Relatia proces de fabricatie-fiabilitate
Influenta factorilor constructivi
1.Forma,dim. pieselor -grupu cil.-piston-segm. redimensiomnare
S,D. 2.rigidit.construct.-constructia cuzinetului-
mat.feros+mat.antifrictiune3.precizia disp.reciproce 4.alegere
corecta ajustaje 5.util.de dispozit.aux.pt.compensarea uzurilor
Influenta factorilor tehnologici
1.calit.mat.din care se confect.piese -de la piston turnat la cel
matritat are o rezistenta de cel putin 1.5 ori mai mare
2.calit,precizia prelucr.mecanice RUG-3.2-strunjire -1.6-
𝐴𝑒
rectificare.Randamentul asamblarii=η= 𝐴𝑔 3.oportunitatea
tratamentelor ch.,termochimice -tenacitate mare-otel 35-45HRC-
tratament termochimic-efectuate la temp mici;-nitrurare-
cilindru,segmenti; -cromare dura
Infl.mat.de exploatare asupra fiabilit.
-lubrifianti,-lichid racire/frana,-combustibili
Infl. Lubrifiantilor
1.Vascozitate: daca vasc.este prea mica atunci creste consumul
de ulei, absoarbe mai repede si raceste mai bine. 2.Onctuozitate:
prop de a form.o pelicula remanenta pe supraf.metalica.
3.Aciditate: datoritaprezentei sulfului, acizilor minerali, acizi
grasi; produc coroziune uleiurile cu aciditate mare.4.Rezistenta
la oxidare: -temp.de aprindere ulei 200-250 C;(-Motor in 4
timpi-225C,-Motor in 2 timpi 250C.)
Influenta combustibililor
Infl.benzinei:- compozitie fractionara,rezist la detonatie , cant.de
Sulf si compusi ai acestuia(-comp.fract.se exprima ca temp.de
sf.de distilare -fractiile grele vor produce spalarea oglinzii
cil.dat faptului ca nu se evapora )(-rezist.la deton.-depinde de
comp fractionara,modul de aditivare.)(-continut de S-in petrol:1-
12%S,benzina 95COR-0.03%, Me+S-MeS la temp ridicate,
S+2H2O-SO2+2H2, SO2+H20-H2SO4) (-prezenta apei-
interzisa,infl.asupra am-prod.blocare injectoare,funct.cu
am.sarac,temp ridicate in mot.dat.prelungirii arderii pe
destindere.)
Influeța motorinei : Propr.: viscozoitatea,cifra cetanica,
compozitie fractionara, prezenta S, impuritatilor mecanice , apa
-Viscozitatea- modificarea caracteristici injectiei;daca este mare
=> pentrabilitatea ridicata, unghi scazut de dispersie al jetului,
la viscozitatea mica este invers(picaturi mici), influenta o
reprezinta ridicarea uzurii datorita prezentei motorinei pe peretii
cilindrului => ardere cu degajare de fum intens, scade puterea
motorului, creste consumul specific. -Cifra cetanica-
proprietatea motorinelor de a se autoaprinde in conditii standard
-pe masura scaderi , scade intarzierea la autoaprindere, scade
gradientul de presiune -C.C. mari au punct de congelare ridicat
si invers -C.C. mici propice functionarii dar au pct de congelare
scazut.-Compozitia fractionara se exprima prin temperatura de
fierbere a fractiilor medii (T50%), infuenta cc
T50%=225(grade celsius)-Continut de S( ca si la benzine )
ideal = 0.03%-Prezenta impuritatilor mecanice- la sistemul de
injectie <sau = 1.5 µm, pot bloca acul injector => coxare,
modoficarea debitului de compresie, apresiunii de injectie=>
functionare cu fum ,scade puterea. Pentru a evita situatiile
acestea => pragul de filtrare <sau = 1 µm .- Prezenta apei – din
transport, din pompa de alimantare, din cauza
condensului.Influenta apei de racire -are coeficient de transfer
de caldura cel mai bun -duritatea apei-temperatura datorita
prezentei sarurilor ; -permanenta -prin completarea repetata cu
apa naturala in sistemul de racire se poate ajunge in situatia in
care sarurile minerale care dau duritatea permanenta a apei sa
ajunga la concentratie critica=> depuneri de crusta .
Influenta conditiilor de exploatare –cond de drum, de mediu,
calitatea conducerii (-cond de drum-influenta prin care solul
actionaeaza asupra vitezei de deplasare, franri acelerari ,
comenzi ale sistemului de directie , asupra suspensiei)
Fiabilitatea este probabilitatea ca un sistem sa isi
indeplineasca functia specifica intr-o perioada de timp dinainte
stabilita in conditii de funct.(%).Studiul fiabilitatii urmareste
defectele ,cauzele acestora , mec de declansare evolutia acestora:
defecte –obiective ,-subiective.
Timpul la care apare defectiunea si nr de defectari are caracter
probabilistic. Stabilirea indicelui de fiab se face prin incercari.
Modelul matematic al funct de fiab :
-R(t)-fct de fiab, / R(t)=P[T>=t]-probabca even T sa se prod in
afara interv [0,t]; / F(t)-fct de nefiab,frecventa cumulata a
defectarilor, / F(t)=P[T<t]-probabaca even Tsa se prod in
intintervt; / T-timpul la care s-a prod even, / t-interv de timp
propus; / f(t)=dF(t)/dt-deriv fct de nefiab in rap cu timpul; /
Z(t)=f(t)/R(t)-intensit de defectare;
Proprietati R(t): 1R(t)-strict crescatoare R(t)->0,t->infin
2R(Ѳ)=100%,3 R(t)+F(t)=1; Ѳ=Σti/N-durata medie de viata
aplic doar prod nefiabile; m=MTBF=0∫∞R(t)dt=media timpilor
de buna funct .Probabilitatea de defectare intr-un interv ∫f(t)dt-
∫f(t)dt= R(t1)- R(t2).
Intensitatea de defectare –rap dintre probabilitatea defectarii in
int [t1-t2] raportat la marimeainterv cu conditia sa nu se fi
defectat inainte de t1. Z(t)= [R(t1)- R(t2)]/ [R(t1)*R(t2)]= [R(t)-
R(t+Δt)]/ [R(t)* Δt];t1=t,t2=t+Δ
[R(t)− R(t+Δt)]
Intensitatea de defect instantanee Z(t)= lim𝛥𝑡→0 [R(t)∗ Δt] =
R(t+Δt)−R(t) 1 R(t+Δt)−R(t)
−lim = −𝑙𝑖𝑚 𝑅(𝑡) ∗ ;
R(t)∗Δt Δt
𝑡 produse;𝜆-fct 𝜆=f(N,α); 𝜆-direct proportional cu α si invers cu
Zt=-1/Rt*dRt/dt;Z(t)=-dlnRt/dt=>Rt=𝑒 − ∫0 𝑍𝑡 𝑑𝑡 -descrescatoare ,
1
expresie generala;Rt= 𝑒 0=1
Legea de repartitie exponentiala:
intensitatea de defectare ete constanta 𝑍𝑡 =λ=const,
𝑡 de exploatare –
𝑅𝑡 =𝑒 − ∫0 𝑍𝑡 𝑑𝑡 =𝑒 −λt ; (cea mai simpla forma)
F(t)=dFt/dt=-d𝑒 −λt /dt=λ𝑒 −λt ;
∞ ∞
MTBF=m=∫0 𝑅𝑡 𝑑𝑡 = ∫0 𝑒 −λt 𝑑𝑡 ; m=1/ λ aceasta lege este utila
produselor care nu sufera uzura
Legea de repartitie normal Gauss
Timpii de defectare sunt repartizati uniform de o parte si de alta
a unei valori =media timpilor de buna functionare
1 (𝑡− Ѳ) 2
1
f(t)=𝜎√2𝑝𝑖*𝑒 −2∗( )
𝜎 ;
𝑁 𝑡𝑖
Ѳ=∫𝑖=1 𝑁 ;
1 (𝑡− Ѳ) 2
𝑡 𝑡 1
dFt/dt=f(t); Ft=∫0 𝑓(𝑡) = ∫0 𝜎√2𝑝𝑖 ∗ 𝑒 −2∗( )
𝜎 𝑑𝑡;
Rt=1-Ft; Zt=f/Rt
Legeade repart log normal: -nu timpii de aparitie ai defectelor
sunt repartizati dupa o lege normal ci log acestora.
f(t)=1/(τt√2∏)*e^(-1/2(lnt-ϴ/τ)^2); F(t)=0ᶘ∞ f(t)dt; R(t)=1-
F(t); Z(t)=f(t)/R(t);
MTBF= 0ᶘ∞R(t)dt
Legea de repart Weibull: -specifica pentru produsele
reparabile, -reprezentarea repartitiei de amestec triparametrica
R(t)= e^(-(t-ϒ/η)^β), β= param de forma, ϒ=param de
pozitie/initializare, η= param vietii caracteristice/de scara F(t)=
1-R(t)= 1- e^(-(t-ϒ/η)^β), f(t)=dF(t)/dt = d[1- e^(-(t-
ϒ/η)^β)]/dtf(t) = β/η*(t-ϒ/η)^β-1 *e^(-(t-ϒ/η)^β),Z(t)=
f(t)/R(t)= β/η*(t-ϒ/η)^β-1,MTBF=m= 0ᶘ∞R(t)dt= 0ᶘ∞ e^(-(t-
ϒ/η)^β) =ϒ+ηГ(1+1/β). Determinarea param L Weibull: -exista
mai multe met: 1 analitica (metoda celor mai mici patrate),
2.grafice.Diagrama Alain Plait.R(t)=F(t)=1,1-F(t)=R(t),1-F(t)=
e^(-(t-ϒ/η)^β)Ln (1-F(t))= -(t-ϒ/η)^β,Ln[1/(1-F(t)]=(t-
ϒ/η)^β,Ln ln [1/(1-F(t)]=ln (t-ϒ/η)^β,Ln ln [1/(1-F(t)]=βln(t-ϒ)
–βlnη y= Ln ln [1/(1-F(t)], x=ln(t-ϒ), c= βlnηY=βx-c, x=o,
y=? x=? c=?Y=lnln[1/(1-F(t)], y=0=>lnln[1/(1-F(t)]=0ln[1/(1-
F(t)]=11/(1-F(t)=e=> 1-F(t)=1/e =>F(t)= 1-1/eF(t)=1 -1/2.72=
0.63 (63%)Βlnt-βlnη=0|:βLnt=lnηt=η la y=0;0 *x=0,
x=lnt,lnt=0 => t=1 β da inclinare a dreptei, se poate determina
pe diagrama cu ajutorul unui vernierϒ=o ptr pct
Fiabilitatea
probab ca un sist sa isi indepl fct de baza in cond de fct
cunoscute, intr-un interval de timp dat; R(t)=P(T>t);Fct de
nefiabilit (de repartitie a timpilor de fct) F(t)= P(T≤t);Prop fct
de fiabilitate: 1.R(t) este strict descrescatoare cu val maxima=1
pt t=0; 2.R(t)->0 pt t->∞; 3.R(t)+F(t)=1 (piesa fie functionala,
fie defecta);Model mathematic fct fiab: F(t)=∫(de la -∞ la t)
f(t)*dt; R(t)= 1-F(t)=1-integrala => f(t)=dR(t)/dt=-dF(t)/dt; prob
defectarii intr-un interv de timp: ∫(𝑑e la 0 la t) f(t1)*dt -
∫ 𝑓(t2)*dt=R(t1)-R(t2); Intensitatea de defectare(rata caderilor)
z(t)-rap dintre probabilit defectari in intervalul t1 t2 si marimea
intervalului t1 t2 cu cond sa nu se fi produs inainte de t1;
Z(t)=(R(t1)-R(t2)/t1-t2)*1/R(t1); intensitatea instantanee:
Z*(t)=lim(Δt->0)R(t)-R(t+Δt)/(R(t)*Δt)= -d*ln*R(t)/dt; lnR(t)=-
∫(0 la t)Z(t)*dt=>R(t)=e^(-∫(0 la t)Z(t)*dt); F(t)=1-R(t);
Legi de repartitie: 1.exponentiala- e caracterizata pin faptul ca
intensitatea de defectare e proportional cu marimea intervalul;
Z(t)=𝜆=ct; R(t)=e^(-∫(0 la ∞) 𝜆*dt)=e^(-λ*t); F(t)=1-e^(-λ*t);
f(t)=dF(t)/dt=λ*e^(-λ*t); Z(t)=f(t)/R(t)=(λ*e^(-λ*t))/ e^(-λ*t));
MTBF=m=∫(0 la∞) R(t)*dt=∫ 𝑒^(-
𝜆*t)*dt=>m=1/λ=>Z(t)=1/m; Pt repartitia exp fct de fiabil este
strict descresc, fara pct de inflexiune. Rep exponentiala e
valabila pt produse care nu sufera procese de uzura sau
imbatranire (sist electronice, sist mecanice de complexitate
mare.
Lg de repartitie normala : 𝜃=∑(i=1 la N)ti/N (durata medie de
viata); f(t)=e^[-1/2((t-𝜃)/𝜎))^2]*1/𝜎√(2𝜋) (densitate de
probabilitate); F(t)=1/ 𝜎√(2𝜋)* ʃ(-∞ la t) e^[-1/2((t-𝜃)/𝜎))^2];
R(t)= 1/ 𝜎√(2𝜋)* ʃ(t la ∞) e^[-1/2((t-𝜃)/𝜎))^2]; Z(t)=f(t)/R(t);
𝜎=√[∑(i=1 la N) (ti-𝜃)^2 /N];(abaterea medie patrata), N-nr de
prod urmarite, ti-timpul la care apare defectiunea. Media timp de
buna funct: m= ʃ(0 la ∞) R(t)dt. Repartitia normala e valabila pt
prod el, electro-mecanice, mecanice simple (unde vit de uzura
este considerata constanta).
Repartitia lognormala. –logaritmii timpilor de defectare are o
repartitie normala. f(t)=e^[-1/2((lnt-𝜃)/𝜎))^2]*1/t𝜎√(2𝜋). –
caract defectarea pieselor prin oboseala
Legea de repartitie Weibull. R(t)= e^ -((t-𝛾)/𝜂)^𝛽; 𝛽, 𝛾, 𝜂-
parametri, 𝛽-param de forma, 𝛾-param de pozitie, 𝜂-param
vietii caracteristice. F(t)=1- R(t)= 1- e^ -((t-𝛾)/𝜂)^𝛽;
f(t)=dF(t)/dt= 𝛽/𝜂 *((t-𝛾)/𝜂)^(𝛽-1); Z(t)=f(t)/R(t)=𝛽/𝜂 *((t-
𝛾)/𝜂)^(𝛽-1); m=MTBF= ʃ(0 la ∞) R(t) dt= 𝛾+ 𝜂* 𝛤(1+1/𝛽);
𝜎=𝜂√[𝛤(1 + 2/𝛽) − 𝛤^2(1 + 1/𝛽)]. Repartitie valabila pt
produse reparabile si pt param de forma particulari. Cuprinde
legi de repartitie cunoscute (celelalte prez anterior). R(t)= e^ -
((t-𝛾)/𝜂)^𝛽
.Legea de repartitie Alain Plait . F(t) = 1- e^ -((t-𝛾)/𝜂)^𝛽; ln(1-
F(t))=-((t-ϒ)/η)^β; lnln1/(1-F(t))=βln(t-ϒ)-βlnη unde ϒ=0;
lnln1/(1-F(t))=βlnt-βlnη; unde y=lnln1/(1-F(t)), x=lnt, c= βlnη;
y=βx-c, => y= βx-c. Pt: lnln1/(1-F(t))=0=>y=0; ln1/(1-F(t))=1;
1/(1-F(t))=e => F(t)=1-1/e-0.632; Pt. x=0; lnt=0=>t=1; βlnt-
βlnη=0, βϵR|:β =>lnt-lnη=0; lnt=lnη=>t=η pt y=0. ϒ=0 pt o
dreapta;
Teste de verosimilitate; P[L<m<U]=1-𝛼; 𝛼=risc;l∆maxl < val
test;Testul Kolnogorov Smirnov;l∆maxl<𝜆/√𝑁;N-nr de
N;
Organizara activitatii de urmarire a fiab autov in procesul
Fiabilitatea are urm componente:1.preliminara (fiab proiectata);
2.nominala(ce rezulta din fabricatie); 3.operationala(ce se poate
mentine prin sist de mentenanta);Un progeam de fiab are 2
laturi: 1. Organizatorica(impunerea creeri unui compartment de
fiab, laboratoare, echipamente, poligoane,specialist);
2.Metodologica (formarea schemelor generale ale fiab,
realizarea de incercari effective, analiza comparative);Formarea
schemelor generale de fiab- permit simularea indicatorilor de
fiabilitate. Sistemele la care un component defect produce
defectarea intregului sistem sunt organizate in serie (fiabilitatea
unui sistem inseriat este mai mica decat fiabilitatea
componentului celui mai slab).Sistemul care iese din functiune
in momentul in care toate componentele se defecteaza este de tip
parallel( fiabilitatea sist e mai mare decat cea a componentului
cel mai fiabil);
Det indicatorilor de fiabilitate prin incercari simuland conditiile
de fct ale automob;
Factori: 1.Cond de funct; 2.Cond de mediu inconjurator; 3.Cond
de timp;1.Cond de funct: - automob funct in majoritatea
timpului pe sarcini partiale; -includ si cond de drum( starea
drumului, nivelul pantelor/rampelor, densitatea virajelor.2. Cond
de mediu inconjurator:-autoveh cu destinatie precisa. Categ de
drum: Cel mai bun MKTLEH cel mai slab.; -e nevoie de
echivalarea parcursului in fct de categ de drum k=1.3.Cond de
timp:-incercarile vor fi legate mereu direct sau indirect de
timp.Incerc de fiabilitate sunt limitate ca durata. Sunt 2 tipuri:-
incerc trunchiate= limita duratei este o unit de timp;- incerc
cenzurate= durata incerc este det de un nr de defectiuni stabilite
anterior. Incerc de fiabilitate se clasif in fct de durata in:- incerc
in regim normal si regim accelerat. In cazul regimului accelerat
– incerc la care cel putin un param depaseste val max admise.
Uzura creste cu patratul turatiei. Relatia intre proc de fabricare si
fiabilitatea automob; Influenta fact constructivi:-forma si dimens
pieselor;- rigiditatea constructiei;-precizia dispunerii reciproce a
pieselor care lucreaza impreuna;-alegerea corecta a ajustajelor; -
utilizarea de dispozitive auxiliare pt controlul uzurii; Influenta
factorilor tehnologici asupra fiabilitatii autoveh: 1. Calitatea
materialelor din care se executa elem comp. Pt aces tip de piese
exista diverse procedee tehn de executie si diverse mat
folosite(ex preluc pist). 2. Calit si precizia preluc. Uzuara
depinde de :-aria de contact;- presiunea;-vit relativa intre piese;-
duritatea pieselor. 𝜂=𝐴𝐸 /𝐴𝐺 (rand asamblarii); 𝐴𝐸 -aria efectiva
de contact; 𝐴𝐺 - -„- geometrica –„-;η=𝛽*e^𝛾; 𝛽, 𝛾-coef ce
depinde de modul de preluc al sup resp; e-marirea inaltimii de
apropiere a pieselor. E=h/Rm;h-inalt rugozitatii max; Rm-rug
medie; 3.Tratamentele chimice si termochimice: HRC- duritate
Rockwell-C; Materiale feroase crude 15-20 HRC. Cu cat
duritatea e mai mare cu atat e mai fragila piesa. Diamant –HRC
100.
Scanned by CamScanner
Scanned by CamScanner
Scanned by CamScanner
Scanned by CamScanner
Scanned by CamScanner
Scanned by CamScanner
Scanned by CamScanner
Scanned by CamScanner
Scanned by CamScanner
Scanned by CamScanner
Scanned by CamScanner
Scanned by CamScanner
 Capitolul 3 PARTICULARITĂŢILE UTILIZĂRII UNOR LEGI
TEORETICE DE DISTRIBUŢIE LA STUDIUL FIABILITĂŢII
AUTOVEHICULELOR

3.1 LEGEA EXPONENŢIALĂ

Caracteristica legii: z(t) = const. = λ

¾ Funcţia de fiabilitate
t t
− ∫ z (t )dt −∫ λ dt
R (t ) = e 0
=e 0
= e−λ t ; R (t ) = e − λt ;
t = 0; R(t) = 1;
t → ∞; R(t) → 0.
¾ Densitatea de probabilitate a timpului de bună funcţionare:

d R (t )
f (t ) = − = λ e − λt
dt

¾ Media timpului de bună funcţionare

∞ ∞
Prin definiţie: m = ∫ t ⋅ f (t ) dt ; dacă z(t) = λ, atunci m = λ ∫ t ⋅ e − λt d t
. 0 0

d t = d u;
t = u;
1
e − λt d t = d v ; v = − e − λt
λ
∞ ∞ ∞ ∞
−λ t 1 t 1 − λt t ∞ 0
∫t e dt = −
λ e
⋅
λt
e 0
+
λ∫
e d t;
λt
= − .
∞ 1
0 0 0
Pentru înlăturarea nedeterminării se aplică regula lui l’ Hôspital:
∞
t 1 t
lim = lim = 0. ⇒ = 0.
t → ∞ e λt t →∞ λ λt λt
⋅e e 0
∞ ∞
1 1 1 1 1
∫e
− λt
dt = − ⋅ e − λt =− (0 − 1) = .⇒ m=λ⋅ = .
0
λ 2
0
λ 2
λ 2
λ 2 λ

1
m=
λ
¾ Dispersia timpului de bună funcţionare

∞
∫ (t − m ) ⋅ f (t ) dt ; (t − m )2
2
Prin definiţie: D= = u; 2(t – m)dt = du;
0
1 − λt
e − λt d t = d v ; − e = v;
λ

23
 1
...; t− = u; dt = du;
λ
1 − λt
e −λt d t = d v ; − e = v;
λ
1
⇒ D=
λ2

¾ Abaterea medie pătratică

1
σ = D= =m
λ

R(t) f(t) z(t)

1 λ

0,5 0,5 λ
0,368 0,368 λ

t t
0,693 0,693
m m
λ λ

z(t)

Viaţa utilă

z(t) = const. = λ

timp

OBSERVAŢIE:
Legea exponenţială se aplică dispozitivelor aflate în timpul vieţii utile.

24
3.2 LEGEA NORMALĂ (GAUSS – LAPLACE)

−
(t − m )2
1
Caracteristicile legii: f (t ) = e 2σ 2 ; t ∈ (− ∞,+∞ )
σ 2π

Legea normală descrie probabilistic apariţia fenomenelor naturale.

În studiul fiabilităţii interesează numai intervalul t ∈ [0,+∞ ) .

Se introduce coeficientul de normare c, astfel încât
f(norm
t)
= c ⋅ f (t ) . Determinarea lui c se face din condiţia:
∞ ∞
∫ f (norm
t)
dt = c ⋅ ∫ f (t ) d t = 1.
0 0
1
Deci c= .
∞ −
(t − m )2
1 2σ 2
∫σ 2π
e dt
0
Se efectuează înlocuirea de variabilă:
t −m 1 m
= y; d t = d y ; t = 0; y = − ;
σ σ σ
t → ∞; y → ∞;
∞
−
(t − m )2 0 y2 ∞ y2
1 1 −2 1 −2
Deci: ℑ=∫ e 2σ 2
dt = ∫ e dy+∫ e d y.
0 σ 2π −
m 2π 0 2π
σ
x y2
1
dy = Φ (y ) , funcţia integrală Laplace.
−
Dar
2π ∫e
0
2

Se cunoaşte că: Φ(-x) = - Φ(x), Φ(0) = 0 şi că Φ(∞) = 0,5.

m
− y2
σ −
1 ⎛ m⎞ ⎛m⎞
Rezultă: ℑ = 0,5 − ∫ 2π
e 2 dy = 0,5 − Φ⎜ − ⎟ = 0,5 + Φ⎜ ⎟ .
⎝ σ⎠ ⎝σ ⎠
0

1 m ⎛m⎞
Deci: c= . Dacă ≥ 3 , atunci Φ⎜ ⎟ ≈ 0,5 şi deci c ≈ 1 .
⎛m⎞ σ ⎝σ ⎠
0,5 + Φ⎜ ⎟
⎝σ ⎠

25
 −
(t −m )2
f (t ) =
1 2σ 2
Analiza funcţiei e
σ 2π

¾ Puncte de maxim
(t − m )2 (t − m )2
d f (t ) 1 2(t − m ) 2
−
t −m 2
−
=− ⋅ ⋅ e 2σ =− e 2σ = 0;
dt σ 2π 2σ 2 σ 3 2π
⇒ t = m, punct de maxim.
1 1 0,399
f (m ) = ⋅ e0 = = . Cu cât σ ↑, cu atât f(m) ↓.
σ 2π σ 2π σ
¾ Puncte de inflexiune
⎡ (t − m )2 (t − m )2 ⎤
d f (t )
2
1 ⎢ −
2 2 ⋅ (t − m )2 −
2 ⎥
=− ⎢ e 2σ − ⋅ e 2σ ⎥ =
dt 2 σ 3 2π ⎢ 2σ 2 ⎥
⎣ ⎦
(t − m )2
1 −
2σ 2 ⋅ σ
2
− (t − m )2
=− ⋅e = 0;
σ 3 2π σ2
⇒ t = m ± σ , puncte de inflexiune.
1
1 − 0,242
f (m ± σ ) = ⋅e 2 = .
σ 2π σ

REGULA CELOR 3 σ Peste 99% din evenimente sunt produse în

intervalul [m – 3σ, m + 3σ].

PROPRIETĂŢI
10 Curba funcţiei f(t) este simetrică faţă de t = m;
20 Valorile funcţiei f(t) sunt pozitive pe tot domeniul de definiţie;
30 Curba funcţiei f(t) are formă de clopot, cu un maxim la t = m şi cu
puncte de inflexiune la t = m ± σ.

f(t)
0.0003

0.00025

0.0002

0.00015

0.0001

0.00005

0
50 2000 3500 5000 6500 8000 9500 t
m-3σ m-σ m m+σ m+3σ

26
 m1 = m2
σ1 < σ 2

0.45 f(t)
0.4
0.35
0.3
0.25
0.2
0.15
0.1
0.05
t
0
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

m1 < m2
σ1 = σ 2

0.3 f(t)

0.25

0.2

0.15

0.1

0.05
t
0
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

¾ Funcţia de fiabilitate R(t)

∞ ∞ −
(t − m )2
1
R (t x ) = ∫ f (t ) d t = ∫ σ e 2σ 2 d t ; se face înlocuirea de variabilă:
tx tx
2π
t −m dt
= y; = d y;
σ σ
t −m
t = tx ⇒ y = x ; t → ∞; y → ∞.
σ

tx − m
∞ ∞ σ
1 2 1 2 1 2
R (t ) = ∫ e − 0,5 y d y = ∫ e − 0,5 y d y − ∫ e − 0,5 y d y ;
tx − m 2π 0 2π 0 2π
σ

27
 x
1 2
Φ (x ) = ∫ e − 0,5 y d y , funcţia integrală Laplace.
0 2π

⎛ t − m⎞
Rezultă: R(t ) = 0,5 − Φ⎜ ⎟
⎝ σ ⎠

⎡ ⎛ t − m ⎞⎤
Dacă c ≠ 1, atunci R (t ) = c ⋅ ⎢0,5 − Φ⎜ ⎟⎥
⎣ ⎝ σ ⎠⎦

⎡ ⎛ m ⎞⎤ ⎡ ⎛ m ⎞⎤
t = 0; R (0 ) = c ⋅ ⎢0,5 − Φ⎜ − ⎟⎥ = c ⋅ ⎢0,5 + Φ⎜ ⎟⎥ ;
⎣ ⎝ σ ⎠⎦ ⎣ ⎝ σ ⎠⎦
m
dacă ≥ 3 ⇒ R (0 ) ≅ 1 ⋅ (0,5 + 0,5 ) = 1;
σ

t = m; R (m ) = c ⋅ [0,5 − Φ(0 )] = c ⋅ (0,5 − 0 ) = 0,5c ;

m
dacă ≥ 3, ⇒ R (m ) = 0,5 ;
σ
t→ ∞; R (∞ ) = c ⋅ [0,5 − Φ(∞ )] = c ⋅ (0,5 − 0,5 ) = 0 , ∀ c.

⎛m⎞1
Deoarece c = , iar Φ⎜ ⎟ ≤ 0,5 , rezultă c ≥ 1 .
⎛m⎞ ⎝σ ⎠
0,5 + Φ⎜ ⎟
⎝σ ⎠
¾ Funcţia de repartiţie

⎡ ⎛ t − m ⎞⎤
F (t ) = 1 − R (t ) = 1 − c ⋅ ⎢0,5 − Φ⎜ ⎟⎥ .
⎣ ⎝ σ ⎠⎦

¾ Rata de defectare

(t − m )2 1 (m )2
− − ⋅
1 2σ 2 1 2
⋅e ⋅e 2 σ
f (t ) σ 2π σ 2π
z(t ) = = Pentru t =0 z(t ) =
R (t ) ⎛t −m⎞ ⎛m⎞
0,5 − Φ⎜ ⎟ 0,5 + Φ⎜ ⎟
⎝ σ ⎠ ⎝σ ⎠

2
1⎛ m ⎞
− ⎜ ⎟
m ⎛m⎞ 1
Dacă ≥ 3, ⇒ Φ⎜ ⎟ = 0,5; ⇒ z(0 ) = e 2⎝ σ ⎠ ;
σ ⎝σ ⎠ σ 2π

1 1 1 2 0,798
t = m: z(m ) = ⋅ = ⋅ = ;
σ 2π 0,5 − 0 σ π σ

28
 f (∞ ) 0
t → ∞: z(∞ ) = = ;
R (∞ ) 0

2
⎛ t −m ⎞
− 0,5 ⋅ ⎜ ⎟
d f (t ) d f (t ) −
1
(t − m ) ⋅e ⎝ σ ⎠
3
lim d t = lim d t = lim
σ 2π = lim
1
(t − m ) = ∞
t →∞ d R (t ) t →∞ − f (t ) t →∞ ⎛ t−m ⎞
2
t →∞ σ 2
− 0,5 ⋅ ⎜ ⎟
dt 1 ⎝ σ ⎠
− e
σ 2π

Rezultă: z(∞) = ∞.

z(t) σ1

σ2

0,798
σ1
0,798
σ2

0 m t

OBSERVAŢIE
Legea normală se aplică în perioada îmbătrânirii dispozitivelor.

Dispozitive în perioada de îmbătrânire

m = 50 000km; σ = 5 000km;
R(30 000)= ? z(t)=? Z(70 000)= ?

m 50000
= = 10 > 3 ⇒ c = 1
σ 5000

3σ = 3 x 5 000 = 15 000km;
m - 3σ = 50 000 – 15 000 = 35 000km;
t = 30 000km< m - 3σ ⇒ R(30 000) = 1.
m + 3σ = 50 000 + 15 000 = 65 000km
70 000km > 65 000km ⇒ z(70 000) = 0.

29
3.3 LEGEA WEIBULL
β
⎛ t −α ⎞
− ⎜⎜ ⎟
η ⎟⎠
Caracteristica legii: R (t ) = e ⎝
,

unde:
• α este parametru de iniţializare (localizare) = momentul în care funcţia R(t)
începe să scadă faţă de valoarea iniţială egală cu unitatea, moment în care
probabilitatea de apariţie a unei defecţiuni începe să fie diferită de zero;
• η - parametru de scară – arată întinderea pe axa timpului a distribuţiei legii
Weibull. Reprezintă momentul la care R(t) = 0,368:
pentru η = t − α ⇒ R (t ) = e − (1) = e −1 = 0,368 ;
β

• β - parametru de formă – prin valorile sale schimbă alura curbelor de variaţie

a indicatorilor de fiabilitate, putându-se modela comportarea dispozitivelor în
diferite perioade ale vieţii dispozitivelor:
β < 1 − etapa defecţiunilor timpurii;
β = 1 − etapa vieţii utile;
β > 1 − etapa îmbătrânirii.

¾ Densitatea de probabilitate a timpului de bună funcţionare

β
β −1 − ⎜⎜ t −α ⎟⎟
⎛ ⎞
d R (t ) β t −α
⎛ ⎞ ⎝ η ⎠
f (t ) = − = ⋅ ⎜⎜ ⎟ e
dt η ⎝ η ⎟⎠
¾ Rata de defectare
β −1
f (t ) β ⎛t −α ⎞
z(t ) = = ⋅ ⎜⎜ ⎟⎟
R (t ) η ⎝ η ⎠
¾ MTBF
β
β −1 − ⎜⎜ t −α ⎟⎟
⎛ ⎞
∞ ∞
β ⎛t −α ⎞ η
m = ∫ t ⋅ f (t ) d t = ∫ t ⋅ ⋅ ⎜⎜ ⎟⎟ e ⎝ ⎠ dt .
η ⎝ η ⎠
0 0
Dacă se consideră α = 0, rezultă:
β
⎛t ⎞
∞ β − ⎜⎜ ⎟⎟
⎛t⎞ η
m = β ∫ ⎜⎜ ⎟⎟ e ⎝ ⎠ d t . Se face schimbarea de variabilă:
η
0⎝ ⎠
β
⎛t ⎞ β
⎜⎜ ⎟⎟ = x; ⋅ t β −1 d t = d x ;
⎝η ⎠ β
η
β −1 β −1 β
β ⎛t ⎞ ⎛t ⎞ ⎛t⎞ 1 x
⋅ ⎜⎜ ⎟⎟ d t = d x; ⎜⎜ ⎟⎟ = ⎜⎜ ⎟⎟ = ;
η ⎝η ⎠ ⎝η ⎠ ⎝η ⎠ t 1
η xβ

1
β x η xβ
⇒ ⋅ dt = dx ; d t = ⋅ dx .
η 1 β x
xβ

30
 Limitele de integrare: t = 0 ⇒ x = 0;
t → ∞ ⇒ x → ∞.
1
1
∞ ∞
η xβ ⎛1 ⎞
Rezultă: m = β ∫ x ⋅ e − x ⋅ d x = η ∫ x β e − x d x = η ⋅ Γ⎜⎜ + 1⎟⎟ ;
β x ⎝β ⎠
0 0
Unde Γ(a + n ) = (a + n − 1) ⋅ (a + n − 2) ⋅ K ⋅ a ⋅ Γ(a ) , funcţia Euler de tip I
sau funcţie gama.

¾ Dispersia timpului de bună funcţionare

În mod similar, se obţine:
⎡ ⎛ 2⎞ ⎛ 1 ⎞⎤
D = η 2 ⋅ ⎢Γ⎜⎜1 + ⎟⎟ − Γ 2 ⎜⎜1 + ⎟⎟⎥ .
⎣ ⎝ β⎠ ⎝ β ⎠⎦

¾ Abaterea medie pătratică a timpului de bună funcţionare

σ = D.

Weibull: R(t)

1
0,8
Beta=3.3
0,6
R(t) Beta=1
0,4
Beta=0.5
0,2
0
0 10000 20000 30000
t

Weibull: f(t)

1,20E-04
1,00E-04
8,00E-05 Beta=3,3
f(t) 6,00E-05 Beta=1
4,00E-05 Beta=0,5
2,00E-05
0,00E+00
0 10000 20000 30000
t

31
 Weibull: z(t)

1.50E-04

1.00E-04
z(t) Beta=0,5
5.00E-05

0.00E+00
0 10000 20000 30000
t

Weibull: z(t)

7,00E-05
6,00E-05
5,00E-05
4,00E-05
z(t) 3,00E-05 Beta=1
2,00E-05
1,00E-05
0,00E+00
0 10000 20000 30000
t

Weibull: z(t)

1.20E-03
1.00E-03
8.00E-04
z(t) 6.00E-04 Beta=3,3
4.00E-04
2.00E-04
0.00E+00
0 10000 20000 30000
t

32
 β<1 β ≅ 3,3
z(t)
Rodaj β=1 Îmbătrânire

I II III

Viaţa utilă

z(t) = const. = λ

Timp
OBSERVAŢIE:
Legea Weibull se poate aplica în oricare dintre etapele caracteristice ale
vieţii unui dispozitiv.
Determinarea parametrilor legii Weibull
A. Metoda grafică
β β
⎛ t −α ⎞ ⎛ t −α ⎞
− ⎜⎜ ⎟ ⎜⎜ ⎟ β
η ⎟⎠ 1 η ⎟⎠ 1 ⎛t −α ⎞
R (t ) = e ⎝ ; = e ⎝ ; ln = ⎜⎜ ⎟ ; rezultă
R (t ) R (t ) ⎝ η ⎟⎠

1
lnln = β ln(t − α ) − β lnη ; lnln1/R(t)
R (t )

este ecuaţia unei drepte de forma:

1
y = lnln ;
R (t )
y=βx+c x = ln(t − α );
c = − β lnη

ln(t - α)

10 Determinarea lui α

y lnln1/R(t)

y1 lnln 1/R(t1)
=
y2 lnln1/R(t2)
=

y3 lnln1/R(t3)

x3 x2 x1 x ln(t3-α) ln(t2-α)ln(t1-α) ln(t-α)

33
 Dacă y1 – y2 = y2 – y3, atunci x1 – x2 = x2 – x3.

¾ Se aşează în grafic punctele corespunzătoare lui R(t) pentru fiecare

defecţiune, dar neluând în seamă pe α. Deoarece s-a neglijat α, punctele nu se
vor înscrie pe o dreaptă, ci pe o curbă.
¾ Se aleg trei puncte egal distanţate pe axa lnln1/R(t). Acestora le vor
corespunde trei puncte pe curbă ale căror abscise vor fi: ln(t3-α); ln(t2-α) şi ln(t1-α).
Lor li se va impune condiţia echidistanţei:
ln(t1-α) – ln(t2 - α) = ln(t2-α) – ln(t3 - α), care poate fi scrisă şi sub forma:
t1 − α t 2 − α
= , de unde rezultă:
t2 − α t3 − α

t 1 ⋅ t 3 − t 22
α =
t1 − 2 t 2 + t 3
.
¾ Cu valoarea lui α astfel determinată, se aşează în grafic noile puncte
care vor avea aceleaşi ordonate, dar abscise mai mici cu α decât punctele
amplasate înainte de cunoaşterea lui α . Se obţine dreapta lui Weibull care va fi
utilizată în continuare la determinarea celorlalţi parametri ai legii.

20 Determinarea lui η

Dacă lnln1/R(t) = 0, atunci ln (t - α) = ln η.

ln(t-α)
0 1 unitate Dreapta lui Weibull
lnη-1 lnη

lnln 1/R(t)
1/R(t)

•
0

η
1
t-α

De la punctul de intersecţie dintre dreapta Weibull şi axa absciselor se coboară o

verticală şi se obţine η.

34
 30 Determinarea lui β

1
lnln
R (t )
Deoarece β = , în situaţia în care
ln(t − α ) − lnη
1
ln(t - α) – lnη = 1, atunci β = lnln
R (t )

De la punctul de intersecţie dintre dreapta Weibull şi axa absciselor se ridică o

verticală până la scara ln(t-α). De aici se face lateral un pas egal cu unitatea pe
această scară, după care se coboară vertical până la intersecţia cu dreapta Weibull, de
unde se duce o orizontală până pe scara lnln 1/R(t) pe care se citeşte valoarea lui β.

B. Metoda grafo – analitică (a celor mai mici pătrate)

lnln 1/R(t) x

Mi x
δi

yi x
Yi

x
x

ln (ti - α) ln (t - α)

Yi ‚ lnln1/R(t) = β ln(ti - α) - β lnη;

δi = yi – Yi = yi - β ln(t-α) + β lnη.

Se defineşte funcţia:

n n
g (α, η, β ) = ∑ δi2 = ∑ [y i − β ln(ti − α ) + β ln η ]2 .
i =1 i =1
Se pun condiţiile necesare de extrem:
∂g
= 0;
∂α
∂g
= 0; ⇒ α, η, β.
∂η
∂g
= 0.
∂β

35
 A. Metoda grafo – analitică

lnln 1/R(t) x

Mi x

δi
yi x
Yi

x
x

ln (ti - α) ln (t - α)

Yi ‚ lnln1/R(t) = β ln(ti - α) - β lnη;

δi = yi – Yi = yi - β ln(t-α) + β lnη.

Se defineşte funcţia:

n n
g= ∑ δ i2 = ∑ [y i − β ln(t i − α ) + β lnη ]2 .
i =1 i =1
Se pun condiţiile de maxim:
∂g
= 0;
∂α
∂g
= 0; ⇒ α, η, β.
∂η
∂g
= 0.
∂β

3.4 LEGEA BINOMIALĂ (legea lui Bernoulli)

Caracteristica legii
Probabilitatea de producere, la un moment dat, a k defecţiuni în cazul unui
eşantion format din N0 dispozitive, cunoscându-se valoarea funcţiei de defectare a
unui element, F, este:

k
Pk , N 0 = C N ⋅ F k ⋅ (1 − F )N 0 − k
0

Numărul mediu de defecţiuni: M = N0 ⋅ F .

Dispersia şi abaterea medie pătratică ale numărului de defecţiuni:
D = N 0 ⋅ F ⋅ (1 − F );
σ = N 0 ⋅ F ⋅ (1 − F )

36
 APLICAŢII NUMERICE
E
Enunţ:
Se consideră un eşantion format din 16 schimbătoare de viteză.
Să se determine probabilitatea de producere a 0, 2, 4, 6, 8, 10, 12, 14,
respectiv 16 defecţiuni, considerând trei cazuri: F = 0,1; F = 0,5; F =
0,8. Pentru cele trei situaţii se vor calcula de asemenea M, D şi σ şi se
vor trasa curbele Pk,N0 = f (k ) .
Rezolvare:
10 Se calculează Pk,N0 pentru toate cazurile precizate în enunţ; se
k N0 ! N
va avea în vedere că: C N = şi că, atunci când k > 0 ,
0 k!⋅(N 0 − k )! 2
k N −k
CN = C N0 .
0 0
k 0 2 4 6 8 10 12 14 16
k
C16 1 120 1820 8008 12870 8008 1820 120 1
F=
0,1 0,1k 1 10-2 10-4 10-6 10-8 10-10 10-12 10-14 10-16
0,916-k 0,185 0,229 0,282 0,349 0,430 0,531 0,656 0,810 1
P16,k 0,185 0,275 5,14⋅10-2 2,79⋅10-3 5,54⋅10-5 4,26⋅10-7 10-9 9,72⋅10-13 10-16
F=
0,5 0,5k 1 0,25 6,25⋅10-2 1,56⋅10-3 3,91⋅10-3 9,77⋅10-4 2,44⋅10-4 6,10⋅10-5 1,53⋅10-5
0,516-k 1,53⋅10-5 6,10⋅10-5 2,44⋅10-4 9,77⋅10-3 3,91⋅10-3 1,56⋅10-2 6,25⋅10-2 0,250 1,00
P16,k 1,53⋅10-5 1,83⋅10-3 2,78⋅10-2 0,122 0,196 0,122 2,78⋅10-2 1,83⋅10-3 1,53⋅10-5
F=
0,8 0,8k 1 0,64 0,410 0,262 0,168 0,107 6,87⋅10-2 4,40⋅10-2 2,81⋅10-2
0,116-k 6,55⋅10-12 1,64⋅10-10 4,10⋅10-9 1,02⋅10-7 2,56⋅10-6 6,40⋅10-5 1,60⋅10-3 4,00⋅10-2 1,00
P16,k 6,55⋅10-12 1,26⋅10-8 3,05⋅10 2,15⋅10-4 5,53⋅10-3 5,50⋅10-2 0,200 0,211 2,81⋅10-2

20 Se calculează valorile M, D, şi σ:
F M D σ
0,1 1,6 1,44 1,2
0,5 8,0 4,00 2,0
0,8 12,8 2,56 1,6

30 Se reprezintă grafic variaţia lui P16, k.

0,1
0,001
1E-05 F=0,1
P 1E-07 F=0,5
1E-09 F=0,8
1E-11
1E-13
1E-15
0 4 8 12 16
k

37
 14
12
10 M
M, D, 8
D
sigma 6
4 sigma
2
0
0.1 0.5 0.8
F

3.5 LEGEA LUI POISSON

Caracteristicile legii
¾ Este un caz limită al repartiţiei binomiale:
• eşantioane formate dintr-un număr mare de dispozitive;
• probabilitatea de defectare este redusă (F ≤ 0,1) cu condiţia ca
numărul mediu de defecţiuni în diferite şirului de experimente să
rămână neschimbat (N0⋅ F = a = constant).

a k − a (N 0 ⋅ F )
k
¾ lim PN 0 ,k = P∞,k = ⋅e = ⋅ e − N 0 ⋅F
N0 →∞ k! k!

În cazul înregistrării statistice, numărul mediu de defecţiuni este:

1 k max
a= ⋅ ∑ k ⋅ n k , unde nk reprezintă numărul de dispozitive care au
N0 k = 0
înregistrat k defecţiuni.
Numărul mediu de defecţiuni şi dispersia lui: M(k) = D2(k) = a = N0⋅ F ;

k max
Funcţia de repartiţie a numărului de defecţiuni: F (k ) = ∑ P∞,k .
k =0

APLICAŢII NUMERICE

APLICAŢIA I

Enunţ:
Să se rezolve problema de la legea binomială aplicând legea lui Poisson. Se
vor compara rezultatele obţinute prin cele două metode.

38
 Rezolvare:

10 Se determină numărul mediu de defecţiuni în fiecare din cele trei cazuri

studiate:
F 0,1 0,5 0,8
a = N0⋅ F 1,6 8,0 12,8
ak −a
20 Se calculează P∞,k = ⋅ e , rezultatele fiind prezentate tabelar:
k!
0 2 4 6 8 10 12 14 16
F=
0,1 0.20190 0.25843 0.05513 0.00470 0.00022 6.12E-06 1.19E-07 1.46E-08 1.78E-11
F=
0,5 0.00034 0.01073 0.05725 0.12214 0.13959 0.09926 0.04813 0.02962 0.00451
F=
0,8 2.76E-06 0.00023 0.00309 0.01686 0.04934 0.08982 0.11148 0.10977 0.06851

30 Se reprezintă grafic aceste valori, împreună cu cele obţinute prin

aplicarea legii binomiale:

1,00E+00
1,00E-02 F=0,1 P.
1,00E-04 F=0,5 P.
1,00E-06
F=0,8 P.
P 1,00E-08
1,00E-10 F=0,1 B.
1,00E-12 F=0,5 B.
1,00E-14 F=0,8 B.
1,00E-16
0 4 8 12 16
k

40 Concluzii:
Rezultatele obţinute prin aplicarea celor două legi sunt apropiate numai în
cazul F = 0,1 şi pentru un număr de maxim 6 defecţiuni. Se confirmă astfel
aspectele teoretice privind aplicabilitatea legii de repartiţie Poisson.

APLICAŢIA II

Enunţ:
Pentru un eşantion format din 150 schimbătoare de viteze au fost
înregistrate, de-a lungul a 100 000 km, următoarele numere de defecţiuni:

k 0 1 2 3 4 5 6
nk 27 53 38 23 8 0 1

Să se determine probabilitatea de producere a 0, 1, 2, 3, ... , 8 defecţiuni,

precum şi valorile funcţiei de nefiabilitate pentru aceste 9 situaţii. Se vor trasa
graficele de variaţie a acestor două mărimi în funcţie de numărul de defecţiuni.

39
 Rezolvare:

10 Se determină numărul mediu al defecţiunilor:

1 6 1 236
a= ∑ k ⋅ nk = ⋅ (0 ⋅ 27 + 1⋅ 53 + 2 ⋅ 38 + 3 ⋅ 23 + 4 ⋅ 8 + 5 ⋅ 0 + 6 ⋅ 1) = = 1,573
150 k = 0 150 150
20 Se calculează P∞,k şi F(k), rezultatele fiind prezentate tabelar:

K 0 1 2 3 4 5 6 7 8
nk 27 53 38 23 8 0 1 0 0
P∞,k 0,20735 0,32624 0,25664 0,13459 0,05294 0,01666 0,00437 0,00098 0,00019
F(k) 0,20735 0,53359 0,79023 0,92482 0,97776 0,99442 0,99879 0,99977 1,0000

Observaţie: Calculele au fost dezvoltate până la atingerea valorii F(k) = 1,

din care motiv au fost luate în consideraţie şi cazurile k = 7 şi k = 8.

30 Se reprezintă grafic P∞, k şi F(k):

Legea Poisson - P -

0.30000

0.20000
P
0.10000

0.00000
0 2 4 6 8
k

Legea Poisson - F -

1.00000

0.80000

F(k) 0.60000

0.40000

0.20000
0 2 4 6 8
k

40
 Capitolul 4 FIABILITATEA SISTEMELOR

4.1 ASPECTE GENERALE

Din punct de vedere al fiabilităţii, sistemele sunt dispozitive complexe, alcătuite

din mai multe componente care, la rândul lor, sunt considerate dispozitive.
Poziţionarea reciprocă a componentelor în cadrul sistemului trebuie privită din
două puncte de vedere:
¾ structural – funcţional;
¾ fiabilistic.
Rezultă două scheme diferite:
¾ schema constructiv – funcţională, care redă poziţia relativă a compo-
nentelor în cadrul arhitecturii sistemului şi care permite analiza funcţională
a acestuia;
¾ schema logică de fiabilitate, care urmăreşte să evidenţieze modul în
care fiabilitatea unui component al sistemului poate influenţa fiabilitatea
întregului sistem.
Componentele, care din punct de vedere fizic sunt aşezate în paralel, în cazul
schemei logice de fiabilliatate pot fi amplasate în serie.

4.2 FIABILITATEA SISTEMELOR CU COMPONENTELE DISPUSE ÎN SERIE

Un sistem are componentele dispuse în serie din punct de vedere al

fiabilităţii dacă defectarea oricăruia dintre acestea conduce la defectarea
întregului sistem.

Schema logică de fiabilitate

c1 c2 .... cn

n
Funcţia de fiabilitate a sistemului: R (t )sistem = ∏ R (t )i ; R(t)i ≤ 1.
i =1

⇒ R(t)sistem ≤ R(t)i , ∀ i ∈ [1, n] .

OBSERVAŢIE:
Funcţia de fiabilitate a unui sistem cu componentele dispuse în serie din
punct de vedere al fiabilităţii este mai mică sau cel mult egală cu funcţia de
fiabilitate a celui mai slab component.

t n t
− ∫ z (t )dt ∑−∫z (t )i dt
Deoarece R (t ) = e 0 , rezultă: R (t )sistem = e i =1 0
.
Dacă z(t)i = λi, ∀ i ∈ [1, n],
n n
∑ − λi ⋅t − t ∑ λi n
Atunci R (t )sistem = e i =1 =e i =1 = e − λsistem ⋅t , unde λsistem = ∑ λi .
i =1

41
 APLICAŢII NUMERICE

APLICAŢIA I

Enunţ:
La un lanţ de distribuţie cu 50 de zale se cunosc, la un moment dat, t : R(t)i
= 0,99 pentru i = 1 . . . 49 şi R(t)50 = 0,95 pentru cea de a 50-a za. Să se
calculeze valoarea funcţiei de fiabilitate pentru întreg lanţul. Să se efectueze
calculul şi pentru cazul în care şi cea de a 50-a za ar avea aceeaşi valoare a
funcţiei fiabilităţii cu celelalte zale.

Rezolvare:
Pentru prima situaţie:
50
R (t )lanţ = ∏ R (t )i = 0,99 49 ⋅ 0,95 = 0,581.
i =1
În cel de al doilea caz, când fiabilitatea zalei „slabe” a fost adusă la acelaşi
nivel cu fiabilitatea celorlalte zale:
50
R (t )'lanţ = ∏ R (t )i = 0,99 50 = 0,605 .
i =1

APLICAŢIA II

Enunţ:

Să se deseneze schema constructiv – funcţională şi schema logică de

fiabilitate pentru grupul moto-propulsor al unui automobil cu formula roţilor 4 x 2
şi să se calculeze valoarea funcţiei sale de fiabilitate, cunoscându-se valorile
funcţiei respective pentru componentele sale.

Rezolvare:
Sist. rulare dr.
Schema constructiv – funcţională:

Tr. planet. dr.

Diferenţial
Motor Ambr. S.V. Tr. card. + Tr. centr.

Tr. planet. st.

Sist. rulare st.

Schema logică de fiabilitate:

D+ T.P. S.R. T.P. S.R.

M A S.V. T.Cd. T.C. dr. st.
dr. st.
0,55 0,85 0,90 0,93 0,82 0,85 0,75 0,85 0,75

42
 Fiabilitatea sistemului:
9
R (t )sistem = ∏ R (t )i = 0,130 .
i =1
Se observă că R(t)sistem = 0,13 << R(t)min = 0,55.
Se acţionează asupra componentelor celor mai puţin fiabile, mărindu-li-se
valoarea funcţiei fiabilităţii, după cum urmează:
R(t)motor = 0,7; R(t)sist.rul.= 0,8.
Pentru întregul sistem va rezulta o nouă valoare a funcţiei fibilităţii:
R’(t)sistem = 0,189, înregistrându-se o mărire în raport cu valoarea iniţială cu
peste 45%.

4.3 FIABILITATEA SISTEMELOR CU COMPONENTELE DISPUSE ÎN PARALEL

Un sistem are componentele dispuse în paralel din punct de vedere al

fiabilităţii dacă defectarea sistemului se produce numai după defectarea tuturor
componentelor.

Schema logică de fiabilitate

n
Funcţia de repartiţie: F (t )sist . = ∏ F (t )i ;
c1 i =1
Funcţia de fiabilitate:

n
c2 R (t )sist . = 1 − F (t )sist . = 1 − ∏ F (t )i ;
i =1
• n
• R (t )sist . = 1 − ∏ [1 − R (t i )]
i =1
•
Deoarece F(t)i ≤ 1, rezultă că
cn
F(t)sist. ≤ F(t)i, ∀ i ∈ [1, n] .

Dar R(t)sist. = 1 – F(t)sist.

Deci R(t)sist ≥ R(t)i , ∀ i ∈ [1, n]

OBSERVAŢIE:
Funcţia de fiabilitate a unui sistem cu componentele dispuse în paralel din
punct de vedere al fiabilităţii este mai mare sau cel puţin egală cu fiabilitatea
celui mai rezistent component.

43
 APLICAŢIE NUMERICĂ

Enunţ:
Lanţul de distribuţie de la aplicaţia anterioară este înlocuit cu un lanţ
dublu. Considerându-se că unul din componentele noului lanţ are R(t)1 = 0,581,
iar celălalt R(t)2 = 0,605, să se calculeze valoarea funcţiei fiabilităţii noului lanţ.

Rezolvare:
Noua soluţie constructivă are cele două componente în paralel din punct
de vedere al fiabilităţii deoarece, chiar dacă unul din semilanţuri cedează, celălalt
asigură funcţionarea sistemului de distribuţie al motorului. Deci:

R(t)lanţ dublu = 1 – [1 – R(t)1] ⋅ [1 – R(t)2] = 1 – (1 – 0,581) ⋅ (1 – 0,605) = 0,834

Rezultă că fiabilitatea lanţului dublu este net superioară celei a lanţului simplu.

4.4 FIABILITATEA SISTEMELOR CU COMPONENTELE DISPUSE MIXT

4.4.1 Sisteme compuse din subsisteme, ansambluri, blocuri şi elemente

amplasate în serie şi/sau paralel

Sistemele complexe pot avea în structură componente amplasate atât în serie

cât şi în paralel din punct de vedere al fiabilităţii.
Fiabilitatea sistemelor de acest tip se determină în etape succesive, pornind de la
calculul fiabilităţii celor mai simple grupări având elemente cu acelaşi tip de
dispunere, continuând cu calculul fiabilităţii ansamblurilor formate din grupări legate
în acelaşi fel ş.a.m.d., până la definirea fiabilităţii întregului sistem.
Exemplu:

e1 e10
e2
e4 e5
G1
e3 G2 e8 e9 e11
B1

G4
G3 A1
e6 e7 e12

G5
SS1

G – grupare; B – bloc; A – ansamblu; SS – subsistem.

RG1 = R1 R2 ; RG2 = R4 R5 ; RG3 = R6 R7 ; RG4 = R8 R9 ;
RG5 = 1 – (1 – R10) (1 – R11) (1 – R12);
RB= 1 – (1 - RG1) (1 - R3) ; RA1 = RB1 RG2 ; RSS = 1 – (1 - RA1) (1 - RG3) ;
RSIST. = RSS RG4 RG5

44
 4.4.2 Sisteme ale căror componente nu sunt dispuse numai în grupări de tip
serie şi/sau paralel

Exemplu:

e1

e2 e3

e4

e5 e6

Valoarea funcţiei fiabilităţii unui astfel de sistem se determină cu ajutorul

formulei fiabilităţii totale:

Rsist. = R(s=1/j=1) ⋅ Rj + R(s=1/j=0) ⋅ (1, – Rj)

în care: s=1 simbolizează starea de bună funcţionare a sistemului;
j =1 – starea de fiabilitate maximă a componentului j;
j =0 – starea de defect a componentului j.
Elementul j este componentul care împiedică descompunerea sistemului numai
în grupări de tip serie şi/sau paralel. În exemplul dat componentul j este e4.
Schema sistemului atunci când componentul e4 are fiabilitate maximă (R4 = 1)
este:

e1

e2 e3

e5 e6

Rezultă: R (s = 1/ e 4 = 1) = 1 − (1 − R1 ) ⋅ {1 −[1 − (1 − R 2 ) ⋅ (1 − R5 )] ⋅ [1 − (1 − R3 ) ⋅ (1 − R 6 )]} .

Schema sistemului pentru cazul în care componentul e4 este defect este:
e1

e2 e3

e5 e6

45
Rezultă: R (s = 1/ e 4 = 0 ) = 1 − (1 − R1 ) ⋅ (1 − R 2 ⋅ R3 ) ⋅ (1 − R5 R 6 ) .
Pentru sistem se obţine în final:
Rsist = {1 − (1 − R1 ) ⋅ {1 − [1 − (1 − R 2 ) ⋅ (1 − R5 )] ⋅ [1 − (1 − R3 ) ⋅ (1 − R 6 )]}}⋅ R 4 +
+ [1 − (1 − R1 ) ⋅ (1 − R 2 R3 ) ⋅ (1 − R5 R 6 )] ⋅ (1 − R 4 )

APLICAŢIE NUMERICĂ

Enunţ:
Să se determine fiabilitatea sistemului a cărui schemă logică de fiabilitate este
redată mai jos:

1 2 6

3 4 5 7

8
10
9

dacă, la un anumit moment, valorile probabilităţilor de bună funcţionare ale

componentelor sistemului sunt respectiv: R1 = 0,9; R2 = 0,8; R3 = 0,7; R4 = 0,6; R5
= 0,5; R6 = 0,6; R7 = 0,7; R8 = 0,8; R9 = 0,9; R10 = 0,5.

Rezolvare:

Analizând schema logică de fiabilitate a sistemului se observă că unele

componente pot fi grupate în blocuri caracterizate prin acelaşi mod de dispunere a
lor. Drept urmare, schema logică de fiabilitate se simplifică la forma:

1, 3 6, 7

4 5

8, 9, 10

Valorile funcţiilor de fiabilitate pentru blocurile de componente astfel formate

sunt:
R1,3 = 1 – (1 – R1)⋅(1 – R3) = 1 – (1 – 0,9)⋅(1 – 0,7) = 0,97;
R8,9 = 1 – (1 – R8)⋅(1 – R9) = 1 – (1 – 0,8)⋅(1 – 0,9) = 0,98;
R8,9,10 = R8,9⋅R10 = 0,98 ⋅ 0,5 = 0,49;
R6,7 = 1 – (1 – R6)⋅(1 – R7) = 1 – (1 – 0,6)⋅(1 – 0,7) = 0,88.
În această schemă simplificată componenetele nu mai pot fi asociate în
grupări cu acelaşi tip de amplasare. Drept element care împiedică organizarea
sistemului în astfel de grupări pot fi considerate mai multe componente: elementul

46
4, blocul 6 –7, elementul 5 şi blocul 8-9-10.
Cazul I: j = 4
Schema logică de fiabilitate a sistemului atunci când elementul 4 are
fiabilitate maximă este:

2
6, 7

1, 3 5

8, 9, 10

Fiabilităţile subansamblurilor şi sistemului sunt în acest caz:

R1,3 = 0,97;
R2,5 = 1 – (1 – R2)⋅(1 – R5) = 1 – (1 – 0,8)⋅(1 – 0,5) = 0,9;
R2,5,6,7 = R2,5 ⋅ R6,7 = 0,9 ⋅ 0,88 = 0,792;
R2,5,6,7,8,9,10 = 1–(1–R2,5,6,7)⋅(1–R8,9,10) = 1–(1–0,792)⋅(1–0,49) = 0,89392;
R(s=1/j=1) = R1,3 ⋅ R2,5,6,7,8,9,10 = 0,97⋅0,89392 = 0,8671.
Considerând elementul 4 în stare de defect, schema logică de fiabilitate a
sistemului devine:
6, 7

1, 3 2

5 8, 9, 10

Fiabilităţile subansamblurilor şi sistemului sunt în acest caz:

R5,8,9,10 = R5 ⋅ R8,9,10 = 0,5⋅0,49 = 0,245;
R5,6,7,8,9,10 = 1–(1–R6,7)⋅(1–R5,8,9,10) = 1–(1–0,88)⋅(1–0,245) = 0,9094;
R(s=1/j=0) = R1,3 ⋅ R2⋅R5,6,7,8,9,10 = 0,97⋅0,8⋅0,9094 = 0,7057.
Se determină fiabilitatea sistemului:
Rsis= 0,8671⋅0,6 + 0,7057⋅(1- 0,6) = 0,8025.

Cazul II j = 6, 7
Schema logică de fiabilitate a sistemului atunci când blocul elementelor 6 şi 7
are fiabilitate maximă este:

1, 3
5

4
8, 9, 10

Fiabilităţile subansamblelor şi sistemului sunt în acest caz:

R5,8,9,10 = 1 – (1 – R5)⋅(1 – R8,9,10) = 1 – (1 – 0,5)⋅(1 – 0,49) = 0,745;

R4,5,8,9,10 = R4 ⋅R5,8,9,10 = 0,6⋅0,745 = 0,447;

47
 R2,4,5,8,9,10= 1 – (1 – R2)⋅(1 – R4,5,8,9,10) = 0,97⋅0,8894 = 0,8627
R(s=1/j=1) = R1,3 ⋅ R2,4,5,6,8,9,10 = 0,97⋅0,8894 = 0,8627.
În cazul în care blocul elementelor 6 şi 7 este defect, schema sistemului
devine:
2 5

1, 3 8,9,10

Iar fiabilităţile subansamblurilor şi sistemului, în acest caz, sunt:

R2,5 = R2 ⋅ R5 =0,8⋅0,5 = 0,4;
R2,4,5= 1 – (1 - R4)⋅(1 – R2,5) = 1 – (1 – 0,6)⋅(1 – 0,4) = 0,76;
R(s=1/j=0) = R1,3⋅R2,4,5 ⋅R8,9,10 = 0,97⋅0,76⋅0,49 = 0,3612.
Se determină fiabilitatea sistemului:
Rsis= 0,8627⋅0,88+ 0,3612⋅(1- 0,88) = 0,8025.

Cazul III j = 5

Situaţia în care elementul 5 are fiabilitate maximă:

2 6, 7

1, 3

4 8, 9, 10

R2,4=1 – (1 – R2)⋅(1 – R4) = 1 – (1 – 0,8)⋅(1 – 0,6) = 0,92;

R6,7,8,9,10= 1 – (1 – R6,7)⋅(1 – R8,9,10) = 1 – (1 – 0,88)⋅(1 – 0,49) = 0,9388;
R(s=1/j=1) = R1,3⋅R2,4⋅R6,7,8,9,10 = 0,97 ⋅ 0,92 ⋅ 0,9388 = 0,8378.
Situaţia în care elementul 5 este defect:

2 6, 7

1, 3

4 8, 9, 10

R2,6,7 = R2 ⋅ R6,7 =0,8⋅0,88 = 0,704;

R4,8,9,10 = R4 ⋅ R8,9,10 =0,6⋅0,49 = 0,294;
R2,4,6,7,8,9,10= 1 – (1 – R2,6,7)⋅(1 – R4,8,9,10)= 1 – (1 – 0,294)⋅(1 – 0,49) = 0,791;
Fiabilitatea sistemului este:
R(s=1/j=0) = R1,3⋅R2,4,6,7,8,9,10 = 0,97⋅0,791 = 0,7673.
Rsis= 0,8378⋅0,5+ 0,7673⋅(1- 0,5) = 0,8025.

Cazul IV j = 8, 9, 10

Situaţia în care blocul de elemente 8,9,10 are fiabilitatea la nivel maxim:

48
 6, 7

1, 3 5

R2,5,6,7= R2 ⋅[1 – (1 – R6,7)⋅ 1 – R5)] = 0,8⋅[1 – (1 – 0,88)⋅(1 – 0,5)] = 0,752;

R2,4,5,6,7= 1 – (1 – R4)⋅{1 – R2⋅[1 – (1 – R6,7)⋅(1 – R5)]} =

= 1 – (1 – 0,6)⋅{1 – 0,8⋅[1 – (1 – 0,88)⋅(1 – 0,5)]} = 0,9008;

R(s=1/j=1)= R1,3 ⋅ R2,4,5,6,7 = 0,97⋅ 0,9008 = 0,8738.

Situaţia în care blocul de elemente 8,9,10 este defect:

1, 3 6,7

4 5

R(s=1/j=0) = R1,3⋅[1 – (1 – R2)⋅(1 – R4 ⋅R5)]⋅R6,7

= 0,97⋅[1 – (1 – 0,8) ⋅(1 – 0,5⋅0,6)] ⋅0,88 = 0,7341.

Fiabilitatea sistemului este:

Rsis = 0,8738 ⋅ 0,49 + 0,7341 ⋅ 0,51 = 0,8025.

OBSERVAŢIE:

Valoarea funcţiei fiabilităţii sistemului este aceeaşi, indiferent care din

componentele sistemului sunt considerate a împiedica organizarea acestuia în
grupări de acelaşi tip.

OBSERVAŢIE:
În unele cazuri concrete, la alcătuirea schemei logice de fiabilitate
trebuie ţinut seama de particularităţile funcţionale privind sensul de
parcurgere al diagramei, atunci când se consideră anumite componente ca
fiind de tipul „j”. Astfel, sensul de parcurgere în cazul unui sistem hidraulic
va trebui să respecte traseul de la pompă către elementul de execuţie şi nu
se va accepta sensul invers; o acţionare prin cablu va putea funcţiona, de
asemenea, într-un singur sens, cel corespunzător întinderii cablului şi nu în
cel al comprimării cablului etc.

49
 4.5 REDUNDANŢA LA AUTOVEHICULE

În fiabilitate,(lb.
Redondance redundanţa
Franceză)reprezintă un procedeu prin care se obţine creşterea
fiabilităţii unui sistem prin utilizarea dispozitivelor de rezervă.

Clasificare

10 După durata de acţionare a dispozitivelor de rezervă:

¾ redundanţă activă – dispozitivele de rezervă funcţionează permanent
(circuit dublu de frânare);
¾ redundanţă pasivă – dispozitivele de rezervă funcţionează numai în
caz de necesitate (frâna de staţionare);
¾ redundanţă semiactivă – dispozitivele de rezervă funcţionează în mod
normal la o solicitare parţială, iar în caz de defectare a dispozitivului
principal vor prelua total sarcina sistemului (servodirecţia).
20 După natura rezervării
¾ redundanţă structurală – se referă la construcţia sistemului (circuit
dublu al frânei de serviciu);
¾ redundanţă de solicitare – dispozitivul este asfel construit încât
solicitarea în utilizare este mai mică decât rezistenţa lui;
¾ redundanţă funcţională – în caz de necesitate, dispozitivul de rezervă
preia funcţiuni suplimentare (frâna de staţionare poate prelua,
temporar, funcţiunile frânei de serviciu).

Exemplu: sistemul de frânare al unui autoturism

Schema constructiv – funcţională a unui sistem de frânare cu circuit simplu

Schema logică de fiabilitate a unui sistem de frânare cu circuit simplu

M.cd. Cond. Cil. acţ. Mec. fr. Reg. Cil. Mec.

P.C. faţă fr. sp.
fr. serv. racord faţă. limit. acţ. sp.

0,9 0,8 0,85 0,9 0,65 0,8 0,9 0,6

M.cd. Timon.
fr. parc. fr. parc.
0,9 0,8

Valoarea funcţiei de fiabilitate pentru frâna de serviciu:

Rfr.serv.= 0,9 ⋅ 0,8 ⋅ 0,85 ⋅ 0,9 ⋅ 0,65 ⋅ 0,8 ⋅ 0,9 ⋅ 0,6 = 0,155
Valoarea funcţiei de fiabilitate pentru frâna de parcare:
Rfr.parc.= 0,9 ⋅ 0,8 ⋅ 0,6 = 0,432
Valoarea funcţiei de fiabilitate pentru întreg sistemul de frânare:
Rsist.fr. = [1 – (1 – 0,9 ⋅ 0,8 ⋅ 0,85 ⋅ 0,9 ⋅ 0,65 ⋅ 0,8 ⋅ 0,9) ⋅ (1 – 0,9 ⋅ 0,8)]⋅0,6 = 0,475
50
 Schema constructiv – funcţională a unui sistem de frânare cu circuit dublu

Schema logică de fiabilitate a unui sistem de frânare cu circuit dublu

P.C. Conducte şi Cilindr. Mecanism

secţ. I racorduri acţ. faţă. frânare faţă

M.cd. 0,85 0,9 0,65

0,8
fr. serv.

0,9 Cond. Reg.

P.C. Cil. acţ. sp. Mec.fr.
secţ.II racord limit. spate
0,85 0,8 0,9
0,8 0,6

M.cd. Timon.
fr. parc. fr. parc.

0,9 0,8
Valoarea funcţiei de fiabilitate pentru frâna de serviciu:
Rfr.serv.= 0,9 ⋅ [1 – (1 – 0,8 ⋅ 0,85 ⋅ 0,9 ⋅ 0,65) ⋅ (1 – 0,8 ⋅ 0,85 ⋅ 0,9 ⋅ 0,6)] = 0,517
Valoarea funcţiei de fiabilitate pentru frâna de parcare:
Rfr.parc.= 0,9 ⋅ 0,8 ⋅ 0,6 = 0,432
Valoarea funcţiei de fiabilitate pentru întreg sistemul de frânare:
Dispozitivul „mecanism frânare spate” împiedică gruparea componentelor
sistemului numai în blocuri de tip serie şi/sau paralel. Schema logică de fiabilitate se
poate structura în varianta simplificată:

0,8 ⋅ 0,85 ⋅ 0,9 ⋅ 0,65 = 0,3978

0,9
0,8 ⋅ 0,85 ⋅ 0,8 ⋅ 0,9 = 0,4896 0,6

0,9 ⋅ 0,8 = 0,72

a) starea s = 1/j = 1
B1
0,3978

0,9
0,4896

0,72

51
 RB1 = 0,9 [1 – (1 – 0,3978) (1 – 0,4896)] = 0,6234 ;
R(s=1/j=1) = 1 – (1 – 0,6234) (1 – 0,72) = 0,8946

b) starea s = 1/j = 0
0,9 0,3978

R(s=1/j=0) = 0,9 ⋅ 0,3978 = 0,3580

Fiabilitatea sistemului (se aplică formula fiabilităţii totale):
Rsist. = R(s=1/j=1)⋅ Rj + R(s=1/j=0) ⋅ (1 – Rj) = 0,8946 ⋅ 0,6 + 0,358 ⋅ (1 – 0,6) = 0,680

Concluzii
¾ Fiabilitatea frânei de serviciu creşte de la 0,155 la 0,517, deci de 3,34 ori;
¾ Fiabilitatea întregului sistem de frânare creşte de la 0,475 la 0,680, deci
de 1,43 ori.

4.6 CONSTRUCŢII GRAFICE UTILIZATE ÎN STUDIUL FIABILITĂŢII

SISTEMELOR

4.6.1 Diagrama PARETO

Se prezintă sub forma unei histograme care arată numărul de defecţiuni

înregistrate până la un moment dat „t” la fiecare din componentele unui sistem.
Diagrama PARETO - grup moto-propulsor

16 t = 100.000 km
14
12
Nr. defecţiuni

10
8
6
4
2
0
M A SV TC Dif Tplan. S.Rul
component

PARETO - motor

100.000 km
9
8
7
Nr. defecţiuni

6
5
4
3
2
1
0
ungere
sist.

pornire
răcire
distrib.
apr.
mec.

alim.
mot.

sist.

Componente

52
 PARETO - sist. aprindere
100.000 km
4

Nr. defecţiuni
2

bobină ind.

condens.
ruptor

distribuit.

bujii
fişe Î.T.

cabl. JT
Componente

Diagrama PARETO permite evidenţierea componentei cu fiabilitatea cea mai scăzută a

unui sistem. În cazul sistemelor complexe se ridică diagrame PARETO în etape succesive,
până la evidenţierea elementelor simple cu cea mai mare rată a căderilor.

4.6.2 Matricea defectelor

Prezintă numărul de defecţiuni înregistrate pe fiecare componentă a sistemului la

intervale de timp egale.
Se procedează la însumarea numerelor de defecţiuni pe orizontală, deci pentru
fiecare componentă în parte, pe durata desfăşurării experimentului. În dreapta
matricei se construieşte histograma corespunzătoare, care reprezintă diagrama
PARETO a sistemului.
Apoi se însumează numerele defecţiunilor pe verticală, deci pe intervale de timp. În
partea inferioară a matricei se construieşte o histogramă care prezintă evoluţia numărului de
defecţiuni din intervalele de timp ∆t pentru întregul sistem. Deoarece densitatea de
n (∆t )
probabilitate a timpului de bună funcţionare este f (t ) = , iar N0 şi ∆t sunt constante,
N 0 ⋅ ∆t
rezultă că histograma respectivă reprezintă histograma lui f(t), dar la altă scară.
0– 5.001 - 10.001 15.001 20.001 25.001
5.000 10.000 – - – -
15.000 20.000 25.000 30.000
Motor 3 1 2 0 2 3 11
Ambreiaj 0 0 1 0 2 0 3
S.V. 0 0 0 1 0 0 1
Tr. centr. 0 0 0 1 0 0 1 Diagrama PARETO
Diferenţ. 0 0 1 0 0 0 1 t = 30.000 km
Tr. pl. 0 0 1 0 1 0 2
Sist. rul. 1 0 1 0 0 1 3
4 1 6 2 5 4 t

n(∆t )
f (t ) =
N O ⋅ ∆t

n(∆t)

53