CONCEPTII MODERNE PRIVIND

SIGURANTA CONSTRUCTIILOR

MODELE DE CALCUL SI TRECEREA DE LA

NIVELUL ACTIUNILOR LA NIVELUL SOLICITARILOR

Modelele moderne de calcul se orienteaza in principiu pe doua faze distincte:

Stabilirea metodei de calcul structural si principalele criterii ale starilor limita pe care
trebuie sa le satisfaca aceasta;
Principalele modele de calcul pot fi utilizate pentru calculul solicitarilor plecand de la actiuni
Analiza procesului clasic de calcul structural
Substituirea unei structuri foarte complexe din realitate cu modele posibil de abordat prin
calcul;
Definirea diferitelor actiuni ce se aplica structurii si a modului lor de reprezentare;
Analizarea fenomenelor ce trebuie evitate si definirea starilor limita;
Adoptarea unui model de calcul reprezentativ a comportamentului structurii; modelul de
calcul fiind unealta matematica care permite trecerea de la cunoasterea actiunilor la
determinarea solicitarilor;
Controlul starilor de solicitare astfel incat acestea sa se gaseasca fata de starile limita de
rezistenta cu o marja de siguranta suficienta gradului de asigurare.

COMPROMISUL DINTRE SIGURANTA SI

ECONOMIE

Analiza amanuntita a comportarii si determinarea mai precisa a rezistentei unei structuri;

Cunoasterea mai buna a actiunilor de pe structura.
Regulamentele de calcul sunt proprii fiecarui material si definesc in principal:
Domeniile de valabilitate ce precizeaza metoda de verificare a sigurantei unei structuri;
Calitatea si caracteristicile materialelor;
Principiile si regulile de siguranta in proiectare (combinatii de actiuni, afectarea cu coeficienti ai
actiunilor sau ai rezistentelor);
Modelele de calcul pe care se bazeaza determinarea solicitarilor;
Starile limita si criteriile asociate la acestea.

METODE PROBABILISTICE PENTRU DEFINIREA SI

ALEGEREA COEFICIENTILOR DE SIGURANTA IN CADRUL
REGLEMENTARILOR DE CALCUL SI A STANDARDELOR DE
PROIECTARE

Modelul fizic pe baza caruia se dezvolta teoria coeficientilor partiali de siguranta

este un model semi-probabilistic. In cadrul acestui model valorile
reprezentative atat ale actiunilor cat si cele ale rezistentelor sunt afectate cu
coeficienti partiali de siguranta ce tin cont de incertitudinile inerente unor
marimi definite statistic in paralel intervenind deasemenea si un alt tip de
coeficienti partiali stabiliti in mod arbitrar pe baza experientei anterioare in
practica de proiectare si executie a constructiilor.

Modelul semi-probabilistic si cel probabilistic, in prezent inca insuficient

dezvoltat, se bazeaza pe posibilitatea de evaluare a unei probabilitati globale ce
include toate incertitudinile identificate pentru a putea cunoaste pragul
(momentul de atingere ) a unei stari limita clar definite.

NOTIUNI PRIMARE DE CALCUL PROBABILISTIC

In 1936 Maurice Prot a introdus notiunea de probabilitate in siguranta constructiilor:

un element de constructie cu rezistenta R este supus unei solicitari S; daca aceste
doua marimi sunt caracterizate ca fiind variabile aleatoare independente, cu mediile
mR si mS si coeficientii de variatie VR si VS, atunci R-S are o valoare medie mR-mS>0 si
variatia VR+VS, probabilitatea de cedare Pf fiind probabilitatea pentru care R-S<0.

Aceasta ne demonstreaza ca functia Pf scade atunci cand diferenta mR-mS creste si

cand coeficientul de dispersie (varianta) scade.

z rS 0

MODELAREA PRIN INTERMEDIUL

VARIABILELOR ALEATORII
O functie ce caracterizeaza starea limita Z este compusa din doua variabile aleatorii R si S,
corespunzator de ex. la o bara solicitata la tractiune sau compresiune:

Domeniul delimitat de axa 0-r corespunde starii limite z>0, respectiv zonei de siguranta. Celalalt domeniu, delimitat
de axa 0-s se caracterizeaza prin valori negative ale lui z, corespunzand starii de cedare (ruina). In acest context,
probabilitatea ca functia P(z) sa atinga starea limita este determinata de probabilitatea ca un punct de coordonate (r,s) sa
se situeze in domeniul de cedare .
Daca identificam o functie fRS(r,s), numita de densitate probabilistica conjugata variabilelor aleatorii R si S
atunci putem sa descriem probabilitatea P(z):
P z f RS r , s drds
D'

Daca in plus cele doua variabile sunt independente (nu sunt corelate) atunci:

P z f R r f S s drds
D'

Functiile fR(s) si fS(s) sunt functiile de densitate probabilistica ale variabilelor R si S (sau mai precis, distributiile
variabilelor R si S).

Prin integrare in raport cu variabila R se obtine:

P( z ) f S s

f r dr ds F s f s ds

Functia de repartitie a variabilelor aleatoare R.

FR s f R r dr
0

Prin integrare in raport cu variabila S, se va obtine:

Functia de repartitie a variabilelor aleatoare S.

P z f R r

f S s ds dr f R r 1 FS r dr
0

FS r f S s ds 1 f S s ds

Calculul probabilitatii P(Z) se realizeaza numeric cunoscand legile de densitate probabilistica a variabilelor R si S.

Reprezentarea grafica a
probabilitatii de depasire a
valorilor de maxim a rezistentei

Relatia dintre distributia probabilistica a

unei variabile si perioada de revenire a
valorilor de maxime respectiv de minime
a variabilelor

PROCESE STOCHASTICE
Procesul stocastic de argumentul timp, x(t),= un numar de observatii independente a caror rezultate sunt variabile in timp, x i(t) cu i1

Functie xi(t) are o variatie in timp exprimata deterministic adica pentru o valoare a timpului t, procesul se reduce la o variabila
aleatoare obisnuita reprezentata prin seria de valori x i(t).
Functia de repartitie de ordin unu a procesului x(t),F (x,t) =probabilitatea ca la timpul t functiile xi(t) ale procesului sa nu
depaseasca valoarea x:

F x, t P ( x t x), t
Densitatea de repartitie corespunzatoare se obtine din diferentierea in raport cu x:

f x, t

F x, t
x

Reprezentarea realizarilor xi(t), i=1,2,n ale unui proces stochastic

HISTOGRAMA DE FRECVENTE
RELATIVE
fi

- frecventa relativa a variabilei x in intervalul

fi

n f i
m

Ai fi x - dimensiunea variabilei x
Histograma frecventelor relative normalizata, astfel incat ariile dreptunghiurilor normalizate
reprezinte chiar frecventele relative
Ai
fi
Ai fi

sa fie adimensionale si sa

In acest caz, aria intregii histograme normalizate va fi egala cu suma frecventelor relative care prin definitie este egala cu 1.
n

An f i 1

Ain

i 1

fi
x fi
x

Frecventa relativa cumulata in intervalul

Ordonata histogramei in intervalul

i Fi

nf i
m
se obtine prin sumarea pana la i
Fi

inclusiv a ordonatelor histogramei frecv. relative

Probabilitate =frecventa relativa definita ca raport intre numarul cazurilor in care X are o anumita proprietate si numarul total de
cazuri. Astfel se defineste probabilitatea ca valorile variabilei X sa se situeze in intervalul
P ( a X b) f i

probabilitatea ca valorile variabilei X sa fie mai mici sau egale cu valoarea maxima a variabilei pe intervalul i
f x ( x)
Fx ( x )

x 0

densitatea de repartitie a frecventelor relative avariabilei aleatoare X

functia de repartitie a frecventelor relative cumulate a variabilei aleatoare X

P ( x X x dx) f X ( x)dx

P (a X b) f X ( x )dx

PROPRIETATI

P ( X b)

f X ( x )dx

P ( X b) Fi

sau

P( X b) FX (b)

P ( X x) FX ( x )
x

FX ( x) f X ( x) dx
0

f X ( x) 0

FX () 0

f X ( x)dx 1

FX () 1
FX ( x2 ) FX ( x1 ) daca x2 x1

INDICATORI STATISTICI DE BAZA

Media procesului stochastic x(t) = functia deterministica mx(t) ale carei valori la timpul t sunt egale cu media aritmetica
la timpul t a valorilor functiilor xi(t), i=1,2,3
Valoarea medie patratica = functia deterministica x(t)2 ale carei valori la timpul t sunt egale cu valoarea medie patratica
a functiilor xi(t), i=1,2,3..la timpul t.
Dispersia procesului stochastic x(t) = functia deterministica 2x(t) ale carei valori la timpul t sunt egale cu dispersia
valorilor functiilor xi(t), i=1,2,3 la timpul t.
Abaterea standard a procesului , x(t) = radacina patrata a dispersiei.

Doua procese nu sunt identice numai daca au mediile si dipersiile identice sunt necesari alti indicatori statistici
suplimentari, autocorelatia si autocovarianta capabili sa caracterizeze numeric gradul de dependenta intre valorile
procesului situate la diferite intervale de timp.
Autocovarianta procesului x(t), se noteaza Kx(t1,t2) si se determina prin covarianta valorilor functiilor xi(t)=1,2,
calculate la timpii t1 si t2 pentru orice pereche de valori (t1,t2).
K x (t ) x2( t )
Pentru t1=t2=t autocovarianta este o egala cu dispersia :
Autocorelatia procesului x(t), notata Rx(t1,t2) se determina prin corelatia valorilor functiilor xi(t), i=1,2, calculate la timpii t1 si
t2 pentru orice pereche de valori (t1,t2).
2
Rx t x t
Pentru t1=t2=t autocorelatia devine egala cu valoarea medie patratica a procesului,:
Autocovarianta si autocorelatia sunt simetrice in raport cu argumentele t 1 si t2, adica nu isi modifica valoarea daca ordinea
argumentelor se inverseaza.

Procese diferite cu medie

si abatere standard identice

CALCULUL MEDIEI, VALORII MEDII PATRATICE, A DIPSERSIEI,

AUTOCOVARIANTEI SI RESPECTIV, A AUTOCORELATIEI
Fie un proces stochastic x(t) obtinut experimental prin valorile functiilor stochastice x 1(t), x2(t), ., xi(t)
xn(t), fiecare la timpii t1, t2, tm
n
xi t j

Media procesului x(t) in fiecare moment tj: m x t i 1

j
n
n
2
xi t j

2
Valoarea medie patratica a procesului x(t) in momentul tj:
x t j i 1
n

x t m
n

Dispersia si abaterea standard a procesului x(t) in momentul t j:

Autocovarianta procesului x(t):

x t m
n

K x t j , t k

i 1

x tj

x2(t j )

i 1

xi t k m x t k

x tj

x t j x2 t j

Kx(tj,tk) se numeste autocovarianta si nu covarianta caci se obtine prin produse de valori apartinand aceleasi
realizari xi(t) a procesului x(t) la timpi diferiti.
Autocorelatia procesului x(t):

x t x t
n

Rx t j , t k

i 1

FRACTILI SAU CUANTILI AI VARIABILELOR ALEATOARE

x p fractilul variabilei aleatoare x valoarea variabilei definita ca probabilitatea p de a exista valori mai mici
decat
cu probabilitatea de a exista valori mai mari decat
P( X x ) 1 P( X x ) 1 p
p

x p P( X x p ) p

Fractili inferiori : fractili definiti de p<0.5

Fractili superiori : fractili definiti de p>0.5

REPARTITII UTILIZATE IN ANALIZA SIGURANTEI

REPARTITIE NORMALA (GAUSS):
Repartitia este complet definite de doi parametrii: media si abaterea standard .
Densitatea de repartitie este simetrica in raport cu (coeficientul de oblicitate ), are forma de clopot si
doua punct de inflexiune de abscise :

mx x

mx x

Cateva probabilitati specifice repartitiei normale sunt

urmatoarele :
densitatea de repartitie si functia de repartitie:

P( X mx x ) P( X mx x ) 15.87%
P( X mx 2 x ) P( X mx 2 x ) 2.28%
P( X mx 3 x ) P( X mx 3 x ) 1.35%

REPARTITIA LOG-NORMALA
Daca variabila ln X este normal (Gauss) repartizata , atunci variabila X este lognormal repartizata ; functia de
repartitie de tip lognormal a variabilei X este tocmai functia de repartitie de tip normal a variabilelei lnX si anume :
x

Fx ( x)
x

1
e
2 X

1 x mx

2 z

1 x mln X

2 ln X

1
1

x 2 e
ln X

d (ln x)

dx
f x ( x)

Densitatea de repartitie de tip lognormal

dFx ( x) 1
1

e
dx
x 2 ln X

Fractilii ai variabilei lnx sunt definiti prin probabilitatea p de a exista valori mai mici :

1 ln x mln x

2 ln X

P[ln X (ln x ) p ] p

(ln x) p mln X K ln X mln X (1 KVln X )

P ( X x p ) P[ln X (ln x) p ] p
PROPRIETATE :

log normal

normal

repartizat

repartizat

REPARTITIILE GUMBEL PENTRU MAXIME SI

MINIME
Repartitiile pentru maxime si minime sunt modelele matematice utilizate pentrtu a descrie variatia aleatoare a actiunilor
exterioare asupra constructiilor si a unora dintre rezistentele mecanice.

FX x e e

Repartitiile Gumbel :

( x u )

densitatea de repartitie:

Fisher -Tippett tip I sau Gumbel;

Fisher-Tippett tip II sau Frequet;
Fisher- Tippet tip III sau Weibull.

f X x

x u
dFX x
e x u e
dx

La toate tipurile mentionate exista doua repartitii diferite, una de maxime si una de minime. In ingineria curenta sunt
utilizate doar urmatoarele tipuri:
repartitia Gumbel, pentru maxime;
repartitia Frequet, pentru minime;
repartitia Wiebull pentru minime.
Repartitia este complet definita de doi parametri: modul u si parametrul ce se pot calcula in functie de media m x si
abaterea standard, x, repartitia fiind definita de acestia, ca si o repartitie normala:

Schimbare de variabila

y x u

P Y y P X x

FY y FX x FX x y

FY y e

u m x 0.45 x
e y

dFX y
y e y
fY y
e
dy

Formula de calcul a fractililor xp ai repartitiei Gumbel pentru maxime, definiti prin probabilitatea p de a exista valori mai
mici decat xp, se obtine prin rezolvarea ecuatiei:
1
1
x

ln
ln
x p u
p

p
P X x p F x p p e e
1
ln ln
p
In ecuatia anterioara se inlocuiesc u si in functie de mx si x, obtinandu-se: x m 0.45
X
p
X
X
1.282

1
x p m X 0.78 ln ln 0.45 X
p

Termenii din paranteza fiind definiti generic cu notatia K (in functie de probabilitatea p)

x P m X K X

Repartitie pentru valori extreme tip I sau Gumbel, pentru minime si maxime

REPARTITIA EXTREMELOR MAXIME SI MINIME

Functia
- de repartitie

FX ( x)

definita de

FX ( x) P( X x)

Probabilitatea unei valori mai mari decat x, este

P ( X x ) 1 FX ( x)

In N masuratori independente numarul valorilor mai mici decat x sunt in medie

N [1 FX ( x)] 1

Probabilitatea ca in N masuratori sa avem un singur

N [1 FX ( x)]

X x

Rezulta un numarul mediu de masuratori independente pentru a obtine o singura valoare mai mare decat
x:
1
1
x p ( p 0.5)
P( X x p ) p
p 1
N
N
1 p
N = numarul mediu de revenire al valorii extreme
x p = valoarea extrema maxima de ordinul N

xp

xN

1
1 FX ( x )

REZISTENTA SAU LIMITA DE CURGERE A OTELULUI

Factori ce influenteaza rezistenta otelului
-natura otelului (compozitia chimica si tehnologia de fabricatie);
-tipul laminatelor ( profile, platbande, tevi, otel-beton etc.);
- grosimea laminatelor, tehnica de testare a rezistentelor (statica sau dinamica);
- tipul de solicitare (intindere sau compresiune), temperatura de testare si altele.
Rezistente semnificative:
-Limita superioara de curgere, c,sup;
- Limita inferioara de curgere, c,inf;
-Rezistentele de curgere corespunzatoare deformatiilor =0.2% si =0.5%,
respectiv : c,0.2% c,0.5%.
Diagrama tensiune- deformatie specifica la solicitari monoaxiale se obtine de obicei in
regim dinamic de incercare a epruvetelor
c ,dinamic
1.06...1.12
c , static
Pentru structurile curente solicitate preponderent static (incarcari gravitationale, utile etc),
limita reala de curgere a otelului este c static. Pentru a reproduce valoarea de c,static pe
parcursul incercarilor, in intervalul palierului de pe diagrama -, se efectueaza cateva opriri
a cate 34 min in timpul acesta efortul de curgere descrescand de la valoarea dinamica la
valoarea statica.
In relatie c static se masoara in regim de incarcare static la compresiune fara flambaj iar
c,sup se masoara in regim dinamic la intindere.
c ,sup
c ,static

1.25

Standardele romanesti ca si cele din alte tari, (de ex. Suedia-SIS 112110; Franta) prevad ca
limita de curgere rezistenta c,0.2% sa fie masurata in regim dinamic.
Otelurile care nu au un palier distinct de curgere vor avea o limita de curgere
conventionala de c,0.2% masurata in regim dinamic.
Rezistenta de curgere a otelului la compresiune fara flambaj se defineste tot in regim
dinamic; ea este limita de curgere in Europa, sau c,0.5 % in SUA si respectiv c,0.35% datorita
necesitatii de a echivala limita de curgere a otelului beton cu deformatia limita ultima a
betonului care se situeaza in jurul valorii de 0.35% in standardele americane.
In principiu, din 1972 (Congresul International privind Proiectarea Constructiilor Inalte)
Comitetul mixt ASCE-IABSE a propus ca definitie standard a rezistentei de curgere a otelului
marimea c,0.2% determinata in regim statistic.
Rezistenta la curgere a laminatelor depinde de grosimea lor, de ex. rezistentele la curgere
ale otelurilor beton Ob si PC de diametre intre 6 si 14 mm sunt cu cca 10% mai mari decat
cele ale acelorasi oteluri cu diametre intre 16 si 32 mm

Repartitia normala Gauss-simetrica repartitia log-normala si

Fisher Tippet I (Gumbel de maxime)- repartitii asimetrice