Capitolul 3.

Teoria fiabilității
3.1 Noţiuni de fiabilitate
3.1.1. Obiectivele fiabilităţii
3.1.2 Importanţa şi necesitatea studierii fiabilităţii
3.1.3. Noţiunea de defecţiune
3.2. Funcția de fiabilitate. Funcția de defectare
3.2.1 Proprietățile funcției de fiabilitate
3.3 Caracteristici numerice ale fiabilității
3.4 Funcția risc de defectare
3.5 Fiabilitatea condiționată
3.6 Limitele indicatorilor de fiabilitate
3.7 Tipuri de fiabilitate. 3.8 Încercări de fiabilitate 1
3.1 Noţiuni de fiabilitate

Teoria fiabilității sau teoria siguranței de funcționare are ca scop găsirea legilor de apariție a
defecțiunilor sistemelor tehnice.

Fiabilitatea unui sistem este probabilitatea ca acesta să-și îndeplinească funcțiile cu anumite
performanțe și fără defecțiuni un anumit interval de timp, în condiții date de exploatare.

Funcţionarea unui produs este limitată de apariţia unei abateri sau a unui defect. Din acest punct de
vedere fiabilitatea poate fi privită şi ca o ştiinţă a defectelor.

Cunoașterea legilor de îmbătrânire a sistemelor tehnice și deci a gradului lor de uzură în timp este utilă
pentru alegerea unor momente cât mai potrivite pentru înlocuirea acestora, pentru a se obține un cost al
întregii operații de înlocuire cât mai mic.

2
3.1.1. Obiectivele fiabilităţii

a) studiul defecţiunilor, adică al cauzelor, al proceselor de apariţie şi al metodelor de combatere a lor;

b) analiza fizică a defectelor;

c) aprecierea calitativă şi cantitativă a comportării produselor în timp în funcţie de factorii de

solicitare interni şi externi;

d) determinarea modelelor şi metodelor de calcul şi prognoză a fiabilităţii pe baza studierii

structurilor, a încercărilor şi a urmăririi în exploatare a produselor;

e) stabilirea metodelor constructive, tehnologice şi de exploatare pentru asigurarea şi creşterea

fiabilităţii.

3
3.1.2 Importanţa şi necesitatea studierii fiabilităţii

Aparatura 1949 SUA 1959 SUA

Stare nefuncționare Stare nefuncționare

Radiolocație 84% 2.9%
Hidroacustică 48% 6.7%
Radiotelecomunicații 14% 7.7%

Importanţa tot mai mare a fiabilităţii se datorează următorilor factori:

 creşterea complexităţii sistemelor tehnice şi a importanţei funcțiilor pe care trebuie să le
realizeze acestea
 intensificarea regimurilor de lucru ale sistemelor sau părţilor componente ale acestora
 complexitatea condiţiilor de exploatare
 introducerea automatizării pe scară largă şi controlul automat al proceselor de producţie inclusiv
cu ajutorul calculatoarelor de process
 creşterea cheltuielilor de exploatare de către producător.
4
3.1.3. Noţiunea de defecţiune

Încetarea aptitudinii unui produs, bloc, sistem etc. de a-si îndeplini funcţia pentru care a fost creat, se
numeşte defectare sau cădere.

Cauzele defectării:
-proiectare
-fabricaţie
-utilizarea produsului

Defectarea poate fi:

- inerentă
- datorată utilizării necorespunzătoare

5
3.2. Funcția de fiabilitate. Funcția de defectare

 conceptul calitativ de fiabilitate: aptitudinea unui sistem, bloc, produs, element etc. de a-şi
îndeplini corect funcţiile prevăzute pe durata unei perioade de timp date, în condiţii de exploatare
specificate.

 conceptul cantitativ de fiabilitate: probabilitatea ca un sistem, bloc, produs, element etc. să-şi
îndeplinească corect funcţiile prevăzute, la un nivel de performanţă stabilit, pe durata unei
perioade de timp date, în condiţii de exploatare specificate.

6
3.2. Funcția de fiabilitate. Funcția de defectare

Moment inițial: momentul în care un sistem este pus în stare de funcționare.

𝑻: timpul de funcționare până la prima defecțiune a sistemului respectiv. 𝑇 𝑡 , 𝑡 > 0

Definiție. Se numește fiabilitate (sau funcție de siguranță) a unui sistem tehnic și se notează cu
𝑅(𝑡) probabilitatea ca sistemul să fie în stare de funcționare la momentul 𝑡 (sau să funcționeze
fără să se defecteze un timp mai lung decât 𝑡).

𝑅 𝑡 = 𝑃(𝑇 ≥ 𝑡)

7
 3.2. Funcția de fiabilitate. Funcția de defectare

Vom nota cu 𝐹(𝑡) funcția de repartiție a v.a, deci:

𝐹 𝑡 = 𝑃(𝑇 < 𝑡)

Obs:
1. Funcția de fiabilitate 𝑅 𝑡 se folosește atunci când se dorește determinarea fiabilității sistemului,
adică a probabilității ca sistemul să funcționeze la momentul de timp 𝑡
2. Funcția de repartiție 𝐹 𝑡 se folosește atunci când se dorește determinarea probabilității ca
sistemul să se defecteze în intervalul de timp (0, 𝑡). De aceea, funcția de repartiție 𝐹 𝑡 se mai
numește și funcția de defectare sau de nefiabilitate a sistemului.

8
3.2. Funcția de fiabilitate. Funcția de defectare

În cele ce urmează vom presupune că funcția de repartiție 𝐹 𝑡 este derivabilă în orice punct 𝑡 ≥ 0
și vom nota cu 𝑓(𝑡) derivata sa, adică:
𝑓 𝑡 = 𝐹′ 𝑡 , 𝑡≥0
 𝑓 𝑡 este densitatea de probabilitate sau de repartiție a variabilei aleatoare T.

Proprietăți 𝑓 𝑡 :
𝑓 𝑡 ≥ 0, ∀𝑡 ≥ 0
∞
‫׬‬0 𝑓 𝑡 𝑑𝑡 = 1
Legătura dintre funcția de repartiție și densitatea de repartiție:
𝑡

𝐹 𝑡 = න 𝑓(𝑢)𝑑𝑢
0
9
3.2. Funcția de fiabilitate. Funcția de defectare

Evenimentele 𝑇 ≥ 𝑡 și 𝑇 < 𝑡 sunt evenimente contrare unul altuia:

𝑅 𝑡 =𝑃 𝑇 ≥𝑡 =1−𝑃 𝑇 <𝑡 =1−𝐹 𝑡
Relatia dintre funcția de fiabilitate și funcția de repartiție (defectare): 𝑅 𝑡 =1−𝐹 𝑡
𝑡 ∞

Relatia dintre funcția de fiabilitate și densitatea de repartiție: 𝑅 𝑡 = 1 − න 𝑓 𝑢 𝑑𝑢 = න 𝑓(𝑢)𝑑𝑢

0 𝑡

𝑅′ 𝑡 = −𝑓 𝑡

10
3.2.1 Proprietățile funcției de fiabilitate

Graficul unei funcții de fiabilitate

1. 𝑅 𝑡 este o funcție continuă în timp, pentru orice 𝑡 ≥ 0

2. 𝑅 0 = 1.
3. lim 𝑅 𝑡 = 0.
𝑡→∞

11
3.2. Funcția de fiabilitate. Funcția de defectare

Probabilitatea ca un sistem să se defecteze într-un interval de timp [𝑎, 𝑏] se poate calcula folosind
una dintre următoarele formule:

𝑃 𝑎 ≤ 𝑇 ≤ 𝑏 = 𝐹 𝑏 − 𝐹(𝑎)

𝑃 𝑎 ≤ 𝑇 ≤ 𝑏 = 𝑅 𝑎 − 𝑅(𝑏)

𝑃 𝑎 ≤ 𝑇 ≤ 𝑏 = න 𝑓(𝑡)𝑑𝑡
𝑎

12
3.3 Caracteristici numerice ale fiabilității

Valoarea medie a timpului de funcționare fără defectare, deci a variabilei aleatoare T, este:
∞
𝑀 𝑇 = ‫׬‬0 𝑡𝑓(𝑡)𝑑𝑡

În teoria fiabilității pentru valoarea medie a variabilei T se folosește notația MTTF (Mean Time To
Failure) :
∞

𝑀𝑇𝑇𝐹 = න 𝑡𝑓(𝑡)𝑑𝑡
0
Media timpului de funcționare exprimata cu ajutorul funcției de fiabilitate:

𝑀𝑇𝑇𝐹 = න 𝑅(𝑡)𝑑𝑡
0
13
3.3 Caracteristici numerice ale fiabilității

Obs: Interpretarea valorii medii în teoria fiabilității

Interpretarea valorii medii 𝑀(𝑇) a variabilei aleatoare T în teoria fiabilității sistemelor trebuie făcută
în funcție de natura sistemului.

 Dacă sistemul este fără reînnoire: 𝑀(𝑇) reprezintă media timpului de funcționare până la
defectarea unică a sistemului (MTTF - Mean Time To Failure).

 La sistemele cu reînnoire, 𝑀(𝑇) se poate referi fie la intervalul de timp scurs de la pornire până la
prima defectare, fie la oricare alt interval care începe o dată cu punerea în funcțiune a sistemului și
se încheie cu defectarea lui.

• MTTFF - Mean Time To First Failure

• MTBF - Mean Time Between Failures

14
3.3 Caracteristici numerice ale fiabilității

Alte caracteristici numerice ale fiabilității sunt mediana și modul asociate v.a T.

Mediana variabilei aleatoare T reprezintă timpul median de defectare:

𝑅 𝑡𝑚𝑒𝑑 = 0.5

Modul variabilei aleatoare T reprezintă timpul de defectare cel mai probabil de a fi observat:
𝑓 𝑡𝑚𝑜𝑑 = max 𝑓(𝑡)
0≤𝑡<∞

Cuantila timpului de funcționare:

𝐹 𝑡𝛼 = 𝛼

15
3.3 Caracteristici numerice ale fiabilității

Dispersia variabilei aleatoare T este, conform definiției:

∞ ∞

𝐷2 𝑇 = න 𝑡 − 𝑚 2 𝑓 𝑡 𝑑𝑡 = න 𝑡 2 𝑓 𝑡 𝑑𝑡 − 𝑚2
0 0

Dispersia se poate exprima cu ajutorul fiabilității prin formula:

∞

𝐷2 𝑇 = 2 න 𝑡𝑅 𝑡 𝑑𝑡 − 𝑚2
0

În locul dispersiei se folosește de multe ori abaterea medie pătratică, deoarece se măsoară în
aceleași unități de măsură ca și valorile variabilei T:

𝜎=𝐷 𝑇 = 𝐷2 𝑇

16
3.4 Funcția risc de defectare

Funcția risc instantaneu de defectare sau hazard de defectare, notată ℎ 𝑡 :

−𝑅′ 𝑡 𝑓(𝑡)
ℎ 𝑡 = =
𝑅(𝑡) 𝑅(𝑡)
Integrând relația anterioară pe intervalul 0, 𝑡 se obține:
𝑡 𝑡
−𝑅′
𝑢
න 𝑑𝑢 = − න ℎ(𝑢)𝑑𝑢
𝑅(𝑢)
0 0
𝑡

𝑅 𝑡 = 𝑒𝑥𝑝 − න ℎ(𝑢)𝑑𝑢
0

17
3.5 Fiabilitatea condiționată

Prin fiabilitate condiționată de momentul 𝑡0 , notată 𝑅(𝑡⎹ 𝑡0 ), se înțelege proprietatea ca sistemul

să funcționeze în intervalul de timp 𝑡0 , 𝑡0 + 𝑡 , 𝑡 > 0, dacă a funcționat fără defectare până la
momentul 𝑡0 .
𝑡0 +𝑡
𝑅(𝑡0 + 𝑡)
𝑅 𝑡⎹ 𝑡0 = = 𝑒𝑥𝑝 − න ℎ(𝑢)𝑑𝑢
𝑅(𝑡0 )
𝑡0

18
3.6 Limitele indicatorilor de fiabilitate

 În mod curent, fiabilitatea produselor este exprimată prin indicatorul ℎ(𝑡) (𝑥 10−6 ℎ1 ) sau prin
MTTB (y ore).
 Dacă se cunoaşte şi legea de distribuţie 𝑓(𝑡), atunci se pot determina şi ceilalţi indicatori de
fiabilitate.
Totdeauna, pentru un anumit timp de misiune t:
- R(t) <1
- ℎ(𝑡) ≠ 0
Obs: Nu există produs care să prezinte ℎ(𝑡) = 0 şi 𝑅 𝑡 = 1

 Fiabilitate superioară: materiale şi tehnologii perfecţionate, studii şi încercări aprofundate şi

îndelungate, în final costuri mai ridicate. De aceea trebuie corelat nivelul de fiabilitate cu cerinţele
tehnico-economice.
19
3.7 Tipuri de fiabilitate

În funcţie de modul de determinare, fiabilitatea poate fi de trei feluri:

- Fiabilitate previzională: calcul matematic utilizand datele proiectului şi fiabilitatea cunoscută a

elementelor

- Fiabilitate experimentală: măsurători şi încercări de laborator, pe mai multe exemplare identice

puse în funcţiune

- Fiabilitatea operaţională: urmărirea în exploatare a mai multor exemplare identice, pe o perioadă

determinată de timp

20
3.8 Încercări de fiabilitate

Condiţii de exploatare R>>S Încercare de anduranţă S=Smax<R

• S- solicitare
• R- rezistenţa produsului la solicitarea S
21
22
23