CAPITOLUL 2

FIABILITATEA ECHIPAMENTELOR

2.1. Indicatori de fiabilitate

Pentru caracterizarea fiabilit ii unui echipament se poate utiliza limbajul

teoriei probabilit ilor. Durata de func ionare pân la defectare a unui
echipament (T – figura 1.4) este o variabil aleatoare continu a c rei
func ie de reparti ie o not m cu F(t), [3]. În conformitate cu defini ia unei
func ii de reparti ie a unei variabile aleatoare, F(t) reprezint probabilitatea
ca durata T s fie mai mic decât valoarea t, adic reprezint probabilitatea
ca echipamentul s se defecteze în intervalul de timp (0, t).
Probabilitatea ca în intervalul (0,t) s nu se produc defectarea
echipamentului reprezint func ia de fiabilitate R(t) i este complementara
probabilit ii de defectare F(t). Cele dou func ii F(t) i R(t) se refer la
evenimente care se produc sau nu în intervalul de timp scurs de la punerea
în func iune a echipamentului la momentul t=0 i pân în momentul curent
t, i nu la evenimente care au loc la momentul t, a a cum ar reie i din
nota ii. De fapt nota iile F(t) i R(t) reprezint o form simplificat pentru
func iile F(0, t) i R(0, t).
Pentru un interval de timp oarecare, asociat unei misiuni de durat x
ini ializat la momentul t, probabilitatea de defectare a unui echipament
poate fi determinat utilizând rela ia urm toare:
F ( t , t + x ) = P( t ≤ T < t + x ) = F ( t + x ) − F ( t ) (2.1)

În rela ia (2.1) apare o probabilitate total , care îns nu reflect în totalitate

realitatea. Echipamentul, considerat f r reînnoire (prima defectare
înseamn i sfâr itul ”vie ii” echipamentului), se poate defecta în intervalul
(t, t+x) numai dac nu s-a defectat în intervalul (0, t). Rezult c
probabilitatea de defectare F(t, t+x) în intervalul (t, t+x) i func ia de
fiabilitate R(t, t+x) sunt probabilit i condi ionate de buna func ionare a
echipamentului în intervalul (0, t). Astfel, se poate scrie:
16 Cap. 2. Fiabilitatea echipamentelor
P( t ≤ T < t + x ) F ( t + x ) − F ( t )
F( t, t + x ) = = (2.2)
P( T ≥ t ) R(t )

P( T ≥ t + x ) R( t + x )
R( t , t + x ) = = (2.3)
P( T ≥ t ) R(t )

Comportarea local a echipamentului în jurul unui moment dat, poate fi

descris cu ajutorul densit ii de probabilitate a variabilei aleatoare T,
definit astfel:
F ( t + ∆ t ) − F (t ) dF (t )
f ( t ) = lim = (2.4)
∆ t →0 ∆t dt

Densitatea de probabilitate f(t) reprezint limita raportului dintre

probabilitatea total de defectare în intervalul ( t , t + ∆t ) i m rimea acestui
interval când aceasta tinde c tre zero. Densitatea de probabilitate f(t) este
numit i lege de reparti ie a timpului de func ionare pân la defectare a
echipamentului i are semnifica ia unei probabilit i totale de defectare în
jurul momentului t, indiferent de comportarea anterioar a echipamentului.
Pentru a descrie pericolul de defectare în jurul unui moment dat al unui
echipament aflat în bun stare pân la acel moment, se define te un alt
indicator care descrie comportarea local a echipamentului din punct de
vedere al fiabilit ii. Acest indicator, numit rat de defectare, este o
probabilitate condi ionat analog ratei mortalit ii din studiile
demografice i se define te ca probabilitatea de defectare în jurul unui
moment dat, condi ionat de buna func ionare a echipamentului pân în
acel moment.
F ( t + ∆ t ) − F (t ) f (t )
z ( t ) = lim = (2.5)
∆t → 0 R(t ) ⋅ ∆ t R(t )

Din rela iile (2.4) i (2.5) se ob ine:

1 dR(t )
z (t ) = − ⋅ (2.6)
R(t ) dt

iar prin integrarea ecua iei diferen iale (2.6) în condi ia ini ial R(0)=1 se
ob ine:
t
− z (u )du
R(t ) = e 0 i F(t)=1-R(t) (2.7)
 Cap. 2. Fiabilitatea echipamentelor 17
În afara indicatorilor prezenta i, fiabilitatea unui echipament poate fi
descris i prin caracteristicile numerice ale variabilei aleatoare care a stat
la baza caracteriz rii acestuia i anume timpul de func ionare pân la
defectare, T. Aceste caracteristici sunt: media, abaterea medie p tratic ,
dispersia i cuantila timpului de func ionare.
Media timpului de bun func ionare se define te utilizând rela ia:
∞
m = t ⋅ f (t ) dt , t ∈ (0 ,∞ ) (2.8)
0

∞
sau: m = R(t ) dt (2.9)
0

În lucr rile de specialitate se folosesc nota iile urm toare:

MTBF – Mean Time Between Failures (media timpului de func ionare
între defect ri);
MTTF – Mean Time To Failures (media timpului de func ionare pân
la defectare, pentru echipamente f r reînnoire );
MTTFF – Mean Time To First Failures (media timpului de func ionare
pân la prima defectare).
Abaterea medie p tratic i dispersia timpului de func ionare se definesc
cu ajutorul rela iilor urm toare:
∆ = 0∞ (t − m )2 ⋅ f (t ) dt (2.10)

σ= ∆ (2.11)
M rimile i caracterizeaz gradul de uniformitate al performan elor
individuale ale unor echipamente de acela i tip din punct de vedere al
fiabilit ii. Dac procesul tehnologic de realizare a echipamentelor este
bine controlat, valorile indicatorilor i vor fi mici. De asemenea,
cre terea valorilor indicatorilor i , determina i în timpul derul rii
procesului de fabrica ie, reprezint un indiciu în evaluarea gradului de
uzur a liniei de fabrica ie.
Un alt indicator, independent de timp, este cuantila timpului de func ionare
tα , definit ca r d cin a ecua iei:
F (tα ) = α (2.12)
18 Cap. 2. Fiabilitatea echipamentelor
Din ultima rela ie se poate observa c tα poate fi interpretat ca un timp de
garan ie, adic timpul în care propor ia de echipamente defectate dintr-o
anumit colectivitate nu dep e te valoarea prestabilit .

2.2. Modelarea uzurii echipamentelor

În teoria fiabilit ii, no iunea de uzur are un sens mai larg decât în
limbajul obi nuit. În fiabilitate prin uzur se în elege orice alterare în timp
a caracteristicilor de fiabilitate, în sensul înr ut irii sau amelior rii
acestora. La baza acestei interpret ri st constatarea empiric conform
c reia, în general, orice echipament parcurge trei perioade în evolu ia sa:
o perioad a defect rilor timpurii, când caracteristicile de fiabilitate se
îmbun t esc în timp;
o perioad a duratei utile de via , când performan ele echipamentului
r mân constante;
perioad a uzurii propriu-zise, când are loc o înr ut ire rapid a
caracteristicilor de fiabilitate.
Pentru a putea caracteriza uzura echipamentelor este necesar s se prezinte
defini iile urm toare [3]:
Defini ia 1. Se consider func ia de fiabilitate a unui echipament pentru o
misiune de durat x, ini ializat la momentul t:
P(T ≥ t + x ) R(t + x )
R(t , t + x ) = = (2.13)
P(T ≥ t ) R(t )

Echipamentul este caracterizat de uzur pozitiv dac func ia de fiabilitate

R(t , t + x ) este descresc toare în intervalul t ∈ [ 0 ,∞ ) pentru orice valoare a
lui x ≥ 0 . Uzura pozitiv implic faptul c pentru orice misiune a
echipamentului, fiabilitatea acestuia scade odat cu vârsta.
Echipamentul este caracterizat de uzur negativ dac func ia de fiabilitate
R(t , t + x ) cre te cu t, oricare ar fi x ≥ 0 , adic pentru orice misiune a
echipamentului, fiabilitatea acestuia cre te odat cu vârsta sa.
Din punct de vedere matematic, uzura se poate exprima i prin rata de
defectare a unui echipament. Din rela ia de definire a ratei de defectare se
ob ine:
 Cap. 2. Fiabilitatea echipamentelor 19
R(t ) − R(t + x ) R(t , t + x )
z (t ) = lim = lim (2.14)
x →0 x ⋅ R(t ) x →0 x

Rata de defectare a unui echipament cu uzur pozitiv este cresc toare, iar
rata de defectare a unui echipament cu uzur negativ este descresc toare
în timp. Aceast dependen este ilustrat i de rela ia:
t+x ( )
− z u du
R(t , t + x ) = e t
(2.15)

din care se observ c pentru z(u) cresc toare argumentul exponen ialei
rezult cresc tor în valoare absolut i deci func ia R(t , t + x ) este
descresc toare cu t, iar pentru rata de defectare descresc toare rezult
argumentul descresc tor pentru exponen ial (în valoare absolut ) i deci
func ia R(t , t + x ) cre te cu t.

Defini ia 2. Se nume te echipament cu uzur medie pozitiv , echipamentul

1 1
la care func ia ⋅ ln este cresc toare în timp, iar un echipament cu uzur
t R
1 1
medie negativ are func ia ⋅ ln descresc toare în timp.
t R

Aceast defini ie este mai pu in restrictiv decât prima, astfel încât un

echipament care este cu uzur negativ este i cu uzur medie negativ , iar
dac este cu uzur pozitiv este i cu uzur medie pozitiv , reciprocele
acestor afirma ii nu sunt adev rate întotdeauna.
Defini ia 3. Un echipament este degradabil dac func ia de fiabilitate
asociat unei misiuni de durat x, ini ializat la vârsta t a echipamentului,
este mai mic decât func ia de fiabilitate în intervalul (0, t), oricare ar fi
vârsta t a acestuia i durata misiunii x. Matematic, echipamentul degradabil
poate fi definit prin rela ia:
R(t , t + x ) < R(t ); t , x ≥ 0 (2.16)

Din defini ia anterioar rezult c un echipament degradabil care a fost

folosit este inferior unui echipament nou.
No iunea de echipament degradabil este mai pu in restrictiv decât aceea
de echipament cu uzur pozitiv , care presupunea caracterul descresc tor
al func iei R(t , t + x ) cu vârsta t a echipamentului.

Echipamentele nedegradabile se definesc prin rela ia:

20 Cap. 2. Fiabilitatea echipamentelor

R(t , t + x ) > R(t ); t , x ≥ 0 (2.17)

Conform acestei rela ii, echipamentele nedegradabile î i îmbun t esc

performan ele de fiabilitate în timpul func ion rii, astfel încât un
echipament care a fost folosit este mai bun decât unul nou.
Defini ia 4. Un echipament este în medie degradabil dac media timpului
de func ionare r mas este mai mic decât media timpului de func ionare a
echipamentului:
m(t)<m (2.18)

sau 0∞ R(t , t + x )dx < 0∞ R( x )dx (2.19)

Rela ia (2.19) reprezint de fapt integrarea rela iei (2.16) de definire a

echipamentelor degradabile.
Un echipament este în medie nedegradabil dac media timpului de
func ionare r mas este mai mare decât media de func ionare a
echipamentului:
∞ ∞
0
R(t , t + x )dx > 0 R( x )dx (2.20)

Recapitulând cele patru defini ii, care sunt din ce în ce mai pu in

restrictive, se poate afirma c dac un echipament este cu uzur pozitiv ,
atunci el este i cu uzur medie pozitiv , este degradabil i degradabil în
medie. De asemenea, dac un echipament este cu uzur negativ , atunci el
este i cu uzur medie negativ , este nedegradabil i nedegradabil în medie.
Exist îns i echipamente care nu se încadreaz în nici unul din tipurile
prezentate, i anume echipamentele f r uzur . Lipsa uzurii se define te cu
rela ia: R(t , t + x ) = R(t ); t , x ≥ 0 (2.21)
Exist o singur lege de reparti ie a timpului de func ionare pân la
defectare care verific rela ia (2.21), anume legea de reparti ie
exponen ial , pentru care func ia de fiabilitate este:
R(t ) = e − λ ⋅ t (2.22)
Ceilal i indicatori de fiabilitate sunt da i de rela iile urm toare:
Probabilitatea de defectare: F (t ) = 1 − e − λ ⋅t
Densitatea de probabilitate: f (t ) = λ ⋅ e − λ⋅t
Rata de defectare: z (t ) = λ
 Cap. 2. Fiabilitatea echipamentelor 21
1
Media timpului de func ionare: m(t ) = m = (2.23)
λ
1
Dispersia: D =σ 2 =
λ2
1 1
Cuantila timpului de func ionare: tα = ⋅ ln
λ 1−α
Reprezentarea grafic a acestor indicatori este dat în figura 2.1.

Fig. 2.1. Indicatori de fiabilitate pentru un echipament f r uzur

Se constat c media timpului de func ionare este aceea i, indiferent de

vârsta echipamentului, fiind egal cu inversul ratei de defectare. Astfel de
echipamente, caracterizate de o distribu ie exponen ial a timpului de
func ionare sunt numite echipamente f r memorie.
În practic , distribu ia exponen ial este folosit pentru modelarea
echipamentelor în perioada util de func ionare, în care rata de defectare
este stabil . Aceast perioad este mai mare în cazul echipamentelor care
nu con in piese în mi care, exemplu: echipamentele electronice, la care
uzura este practic inexistent în toat perioada utiliz rii lor. Lipsa uzurii nu
trebuie s conduc la ideea c procesul tehnologic de fabrica ie ar fi
deosebit de bine pus la punct. Exist în acest caz o dispersie mare a
timpului de func ionare, care indic o diversitate mare a echipamentelor
individuale, caracteristic echipamentelor electronice, la care procesele
tehnologice, utilajele i materialele folosite sunt mai complexe. O dispersie
mic ar ar ta c avem un proces tehnologic foarte bine controlat,
caracteristic echipamentelor mecanice de mic complexitate.
Echipamentele f r memorie, caracterizate de legea de distribu ie
exponen ial , sunt destinate de regul unor misiuni repetate, ele fiind
caracterizate de performan e medii superioare, chiar dac pe anumite
intervale de timp comportarea lor las de dorit.
22 Cap. 2. Fiabilitatea echipamentelor
O problem deosebit const în identificarea tipului de uzur pentru un
echipament. Se consider func ia urm toare:

t S (F ) = R (t ) dt
tF
0
(2.24)

unde tF este cuantila de ordinul F a timpului de func ionare. Ordinul

cuantilei F reprezint probabilitatea de defectare a echipamentului, având
valori între 0 i 1.
Pentru: F = 0 t F = 0 t S (F ) = 0
Pentru: F = 1 t F → ∞ t S (F ) = m (2.25)

Func ia t S (F ) poate fi normat prin împ r ire la media timpului de

func ionare a echipamentului. Rezult :
t (F )
tF
Rt ( )dt 1
TS (F ) = S R(t ) dt
0 tF
= = ⋅ (2.26)
t S (1) ∞
Rt ( )dt m 0
0
Aceast func ie are graficul înscris într-un p trat de latur 1, din primul
cadran. Func ia TS (F ) este:
concav pentru echipamente cu uzur pozitiv ;
convex pentru echipamente cu uzur negativ ;
prima bisectoare pentru echipamente caracterizate de lipsa uzurii.
Verificarea experimental a tipului de uzur ce caracterizeaz un
echipament se efectueaz prin estimarea func iei TS (F ) pe baza rezultatelor
ob inute în urma încerc rilor de fiabilitate sau a rezultatelor ob inute în
exploatare. Func ia TS (F ) se reprezint grafic (figura 2.2), concluziile
tr gându-se pe baza caracterului ei concav, convex sau liniar.

Fig. 2.2. Reprezentarea grafic

a func iei TS (F )
 Cap. 2. Fiabilitatea echipamentelor 23
Rezultatele experimentale, fie c sunt ob inute prin încerc ri de laborator,
fie c sunt ob inute în exploatare, constau din momentele de defectare ale
unui e antion de echipamente de acela i tip, urm rite în func ionare în
condi ii bine precizate, pân la defectarea tuturor. Momentele de defectare
{ ti , i = 1,2 ,3,...,n }, ordonate cresc tor, formeaz o serie varia ional . La
momentul fiec rei defect ri, se poate estima probabilitatea de defectare F
prin raportul dintre num rul de ordine al defect rii i volumul e antionului.
Între dou momente de defectare consecutive, probabilitatea de defectare
F estimat r mâne constant . Se ob ine:
0 t < t1
1
t1 ≤ t < t 2
n
.
.
∧ i
F (t ) = ti ≤ t < ti + 1 (2.27)
n
.
.
n−1
tn −1 ≤ t < tn
n
1 t ≥ tn

Probabilitatea de defectare estimat se mai nume te func ie de reparti ie

empiric a timpului de func ionare. În continuare se poate ob ine estima ia
func iei de fiabilitate:
1 t < t1
1
1− t1 ≤ t < t 2
n
.
.
∧ i
R(t ) = 1− ti ≤ t < ti + 1 (2.28)
n
.
.
n−1
1− tn −1 ≤ t < tn
n
0 t ≥ tn
24 Cap. 2. Fiabilitatea echipamentelor
Aceast func ie se poate reprezenta grafic ca în figura 2.3. Se poate estima
i
apoi func ia TS (F ) la un moment de defectare oarecare, t i , la care F = .
n
i 1
R(t ) dt
ti
Se poate scrie: TS = ⋅ 0
(2.29)
n m

Estima ia mediei timpului de func ionare se ob ine ca medie aritmetic a

duratei de func ionare pân la defectare a echipamentelor urm rite:
1 n
m= ⋅ ti (2.30)
n i =1

Fig.2.3. Func ia de fiabilitate estimat

Pornind de la rela iile (2.28), (2.29) i (2.30) se poate construi, pe baza

rezultatelor experimentale, func ia TS (F ) , din reprezentarea ei grafic
deducându-se caracterul uzurii echipamentului analizat. Procesul de
verificare poate fi înso it de erori ce pot apare datorit caracterului aleator
al rezultatelor experimentale.
De exemplu, pentru un
echipament f r uzur , din
rezultatele experimentale se
poate ob ine o estima ie neliniar
a lui TS (F ) , care oscileaz în
jurul primei bisectoare ca în
figura 2.4.
Ipoteza privind caracterul f r
uzur al echipamentului
Fig.2.4. Func ia TS (F ) pentru un
considerat este acceptat dac
num rul de intersec ii dintre echipament f r uzur
 Cap. 2. Fiabilitatea echipamentelor 25
func ia TS (F ) estimat i prima bisectoare dep e te o anumit limit ,
impus de riscul de ordinul I, adic de probabilitatea de respingere a
ipotezei când acesta este adev rat .

2.3. Legi de reparti ie asociate mecanismelor de defectare

Exprimarea analitic a func iei de fiabilitate, constituie o problem central

în teoria fiabilit ii. Legile de reparti ie utilizate de statistica matematic
sau de alte domenii cum ar fi statistica descriptiv , economia, demografia,
nu pot fi folosite în fiabilitate decât atunci când se cunosc foarte bine
bazele fizice ale fenomenului de defectare, astfel încât domeniul de
aplicare al legii respective s poat fi delimitat cât mai exact.
Utilizând ra ionamente de ordin fizic i în urma prelucr rii unui volum
foarte mare de date experimentale, s-au elaborat unele legi de reparti ie
specifice aplica iilor legate de teoria fiabilit ii: legea Birnbaum-Saunders,
legea valorii extreme (Gumbel), Weibull, alfa etc. În acela i timp au fost
elaborate interpret ri fizice intuitive pentru unele legi de reparti ie clasice:
legea normal , gama, Rayleigh etc., precizându-se care sunt domeniile în
care se pot aplica aceste legi de reparti ie.
Asocierea dintre o lege de reparti ie teoretic i un echipament concret se
face printr-un ra ionament care combin interpretarea fizic i verificarea
experimental , cel mai important argument fiind cel dat de confruntarea cu
rezultatele experimentale. Construc ia unei legi de reparti ie unice,
specific unui anumit mecanism de defectare este practic imposibil , de
aceea, în mod obi nuit se recurge la selec ia unei legi de reparti ie dintre
cele uzuale, lege care s fie adecvat mecanismului de defectare respectiv.
Criteriul fundamental în adoptarea legii de reparti ie este coresponden a
dintre legea teoretic i rezultatele ob inute pe cale experimental .
Procedeul de verificare este bazat pe teoria general a verific rii ipotezelor
statistice. Astfel, se formuleaz ipoteza nul Ho privind natura legii de
reparti ie a timpului de func ionare i ipoteza alternativ H1, care exclude
valabilitatea tipului de lege propus.
Decizia între ipotezele formulate se face pe baza rezultatelor experimentale
ob inute prin urm rirea unui e antion din echipamentele care urmeaz s
fie caracterizate, adic prin efectuarea unui test statistic de concordan .
Decizia care se ia poate fi afectat de cele dou riscuri de eroare:
26 Cap. 2. Fiabilitatea echipamentelor
riscul de ordinul I, : probabilitatea de respingere a ipotezei nule
când aceasta este adev rat ;
riscul de ordinul II, : probabilitatea accept rii ipotezei nule, când
aceasta este fals .
Criteriul de decizie trebuie ales astfel încât riscurile i s nu dep easc
anumite valori impuse ini ial.
Criteriul utilizat cel mai frecvent este Kolmogorov-Smirnov, care
presupune cunoa terea momentelor de defectare ale tuturor echipamentelor
din e antion supus analizei. Cu ajutorul acestor momente,
{ ti , i = 1,2 ,3,...,n } ordonate cresc tor, se poate estima func ia de reparti ie
F (t ) . Dac F(t) este func ia de reparti ie teoretic , propus pentru
caracterizarea fiabilit ii echipamentului respectiv, teorema Kolmogorov-
Smirnov arat c ecartul maxim sup F (t ) − F (t ) , dintre func ia de reparti ie
t
teoretic i estima ia ei este o variabil aleatoare a c rei lege de reparti ie
depinde numai de volumul e antionului, nu i de natura legii care se
verific . Criteriul de decizie pentru acceptarea sau respingerea ipotezei
formulate este dat de cuantila de ordinul 1 − α a distribu iei Kolmogorov-
Smirnov, care este tabelat . Ipoteza este acceptat dac ecartul maxim
dintre func ia de reparti ie estimat i cea teoretic nu dep e te valoarea
cuantilei. Testul Kolmogorov-Smirnov are dezavantajul c presupune o
încercare de fiabilitate prelungit pân la defectarea tuturor elementelor
e antionului. Testul Kolmogorov-Smirnov se poate aplica i la încerc ri
trunchiate i cenzurate. Prin mic orarea cantit ii de informa ie, rezultat
din trunchiere i cenzurare, puterea testului de concordan scade, astfel
încât de multe ori testul las s se accepte mai multe ipoteze privind
caracterul reparti iei timpului de func ionare (ex. Weibull, normal i
exponen ial ).
Pe lâng faptul c au o putere redus , testele de concordan bazate pe
încerc ri trunchiate mai pot fi afectate de o eroare. Se face ipoteza c legea
adoptat i acceptat de test este valabil i dincolo de intervalul de timp în
care s-a efectuat testul de concordan . Se poate întâmpla îns ca, în timp,
legea de distribu ie s - i schimbe caracterul într-un mod care nu poate fi
prev zut pe baza încerc rilor trunchiate efectuate.
O alt modalitate de verificare a concordan ei dintre o lege teoretic i
datele experimentale este dat de statistica informa ional . Astfel, dac se
consider dou legi de reparti ie discrete T i S, care asociaz unei acelea i
 Cap. 2. Fiabilitatea echipamentelor 27
variabile aleatoare sistemele de probabilit i p1 , p2 , p3 ,..., pn i respectiv
q1 , q2 , q3 , ... , qn , astfel încât:
n n
pi = q i =1 (2.31)
i =1 j =1

Se define te corela ia informa ional între cele dou distribu ii S i T prin:

n
C S ,T = pi ⋅ q i (2.32)
i =1

Corela ia dintre distribu ie i ea îns i se nume te energie informa ional :

n
2
C S ,S = E S = pi
i =1
n
(2.33)
2
CT ,T = ET = qi
i =1

Coeficientul de corela ie informa ional între reparti iile S i T rezult prin

normarea rela iei (2.32):
C S ,T
E S ,T = (2.34)
E S ⋅ ET

Din ultima rela ie rezult c valoarea coeficientului de corela ie

informa ional între dou legi identice de reparti ie este maxim i egal cu
unitatea.
S presupunem c S este o lege de reparti ie empiric , estimat pe baza
unui e antion de date experimentale, iar T este legea de reparti ie teoretic
ce caracterizeaz echipamentul analizat. Cu cât volumul de date
experimentale cre te, cu atât reparti ia empiric se apropie de cea teoretic ,
iar coeficientul de corela ie informa ional tinde c tre unitate. Pentru un
anumit volum de date experimentale, coeficientul va fi cu atât mai aproape
de unitate cu cât legea de reparti ie teoretic adoptat este mai aproape de
realitate.
O alternativ fa de alegerea unei legi de reparti ie anumite dintr-o
mul ime de posibilit i este construc ia unei legi de reparti ie generale,
valabil pentru toate echipamentele i care se particularizeaz prin
precizarea valorilor numerice ale parametrilor care intervin în expresia ei
analitic . O astfel de lege de reparti ie atât de flexibil , încât s includ
toate legile particulare posibile – dac ar exista – ar avea un num r foarte
28 Cap. 2. Fiabilitatea echipamentelor
mare de parametri astfel încât dificultatea ar fi translatat de la problema
stabilirii naturii legii, la evaluarea parametrilor s i. Solu ia const în
utilizarea legii de reparti ie exponen ial , care poate aproxima orice lege de
reparti ie printr-o combina ie sau printr-o succesiune de legi de reparti ie
exponen iale.
Aceast aproximare prin combina ii de exponen iale se mai nume te i
aproximare continu . Modelele fundamentale ale aproxim rii continue
sunt de tip serie, paralel sau triunghi.
În primul caz, aproximarea de tip serie se ob ine printr-o combina ie liniar
de reparti ii exponen iale. Astfel, o reparti ie oarecare f (t ) poate fi scris :

n n
f (t ) = ω i ⋅ λ ⋅ e − λ i ⋅t ; cu ω i= 1 (2.35)
i =1 i =1

Exemplu: Se consider un echipament (o diod semiconductoare) cu dou

moduri de defectare incompatibile: scurtcircuit i întrerupere. Se presupune
c fiec rui mod de defectare i se asociaz o reparti ie exponen ial de
parametru λ i , iar ω i este probabilitatea ca defectarea s se produc prin
modul particular i, rezultând o reparti ie a timpului de func ionare dat de
rela ia (2.35).
Conform modelului paralel, timpul de func ionare pân la defectare este o
sum a unor durate aleatoare repartizate dup legi exponen iale de
parametri diferi i. Echipamentul trece deci prin st ri intermediare, de la
starea ini ial de bun func ionare pân la starea de defectare. Aceste st ri
intermediare pot reprezenta uzura pozitiv a echipamentului.
Al treilea model elementar al aproxim rii continue este modelul triunghi.
Conform acestui model, echipamentul poate trece prin mai multe st ri
intermediare, ca în cazul modelului paralel, dar nu trebuie neap rat s le
parcurg pe toate pentru a atinge starea de defectare, aceasta fiind
accesibil din orice stare intermediar .
Reprezentând prin nodurile unui graf st rile echipamentului i prin arce
posibilit ile de tranzi ie, se ob ine modelul din figura 2.5, în care starea
ini ial este notat cu “0”, iar starea de defectare este notat cu “k”. Starea
de defectare “k” este accesibil din toate celelalte st ri, cu probabilit ile
de tranzi ie respective λ k ⋅ ∆t , λ k + 1⋅ ∆t , ... ,λ k −1⋅ ∆t . Probabilit ile de
tranzi ie între st rile de bun func ionare sunt: λ 1⋅ ∆t , λ 2⋅ ∆t , ... ,λ k − 1⋅ ∆t .
 Cap. 2. Fiabilitatea echipamentelor 29
Analiza cantitativ a acestui model se poate efectua prin metoda lan urilor
Markov.
Modelele elementare de tip serie, paralel i triunghi pot fi combinate între
ele, rezultând o multitudine de legi de reparti ie exprimate sub forma unei
combina ii de exponen iale i de reparti ii gama de diferite ordine.

Figura 2.5. Modelul triunghi al aproxim rii continui

De i nu înl tur dificult ile asociate testelor de concordan , modelul

aproxim rii continue a reparti iilor, este deosebit de elegant i util prin
aceea c ofer o modalitate general i comod de exprimare a legilor de
reparti ie, care poate fi utilizat cu succes în analiza echipamentelor cu
uzur prin metoda lan urilor Markov.

2.4. Reînnoirea echipamentelor

2.4.1. Procese de reînnoire

Analiza fiabilit ii echipamentelor trebuie s in seama i de faptul c

asupra acestora se exercit interven ii exterioare care se opun degrad rii
prin recondi ionarea total sau par ial a echipamentului. Aceste interven ii
sunt posibile în cazul echipamentelor reparabile, acestea putând fi aduse,
prin interven ii exterioare, în starea de func ionare “ca noi” sau într-o stare
de bun func ionare, caracterizat îns de o anumit uzur , pornind din
starea de “defectare”. Sunt îns i echipamente a c ror evolu ie se termin
odat cu prima defectare, cum este cazul componentelor i echipamentelor
nereparabile.
În cazul echipamentelor cu posibilit i de reînnoire, eficien a lor în
exploatare este determinat atât de caracteristicile lor intrinseci, cât i de
30 Cap. 2. Fiabilitatea echipamentelor
cele ale interven iilor exterioare. În acest sens, se l rge te sensul no iunii
de fiabilitate ca fiind capacitatea echipamentului de a- i îndeplini misiunea.
Este esen ial faptul c la asigurarea fiabilit ii unui echipament reparabil
concur capacitatea echipamentului de a- i men ine performan ele în timp
(fiabilitatea în sens restrâns) i capacitatea de restabilire a acestor
performan e. Aceasta din urm , numit mentenabilitate, ine atât de
echipament, în m sura în care arhitectura acestuia u ureaz activit ile de
diagnoz tehnic i depanare, cât i de modul de organizare a între inerii
echipamentului: aprovizionarea cu piese de schimb, volumul i calificarea
personalului de între inere etc. Mentenan a poate fi definit ca ansamblul
tuturor ac iunilor efectuate în scopul men inerii sau restabilirii unui
echipament în stare normal de func ionare. Mentenan a poate fi
preventiv sau corectiv . Mentenan a preventiv reprezint interven iile
sistematice care au loc de regul dup un plan, în vederea asigur rii corecte
a echipamentului. Mentenan a corectiv reprezint interven iile, necesare
în urma unor defect ri accidentale, care au drept scop restabilirea
capacit ii de func ionare a echipamentului la parametri nominali.
În scopul analizei proceselor de reînnoire se admite faptul c orice
interven ie exterioar asupra unui echipament în vederea restabilirii
performan elor acestuia are loc la momentul unei defect ri a
echipamentului i este efectuat într-un timp neglijabil.
O asemenea interven ie, capabil s pun echipamentul în stare de
func ionare, va fi numit reînnoire, indiferent de amploarea influen ei sale
asupra echipamentului. Evolu ia unui echipament va fi reprezentat deci de
succesiunea unor momente de reînnoire t1 ,t2 , ... ,tn , i a intervalelor dintre
acestea: x1 , x2 , ... , xn ... (figura 2.6).

Fig. 2.6. Evolu ia unui echipament cu reînnoire

Dac se consider un interval de timp oarecare (0, t), num rul de reînnoiri
N t , efectuate în acest interval, este un proces aleator discret, numit proces
de reînnoire. Dac acest proces este complet cunoscut se pot face
previziuni asupra comport rii echipamentului cu reînnoire, utilizate în
elaborarea programului de mentenan .
Cunoa terea procesului aleator de reînnoire presupune calculul func iei de
reparti ie P( N t = r ); ∀t , ∀r , sau cel pu in al unor valori medii ale
 Cap. 2. Fiabilitatea echipamentelor 31
procesului aleator N t . Pentru aceasta se consider anumite ipoteze asupra
reînnoirilor, legate atât de caracteristicile opera iei de interven ie cât i de
cele ale echipamentului.
Prima ipotez prive te caracterul independent al variabilelor aleatoare
x1 , x2 , ... , xn ... care reprezint duratele de func ionare ale echipamentului.

Se presupune deci c modul de comportare a echipamentului între dou

reînnoiri succesive nu este corelat cu comportarea sa în intervalul dintre
alte dou reînnoiri. În cazul cel mai general, prin opera ia de reînnoire
echipamentul este complet transformat astfel încât, dup fiecare reînnoire
avem de-a face cu un echipament nou din punct de vedere al fiabilit ii. În
aceste condi ii, echipamentul va fi caracterizat în fiecare interval de
func ionare x1 , x2 , ... , xn ... de indicatorii generali de fiabilitate.

În realitate, reînnoirea nu schimb cu totul caracteristicile echipamentului

prin trecerea sa din starea de defectare în starea de bun func ionare.
Influen a reînnoirii asupra echipamentului este orientat fie în sensul
îmbun t irii, fi în sensul înr ut irii fiabilit ii acestuia, în func ie de
performan ele activit ii de interven ie asupra echipamentului. Peste
aceast influen se suprapune efectul uzurii acumulate în timp, uzur care
poate fi pozitiv sau negativ . Din combina ia dintre propriet ile intrinseci
ale echipamentului cu cele ale opera iilor de interven ie rezult modul de
varia ie al func iei de fiabilitate.
Not m cu Ri ( x ) func ia de fiabilitate a echipamentului în intervalul dintre
reînnoirea (i − 1) i reînnoirea i. inând seama de ordonarea func iilor
Ri ( x ) , se poate face o clasificare a reînnoirilor.

Se numesc reînnoiri propriu-zise acele reînnoiri care aduc echipamentul

mereu în aceea i stare, eliminându-se uzura acumulat de la reînnoirea
precedent . În acest caz este valabil rela ia:
R1 ( x ) = R2 ( x ) = R3 ( x ) = ...... Rn ( x ) = R( x ) (2.36)

iar procesul de reînnoire se nume te simplu.

Atunci când în urma efectu rii unei reînnoiri echipamentul este adus într-o
stare diferit de starea sa la momentul t = 0 , rela ia (2.36) se poate scrie:
R2 ( x ) = R3 ( x ) = ...... = R( x )
(2.37)
R1 ( x ) ≠ R( x )
În acest caz procesul de reînnoire se nume te general.
32 Cap. 2. Fiabilitatea echipamentelor
În procesele simple, to i indicatorii de fiabilitate sunt identici în toate
intervalele dintre reînnoiri succesive. În cazul proceselor generale exist
dou tipuri de indicatori: cei defini i pe primul interval de func ionare
(pân la prima defectare – MTTF) i cei defini i pentru intervale dintre
dou defect ri succesive (MTBF).
Procesele de reînnoire propriu-zise sunt caracteristice echipamentelor
formate din elemente f r uzur , la care reînnoirea const din înlocuirea
sau repararea elementelor defecte.
Se definesc reînnoirile pozitive prin:
R1 ( x ) > R2 ( x ) > R3 ( x ) > ...... > Rn ( x ) > ...... (2.38)

În cazul unui echipament f r uzur sau cu uzur negativ reînnoirile

pozitive sunt datorate unei calit i necorespunz toare a opera iilor de
interven ie, în timp ce, în cazul echipamentelor cu uzur pozitiv ,
reînnoirile pot fi pozitive, chiar dac ele contribuie la ameliorarea
fiabilit ii echipamentului, ac iunea lor fiind contracarat de efectul uzurii
acestuia.
Reînnoirile negative se definesc prin rela ia urm toare:
R1 ( x ) < R2 ( x ) < R3 ( x ) < ...... < Rn ( x ) < ...... (2.39)

Pentru echipamentele cu uzur pozitiv , reînnoirile negative se datoreaz

unei calit i deosebite ale opera iilor de între inere. Reînnoirile pot fi
negative chiar dac ele contribuie la înr ut irea caracteristicilor de
fiabilitate ale echipamentului, acest lucru putându-se întâmpla datorit
efectului de ameliorare al uzurii negative.
Încadrarea reînnoirilor într-una dintre cele trei categorii este oarecum
restrictiv , întrucât nu toate reînnoirile efectuate asupra unui echipament
pot fi de acela i tip, chiar dac sunt efectuate de c tre aceea i echip de
mentenan .
Pentru a lua în considerare posibilit ile ca printre reînnoiri pozitive s se
includ i unele reînnoiri negative sau invers, se consider reînnoirile
stohastic pozitive, respectiv stohastic negative, definite prin rela iile:
st st st st
R1 ( x ) > R2 ( x ) > ...... > Rn ( x ) > ......
(2.40)
st st st st
R1 ( x ) < R2 ( x ) < ...... < Rn ( x ) < ......
 Cap. 2. Fiabilitatea echipamentelor 33
Consider m un echipament f r uzur , asupra c ruia se aplic o reînnoire
propriu-zis , procesul de reînnoire fiind simplu [3]. Ne intereseaz
caracteristicile procesului aleator N t , definit ca num rul de reînnoiri în
intervalul (0, t ) . Pentru aceasta se consider un interval mic (t , t + ∆t ) i se
evalueaz probabilitatea ca pân la momentul t+ t s se produc r
reînnoiri:
Pr (t + ∆ t ) = P ⋅ (N t + ∆ t = r ) (2.41)

În intervalul (0,t + ∆t ) , cele r reînnoiri se pot produce astfel:

- r reînnoiri în (0, t ) i nici o reînnoire în (t , t + ∆ t ) ;
- r - 1 reînnoiri în (0, t ) i o reînnoire în (t ,t + ∆ t ) ;
- r - 2 reînnoiri în (0, t ) i 2 reînnoiri în (t ,t + ∆ t ) ;
- i a a mai departe.
Probabilitatea defect rii unui echipament f r uzur într-un interval de
timp (t ,t + ∆t ) este dat de λ∆t + ε (∆t ) , unde ε (∆t ) este un infinit mic
superior lui ∆t , iar probabilit ile asociate defect rilor repetate în acest
interval sunt infini i mici superiori lui ∆t . Se poate scrie urm toarea rela ie
de recuren :
Pr (t + ∆t ) = Pr −1 (t ) ⋅ [λ ⋅ ∆t + ε (t )] + Pr (t ) ⋅ [1 − λ ⋅ ∆t + ε (∆t )] (2.42)

Prin diferen ierea rela iei (2.42) se ob ine:

dPr (t )
= −λ ⋅ Pr (t ) + λ ⋅ Pr −1 (t ) (2.43)
dt

Pentru a rezolva ecua ia (2.43) se adopt forma urm toare pentru

probabilitatea Pr (t ) :

Pr (t ) = vr (t ) ⋅ e − λ ⋅t (2.44)
Înlocuind rela ia (2.44) în rela ia (2.43) se ob ine:
dvr (t )
= λ ⋅ vr −1 (t ) (2.45)
dt
Rezolvând ecua ia (2.45) în condi iile ini iale:

v0 (t ) = 1
vr (0 ) = 0 se ob ine: vr (t ) = (λt )r / r! (2.46)
r = 2,3,...
34 Cap. 2. Fiabilitatea echipamentelor
astfel încât procesul aleator este dat de:

P (t ) =
(λt ) r
⋅ e − λt (2.47)
r
r!

Rela ia (2.47) reprezint un proces aleator de tip Poisson, cel mai simplu
proces de reînnoire. Procesul de reînnoire poate fi caracterizat în mod
sintetic prin media i dispersia num rului de reînnoiri în intervalul (0, t ) .
Media num rului de reînnoiri în intervalul (0, t ) se nume te func ie de
reînnoire i are expresia urm toare:
∆
H (t ) = M ( N t ) = λt (2.48)
Rela ia (2.48) arat faptul c num rul mediu de reînnoiri propriu-zise ale
unui echipament f r uzur este propor ional cu m rimea intervalului de
timp considerat.
Prin derivarea func iei de reînnoire se ob ine densitatea de reînnoire h(t ) ,
interpretat ca probabilitatea producerii unei reînnoiri în jurul momentului
t, indiferent de ordinul acesteia:
∆ dH (t )
h(t ) = =λ (2.49)
dt
Rezult în acest caz o valoarea constant i egal cu rata de defectare a
echipamentului.
Considerând acum un echipament cu uzur , negativ sau pozitiv , asupra
c ruia se efectueaz reînnoiri care nu modific gradul de uzur al
echipamentului, se pot ob ine func ia i densitatea de reînnoire prin
generalizarea rela iilor (2.48) i (2.49):
t
H (t ) = z (t ) , h(t ) = z (t ) (2.50)
0

Se observ c func ia de reînnoire este egal cu logaritmul inversului

func iei de fiabilitate. Determinarea tipului reînnoirilor se poate face pe
baza unei metode care analizeaz primele trei durate de func ionare
x1 , x2 , x3 , înregistrate la un e antion de n elemente. Pentru a alege între
reînnoirile propriu-zise i cele pozitive, se formuleaz ipotezele nul (H0)
i alternativ (H1):
H 0 : R1 ( x ) = R2 ( x ) = R3 ( x )
(2.51)
H1 : R1 ( x ) > R2 ( x ) > R3 ( x )
 Cap. 2. Fiabilitatea echipamentelor 35
Se noteaz cu xi1 , xi 2 , xi3 , duratele de func ionare pân la a treia reînnoire,
corespunz toare echipamentului i din e antion (i = 1, 2, 3, ..., n ) . Se define te
variabila aleatoare zi , pentru fiecare element al e antionului:

1 , pentru xi1 < xi 2 < xi3

zi =
0 , în caz contrar (2.52)
(i = 1,2,3,...,n )
Valorile zi = 1 reprezint argumentele împotriva caracterului pozitiv al
reînnoirilor, astfel încât dac în e antion exist numeroase valori zi egale
cu unitatea, se accept ipoteza H 0 i se infirm ipoteza H1 .
n
În vederea adopt rii unei decizii se consider variabila S = zi i se
i =1
accept ipoteza H1 dac S ≤ k , în caz contrar acceptându-se ipoteza H 0 .
Valoarea limitei de acceptare k se determin pe baza riscului α de
respingere a ipotezei H 0 atunci când ea este adev rat .

Se presupune c în urma verific rii s-a stabilit c reînnoirile efectuate sunt

reînnoiri propriu-zise, adic prin reînnoire echipamentul este adus mereu
în aceea i stare, starea de la momentul t = 0 . Se ob ine astfel un proces
simplu de reînnoire descris de rela ia:
P( N t ≥ r ) = P(Tr < t ) (2.53)

rela ie ilustrat în figura 2.7:

Fig. 2.7. Proces de reînnoire simplu

Num rul de reînnoiri produse în intervalul (0, t ) este mai mare decât r dac
i numai dac durata scurs pân la reînnoirea cu num rul de ordine r este
mai mic decât t. Fie K r (t ) func ia de reparti ie a variabilei aleatoare Tr i
k r (t ) densitatea de probabilitate. Se observ distribu ia discret la un
moment dat a procesului aleator N t , care poate fi exprimat cu ajutorul
func iei de reparti ie continu a variabilei Tr .
36 Cap. 2. Fiabilitatea echipamentelor
P( N t = r ) = P( N t ≥ r ) − P( N t ≥ r + 1) = K r (t ) − K r +1 (t )
(2.54)
r = 1,2 , ... , K 0 (t ) = 1

Procesul de reînnoire este complet caracterizat dac func ia de reparti ie

K r (t ) poate fi exprimat cunoscând indicatorii de fiabilitate ai
echipamentului. Întrucât toate intervalele de func ionare între reînnoiri
consecutive sunt identic distribuite, cu densitatea de probabilitate f (x ) , se
poate scrie conform teoremei privind distribu ia sumei de variabile
aleatoare independente:
Tr = x1 + x2 + ... + xr
k r (t ) = f (t ) ⊗ f (t ) ⊗ ... ⊗ f (t ) (2.55)
r

unde ⊗ reprezint produsul de convolu ie.

Pornind de la rela ia (2.55) se poate calcula densitatea de probabilitate a
duratei scurse pân la reînnoirea r, prin integrarea c reia se ob ine func ia
de reparti ie utilizat în rela ia (2.54).
Folosind transformata Laplace:
∞
g (s ) = Lg (t ) = g (t ) ⋅ e− s⋅t dt
*
(2.56)
0

se ob ine: [
k *r (s ) = f * (s ) ]r (2.57)

i K *r (s ) =
1 *
s
[
f (s )
r
] (2.58)

Cu aceasta procesul simplu de reînnoire este complet caracterizat. Dac

procesul de reînnoire este general, atunci trebuie f cut distinc ie între
densitatea de probabilitate corespunz toare primului interval f1 ( x ) i
densitatea f(x) corespunz toare tuturor celorlalte intervale. În acest caz
func ia de reparti ie trebuie calculat cu ajutorul rela iilor:

[
k *r (s ) = f1* (s ) ⋅ f * (s ) ]
r −1
(2.59)

1
[
K *r (s ) = ⋅ f1* (s ) ⋅ f * (s )
s
r −1
] (2.60)
 Cap. 2. Fiabilitatea echipamentelor 37
Un proces general de reînnoire poate fi interpretat ca un proces simplu care
începe s fie observat de la un moment oarecare al evolu iei sale (figura
2.8). Indiferent de tipul procesului, rela ia fundamental (2.54) r mâne
valabil , distinc ia între procesul simplu i cel general f cându-se prin
modul de calcul al func iei de reparti ie K r (t ) .

Fig. 2.8. Reprezentarea unui proces de reînnoire

Utilizarea practic a rela iei (2.54) nu este îns prea comod , de aceea se
prefer caracterizarea procesului de reînnoire cu ajutorul func iei de
reînnoire H(t), care reprezint num rul mediu de reînnoiri produse în
intervalul (0, t ) . Pornind de la defini ia mediei se ob ine:
∞ ∞
H (t ) = rP( N t = r ) = r (K r (t ) − K r +1 (t )) =
r =1 r =1
= K1 (t ) − K 2 (t ) +
+ 2 ⋅ K 2 (t ) − 2 ⋅ K 3 (t ) +
(2.61)
+ 3 ⋅ K 3 (t ) − 3 ⋅ K 4 (t ) +
....................................................
∞
= K1 (t ) + K 2 (t ) + ...... = K r (t )
r =1

Prin derivare se ob ine densitatea de reînnoire:

dH (t ) ∞
h(t ) = = k r (t ) (2.62)
dt r =1

Aceast rela ie reprezint probabilitatea producerii unei reînnoiri în jurul

unui moment dat, indiferent de ordinul acesteia. Aplicând transformata
Laplace rela iilor (2.57) – (2.62) se ob ine densitatea i func ia de reînnoire
pentru procesul de reînnoire simplu:

h (s ) =
*
∞
[f (s)]
* r
=
f * (s )
1 − f * (s )
(2.63)
r =1
38 Cap. 2. Fiabilitatea echipamentelor
*
*
H (s ) =
f (s ) (2.64)
*
s ⋅ 1− f ( s )

În cazul unui proces general de reînnoire rela iile (2.63) i (2.64) devin:
*
* ∞ * * r −1 f1 (s )
h (s ) = f1 (s ) ⋅ f (s ) = (2.65)
*
r =1 1− f (s )
*
* f1 (s )
H (s ) = *
(2.66)
s ⋅ 1− f (s )

Se analizeaz în continuare cazul unui proces general. Trecând în domeniul

timp se ob ine pentru densitatea de reînnoire:
t
h(t ) = f1 (t ) + h(t ) ⊗ f (t ) = f1 (t ) + h(τ ) ⋅ f (t − τ )dτ (2.67)
0

Ecua ia (2.67) se nume te ecua ia reînnoirii.

Fig. 2.9. Explicativ la ecua ia reînnoirii

În jurul momentului t se poate produce prima reînnoire, probabilitatea

acestui eveniment fiind f1 (t ) . Fie acum o reînnoire de ordin oarecare
produs în jurul momentului t i fie τ momentul reînnoirii precedente
(figura 2.9). Produsul h(τ ) ⋅ f (t − τ ) reprezint probabilitatea ca în jurul
momentului τ s fi avut loc o reînnoire oarecare, iar proxima reînnoire s
se produc în jurul momentului t. Însumând aceste probabilit i pentru
toate valorile τ ∈ (0,t ) i ad ugând pe f1 (t ) se ob ine probabilitatea unei
reînnoiri în jurul momentului t, indiferent de ordinul acesteia, adic se
ob ine densitatea de reînnoire.
Exemplu de mod de calcul al densit ii i func iei de reînnoire [3]:
Se consider un echipament format dintr-un element de baz i o rezerv
pasiv care preia func ionarea în caz de defectare a elementului de baz . Se
 Cap. 2. Fiabilitatea echipamentelor 39
presupune c elementele echipamentului sunt f r uzur . Rezult c durata
de func ionare pân la defectare a echipamentului se ob ine însumând
duratele de func ionare ale celor dou elemente.
Reparti ia timpului de func ionare va fi convolu ia a dou reparti ii
exponen iale identice:
− λ ⋅t − λ ⋅t
f (t ) = λ ⋅ e ⊗λ ⋅e

* λ
2 (2.68)
f (s ) =
(s + λ )2
Trecând în domeniul timp, rezult reparti ia timpului de func ionare a
echipamentului de tip gama, cu parametrii α = 2 i β = λ :

− λ ⋅t
f (t ) = λ ⋅ (λ ⋅ t ) ⋅ e (2.69)

Media timpului de func ionare este egal cu dublul mediei timpului de

2
func ionare a unui element, adic va fi . Dac echipamentul este urm rit
λ
de la punerea în func iune, procesul de reînnoire este simplu, iar func ia i
densitatea de reînnoire se ob in din:
* 2
h
*
(s ) = ( s)
f
=
λ
(2.70)
1 − f (s ) s ⋅ ( s + 2 ⋅ λ )
*

2
* λ
H (s ) == (2.71)
2
s ⋅ (s + 2 ⋅ λ )

Aplicând transformata invers Laplace, se ob ine :

λ − 2 ⋅ λ ⋅t
h(t ) = ⋅ 1− e (2.72)
2

λ ⋅t 1 − 2 ⋅ λ ⋅t
H (t ) = − ⋅ 1− e (2.73)
2 4

Se observ c densitatea de reînnoire tinde asimptotic c tre o valoare

constant , care este inversul mediei timpului de func ionare, iar func ia de
reînnoire are ca asimptot o dreapt cu panta egal cu inversul mediei
timpului de func ionare. Aceasta arat c , dup trecerea unui timp suficient
40 Cap. 2. Fiabilitatea echipamentelor
de îndelungat, probabilitatea producerii unei reînnoiri în jurul unui moment
dat este constant iar num rul mediu de reînnoiri într-un interval de timp
este propor ional cu lungimea acestuia, aspecte reflectate în figura 2.10.

Fig. 2.10. Evolu ia densit ii i a func iei de reînnoire

2.4.2. Strategii de reînnoire

O metod de cre tere a eficien ei echipamentelor în exploatare este

planificarea unor revizii care s asigure reînnoirea echipamentelor înainte
de defectarea acestora. Momentele efectu rii acestor revizii, numite i
reînnoiri profilactice sau preventive, constituie o strategie de reînnoire. Ca
i reînnoirile propriu-zise (efectuate în cazul defect rilor accidentale),
reînnoirile preventive elimin complet uzura echipamentului, aducându-l în
starea ini ial .
Dac reînnoirile analizate pân acum erau evenimente aleatoare, generate
de defect rile echipamentului, reînnoirile preventive pot fi evenimente
aleatoare sau deterministe, dup modelul în care sunt concepute strategiile
de reînnoire. Astfel, peste procesul aleator al reînnoirilor propriu-zise se
suprapune strategia aleatoare sau determinist a reînnoirilor preventive.
Strategiile de reînnoire pot fi clasificate în dou categorii [3]:
periodice;
neperiodice.
Strategiile neperiodice pot fi elaborate inând seama de vârsta
echipamentului, de uzura acestuia sau de alte m rimi ce evolueaz aleator.
Ele sunt deci strategii ce au un caracter aleator.
Strategiile de reînnoire periodice sunt caracterizate de o durat constant
între dou reînnoiri preventive consecutive. Aceast durat fiind cunoscut ,
rezult c aceste strategii au un caracter determinist.
Proiectarea strategiilor de reînnoire se poate face pe baza unor criterii
diferite. Indiferent de criteriul adoptat în elaborarea strategiei, este
 Cap. 2. Fiabilitatea echipamentelor 41
important s se evalueze pentru fiecare strategie, costul mediu de
între inere a echipamentului în unitatea de timp. În acest scop se consider
costul unei reînnoiri propriu-zise egal cu unitatea i se exprim costurile
reînnoirilor preventive cu frac iuni din costul reînnoirii propriu-zise.
Trebuie precizat faptul c abordarea strategiilor prin prisma costului mediu
nu implic neap rat o viziune pur economic , deoarece costurile
individuale reprezint în general expresii numerice ale dificult ii, de orice
natur ar fi, întâmpinate în efectuarea unei reînnoiri.
Cea mai simpl strategie de reînnoire periodic const în reînnoirea
echipamentului fie la defectarea sa, fie la momentele de timp egal
distan ate { kT ,k = 1,2, ...}. Aceast strategie este cunoscut în literatur sub
numele de BRP (Block Replacement Policy).
Un prim criteriu de proiectare a acestei strategii, respectiv de calcul al
perioadei T, const în impunerea unui anumit nivel minim al func iei de
fiabilitate în intervalul dintre dou reînnoiri succesive:
R(T ) ≥ R0 (2.74)
Costul mediu de între inere a echipamentului într-o perioad de timp T este
format din costul unei reînnoiri preventive b, i costul mediu al reînnoirilor
efectuate la defectarea echipamentului, numeric egal cu num rul mediu al
acestor reînnoiri.
Dac se neglijeaz duratele de reînnoire, num rul mediu al reînnoirilor
neprev zute dintr-o perioad este dat de func ia de reînnoire H(T), astfel
încât costul mediu al între inerii echipamentului în unitatea de timp prin
strategia BRP este dat de rela ia urm toare:
1 ⋅ H (T ) + b
C BRP = (2.75)
T
Costul dat de rela ia (2.75) trebuie comparat cu costul mediu de între inere
a echipamentului în unitatea de timp în absen a reînnoirilor preventive.
Situa ia în care nu se execut reînnoiri preventive este numit strategie
FRP (Failure Replacement Policy). În acest caz o reînnoire se execut în
medie la un interval de timp egal cu media timpului de func ionare m,
astfel încât costul mediu în unitatea de timp va fi:
1
C FRP = (2.76)
m
42 Cap. 2. Fiabilitatea echipamentelor
Expresia (2.76) se ob ine din (2.75) pentru o perioad T tinzând spre
infinit.
Exemplu: Se consider un echipament având func ia de fiabilitate
urm toare [3]:
− λ ⋅t − 2 ⋅ λ ⋅t
R(t ) = 2 ⋅ e −e
(2.77)
−4 −1
λ = 10 ore
Un astfel de echipament este cu redundan activ , care se defecteaz
atunci când se defecteaz ambele elemente care îl compun. Strategia de
reînnoire periodic trebuie calculat din condi ia ca func ia de fiabilitate în
intervalul dintre dou reînnoiri preventive consecutive s nu scad sub
nivelul impus, R0 = 0,99 . Din rela iile (2.74) i (2.77) se ob ine:
1 1
e − 2⋅λ ⋅T − 2 ⋅ e − λ ⋅T + 0 ,99 ≤ 0 T≤ ln = 1053,6 ore (2.78)
λ 0 ,9
Pentru a calcula costul mediu al între inerii echipamentului în unitatea de
timp se evalueaz func ia de reînnoire a echipamentului pornind de la
expresia func iei de fiabilitate (2.77). Se ob ine succesiv:
dR(t ) − λ ⋅t − 2 λ ⋅t
f (t ) = − = 2⋅λ ⋅e − 2⋅λ ⋅e
dt
2
* 2⋅λ 2⋅λ 2⋅λ
f (s ) = − =
s + λ s + 2 ⋅ λ (s + λ ) ⋅ ( s + 2 ⋅ λ )
* 2
h
*
(s ) = (
f s)
=
2⋅λ
1 − f (s ) s ⋅ (s + 3 ⋅ λ )
*

2⋅λ − 3⋅λ ⋅t
h(t ) = 1+ e
3

t 2 ⋅ λ ⋅ t 2 − 3⋅λ ⋅t 2
H (t ) = h(t )dt = + ⋅e − (2.79)
0 3 9 9

Dac se adopt un cost b al reînnoirii preventive periodice egal cu 20% din

costul unei reînnoiri propriu-zise (b=0.2), folosind rela ia (2.75) se ob ine
costul mediu în unitatea de timp al strategiei BRP, cu perioada T dat de
condi ia (2.78):
 Cap. 2. Fiabilitatea echipamentelor 43
2 ⋅ λ ⋅ T 2 − 3⋅λ ⋅T 2
+ ⋅e − + 0 ,2
3 9 9 −4 −1
C BRP = = 3,08 ⋅ 10 ore (2.80)
T
În absen a reînnoirilor preventive, costul mediu de între inere a
echipamentului în unitatea de timp poate fi calculat utilizând rela ia (2.76):
∞ 3
m = R(t )dt =
2⋅λ
0 (2.81)
2⋅λ −4 −1
C FRP = = 0 ,66 ⋅ 10 ore
3
Analizând rezultatele ob inute în rela iile (2.80) i (2.81) rezult c
între inerea echipamentului prin strategia BRP este mai costisitoare dar are
avantajul asigur rii unei fiabilit i mai ridicate. Dac analiza se limiteaz la
un punct de vedere pur economic, atunci este clar c în perioada sta ionar
a procesului de reînnoire, adoptarea unei strategii de reînnoire de tip BRP
nu poate prezenta avantaje. În cazul unui proces de reînnoire sta ionarizat
T
avem H (T ) = , astfel încât:
m
1 ⋅ H (T ) + b 1 b 1
C BRP = = + > = C FRP (2.82)
T m T m
Din ultima rela ie rezult c strategia de reînnoire periodic poate prezenta
avantaje economice numai în perioada tranzitorie a procesului de reînnoire,
respectiv în perioada incipient a între inerii echipamentului în exploatare.

În proiectarea strategiilor de reînnoire se urm re te minimizarea costului

mediu de între inere a echipamentului în unitatea de timp, astfel încât
punând condi ia de minim expresiei (2.75) se ob ine:
* * *
T ⋅h T −H T =b (2.83)

*
O condi ie suficient de existen a solu iei T pentru ecua ia (2.83) este
caracterul cresc tor al densit ii de reînnoire h(t), sau, cu alte cuvinte
*
caracterul pozitiv al uzurii echipamentului. Înlocuind valoarea T , în
rela ia (2.74), se ob ine costul mediu minim al între inerii echipamentului
în unitatea de timp atunci când se aplic strategia BRP.
* *
C BRP = h T (2.84)
44 Cap. 2. Fiabilitatea echipamentelor

unde C BRP este o func ie cresc toare de b, prin intermediul lui T * .

*

Pentru echipamentul cu func ia de fiabilitate dat de rela ia (2.77) perioada

optim se ob ine introducând expresia lui H(T) dat de rela ia (2.79) în
ecua ia (2.83):
*
9 y * * *
1 − ⋅ b ⋅ e = y + 1; y = 3 ⋅ λ ⋅ T (2.85)
2

Ultima ecua ie fiind transcendent , se rezolv grafic. Condi ia de existen

2
a perioadei optime de reînnoire este b < . Cum s-a presupus b=0.2 aceast
9
condi ie este îndeplinit . Valoarea minim a costului strategiei BRP se
ob ine introducând solu ia ecua iei (2.85) în expresia (2.84) i inând
seama de rela iile (2.79):

* 2⋅λ − 3⋅λ ⋅T
*
C BRP = ⋅ 1− e (2.86)
3
A a cum se observ din exemplul anterior, elaborarea strategiei periodice
optime din punct de vedere al costului mediu în unitatea de timp nu este
dificil , dac este posibil calculul func iei i densit ii de reînnoire. Acest
calcul este uneori dificil datorit imposibilit ii ob inerii analitice a
transformatei Laplace pentru anumite legi de reparti ie a tipului de
func ionare (ex. legea Weibull).
Strategia periodic descris (BRP) are inconvenientul planific rii
inflexibile, astfel încât este posibil ca, la scurt timp dup efectuarea unei
reînnoiri propriu-zise a echipamentului, s urmeze o reînnoire preventiv
planificat . Pentru evitarea unor asemenea situa ii, s-a recurs la
modificarea strategiei periodice. Reînnoirile preventive se execut la
momentele de timp {k ⋅ T , k = 1, 2, ... }. Dup orice defectare ap rut în
intervalele {(k ⋅ T − TD , k ⋅ T ) , k = 1,2, ... }, echipamentul nu este reînnoit,
a teptându-se momentul proximei reînnoiri preventive. Defect rile ap rute
în intervalele {[(k − 1) ⋅ T , k ⋅ T − TD ], k = 1, 2, ... } se remediaz în mod
obi nuit, rezultând reînnoiri propriu-zise. Strategia de reînnoire se nume te
DRP ( Delayed Replacement Policy).
Pentru evaluarea costului mediu al între inerii echipamentului în unitatea
de timp este necesar s se considere al turi de costul b al reînnoirii
preventive i costul d al stagn rii echipamentului ( sau al func ion rii sale
incorecte ) în unitatea de timp. Costul mediu într-o perioad T este format
din:
 Cap. 2. Fiabilitatea echipamentelor 45
a) costul reînnoirii preventive b;
b) costul reînnoirii propriu-zise (al repar rilor în caz de defectare).
1 ⋅ H (T − TD )
c) costul duratei medii de stagnare:
TD
d ⋅ x ⋅ h ⋅ (T − x )dx
0
Se ob ine costul mediu în unitatea de timp:
D T
1
C DRP (T ,TD ) = ⋅ b + H ⋅ (T − TD ) + d ⋅ x ⋅ h ⋅ (T − x )dx (2.87)
T 0
Prin minimizarea expresiei (2.87) dup TD , se ob ine valoarea optim :
* 1
TD = (2.88)
d
*
Înlocuind expresia (2.88) în (2.87), pentru TD << T se ob ine:

* h(T )
C DRP T ,TD = C BRP (T ) − (2.89)
2 ⋅ dt
Considerând acum perioada optim a reînnoirilor preventive, dat de
* * *
rela ia (2.83) T ⋅ h T −H T = b , se poate ob ine costul minim al

strategiei DRP utilizând rela ia (2.89):

*
h T
* * * *
C DRP = C DRP T ,TD = C BRP T − =
*
2 ⋅ d ⋅T (2.90)
*
* 1 * TD
=h T ⋅ 1− = h T ⋅ 1−
* *
2 ⋅ d ⋅T 2 ⋅T

Trecând la analiza strategiilor neperiodice de reînnoire vom considera cea

mai simpl strategie, la care reînnoirea preventiv este determinat de
atingerea de c tre echipament a unei anumite vârste, x. Aceast strategie
este cunoscut în literatur sub denumirea ARP (Age Replacement Policy).
Datorit caracterului neperiodic al reînnoirilor preventive, realizarea
efectiv a strategiei este mai dificil , fapt care se exprim printr-un cost
asociat unei reînnoiri preventive de tip ARP mai mare decât cel
corespunz tor reînnoirii preventive periodice (a>b).
În vederea determin rii vârstei echipamentului la care trebuie efectuat
reînnoirea preventiv se pot utiliza diverse criterii:
46 Cap. 2. Fiabilitatea echipamentelor
asigurarea unui anumit nivel de fiabilitate;
condi ia de extrem pentru o m rime dependent de x;
minimizarea costului mediu al între inerii echipamentului în
unitatea de timp.
În continuare se va utiliza criteriul de minimizare a costului mediu de
între inere. Pentru stabilirea acestui cost se neglijeaz duratele în care se
efectueaz reînnoirea echipamentului. Costul între inerii echipamentului în
toat durata vie ii sale va fi egal cu unitatea dac echipamentul se
defecteaz în intervalul (0, x ) i cu costul a al reînnoirii preventive dac
echipamentul nu se defecteaz în acest interval. Rezult costul mediu al
între inerii echipamentului F(x)+a*R(x). Împ r ind expresia costului mediu
la durata medie de via a echipamentului rezult costul mediu în unitatea
de timp dat de rela ia urm toare:
F ( x ) + a ⋅ R(x )
C ARP ( x ) = (2.91)
x
R(t )dt
0
Minimizând rela ia (2.91), rezult ecua ia vârstei optime la care trebuie s
se execute reînnoirea preventiv a echipamentului:
*
∂ C ARP ( x ) *
x
* 1
=0 z x ⋅ R(t ) d t + R x = (2.92)
∂x 0 1− a

Condi ia suficient de existen a valorii optime x* este ca rata de

defectare s fie cresc toare (echipamentul s fie caracterizat de uzur
pozitiv ). Valoarea medie minim a costului se ob ine înlocuind solu ia x*
a ecua iei (2.92) în rela ia (2.91):
* * *
C ARP = C ARP x = (1 − a ) ⋅ z x (2.93)

Costul mediu minim dat de rela ia (2.93) este o func ie cresc toare de
costul a al unei reînnoiri preventive.

Exemplu: Se consider acela i echipament descris de ecua ia (2.77):

R(t ) = 2 ⋅ e − λ ⋅t − e − 2⋅λ ⋅t

Înlocuind indicatorii de fiabilitate ai acestui echipament în expresia (2.92)

se ob ine:
 Cap. 2. Fiabilitatea echipamentelor 47
2
* *
(1 − a ) ⋅ R − (2 − 3 ⋅ a ) ⋅ R + 1 − 3 ⋅ a = 0
(2.94)
*
* −λ ⋅ x
R =e
Ecua ia (2.94) are solu ii reale pentru orice a ∈ [0, 1] . Solu iile sunt pozitive
1
pentru a < i în acest caz cea mai mic este subunitar , deci acceptabil .
3
Ca urmare, vârsta optim a reînnoirii preventive se ob ine din rela iile:
*2 − 3 ⋅ a − a ⋅ (4 − 3 ⋅ a )
R =
2 ⋅ (1 − a )
(2.95)
* 1 1 1 2 ⋅ (1 − a )
x = ln = ln
λ R* λ 2 − 3 ⋅ a − a ⋅ (4 − 3 ⋅ a )

1
Condi ia de existen a strategiei optime ARP este deci a < . Dac aceast
3
condi ie este îndeplinit , costul mediu minim rezult conform rela iei
(2.93):
*
( )
C ARP = (1 − a ) ⋅ 7 ⋅ x = 2 ⋅ λ ⋅ (1 − a )
* a + a ⋅ (4 − 3 ⋅ a )
2 − a + a ⋅ (4 − 3 ⋅ a )
(2.96)

−4 −1
Pentru a=25% i λ = 10 ore se ob in valorile numerice:

* 1 6
x = ln = 14552 ore
λ 5 − 13
(2.97)
* 3 ⋅ 13 + 1 −4 −1
C ARP = 2 ⋅ λ ⋅ = 0,65 ⋅ 10 ore
4 13 + 7
Dac nu s-ar efectua reînnoiri preventive, costul mediu de între inere în
unitatea de timp ar fi 0,66 ⋅10 − 4 ore −1 . Strategia optim ARP este deci
avantajoas fa de absenta oric rei strategii de reînnoire.
Alegerea între diferite strategii de reînnoire trebuie f cut prin prisma unui
criteriu unitar i având în vedere variantele optime ale diverselor strategii.
Astfel, se consider strategiile ARP, BRP i FRP, [3]. Criteriul de
compara ie între aceste strategii este costul mediu minim al între inerii
echipamentului în unitatea de timp. Pentru a ar ta procedeul de decizie
trebuie reamintit faptul c expresiile costurilor C ARP i C BRP sunt func ii
cresc toare de costul individual al reînnoirilor preventive. Exist deci dou
48 Cap. 2. Fiabilitatea echipamentelor
valori unice a0 , b0 de la care începând, sunt adev rate inegalit ile
urm toare:
*
C ARP (a ) > C FRP a > a0
(2.98)
*
C BRP (b ) > C FRP b > b0

Din aceste inegalit i rezult c pentru a > a0 i b > b0 trebuie adoptat

strategia FRP, pentru a > a0 i b < b0 trebuie adoptat strategia BRP, iar
pentru a < a0 i b > b0 trebuie adoptat strategia ARP. R mâne cazul
a < a0 i b < b0 când trebuie f cut o alegere între strategiile ARP i BRP.
Întrucât func iile costurilor C ARP i C BRP sunt cresc toare, exist o
* * *
valoare unic b* (a ) pentru care C BRP b = C ARP (a ) . Cunoscând func ia

b* (a ) se poate decide u or asupra strategiei de adoptat, inând seama de

*
monotonia func iei C BRP (b ). Dac b > b* se adopt strategia ARP i dac
b < b* se adopt strategia BRP. Algoritmul de alegere a strategiei optime
este prezentat în figura 2.11:

Fig. 2.11. Alegerea strategiei optime de reînnoire

În literatura de specialitate mai sunt prezentate i alte strategii utilizate în

reînnoirea echipamentelor. În cadrul capitolului 6 se va prezenta o strategie
evolutiv de reînnoire care face parte din categoria strategiilor de tip CRP
(Continuous Replacement Policy). Implementarea strategiei tip CRP
necesit o supraveghere continu a echipamentului prin intermediul
m rimilor m surate, iar determinarea momentului proximei reînnoiri
preventive se face în func ie de evolu ia parametrilor echipamentului,
determina i prin tehnici de diagnoz .