Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Departamentul Mecanica Teoretică

RAPORT
Despre lucrarea de laborator Nr.4
la Mecanică realizată în MATLAB

Tema: Compunerea oscilaţiilor armonice

A efectuat: Babilunga Aurel

A verificat: Andronic Silvia

Chişinău 2018
Scopul lucrării: Însuşirea şi dezvoltarea elementelor de bază de construire a graficelor
în sistemul MATLAB.

Mersul lucrării:

I. De fă cut o generalizare concisă despre caracteristicile cinematice ale

oscilaţiilor armonice si despre compunerea acestora, în cazul,câ nd direcţiile
coincid, şi ,câ nd direcţiile sunt reciproc perpendiculare.

Fie că un proces oscilatoriu este descris de o mă rime scalară

variabilă cu timpul , de exemplu , deplasarea x(t)
Procesul oscilatoriu se numeşte periodic,dacă orice valori ale mă rimii
oscilatorii se repetă după intervale egale de timp , adică există o
asemenea valoare minimă a timpului T, că pentru orice t se
îndeplineşte condiţia
x( t + T) = x(t) ( 1 )
Mă rimea T se numeşte perioada procesului oscilatoriu. Mă rimea
inversă lui T se numeşte frecvenţa procesului oscilatoriu şi se
notează cu f.
f =T1( 2 )
Frecvenţa f se mă soară în Hz ( Hertz ). În tehnică se foloseşte
noţiunea de frecvenţă circulară (pulsaţia), adică numă rul de oscilaţii
în 2π unită ţi de timp (secunde) şi care se notează ω
ω =T2 (3)
Pulsaţia se mă soară în rad/s ,sau se notează n şi se mă soară în
Rot/min
Trecerea de la Rot/min la rad/s are loc conform formulei ω=(pi*n)/30 (4)
Cel mai simplu proces oscilatoriu este mişcarea armonică în care
parametrul x se exprimă în funcţie de timpul t prin relaţiile
x=Asin( ω·t+α) (5)
sau
x=A cos( ω·t+α ) (6)
Prin urmare mişcarea oscilatorie armonică este o mişcare periodică .
Punctul, în vecină tatea că ruia se execută mişcarea oscilatorie ,se
numeşte centrul de oscilaţie.
În mişcarea oscilatorie armonică valoarea la un moment dat al para
metrului x ,se numeşte elongaţie.
Valoarea maximă a elongaţiei, adică A, se numeşte amplitudinea
( A> 0) , (ω·t+α) – se numeşte faza oscilaţiei, α – faza iniţială , iar
ω - pulsaţia .
Pentru o reprezentare mai intuitivă a oscilaţiei armonice se poate
folosi diagrama circulară , adică se introduce un vector de lungimea
A, care se roteşte uniform cu o viteză unghiulară ω. Poziţia
iniţială a vectorului se defineşte prin unghiul α . Proiectâ nd acest
vector pe orizontală , sau pe verticală ,vom obţine ecuaţiile în for
mele (6) sau (5) Viteza oscilaţiei armonice (5); v=𝑑𝑥/𝑑𝑡=ωA cos(ω·t+α ) , (7)
iar acceleraţia a= -ω2Asin(ω·t+α), (8)
Amplitudinea vitezei şi acceleraţiei, corespunză tor sunt egale cu a·ω şi aω2.

Exerciţiul 2:
II. De ales două oscilaţii armonice de aceiaşi direcţie(x1 şi x2), cu frecvenţele
ciclice ω1 şi ω2, cu fazele iniţiale α1 şi α2 , şi cu amplitudinile А1 şi А2 . De
compus(de adunat) aceste oscilaţii (х= x1 + x2 , oscilaţia rezultantă ),
construind graficele respective cu inscripţii informative pentru urmă toarele
cazuri:
a). Oscilaţii armonice necoerente (ω1 ≠ ω2). De scris file-funcţia de timp, ce ar
construi în o fereastră grafică pe axe comune graficele funcţiilor x1(t) , x2(t) şi
х(t). De analizat rezultatele obţinute.
b). Oscilaţii armonice coerente (ω1 =ω2). De scris file-funcţia de timp, ce ar
construi în o fereastră grafică pe axe comune graficele funcţiilor x1(t) , x2(t) şi
х(t). De analizat rezultatele obţinute.
Lucră ri de laborator la Mecanică realizate în MATLAB
104
c). Oscilaţii armonice necoerente (ω1  ω2 , - oscilaţie de tip
bă taie). De scris file-funcţia de timp, ce ar construi în o fereastră
grafică graficul funcţiei х(t). De determinat caracteristicile
cinematice ale oscilaţiei de tip bă taie.
d). Oscilaţii armonice coerente (ω1=ω2). De scris o file-funcţie cu
parametrii de intrare numă rul figurii şi diferenţa de faze
α =α1 - α2 , ce ar construi, în o fereastră grafică , graficele funcţiilor
x1(t) , x2(t) şi х(t) pentru α=0; 
2a) Functia:
function[x1,x2,x3]=fnecoer(t)
% definim amplitudinea
a1=25; % m
a2=30; % m
% definim pulsatia
omega1=10; % rad/sec
omega2=2; % rad/sec
% definim faza initiala
alfa1=pi/1.9; % rad
alfa2=pi/1.5; % rad
x1=a1*cos(omega1*t+alfa1);
x2=a2*cos(omega2*t+alfa2);
x3=x1+x2;
end
sarcina:
% procedura de rezolvare a sarcinii 2a
% definim intervalul de timp
close all
t=0:pi/200:10;
% definim un vector cu 3 coloane, corespunzator x1, x2 si x3
[x1,x2,x3]=fnecoer(t);
figure(1);
plot(t,x1,':r',t,x2,'--b',t,x3,'-k');
legend('x1','x2','x1+x2');
title('compunerea oscilatiilor necoerente');
xlabel('t, sec');
ylabel('x, m');

2a) Functia:
function[x1,x2,x3]=fcoer(t)
% definim amplitudinea
a1=22; % m
a2=32; % m
% definim pulsatia
omega1=25; % rad/sec
omega2=25; % rad/sec
% definim faza initiala
alfa1=pi/1.5; % rad
alfa2=pi/1.3; % rad
x1=a1*cos(omega1*t+alfa1);
x2=a2*cos(omega2*t+alfa2);
x3=x1+x2;
end
Sarcina:
% procedura de rezolvare a sarcinii 2b
close all
% definim intervalul de timp
t=0:pi/200:10;
% definim un vector cu 3 coloane, corespunzator x1, x2 si x3
[x1,x2,x3]=fcoer(t);
figure(2);
plot(t,x1,':r',t,x2,'--b',t,x3,'-k');
legend('x1','x2','x1+x2');
title('compunerea oscilatiilor coerente');
xlabel('t, sec');
ylabel('x, m');
2c) Functia:
function[x1,x2,x3]=fbataie(t,domega)
% definim amplitudinea
a1=10; % m
a2=16; % m
% definim pulsatia
omega1=3; % rad/sec
omega2=omega1+domega; % rad/sec
% definim faza initiala
alfa1=0; % rad
alfa2=0; % rad
x1=a1*cos(omega1*t+alfa1);
x2=a2*cos(omega2*t+alfa2);
x3=x1+x2;
end
Sarcina:
% procedura de rezolvare a sarcinii 2a
close all
% definim intervalul de timp
t=0:pi/20:300 ;
n=0;
for domega=[0.05,0.08,0.1];
n=n+1;
% definim un vector cu 3 coloane, corespunzator x1, x2 si x3
[x1,x2,x3]=fbataie(t,domega);
figure(n);
plot(t,x3,'-k','LineWidth',1);
axis equal
legend('x1+x2');
title({'oscilatie-bataie cu diferenta dintre pulsatie de ' domega
'radiani'});
xlabel('t, sec');
ylabel('x, m');
end
 2d) Functia:
function[x1,x2,x3]=fcoer_dalfa(t,dalfa)
% definim amplitudinea
a1=25; % m
a2=32; % m
% definim pulsatia
omega1=15; % rad/sec
omega2=15; % rad/sec
% definim faza initiala
alfa1=pi/1.2; % rad
alfa2=alfa1+dalfa; % rad
x1=a1*cos(omega1*t+alfa1);
x2=a2*cos(omega2*t+alfa2);
x3=x1+x2;
end
Sarcina:
% procedura de rezolvare a sarcinii 2a
close all
% definim intervalul de timp
t=0:pi/200:5;
n=0;
for alfa=[0, pi/6,pi/4,pi/3,pi/2,2*pi/3,3*pi/4,5*pi/6,pi];
n=n+1;
% definim un vector cu 3 coloane, corespunzator x1, x2 si x3
[x1,x2,x3]=fcoer_dalfa(t,alfa);
figure(n);
plot(t,x1,':r',t,x2,'--b',t,x3,'-k','LineWidth',1.5);
legend('x1','x2','x1+x2');
title({'compunerea oscilatiilor coerente cu diferenta de faza
initiala',alfa});
xlabel('t, sec'); 2
ylabel('x, m');
end
1

3 4
 5 6

7 8

9
Exerciţiul 3:
III. Punctul material ia parte la două oscilaţii armonice de direcţii
reciproc perpendiculare (x şi y) cu frecvenţele ciclice ω1 şi ω2 , сu
fazele iniţiale α1 şi α2 şi amplitudinile А1 şi А2 . Este necesar de
selectat aceste oscilaţii în următoarele cazuri:
a). ω1 =ω2 . De scris o file-funcţie cu parametrii de intrare numărul
figurii şi diferenţa de faze α=α1 - α2 , ce ar
construi, pe axe separate , în o fereastră grafică, traiectoriile
mişcării punctului (figurile lui Lissajous),pentru α=0;
pi/6;pi/4;pi/3;pi/2;pi*2/3;pi*3/4;pi*5/6;pi.
b) ω1≠ ω2; ω1/ ω2=n1/n2
n1,n2=1,2,3…,a1=a2=a-pi/2
De scris o file-funcţie cu parametrii de intrare numărul figurii
şi parametru α , ce ar construi, pe axe separate , în o fereastră
grafică, traiectoriile mişcării punctului (figurile lui
Lissajous),pentru α=0;
pi/6;pi/4;pi/3;pi/2;pi*2/3;pi*3/4;pi*5/6;pi.
lab4.m
function
[x,y]=lab4(t,difalfa)
ax=4;
ay=2;
w=5
alfax=3
alfay=alfax+difalfa;
x=ax*cos(w*t+alfax);
y=ay*cos(w*t+alfay);
end
Sarcina3a.m
close all
t=0:pi/200:5;
n=0;
figure(1);
title('Figura lab4');
for difalfa=[0, pi/6,pi/4,pi/3,pi/2,2*pi/3,3*pi/4,5*pi/6,pi];
n=n+1;
if (n==5)
axis square
else
axis equal;
end
subplot(3,3,n);
[x,y]=lab4(t,difalfa);
plot(x,y,'k-');
legend('x(t)','y(t)');
xlabel('AXA-OX');
ylabel('AXA-OY');
end
lab4_2.m
function[x,y]=lab4_2(t,difalfa)
ax=4;
ay=2;
wx=2;
wy=4;
x=ax*cos(wx*t+alfa-pi/2);
y=ay*cos(wy*t+alfa-pi/2);
end

Sarcina3b.m
close all
t=0:pi/200:5;
n=0;
figure(1);
title('Figura lab4_2');
for difalfa=[0, pi/6,pi/4,pi/3,pi/2,2*pi/3,3*pi/4,5*pi/6,pi];
n=n+1;
if (n==5)
axis square
else
axis equal;
end
subplot(3,3,n);

[x,y]=lab4_2(t,alfa);
plot(x,y,'k-');
xlabel('AXA-OX');
ylabel('AXA-OY');
end
Concluzie:

Efectuând lucrarea de laborator nr.3 am făcut cunostinţă cu comenzile de bază

pentru construirea graficelor în sistemul MATLAB. Tipul graficului depinde de
structura funcţiei şi de intervalele care ne sunt date. Pachetul MATLAB are diferite
tipuri de grafice. Am construit grafice atât bidimensionale cât şi tridimensionale
folosind diferite comenzi: plot, subplot, meshgrid, contourf, contour3 şi altele.
Sistemul MATLAB este usor de folosit şi în acelaşi timp ne oferă o gamă largă de
posibilităţi de construire a graficelor şi de aceea el poate fi folosit în diferite
domenii.