonului se crează o depresiune în
cilindrul pompei, iar supapa fixă se deschide imediat ce presiunea de deasupra ei scade sub
valoarea presiunii din sondă, permiţậnd lichidului din coloana să intre în cilindrul pompei.
La cursa în jos a pistonului (fig. 1.2,b) supapa fixă se închide, deoarece lichidul de sub
piston este comprimat, iar supapa mobilă se deschide numai cậnd presiunea lichidului de sub
piston depaşeşte presiunea coloanei de lichid din ţevile de extracţie; ca urmare, greutatea
lichidului se transferă de pe piston pe ţevile de extracţie. Pistonul se deplasează în jos prin
lichidul din cilindrul pompei.
Rezultă că pompa de extracţie este, în principiu, o pompă cu piston cu simplu efect.
Este de menţionat că de multe ori cilindrul pompei de adậncime nu este umplut
complet cu lichid în timpul cursei ascendente. O parte din volumul cilindrului este umplută cu
gaze, ceea ce conduce la un randament scăzut al pompei.
Dacă volumul de gaze aspirate este mare, la coborậrea pistonului, presiunea ţiţeiului şi a
gazelor de sub acesta nu creşte destul pentru a putea deschide supapa mobilă. La cursa
ascendentă, fluidul se destinde, dar presiunea în pompa este încă destul de mare ca să nu
permită deschiderea supapei fixe de aspiraţie. În acest caz, pompa este blocată cu gaze şi nu
produce.
Trebuie menţionat că fenomenul de blocare cu gaze nu este în general permanent. În
momentul producerii lui, pompa nedebitậnd, nivelul de lichid în coloană (submergenţa) creste
pậnă cậnd va învinge contrapresiunea ce menţinea închisă supapa fixă, şi astfel o cantitate de
lichid va patrunde în pompă. Crescậnd cantitatea de fluid incompresibil din pompă, la cursa
descendentă urmatoare, sub piston se va realiza o presiune superioară; ca urmare, supapa
mobilă se deschide şi o cantitate de gaze şi lichid trece deasupra pistonului. Pompa va
funcţiona cu un debit redus un timp oarecare, după care blocarea se va produce din
nou.Astfel, pompa va produce intermitent, în rafale, cu debit redus de lichid.
Transferul greutătii lichidului de pe piston la ţevile de extracţie şi invers influenţează
mult mişcarea pistonului în pompă, datorită alungirilor alternative ale ţevilor de extracţie şi
prăjinilor de pompare. Astfel, cursa pistonului în pompă diferă de cursa prăjinii lustruite la
suprafaţă.

Utilajul de fund al sondelor în pompaj de adancime

12
Pompele de extracţie acţionate cu prăjini pot fi clasificate astfel [123,141]:

A) După modul de introducere:

introduse cu ţevile de extracţie, tip T (Regular);
introduse cu prăjinile de pompare, tip P (Insert).
B) După destinatie:
pompe uzuale;
pompe speciale.
C) După construcţia cilindrului:
cu cilindru dintr-o bucată;
cu cilindru din mai multe cămăşi (linere);

D) Dupaă tipul pistonului:

piston cu sau fără rile – dintr-o bucată;
piston cu garnituri de etanşare.
E) După numărul scaunelor cu bile folosite la aspiraţie şi refulare:
varianta a, cu doua scaune cu bilă (unul de aspiraţie şi unul de refulare);
varianta b, cu trei scaune cu bilă (unul de aspiraţie şi două de refulare);
varianta c, cu trei scaune cu bilă (două de aspiraţie şi unul de refulare);
varianta d, cu patru scaune cu bilă (două de aspiraţie şi două de refulare).

F) După felul fixării pompei sau supapei fixe:

cu dispozitiv de fixare mecanic;
cu dispozitiv de fixare cu cupe.
G) După locul fixării pompei:
cu fixare la partea superioară a pompei;
cu fixare la partea inferioară a pompei.

În R.S.R.se construiesc pompe de extracţie după două normative:

a) Pompe de extracţie după standardul internaţional A.P.I. Std. 11 AX Ed.1971.

b) Pompe de extracţie după standardul romậnesc, conform STAS 2896 – 66.

13
 3. Utilajul de fund al sondelor în pompaj de adancime
Pompele de extracţie

a.Pompe de extraţie după standardul A.P.I. Std.11 AX.

Aceste pompe sunt simbolizate prin grupuri de cifre şi litere, avậnd

semnificaţiile prezentate în fig.3.
În ţara noastră se construieşte o gama completă de pompe cu cămăşi, introduse
cu prăjini (RLA , RLB , RLT) sau introduse cu ţevile de extracţie (TL).

a) X – Lungimea totală a extensiunilor, în picioare (ft)

b) X – Lungimea nominală a pistonului, în picioare (Ft)
c) X – Lungimea nominală a cilindrului, în picioare (ft)
d) X – Tipul dispozitivului de fixare:C – cu cupe
M – mecanic
e) X – Locul dispozitivului de fixare :A – sus
B – jos
f) T – jos, cilindru mobil
g) X – Tipul cilindrului : H – cu perete gros
L – cilindru cu cămăşi
pentru pompe cu piston
W – cu perete subţire metalic
S – cu perete subţire
P – cu perete gros pistoane cu garnituri
h) X – Tipul pompei : R – introdusă cu prăjini
T – introdusă cu ţevi de extracţie
i) -XXX – Diametrul interior al pompei (gama 0);106 – 1,1/16 in

 125 – 1,1/4 in
 150 – 1,1/2 in
 175 – 1,3/4 in
 178 – 1,25/32 in
 200 – 2in
 225 – 2,1/4 in
 250 – 2,1/2 in
 275 – 2.3/4 in

XX – Diametrul exterior al ţevii de extracţie: 15 – 1,900 in

 20 – 2,3/8 in
 25 – 2,7/8 in
 30 – 3,1/2 in

14
b) Pompe de extracţie dupậ standardul romậnesc.

Conform STAS 2896 – 66 se construiesc in urmatoarele tipuri

se construiesc în urmatoarele patru tipuri:
 tip TB, cu piston metalic şi cu cilindrul din mai multe cămăşi; corpul pompei
se introduce în sondă cu ţevile de extracţie, iar pistonul cu prăjinile de
pompare;
 tip TI, cu piston cu garnituri de etanşare şi cu cilindrul dintr-o bucată; corpul
pompei se introduce cu ţevile de extracţie, iar pistonul cu prăjinile de
pompare;
 tip P, cu piston metalic mobil şi cu cilindrul din mai multe cămăşi; pompă
completă se introduce cu prăjinile de pompare.
Aceste pompe se execută în două variante:
 pompe tip P cu fixare la partea superioară;
 pompe tip P cu fixare la partea inferioară;
 tip PCML, cu piston metalic fix şi cu cilindru mobil lung, din mai multe
cămăşi ; pompa se introduce cu prăjinile de pompare.

După numărul scaunelor cu bilă folosite la aspiraţie şi refulare, fiecare tip de

pompă TB, P şi PCML, poate fi executat în patru variante: varianta a, cu două scaune cu
bilă; varianta b, cu trei scaune cu bilă; varianta c cu trei scaune cu bilă; varianta d, cu
patru scaune cu bilă.
Trebuie precizat că se prevede înlocuirea treptată a pompelor STAS cu cele API

Observatie: Există pompe speciale ce lucreaza în condiții speciale. De exemplu:

 Sonde cu rații gaz-lichid mari
 Lichide cu nisip
 Sondele cu multă apă
 Țițeiuri văscoase

Pompa de adăncime se alege în funcție de:

 Adâncimea de amplasare
 Debit
 Daca există sa nu nisip

15
Dimensionarea pompei rezultă din condiția ca diametrul pistonului să asigure la anumiți
parametrii de pompare debitul prescris Q

π𝐷 2
Q=𝑆∙𝐹∙ ∙ η𝑣 (2.1)
4
S – lungimea cursei pistonului
f – frecvența ciclurilor de pompare
D – diamentrul pistonului
ηv – randamentul volumic

ηv = 0,50…0,85 ( se adopta ηv=0,8)

Pentru exploatarea rațională a unitații de pompare se recomandă un regim static de

pompare considerat coef. ADONIN

μ ≤ 0,4 (2.2)
𝑤∗𝐻
μ= (2.3)
c

H – adâncimea de fixare a pompei

c – viteza sunetului in oțel
𝑤-viteza unghiulara

c = (5100…5200)m/s

Din (2.3) =>

μ∗c
w= => w = 0,588 rad/s
H

30∗w 30∗0,588
n = π = π =5,614 rot/min (2.4)
Se rotunjește la valoare fixă intragă si cu acea valoare se verifică conditia (2.5)
𝑆 ∗n < 33 (2.5)
pentru evitarea gripării pompei si a flambajului garniturii de prăjini -> S = cursa pistonului
[m]
n 5,614
turația n=> f = 60 = 60 = 0,093
(2.6)
4Q 4∗48
Din (2.1) => D = = √S∗f∗π∗ηv = √4∗0,093∗π∗0,8 = 14,33 m
În (2.6) pt [Q] = 𝑚3 /zi
[S] = m
[n] = cd/min
4∗Q 4∗48
D= √1440∗n∗S∗η = √1440∗5,614∗4∗0,8 = 0,086m = 86,15mm
(2.7)

Pentru adâncimi cuprinse între 500-600 (pag. 7 din [2] tab. 1.1 se alege pompă tip P)

16
-marimea pompei( diam exact al mantalei x diam nominal al pistonului) –
1 3
115x95[mm] adica 42 x 3 4

Cu noul diametru, folosind relatia (2.7) se va recalcula noua cursă a pistonului S

4∗Q 4∗48
S𝑝 = √1440∗n∗D2 ∗η = √1440∗5,614∗952 ∗(10−3 )2 ∗0,8 = 3,28 [m]
v

2.2 Matei

2.3 Țevile de extracție (tubing) – rolul coloanei de țevi de extracție (elementele componente
al instalației de pompare) constă in accesul controlat al fluidelor in ambele sensuri:
1. De la adancime la suprafață (în extractie )
2. De la suprafata la talpa sondei (în injecție)

La echiparea unei sonde in pomaj alegerea coloanei de tevi de extractie se face

tinand seama de :
- debitul probabil al sondei
- tipul pompei de extractie
- adancimea de fixare a pompei
- capacitatea de rezistenta a garniturii de tevi de extracție
- posibilitatea de introducere a tevilor de extracție in coloana de exploatare ,
de deparafinare (de tipul de petrol , de evacuarea nisipului din sonda )
Pentru alegerea diametrului nominal al țevilor de extractie se utilizeaza tabelul 2.3 :

Tab. 2.3
PAd
Tevi de extracție Tip P Tip TB dpp
DȚE[in] DP[in] DP[in] dPP[in]
3 1 1 1 5 3
28 116 ; 1 4 14 ;
8 4
7 1 1 3 3
28 14 ; 1 2 14
4
1
32
1
12;14
3 1
24 7
8
4 3 3 1
14 24
4 2 1 1
34 18
4 1 3 1
24 34 18

• ȚE – țevi de extractie
• PAd – pompă de adâncime
• PP – prajini de pompare

17
Observații :
1. Spre deosebire se sondele aflate in erupție , la sondele in pompaj țevile de extractie
sunt supuse la solicitari mai mari . Pe langa greuateta proprie a tevilor de extractie si
greutatea lichidului din interiorul acestora apar Fi care pot fi foarte mari mai ales in
cazuri accidentale de rupere a prajinilor (in special la sfarsitul cursei ascendente).
2. In timpul unui ciclu de pompare ca urmare a transformarii greutatii lichidului de la
piston la tevile de extractie si invers are loc o variatie periodica a solicitarilor din
tevile de extractie fapt care conduce la aparitia fenomenului de oboseala .
3. Uzura tevilor de extractie este accentuata si de frecarile existente in punctele de
contact ale tevilor de extractie cu coloana de exploatare sau a garniturii de prajini de
pompare . O alta cauza care conduce la cresterea uzurii tevilor de extractie este mediul
coroziv si abraziv in care se lucreaza.

2.3.1Calculul de rezistență și stabilitate al coloanei tevilor de extractie (pag383- Vlad

Ulmanu)

a) Cerinte generale

Proiectarea coloanei tevilor de extractie are la baza atat un calcul tehnologic , privind
asigurarea rezistentelor hidraulice minime si a unor viteze ascensionale optime din conditiile
de productivitate si rezistenta la eroziune si coroziune , cat si un calcul de rezistenta avand ca
obiectiv asigurarea rezistentei mecanice in conditii de lucru specifice fiecarei sonde .

Solicitarile coloanei tevilor de extractie au caracter complex si sunt determinate de

conditiile de exploatare ale sondei : eruptie naturala , eruprie artificiala (gaz-lift) sau pompaj
cu prajini. În cazul sondelor exploatate prin eruptie naturala sau artificiala , coloana tevilor
de extractie e supusa urmatoarelor solicitari :
• tractiune , sub actiunea greutatii proprii;
• compresiune , in cazul sondelor cu pacher , determinata fie de descarcarea la pacher
a unei parti din greutatea proprie , fie de a diferentia dintre presiunea exterioara si
cea interioara;
• presiunea diferentiala , in cazul in care presiunea interioara difera de cea exterioara;
• solicitari termice , determinate de modificarile temperaturii, la coloanele cu pacher;

b) Solicitarile coloanei tevilor de extractie la sondele in pompaj cu prajini

In aceasta situatie , coloana tevilor de extractie este supusa urmatoarelor solicitari :

• presiunea interioara , datorita coloanei fluidului pompat;
• greutatea proprie a coloanei tevilor de extractie;
• greutatea garniturii prajinilor de pompaj , in cazul ruperii acesteia.
Sarcina axiala se determina prin insumarea acestor solicitari :

Fax=g∑li(qi+qfi)+Gpp

In care :

18
 • qi –- masa unitara a tevilor din tronsonul i m kg/m;
• qfi –masa unitara a fluidului din tronsonul i m kg/m, qfi= 𝜌f(Fi+FPP);
• 𝜌f – densitatea fluidului , in kg/m3;
• Fi –suprafata sectiunii interioare a tevilor;
• FPP – suprafata sectiunii transversale a prajinilor de pompaj;
• Gpp - greutatea proprie a praginilor de pompaj, in N.

La cursa ascendenta a pistonului , greutatea coloanei de fluid nu mai actioneaza ascupra

tevilor de extractie , astfel incat, sub actiunea presiunii hidrostatice a fluidului din exterior, se
dezvolta o forta axiala de compresiune ce conduce la piederea stabilitatii coloanei. Cu cat
creste adancimea sondei , respectiv adancimea de amplasare a pompei, cu atat forta axiala de
compresiune este mai mare. Incovoierea periodica a coloanei ca urmare a pierderii stabilitatii,
are ca efect oboseala materialului si uzarea tevilor de extractie.
Solicitarile variabile ale tevilor de extractie, determinate de variatia presiunii interioare si
de frecarea pistonului cu cilindrul pompei de extractie , sunt in general nepericuloase in
conditiile in care dimensionarea tevilor de extractie s-a facut la solicitarile statice nominale, a
caror caloare este mare in raport cu valoarea solicitarilor variabile.

Valorile propri:

𝐾𝑔
 q1=2,45 𝑚
𝐾𝑔
 q2=3,26 𝑚
𝐾𝑔
 q3=4,35 𝑚

 dPP=1 in
 l1=1655,92m
 l2=557,47m
 l3=386,61m
 GPP=75.561,09N
𝑁
 g=9,81𝐾𝑔

𝐾𝑔
 𝜌f = 900𝑚^3

 d1=19,05mm=19,05*10-3m
 d2=22,225mm=22,225*10-3m
 d3=24,5mm=24,5*10-3m

19
Relatii de calcul:

𝐾𝑔
 qf1=900*(2,85-5,06)*10-4= 0,1989
𝑚

𝐾𝑔
 qf2=900*(3,87-5,06)*10-4= 0,1071
𝑚

𝐾𝑔
 qf3=900*(5,06-5,06)*10-4= 0
𝑚

 FPP= 3,14*dPP2 / 4 = 3,14*(24,5*10-3)2 / 4 = 5,06*10-4m

 F1= 3,14*d12 / 4 = 3,14*(19,05*10-3)2 / 4 = 2,85*10-4m

 F2= 3,14*d22 / 4 = 3,14*(22,225*10-3)2 / 4 = 3,87*10-4m

 F3= 3,14*d32 / 4 = 3,14*(24,5*10-3)2 / 4 = 5,06*10-4m

 (∑ 𝑙𝑖 ) =(1655,92+557,47+386,61) = 2600m

𝐾𝑔
 (∑ 𝑞𝑖 )=(2,45+3,26+4,35) = 10,06
𝑚

𝐾𝑔
 (∑ 𝑞𝑓𝑖 )=(0,1989+0,1071) = 0,306 𝑚

Fax=g∑li(qi+qfi)+Gpp = 9,81 * [2600 * (10,06+0,306)] + 75.561,09

= 339.956,2N = 339,9 KN

2.3.2 Stabilitatea coloanei tevilor de extractie (pag384- Vlad Ulmanu)

In cazul in care la partea inferioara a coloanei tevilor de extractie se exercita o forta

axiala de compresiune care depaseste valoarea fortei critice la flambaj, are loc
pierderea stabilitatii tevilor de extractie. Valoarea sarcinii critice de flambaj se
determina , conform metodologiei prezentate , in functie de ipotezele admise pentru
conditiile de rezemare a capetelor. Consideram garnitura ca bara articulata la capatul
superior si incastrata la cel inferior (in pacher), sarcina critica de flambaj are expresia :

Pcr=3,35 * 3√E ∗ I ∗ q2

20
  E=2,1*105 N/mm2
 d3=24,5mm=24,5*10-3m
 S3= aria sectiunii transversale a prajinilor;
 D3= d3 + 2* S3 = 24,5*10-3 +2 * 5,06*10-3 = 26,4 *10-3 m
 I= 3,14 *D34 / 32 * [(1-(d3/ D3)4] = 3,14 *(26,4 *10-3 )4 / 32 * [(1-(24,5*10-3/ 26,4 *10-3)4]
= 6,82*10-9 m4

3
Pcr=3,35 * 3√E ∗ I ∗ q2 = 3,35 * √2,1 ∗ 1011 ∗ 6,82 ∗ 10−9 ∗ 9,52^2 = 1208,2 N

2.4 Separatoare de gaze , ancore pentru tevile de extractie (Cosmina)

2.5 Calculul sarcinii maxime si minime la prajina lustruita

Din cartea „Petre , N ; Chitu Militaru, P. – Extractia titeiului prin pompaj cu prajini ,
Editura Tehnica , 1089” pagina 86 vom calcula sarcinile maxime si minime si ne vom folosi de
relatiile semi-empirice ale lui I.C.SLONNEGER :

𝑺∗𝒏
Fmax= (Pe+Pp)*(1+ )
𝟏𝟑𝟕
𝑺∗𝒏
Fmin=0,75* Pp - (Pe+Pp) *
𝟏𝟑𝟕

 Fmax – forta maxima care apare la tija lustruita in cursa ascendenta ;

 Fmin – forta minima care apare la tija lustruita in cursa descendenta ;
 Pe=Gb – greutatea lichidului care actioneaza pe sectiunea bruta a pistonului ;
 Pp=G – greutatea garniturii de prajini de pompaj in aer ;
 S – cursa pistonului ;
 n – frecventa de lucru .

Alegerea diametrelor (d3=1 in ) :

 TE = 4 in
3
 PAd = tip P -> 1
4
 PP = 1 in

21
Datele propri:

 S- cursa din datele initiale : S= 4m ;

𝑟𝑜𝑡
 n=5,614 ;
𝑚𝑖𝑛
 D=95mm=95*10-3m
 H=2600m
𝑁
 g=10
𝐾𝑔
𝐾𝑔
 𝜌f = 900
𝑚^3
3,14∗𝐷^2 3,14∗(0,095)^2
 Pe=Gb= 𝜌f * g * * Sp = 900*10* *3,28 = 209,24 N
4 4
 Pp=G= ∑(li*qi) = l1*q1 + l2*q2 + l3*q3=1655,92*24,5 + 557,47*32,6 + 386,61*43,5 =
75.561,09 N

Calculul fortelor :
𝑆∗𝑛 4∗5,614
Fmax= (Pe+Pp)*(1+ ) = (209,24+75.561,09)*(1+ )= 88.180,89N
137 137
𝑆∗𝑛 4∗5,614
Fmin=0,75* Pp - (Pe+Pp) * = 0,75* 75.561,09 - (209,24+75.561,09) * =
137 137
44.259,96 N

Din cartea „Popovici A. - Utilaj pentru exploatarea sondelor de petrol , Editura

Tehnica , 1989” , pagina 23 alegem din unitatile de pompare uzuale in R.S. Romania .
Aleg UP9x2500m -> Sarcina maxima : FM=90KN
Lungimea cursei : S=2500mm

Capitolul 3

Instalatia de suprafata a unitatii de pompare cu balansier

Unitatea de pompare este instalaţia mecanică de suprafaţă utilizată pentru acţionarea

pompelor de extracţie prin intermediul garniturii de prăjini de pompare. Aceasta are rolul de a
transforma mişcarea e rotaţie dată de motorul electric sau termic într-o mişcare rectilinie
alternativă. Cele mai răspândite unităţi de pompare sunt unităţile individuale cu balansier

22
 Figura 3.1 Unitatea de pompare cu balansier

Utilajul de fund se compune din :

 1- pompa de adâncime
 2-separatorul de fund pentru gaze şi nisip
 3-ţevile de extracţie
 4-prăjinile de pompare ,
 5-ancora pentru ţevile de extracţie
 6-curăţitoarele de parafină

Utilajul de suprafaţă cuprinde unitatea de pompare :

23
  8-capul de pompare
 9-conducta de amestec
La rândul său unitatea de pompare se compune din:
 11-balansierul
 15- capră de susţinere
 12-reductorul
 13-bielele
 14-manivelele
 7-rama sau sania
 10-electromotorul

3.1 Geometria unității de pompare

Mecanismul de transformare a miscarii de rotatie data de motoarele unitatii de pompare

in miscarea de translatie a garniturii de prajini de pompare se compune din :
 manivela (cu raza r)
 biela (ci lungimea l)
 bratul anterior al balansierului ( a)
 bratul posterior al balansierului ( b)
 distanta dintre lagarul central ( O- aflat pe bratul balansier) si axul reductorului (O1)
(notam cu d)

Din punct de vedere cinematic unitatea de pompare este un mecanism patrulater articulat:

24
 Figura 3.2 Schema cinematica a unitatii de pompare cu balansier

Relatii de calcul :

d2= O1K2+OK2 (3.1)

b2= OK2+KBI2 (3.2)
Din relatiile (3.1) , (3.2) rezulta :
d2= b2-r2+l2 (3.3)

Unitatea de pompare se proiecteaza simetric , iar la montarea sau la modificari ale lungimii
cursei ea poate deveni asimetrica .
a) Se deplaseaza reductorul in fata (spre sonda) cand se doreste marirea cursei ascendente
b) Se deplaseaza reductorul in spate (se indeparteaza de sonda) cand se doreste marirea
cursei ascendente
𝒅 𝒃 𝒍
( 𝒓 )2= (𝒓)2+ (𝒓)2-1
Pentru orice alta combinatie se obtine alta lungimea de cursa , favorabil este sa adoptam
𝑑 𝑏 𝑙 𝑟 𝑟
( 𝑟 ) cat mai mic si (𝑟 ) , (𝑟) cat ai mari (trebuie sa tinem comt si de faptul ca daca (𝑏) , ( 𝑙 ) sunt
prea mari acest lucru ar conduce la cresterea acceleratiilor , deci cresc solicitarile dinamice).

Din cartea „Petre , N ; Chitu Militaru, P. – Extractia titeiului prin pompaj cu prajini ,
Editura Tehnica , 1089” , paginile 52, 53 alegem cotele : r , l , b , a , d :
Tipul unitatii de pompare : 12-5000-10000 (tf-lungimea cursei-cuplu)
 Lungime brat anterior a=5000mm
 Lungime brat posterior b=3200mm
 Biela : l = 3.770mm
 Distanta dintre centre : p = 4.818mm
 Lungimea manivela r = 0,48m = 480mm
𝑟
 Reportul ( 𝑙 )= 0,1273
 Factorul de asimetrie µ = 5,381

Verificare : d2 = b2-r2+l2
4.8182= 32002- 4802+3.7702 (adevarat)

3.2 Teorii cinematice aproximative – studiul cinematicii unitatii de pompare presupune

determinarea marimilor cinematice :
 uA - deplasarea punctului A
 vA – viteza punctului A
 aA – acceleratia punctului A

25
Relatii de calcul :
𝒂
uA = 𝒃 * uB = f(φ)
𝒂
vA = 𝒃 * vB = f(φ)
𝒂
aA = 𝒃 * aB = f(φ)

Observatie : Conform teoriei cinematicii aproximative se aproximeaza ca punctul B se

𝑟
deplaseaza pe verticala pe directia B1B2 -> 𝑏 = 0 , deci mecanismul patrulater articulat este un
mecanism biela-manivela .

𝒓^𝟐
uB= r*(1-cos φ)+ * sin2 φ
𝟐𝒍
𝒓
vB= r* φ I * (sin φ+ 𝟐𝒍 * sin2 φ)
𝒓
aB= r* φ I 2 *(cos φ+ 𝒍 * sin2 φ)
𝒂 𝒓
uA=𝒃 ∗ r * ( 1 - cos φ + 𝟐𝒍^𝟐* sin2 φ)

𝒂 𝒓
vA=𝒃 ∗ r * φ I * (sin φ + 𝟐𝒍* sin2 φ)

𝒂 𝒓
aA= ∗ r * φ I 2* (cos φ + * cos2 φ)
𝒃 𝒍

φ =𝐰t => φI= 𝐰 = ct

𝑙
3.3 Teoria cinematicii elementare – se neglijeaza efectul de biela (𝑟)= 0 .

Relatii de calcul :
𝒂
uB = 𝒃 ∗ r*(1-cos φ)
𝒂
vB= 𝒃 ∗ r* φ I * sin φ
𝒂
aB= 𝒃 ∗ r* φ I 2 * cos φ

3.4 Teoria cinematicii exacte (obtional pentru 10 – Tavi , daca vrei sa o faci o punem si pe asta
daca nu o stergem )

3.5 Dinamograma prin 6 puncte (din cartea „Popovici A. - Utilaj pentru exploatarea
sondelor de petrol , Editura Tehnica , 1989” , paginile 46-49)

Capitolul 4

26
Echilibrarea unitatii de pompare (Matei)
Capitolul 5

Determinarea fortelor din bieala

In afara sarcinilor functionale , la dimensionarea si echilibrarea unitatii de pompare cu

balansier trebuie sa se tina seama de masele proprii . Unitatea de pompare cu balansier este
alcatuita din elemente componente ce prezinta o rigiditate mare . Se elaboreaza scheama cu mase
concentrate ale carei model de calcul este prezentat in figura 5.1

.
.
.
.
.
.
.

a) mA – masa concentrata in punctul A

mA= m1+m2a / 3 = m1+m2 / b
m2 = m2a + m2b
In care :
 m1 – masa capului balansier
 m2a - masa balansierului anterior
 m2b - masa balansierului posterior
 m2 - masa balansierului

b) mB - masa din punctul B

mB = m2b / 3 + m3 + m4 + m5
In care :
 m3 – masa lagarului sferic
 m4 – masa traversei egalizatoare
 m5 – masa celor 2 bile
c) mC – masa din punctul C , masa contragreutatii de echilibrare oscilanta , apare daca
unitatea de pompare este echilibrata oscilant
mC = 0
d) masele concentrate din manivele
 mM
 mR – masa tuturor contragreutatilor de echilibrare rotativa
o 3500 Kg pentru Fmax,A > 80KN
o 2000 Kg pentru Fmax,A < 80KN
Forta din biela se calculeaza din ecuatia de momente fata de care punctul O conform schemei
de calcul :

27
.

.
.
.
𝟏
[
Fb = 𝒃𝒔𝒊𝒏𝜷 * (a * Fa * (a * GA – b * Gb – c * Gc )) * cosγ + aA * (a * mA + b2 / a * mB + c2 / a * mC) ]

Bibliografie

1) Popovici A. - Utilaj pentru exploatarea sondelor de petrol , Editura Tehnica , 1989

2) Petre , N ; Chitu Militaru, P. – Extractia titeiului prin pompaj cu prajini , Editura Tehnica ,
1089

3) www.upg-ploiesti.ro..... IME - licenta

4)

28