MIREL PĂUN

Comunicații de date
Îndrumar de proiect

Editura
NAUTICA
 CUPRINS

Pagina

Tema nr. 1
Implementarea unui lanț de comunicație OOK 5

Tema nr. 2
Implementarea unui lanț de comunicație BPSK 21

Tema nr. 3
Implementarea unui lanț de comunicație QPSK 35

Tema nr. 4
Implementarea unui lanț de comunicație QAM 51

Delivrabile 67

Bibliografie 69
 Tema nr. 1

1. Implementarea unui lanț de comunicație OOK

1.1. Scopul lucrării

 Implementarea și analiza unui lanț de comunicație bazat pe tehnica de modulație
digitală OOK, folosind MATLAB Simulink.

1.2. Breviar teoretic

Tehnica de modulație OOK (On-off keying) este cea mai simplă formă a tehnicii
de modulație digitală de amplitudine - ASK (Amplitude-shift keying). Așa cum reiese din
denumire, tehnica OOK reprezintă datele digitale prin prezența sau absența purtătoarei.

Figura 1.1: Forma de undă a unui semnal modulat OOK

Figura 1.2: Constelația de simboluri asociate tehnicii OOK

Un parametru important pentru caracterizarea tehnicilor de modulație este

eficienţa spectrală care indică valoarea ratei de bit care corespunde la 1 Hz de bandă folosită.
Pentru modulaţia OOK (ASK în general) limita superioară teoretică este 1 bit/s/Hz. Valorile
reale se situează între 0.65 şi 0.8 bit/s/Hz.
5
 Tema nr. 1

În prezent, tehnica de modulație OOK este folosită foarte rar, datorită sensibilității
mari la perturbații, preferându-se tehnici de modulație mai robuste.

1.3. Realizarea proiectului

Aparatura necesară

 Calculator pe care este instalat programul MATLAB 2014 împreună cu mediul

de simulare grafică Simulink și bibliotecile adiționale Signal Processing
Toolbox, Comunications System Toolbox, DSP System Toolbox și RF Toolbox.

Procedura

1. În programul MATLAB Simulink se realizează un lanț de comunicație OOK, compus din

emițător, canal de comunicație și receptor coerent (coerent = folosește pentru demodulare
o replică generată local a purtătoarei semnalului modulat), conform schemei din figura 1.3.

Din fereastra Simulink Library Browser se aduc în fișierul de lucru (prin drag-and-drop)
următoarele blocuri:

a. Din biblioteca Simulink –> Discrete blocul Zero-Order Hold;

b. Din biblioteca Simulink –> Logic and Bit Operations blocul Relational
Operator;

c. Din biblioteca Simulink –> Math Operations blocurile Product, Real-Imag

to Complex și Gain;

d. Din biblioteca Simulink –> Signal Routing blocul Mux;

e. Din biblioteca Simulink –> Sinks blocul Scope;

f. Din biblioteca Simulink –> Sources blocurile Constant și Sine Wave;

g. Din biblioteca Communications System Toolbox –> Comm Filters blocul

Ideal Rectangular Pulse Filter.

h. Din biblioteca Communications System Toolbox –> Channels blocul

AWGN Channel;

i. Din biblioteca Communications System Toolbox –> Comm Sinks blocurile

Constellation Diagram și Discrete-Time Eye Diagram Scope.

6
 Tema nr. 1

j. Din biblioteca DSP System Toolbox –> Filtering –> Filter

Implementations blocul Analog Filter Design;

k. Din biblioteca DSP System Toolbox –> Signal Management –> Buffers
blocurile Buffer și Unbuffer;

l. Din biblioteca DSP System Toolbox –> Signal Operations blocurile

Upsample și Downsample;

m. Din biblioteca DSP System Toolbox –> Sinks blocurile Spectrum Analyzer
și Display;

(Blocurile se pot căuta după nume folosind funcția search).

7
 Tema nr. 1

Figura 1.3: Lanț de comunicație OOK

8
 Tema nr. 1

2. Blocurile din schema anterioară se configurează în felul următor:

Blocul Constant:

Blocul Ideal Rectangular Pulse Filter:

9
 Tema nr. 1

Blocul Sine Wave1 și identic Sine Wave2:

10
 Tema nr. 1

Blocul Product1 și identic Product2:

Blocul AWGN Channel:

11
 Tema nr. 1

Blocul Analog Filter Design:

Blocul Gain:

12
 Tema nr. 1

Blocul Zero-Order Hold:

Blocul Downsample:

13
 Tema nr. 1

Blocul Constant3:

Blocul Relational Operator:

14
 Tema nr. 1

Blocul Buffer:

Blocul Discrete-Time Eye Diagram Scope1 și similar Discrete-Time Eye

Diagram Scope2:

15
 Tema nr. 1

Blocurile Constellation Diagram1 și similar Constellation Diagram2 se

configurează accesând meniul View –> Configuration Properties din fereastra care se deschide
efectuând dublu-clic stânga pe bloc:

Celelalte blocuri se lasă în configurațiile implicite.

3. Se setează timpul de rulare al simulării la durata de 21 de secunde și se rulează simularea.

- Se analizează formele de undă și spectrele semnalelor în diferite puncte ale sistemului

de comunicație.

- Se compară secvența obținută la ieșirea receptorului (Display) cu secvența de date

modulatoare folosită la emisie (secvența din blocul Constant).

- Se analizează efectul modificării raportului semnal-zgomot al semnalului, modificând

parametrul Es/N0 (Energie de simbol / Densitate spectrală de putere a zgomotului) al
blocului AWGN Channel.

- Se analizează efectul desincronizării oscilatorului local din receptor prin introducerea

unui defazaj față de semnalul recepționat, respectiv a unei deviații de frecvență (prin
modificarea parametrului Phase, respectiv Frequency aferent blocului Sine Wave2).

- Se analizează efectul asupra demodulării cauzat de modificarea momentului de

eșantionare a datelor prin modificarea parametrului Sample Offset corespunzător
blocului Downsample, vizualizându-se totodată efectul asupra constelației de
simboluri de la recepție prin setarea la aceeași valoare a parametrului Offset (Samples)
corespunzător blocului Constellation Diagram2.

16
 Tema nr. 1

Funcționarea sistemului

Blocul Constant generează secvența de biți de date sub forma unui vector (cadru) de
20 de elemente, perioada de eșantionare a cadrului fiind 20s. Mai departe, cadrul este prelucrat
de blocul Unbuffer care efectuează conversia paralel - serie a cadrului, furnizând la ieșirea sa bit
cu bit elementele cadrului, perioada de bit fiind de 1s (perioada de eșantionare a cadrului /
numărul de elemente ale cadrului). Se obține astfel un semnal de date cu perioada de 1 secundă
și 1 eșantion / simbol. În continuare se obține un semnal codat NRZ unipolar prin aplicarea unei
filtrări dreptunghiulare, filtrul efectuând și supra-eșantionarea cu factorul 100. Acest semnal,
numit semnal în banda de bază, se mixează (operația matematică produs) cu purtătoarea
(semnalul sinusoidal generat de blocul Sine Wave1 care în practică este implementat de un
oscilator). La ieșirea mixerului (blocul Product1) se obține semnalul modulat OOK în banda de
trecere (în cazul de față centrat pe frecvența purtătoare de 10 Hz, deci cu pulsația de 2∙π∙10
rad/s).
Pentru simularea efectelor propagării pe canal se utilizează blocul AWGN Channel,
care simulează un canal al cărui singur efect asupra semnalului este însumarea unui zgomot alb
gaussian peste acesta (Additive White Gaussian Noise – AWGN). Zgomotul este numit alb
deoarece are densitatea spectrală de putere constantă la toate frecvențele, prin analogie cu lumina
albă care are densitate spectrală de putere constantă pentru toate lungimile de undă din spectrul
vizibil. De asemenea, zgomotul este gaussian deoarece valorile acestuia la orice moment de timp
au o distribuție gaussiană. Acest tip de zgomot, gaussian, este folosit ca referință pentru
modelarea surselor de perturbații în comunicații deoarece, conform Teoremei Limită Centrale,
suprapunerea unui număr foarte mare de surse de semnal aleator cu o distribuție oarecare,
niciuna nefiind dominantă, generează un semnal echivalent cu distribuție gaussiană. Pentru a
calcula puterea zgomotului pe care îl va genera pentru a obține un anumit raport semnal-zgomot
fixat, blocul AWGN Channel are nevoie de puterea medie a semnalului util. În cazul semnalului
OOK din laborator, semnalul este reprezentat de o succesiune de perioade cu semnal sinusoidal
cu amplitudinea de 1V care alternează cu perioade fără semnal, probabilitatea de apariție a
acestora fiind egală, astfel încât puterea medie a semnalului este egală cu jumătate din puterea
2
1 𝐴𝑒𝑓 1 𝐴2 1 𝐴2
din perioadele cu semnal, adică = 2 = , unde A este amplitudinea semnalului
2 𝑅 2 2 𝑅 2 2𝑅
sinusoidal, Aef valoarea efectivă iar R este rezistența de test. Pentru R = 1 Ω și A = 1V puterea
medie este de 0.25 W. Perioada de simbol este egală cu perioada de bit, 1s, deoarece în cazul
modulației OOK un simbol conține un bit.
Semnalul ajunge apoi la receptorul care implementează un demodulator coerent.
Acesta mixează semnalul recepționat cu o replică a purtătoarei acestuia generată local de blocul
Sine Wave2, în urma acestei operații rezultând o componentă de joasă frecvență, utilă, care este
o replică scalată a semnalului de date din banda de bază pe baza căreia se va obține secvența de
date dorită, precum și o replică a semnalului modulat centrată pe dublul frecvenței purtătoarei,
nedorită. În continuare, prin filtrarea trece-jos a acestui semnal se păstrează doar componenta
utilă de joasă frecvență eliminându-se componenta nedorită de pe dublul frecvenței purtătoare.
Mai departe semnalul obținut este amplificat de blocul Gain cu amplificarea 2 pentru
compensarea înjumătățirii amplitudinii datorate demodulării, apoi discretizat în timp de blocul
Zero-Order Hold cu frecvența de eșantionare de 100 Hz și apoi decimat cu factorul 100 pentru
a se obține un singur eșantion / simbol. Tot cu ajutorul blocului Downsample care efectuează
17
 Tema nr. 1

decimarea se poate configura și momentul de eșantionare a semnalului de date recuperat. Mai

departe semnalul este introdus în comparatorul care furnizează la ieșire valoarea 1 în cazul
depășirii pragului de decizie care este egal cu 0.5, respectiv 0 în caz contrar. Valoarea pragului
este aleasă ca fiind jumătate din suma valorilor de la ieșirea demodulatorului pentru un 0 din
secvența de date, respectiv un 1. Acest mod de calcul al valorii pragului este utilizat pentru cazul
în care cele două valori ale datelor sunt echiprobabile. În caz contrar, se utilizează o formulă care
ține seama de probabilitățile de apariție ale celor două valori, astfel încât să se reducă
probabilitatea de recepționare greșită a valorii cu probabilitate de apariție mai mare, fapt ce
conduce la o rata a erorii de bit mai redusă (deci o calitate mai bună a comunicației). Mai departe
eșantioanele sunt stocate într-o memorie tampon (buffer) și apoi afișate, la umplerea acestuia, de
blocul Display. Așa cum s-a menționat, prin configurarea întârzierii decimatorului se poate regla
momentul de eșantionare (testare) a semnalului de date demodulat, astfel încât să se reducă
probabilitatea de eroare. Probabilitatea de eroare este minimă atunci când nivelele de semnal
demodulat asociate celor două valori ale datelor sunt cel mai depărtate în momentul eșantionării.
Pentru determinarea momentului optim de eșantionare se analizează Diagrama Ochi de la
recepție și se alege punctul în care deschiderea ochiului este maximă.

Exerciții

1) Determinați banda (considerată jumătate din lărgimea lobului principal al

spectrului) ocupată de semnalul modulat OOK.

2) Demonstrați funcționarea demodulatorului determinând analitic expresia

matematică în domeniul timp a semnalului obținut la ieșirea acestuia, știind că în
cazul ideal (canalul nu introduce perturbații și atenuări) semnalul la intrarea
receptorului (ieșirea canalului) are expresia s(t) = a(t) ∙ sin(ωp ∙ t), unde a(t) este
secvența de date a(t)∈{0, 1} iar ωp este pulsația (frecvența unghiulară,
2∙π∙frecvența) purtătoarei. Filtrul trece-jos este presupus ideal, la fel și oscilatorul
local).

3) Înlocuiți mixerul (blocul Product2) și oscilatorul local (blocul Sine Wave2) cu un

bloc Saturation (din biblioteca Simulink –> Discontinuities) configurat ca în
figura 1.4, care simulează efectul unei diode ideale. Se obține astfel un
demodulator necoerent, numit și receptor simplă detecție. Analizați funcționarea
acestuia. Este recuperată corect secvența de date? Creșteți raportul semnal-zgomot
până la demodularea corectă.

18
 Tema nr. 1

Figura 1.4: Configurarea blocului Saturation

19
20
 Tema nr. 2

2. Implementarea unui lanț de comunicație BPSK

2.1. Scopul lucrării

 Implementarea și analiza unui lanț de comunicație bazat pe tehnica de modulație
digitală BPSK, folosind MATLAB Simulink.

2.2. Breviar teoretic

Tehnica de modulație BPSK (Binary Phase-shift keying sau 2-PSK) este cea mai
simplă formă a tehnicii de modulație digitală de fază - PSK (Phase-shift keying). Așa cum reiese
din denumire, BPSK este o tehnică de modulație digitală de fază în cadrul căreia faza semnalului
modulat poate lua doar două valori, acestea codând cele două simboluri ale constelației asociate
tehnicii, justificând astfel denumirea de modulație binară (Binary PSK).
Practic, semnalul BPSK este un semnal sinusoidal care are salturi de fază de 1800
ori de câte ori semnalul de date realizează o trecere de la 1 la 0 sau invers. Echivalent, se poate
considera că pentru biţii egali cu 1 se asignează semnalul s1(t) = cos(2πfct) iar pentru biţii egali
cu 0 semnalul s2(t) = - s1(t).
Banda ocupată este aceeaşi ca şi în cazul modulației ASK, cele două tehnici de
modulație având aceeași eficiență spectrală. Limita superioară teoretică este de 1 bit/s/Hz iar
valorile reale se situează între 0.65 şi 0.8 bit/s/Hz.

Figura 2.1: Forma de undă a unui semnal modulat BPSK

Figura 2.2: Constelația de simboluri asociate tehnicii BPSK

21
 Tema nr. 2

Fiind o tehnică de modulație cu anvelopă constantă, emițătorul care o

implementează nu necesită un amplificator de putere liniar, astfel încât se pot utiliza
amplificatoare care lucrează în clase neliniare, caracterizate printr-o mare eficiență energetică,
lucru foarte benefic în cazul echipamentelor mobile, alimentate de la baterii.

Deoarece în situația în care canalul de comunicație introduce un defazaj arbitrar în

semnal receptorul nu mai este capabil să efectueze corespondența corectă între simbolurile
recepționate și date, cel mai adesea datele sunt codate diferențial anterior modulării BPSK,
această tehnică fiind numită DPSK (Differential Phase-shift keying).

Figura 2.3: Structura și tabelul de adevăr asociat unui codor diferențial

Datele a(t) sunt aplicate la intrarea unei porți XOR logic împreună cu ieșirea
acesteia întârziată cu un interval de tact, obținându-se astfel secvența de date codată diferențial
d(t) care este aplicată apoi modulatorului BPSK. Se observă că, folosind această metodă de
codare, semnalul d(t) depinde nu numai de valoarea instantanee a datelor ci și de valoarea
anterioară a acestora: astfel, dacă a(t)=1, d(t) își schimbă valoarea pe când dacă a(t)=0 valoarea
lui d(t) rămâne neschimbată, deci valoarea datelor este codată în diferența dintre două semnale
transmise, de unde și numele de codare diferențială.

Demodularea coerentă a semnalului codat diferențial se face similar cu cea a

semnalelor BPSK necodate, cu deosebirea că, după translația în banda de bază, datele trebuiesc
decodate pentru a obține șirul de date original folosind un decodor de tipul celui din figura 2.4.

Figura 2.4: Structura unui decodor diferențial

Pe lângă demodularea coerentă, singura posibilă în cazul semnalelor modulate

BPSK, semnalele DPSK pot fi demodulate și necoerent, folosind scheme mai simple decât cele
coerente, dar acceptând o degradare a ratei erorii de bit.

2.3.Desfășurarea lucrării

Aparatura necesară

 Calculator și programele indicate în Tema 1.

22
 Tema nr. 2

Procedura

1. În programul MATLAB Simulink se realizează un lanț de comunicație BPSK, compus din

emițător, canal de comunicație și receptor coerent, conform schemei din figura 2.5.

Figura 2.5: Lanț de comunicație BPSK

23
 Tema nr. 2

2. Blocurile se găsesc în bibliotecile indicate în Tema 1. Acestea se configurează în felul

următor:

Blocul Constant:

Blocul Product1 și identic Product2:

24
 Tema nr. 2

Blocurile Constant1 și Constant2:

Blocul Ideal Rectangular Pulse Filter:

25
 Tema nr. 2

Blocul Sine Wave1 și identic Sine Wave2:

26
 Tema nr. 2

Blocul AWGN Channel:

Blocul Analog Filter Design:

27
 Tema nr. 2

Blocul Gain:

Blocul Zero-Order Hold:

28
 Tema nr. 2

Blocul Downsample:

Blocul Relational Operator:

29
 Tema nr. 2

Blocul Buffer:

Blocul Discrete-Time Eye Diagram Scope1 și similar Discrete-Time Eye

Diagram Scope2:

30
 Tema nr. 2

Blocul Constellation Diagram1 și similar Constellation Diagram2:

Celelalte blocuri se lasă în configurațiile implicite.

3. Se setează timpul de rulare al simulării la durata de 21 de secunde și se rulează simularea.

- Se analizează formele de undă și spectrele semnalelor în diferite puncte ale sistemului

de comunicație.

- Se compară secvența obținută la ieșirea receptorului (Display) cu secvența de date

modulatoare folosită la emisie (secvența din blocul Constant).

- Se analizează efectul modificării raportului semnal-zgomot al semnalului, modificând

parametrul Es/N0 (Energie de simbol / Densitate spectrală de putere a zgomotului) al
blocului AWGN Channel.

- Se analizează efectul desincronizării oscilatorului local din receptor prin introducerea

unui defazaj față de semnalul recepționat, respectiv a unei deviații de frecvență (prin
modificarea parametrului Phase, respectiv Frequency aferent blocului Sine Wave2).

- Se analizează efectul asupra demodulării cauzat de modificarea momentului de

eșantionare a datelor prin modificarea parametrului Sample Offset corespunzător
blocului Downsample, vizualizându-se totodată efectul asupra constelației de
simboluri de la recepție prin setarea la aceeași valoare a parametrului Offset (Samples)
corespunzător blocului Constellation Diagram2.
31
 Tema nr. 2

Funcționarea sistemului

Blocul Constant generează secvența de biți de date sub forma unui vector (cadru) de
20 de elemente, perioada de eșantionare a cadrului fiind 20s. Mai departe, cadrul este prelucrat
de blocul Unbuffer care efectuează conversia paralel - serie a cadrului, furnizând la ieșirea sa bit
cu bit elementele cadrului, perioada de bit fiind de 1s (perioada de eșantionare a cadrului /
numărul de elemente ale cadrului). Se obține astfel un semnal de date cu perioada de 1 secundă
și 1 eșantion / simbol. În continuare se obține un semnal codat NRZ bipolar prin scăderea
constantei 0.5 și înmulțirea cu 2 a valorilor obținute, apoi prin aplicarea unei filtrări
dreptunghiulare, filtrul efectuând și supra-eșantionarea cu factorul 100. Acest semnal, numit
semnal în banda de bază, se mixează (operația matematică produs) cu purtătoarea (semnalul
sinusoidal generat de blocul Sine Wave1 care în practică este implementat de un oscilator). La
ieșirea mixerului (blocul Product1) se obține semnalul modulat BPSK în banda de trecere (în
cazul de față centrat pe frecvența purtătoare de 10 Hz, deci cu pulsația de 2∙π∙10 rad/s).
Pentru simularea efectelor propagării pe canal se utilizează blocul AWGN Channel,
care simulează un canal al cărui singur efect asupra semnalului este însumarea unui zgomot alb
gaussian peste acesta (Additive White Gaussian Noise – AWGN). Zgomotul este numit alb
deoarece are densitatea spectrală de putere constantă la toate frecvențele, prin analogie cu lumina
albă care are densitate spectrală de putere constantă pentru toate lungimile de undă din spectrul
vizibil. De asemenea, zgomotul este gaussian deoarece valorile acestuia la orice moment de timp
au o distribuție gaussiană. Acest tip de zgomot, gaussian, este folosit ca referință pentru
modelarea surselor de perturbații în comunicații deoarece, conform Teoremei Limită Centrale,
suprapunerea unui număr foarte mare de surse de semnal aleator cu o distribuție oarecare,
niciuna nefiind dominantă, generează un semnal echivalent cu distribuție gaussiană. Pentru a
calcula puterea zgomotului pe care îl va genera pentru a obține un anumit raport semnal-zgomot
fixat, blocul AWGN Channel are nevoie de puterea medie a semnalului util. În cazul semnalului
BPSK din laborator, acesta este sinusoidal cu amplitudinea constantă de 1V, astfel încât puterea
𝐴2𝑒𝑓 𝐴2 𝐴2
medie este egală cu = 2 = , unde A este amplitudinea semnalului sinusoidal, Aef
𝑅 2 𝑅 2𝑅
valoarea efectivă a acestuia iar R este rezistența de test. Pentru R = 1 Ω și A = 1V puterea medie
este de 0.5 W. Perioada de simbol este egală cu perioada de bit, 1s, deoarece în cazul modulației
BPSK un simbol conține un bit.
Semnalul ajunge apoi la receptorul care implementează un demodulator coerent.
Acesta mixează semnalul recepționat cu o replică a purtătoarei acestuia generată local de blocul
Sine Wave2, în urma acestei operații rezultând o componentă de joasă frecvență, utilă, care este
o replică scalată a semnalului de date din banda de bază pe baza căreia se va obține secvența de
date dorită, precum și o replică a semnalului modulat centrată pe dublul frecvenței purtătoarei,
nedorită. În continuare, prin filtrarea trece-jos a acestui semnal se păstrează doar componenta
utilă de joasă frecvență eliminându-se componenta nedorită de pe dublul frecvenței purtătoare.
Mai departe semnalul obținut este amplificat cu amplificarea 2 pentru a se compensa
înjumătățirea amplitudinii cauzată de demodulare, apoi discretizat în timp de blocul Zero-Order
Hold cu frecvența de eșantionare de 100 Hz și apoi decimat cu factorul 100 pentru a se obține un
singur eșantion / simbol. Tot cu ajutorul blocului Downsample care efectuează decimarea se
poate configura și momentul de eșantionare a semnalului de date recuperat. Mai departe
32
 Tema nr. 2

semnalul este introdus în comparatorul care furnizează la ieșire valoarea 1 în cazul depășirii
pragului de decizie egal cu 0, respectiv 0 în caz contrar. Valoarea pragului este aleasă ca fiind
jumătate din suma valorilor de la ieșirea demodulatorului pentru un 0 din secvența de date,
respectiv un 1. Acest mod de calcul al valorii pragului este utilizat pentru cazul în care cele două
valori ale datelor sunt echiprobabile. În caz contrar, se utilizează o formulă care ține seama de
probabilitățile de apariție ale celor două valori, astfel încât să se reducă probabilitatea de recepție
eronată a valorii cu probabilitatea de apariție mai mare, fapt ce conduce la obținerea unei rate a
erorii de bit mai reduse (deci o calitate mai bună a comunicației). Mai departe eșantioanele sunt
stocate într-o memorie tampon (buffer) și apoi afișate, la umplerea acesteia, de blocul Display.
Prin configurarea întârzierii decimatorului se poate regla momentul de eșantionare (testare) a
semnalului de date demodulat, astfel încât să se reducă probabilitatea de eroare. Probabilitatea de
eroare este minimă atunci când nivelele de semnal asociate celor două valori ale datelor sunt cel
mai depărtate în momentul eșantionării. Pentru determinarea momentului optim de eșantionare
se analizează Diagrama Ochi de la recepție și se alege punctul în care deschiderea ochiului este
maximă.

Exerciții

1) Determinați banda (considerată jumătate din lărgimea lobului principal al

spectrului) ocupată de semnalul modulat BPSK.

2) Demonstrați funcționarea demodulatorului determinând analitic expresia

matematică în domeniul timp a semnalului obținut la ieșirea acestuia, știind că în
cazul ideal (canalul nu introduce perturbații și atenuări) semnalul la intrarea
receptorului (ieșirea canalului) are expresia s(t) = b(t) ∙ sin(ωp ∙ t), unde b(t) este
secvența de date codată bipolar b(t)∈{-1, 1} iar ωp este pulsația (frecvența
unghiulară, 2∙π∙frecvența) purtătoarei. Filtrul trece-jos este presupus ideal, la fel și
oscilatorul local).

3) Adaugați în schema sistemului din figura 2.5 codorul și decodorul diferențial din
figurile 2.3 și 2.4. Testați acum efectele modificării parametrului Phase al
blocului Sine Wave2 asupra demodulării. Ce constatați?

33
34
 Tema nr. 3

3. Implementarea unui lanț de comunicație QPSK

3.1. Scopul lucrării

 Implementarea și analiza unui lanț de comunicație bazat pe tehnica de modulație
digitală QPSK, folosind MATLAB Simulink.

3.2. Breviar teoretic

QPSK (Quadrature Phase-shift keying sau 4-PSK) este o tehnică de modulație
digitală de fază a cărei constelație de simboluri conține 4 elemente. Fiecare simbol codează 2 biți
(2 = log2(M), unde M este numărul de simboluri din constelația tehnicii de modulație, numit și
ordin sau rang al modulației; pentru QPSK M=4).

Semnalul modulat QPSK poate fi considerat însumarea a două semnale BPSK ale
căror purtătoare au aceeași frecvență dar sunt defazate cu 900 între ele, fiind astfel numite
purtătoare în cuadratură. Se utilizează purtătoare în cuadratură deoarece sinusoidele în
cuadratură sunt ortogonale, fapt pentru care datele modulate pe acestea pot fi recuperate
independent la recepție, fără să se amestece.
Acest mod de tratare a semnalului QPSK stă la baza celei mai comune variante de
implementare practică a modulatorului QPSK, varianta utilizată în această lucrare de laborator.
Practic, fluxul de date de intrare este divizat în două fluxuri cu rata de bit înjumătățită față cea de
intrare, care modulează folosind tehnica BPSK cele două purtătoare aflate în cuadratură,
denumite componentele I (In-phase) și Q (in-Quadrature), semnalele rezultate fiind însumate
pentru a genera semnalul final modulat QPSK.
Deoarece rata de bit a celor două fluxuri rezultate este jumătate din rata inițială,
iar banda ocupată de semnalul modulat BPSK este proporțională cu rata de bit, cele două
semnale modulate în cuadratură ocupă jumătate din banda pe care ar fi ocupat-o semnalul inițial.
În urma însumării celor două semnale, însumarea fiind o operație liniară, banda ocupată de
semnalul sumă va fi aceeași cu cea ocupată de fiecare din componentele însumate, rezultând
avantajul pe care îl aduce tehnica QPSK față de BPSK, și anume eficiența spectrală dublă.
Astfel, un semnal modulat QPSK ocupă jumătate din banda necesară semnalului BPSK pentru
aceeași rată de bit a datelor modulatoare.

Expresia generală a semnalului modulat QPSK în banda de trecere este:

𝜋
sn(t) = A cos( 2πfct + (2n-1) 4 )
unde n = 1, 2, 3, 4 este indicele simbolului emis.

35
 Tema nr. 3

Formele de undă în domeniul timp și constelația de simboluri asociate tehnicii de

modulație QPSK sunt cele din figurile 3.1 și 3.2.

Figura 3.1: Forma de undă a unui semnal modulat QPSK

Figura 3.2: Constelația de simboluri asociate tehnicii QPSK

În figurile 3.3 și 3.4 se prezintă schemele de principiu ale unui modulator,

respectiv demodulator QPSK:

Figura 3.3: Schema de principiu a modulatorului QPSK descris anterior

36
 Tema nr. 3

Figura 3.4: Schema de principiu a demodulatorului QPSK

Semnalul QPSK este identic cu semnalul 4-QAM.

Rata de eroare de bit, exprimată ca numărul de biți eronați raportat la numărul

total de biți transmiși, este aceeași ca și pentru BPSK.

Similar tehnicii BPSK, defazajele introduse de canal pot determina erori la

recepție, soluția constând tot în utilizarea codării diferențiale a datelor înainte de aplicarea
modulației.

Tehnica de modulație QPSK și variantele sale Offset-QPSK și Differential-QPSK

sunt utilizate în standardul WiFi, televiziunea digitală, telefonia mobilă și Bluetooth.

3.3.Desfășurarea lucrării

Aparatura necesară

 Calculator și programele indicate în laboratorul 1.

Procedura

1. În programul MATLAB Simulink se realizează un lanț de comunicație QPSK, compus din

emițător, canal de comunicație și receptor coerent, conform schemei din figura 3.5.

Pe lângă blocurile din laboratorul precedent se utilizează și următoarele:

a. Din biblioteca Communications System Toolbox –> Sequence Operations

blocurile Interlacer și Deinterlacer.

37
 Tema nr. 3

Figura 3.5: Lanț de comunicație QPSK

38
 Tema nr. 3

2. Blocurile din schema anterioară se configurează în felul următor:

Blocul Constant:

Blocul Constant1 (identic Constant3):

39
 Tema nr. 3

Blocul Constant2 (identic Constant4):

Blocul Ideal Rectangular Pulse Filter1 (identic 2):

40
 Tema nr. 3

Blocul Sine Wave1 (identic Sine Wave3):

41
 Tema nr. 3

Blocul Sine Wave2 (identic Sine Wave4):

42
 Tema nr. 3

Blocul Product3 (identic Product4, 5 și 6):

Blocul AWGN Channel:

43
 Tema nr. 3

Blocul Analog Filter Design1 (identic 2):

Blocul Gain1 (identic 2):

44
 Tema nr. 3

Blocul Zero-Order Hold1 (identic 2):

Blocul Downsample1 (identic 2):

45
 Tema nr. 3

Blocul Relational Operator1 (identic 2):

Blocul Buffer1 (identic 2):

46
 Tema nr. 3

Blocul Discrete-Time Eye Diagram Scope1 (identic 2):

Blocul Constellation Diagram1 (identic 2):

47
 Tema nr. 3

Celelalte blocuri se lasă în configurațiile implicite.

3. Se setează timpul de rulare al simulării la durata de 22 de secunde și se rulează simularea.

- Se analizează formele de undă și spectrele semnalelor în diferite puncte ale sistemului

de comunicație.

- Se compară secvența obținută la ieșirea receptorului (Display) cu secvența de date

modulatoare folosită la emisie (secvența din blocul Constant).

- Se analizează efectul modificării raportului semnal-zgomot al semnalului, modificând

parametrul Es/N0 (Energie de simbol / Densitate spectrală de putere a zgomotului) al
blocului AWGN Channel.

- Se analizează efectul desincronizării oscilatoarelor locale din receptor prin introducerea

unui defazaj față de semnalul recepționat, același pentru ambele oscilatoare de la
recepție, respectiv a unei deviații de frecvență (prin modificarea parametrului Phase,
respectiv Frequency aferent blocurilor Sine Wave3 și 4).

- Se analizează efectul dezechilibrului între căile I și Q (în fază și în cuadratură) ale

demodulatorului prin modificarea defazajului de 900 dintre oscilatoarele sale, apoi prin
modificarea amplitudinilor semnalelor celor două oscilatoare locale (blocurile Sine
Wave3 și 4) în jurul valorii 1.

- Se analizează efectul cauzat asupra demodulării de modificarea momentului de

eșantionare a datelor prin reglarea parametrului Sample Offset corespunzător blocurilor
Downsample1 și 2, vizualizându-se totodată efectul asupra constelației de simboluri de
la recepție prin setarea la aceeași valoare a parametrului Offset (Samples)
corespunzător blocului Constellation Diagram2.

Funcționarea sistemului

Blocul Constant generează secvența de biți de date sub forma unui vector (cadru) de
20 de elemente, perioada de eșantionare a cadrului fiind 10s. Secvența de date este apoi divizată
de blocul Deinterlacer în două secvențe, una formată din biții cu indicele impar, adică primul,
al treilea, al cinciea etc., iar cea de-a doua secvență din biții cu indice par. Mai departe, fiecare
dintre cele două secvențe cu rată egală cu jumătate din rata secvenței inițiale sunt prelucrate
similar procedurii pentru implementarea modulației BPSK, deoarece fiecare dintre cele două căi,
cea în fază și cea în cuadratură, funcționează ca un modulator BPSK. S-a ales utilizarea unui
factor de supra-eșantionare a semnalelor din banda de bază egal cu 100. Cele două oscilatoare
(blocurile Sine Wave1 și 2) sunt configurate pentru a genera două sinusoide în cuadratură
(defazate cu 900). Semnalele de pe cele două căi sunt apoi însumate de blocul Add, rezultând
astfel semnalul modulat QPSK.

48
 Tema nr. 3

Pentru simularea efectelor propagării pe canal se utilizează blocul AWGN Channel,

care simulează un canal al cărui singur efect asupra semnalului este însumarea unui zgomot alb
gaussian peste acesta (Additive White Gaussian Noise – AWGN). Zgomotul este numit alb
deoarece are densitatea spectrală de putere constantă la toate frecvențele, prin analogie cu lumina
albă care are densitate spectrală de putere constantă pentru toate lungimile de undă din spectrul
vizibil. De asemenea, zgomotul este gaussian deoarece valorile acestuia la orice moment de timp
au o distribuție gaussiană. Acest tip de zgomot, gaussian, este folosit ca referință pentru
modelarea surselor de perturbații în comunicații deoarece, conform Teoremei Limită Centrale,
suprapunerea unui număr foarte mare de surse de semnal aleator cu o distribuție oarecare,
niciuna nefiind dominantă, generează un semnal echivalent cu distribuție gaussiană. Pentru a
calcula puterea zgomotului pe care îl va genera pentru a obține un anumit raport semnal-zgomot
fixat, blocul AWGN Channel are nevoie de puterea medie a semnalului util. În cazul semnalului
QPSK din laborator acesta este sinusoidal cu amplitudinea constantă de 12 + 12 V= 2V (se
calculează folosind teorema lui Pitagora deoarece cele sunt două sinusoide sunt în cuadratură,
𝐴2𝑒𝑓 𝐴2 𝐴2
ambele cu amplitudinea de 1V), astfel încât puterea medie este egală cu = 2 = , unde
𝑅 2 𝑅 2𝑅
A este amplitudinea semnalului sinusoidal, Aef valoarea efectivă a acestuia iar R este rezistența
de test. Pentru R = 1 Ω și A = 2V puterea medie este de 1 W. Perioada de simbol este egală cu
2 perioade de bit, 2 x 0.5s = 1s, deoarece un simbol QPSK este format din 2 biți, iar perioada
unui bit este de 0.5s (20 biți / 10s în parametrii blocului Constant)
Semnalul ajunge apoi la receptorul care implementează un demodulator coerent.
Acesta mixează semnalul recepționat cu replici ale celor două purtătoare utilizate la emisie, în
urma acestei operații rezultând două semnale corespunzătoare celor două căi, I și Q, formate
fiecare dintr-o componentă de joasă frecvență, utilă, care este o replică scalată a semnalului de
date din banda de bază pe baza căreia se va obține secvența de date recuperată, precum și o
replică a semnalului modulat de pe calea respectivă centrată pe dublul frecvenței purtătoarei,
nedorită. În continuare prelucrarea fiecărei căi este similară celei pentru BPSK. Prin filtrarea
trece-jos a semnalelor obținute anterior se păstrează doar componentele utile de joasă frecvență,
eliminându-se componentele nedorite de pe dublul frecvenței purtătoare. Mai departe semnalele
obținute pentru fiecare cale sunt amplificate cu amplificarea 2, pentru a compensa înjumătățirea
amplitudinii datorată demodulării, apoi discretizate în timp de blocurile Zero-Order Hold1 și 2
cu frecvența de eșantionare de 100 Hz și apoi decimate cu factorul 100 pentru a se obține un
singur eșantion / simbol. Tot cu ajutorul blocului Downsample care efectuează decimarea se
poate configura și momentul de eșantionare a semnalelor de date recuperate. Mai departe
semnalele de pe fiecare cale sunt introduse în comparatorul care furnizează la ieșire valoarea 1 în
cazul depășirii pragului de decizie egal cu 0, respectiv 0 în caz contrar. Valoarea pragului este
aleasă ca fiind jumătate din suma valorilor corespunzătoare lui 0 și 1 din secvența de date. Acest
mod de calcul al valorii pragului este utilizat pentru cazul în care cele două valori ale datelor sunt
echiprobabile. În caz contrar, se utilizează o formulă care ține seama de probabilitățile de apariție
ale celor două valori, astfel încât să se reducă probabilitatea de recepție eronată a valorii cu
probabilitate de apariție mai mare, fapt ce conduce la obținerea unei rate a erorii de bit mai
reduse (deci o calitate mai bună a comunicației). Mai departe eșantioanele sunt stocate în două
memorii tampon (buffer) și apoi, la umplerea acestora, cele două secvențe de date parțiale,
corespunzătoare căilor I și Q, sunt întrețesute de blocul Interlacer pentru a se reface secvența

49
 Tema nr. 3

inițială și apoi afișate de blocul Display. Prin configurarea întârzierii decimatorului se poate
regla momentul de eșantionare (testare) a semnalelor de date demodulate, astfel încât să se
reducă probabilitatea de eroare. Probabilitatea de eroare este minimă atunci când nivelele de
semnal asociate celor două valori ale datelor sunt cel mai depărtate în momentul eșantionării.
Pentru determinarea momentului optim de eșantionare se analizează Diagrama Ochi de la
recepție și se alege punctul în care deschiderea ochiului este maximă.

Exerciții

1) Determinați banda (considerată jumătate din lărgimea lobului principal al

spectrului) ocupată de semnalul modulat QPSK.

2) Înlocuiți filtrele de formare a impulsurilor de la emisie cu filtre de tip cosinus

ridicat cu factorul de roll-off 0.2. Ce efecte observați?

50
 Tema nr. 4

4. Implementarea unui lanț de comunicație QAM

4.1. Scopul lucrării

 Implementarea și analiza unui lanț de comunicație bazat pe tehnica de modulație
digitală QAM, folosind MATLAB Simulink.

4.2. Breviar teoretic

Termenul QAM (Quadrature Amplitude Modulation) desemnează două tehnici de
modulație în cuadratură, una analogică și una digitală. Semnalul modulat QAM se obține prin
însumarea a două purtătoare sinusoidale în cuadratură (defazate cu 900) modulate în amplitudine
folosind tehnica AM (Amplitude Modulation) pentru varianta analogică, respectiv ASK
(Amplitude-shift Keying) pentru varianta digitală. Din punct de vedere matematic, semnalul
rezultat din acest proces este modulat atât în amplitudine cât și în fază, având deci modulație
mixtă.
Tehnica QAM permite obținerea celor mai mari valori ale eficienței spectrale
comparativ cu celelalte tehnici de modulație, fiind astfel preferată în majoritatea aplicațiilor care
necesită viteze mari de transfer al datelor.

Deoarece semnalul modulat QAM are amplitudine variabilă, echipamentul de

emisie necesită utilizarea unui amplificator de putere liniar și implicit ineficient din punct de
vedere energetic, acesta fiind un dezavantaj al tehnicii QAM. De asemenea, pentru funcționarea
corectă, și echipamentul de recepție trebuie să fie foarte liniar.

Expresia generală a semnalului modulat QAM de ordin M în banda de trecere

este:

sn(t) = An cos( 2πfct + 𝜃𝑛 )

unde n = 1, 2, 3, ... M este indicele simbolului emis.

Prin creșterea ordinului M al modulației se obține creșterea eficienței spectrale în

detrimentul imunității la perturbații, deoarece, pentru aceeași putere medie de emisie, creșterea
ordinului modulației, adică creșterea numărului de simboluri din constelația tehnicii, atrage după
sine scăderea distanței dintre acestea (îngrămădirea simbolurilor), astfel încât nivele tot mai
reduse ale perturbațiilor devin suficiente pentru a produce confundarea simbolurilor.

Valorile lui M (numărul de simboluri din constelație) cele mai utilizate în practică
sunt 4, 16, 64, 256, 512 și 1024, fiecare simbol codând k=log2(M) biți, eficiența spectrală fiind
51
 Tema nr. 4

de k ori mai mare decât cea corespunzătoare tehnicilor BPSK și ASK. Rata de simbol este,
evident, rata de bit / k.

Figurile 4.1 și 4.2 conțin formele de undă și constelațiile de simboluri

corespunzătoare tehnicii 16-QAM.

Figura 4.1: Forma de undă a unui semnal modulat 16-QAM

Figura 4.2: Constelația de simboluri asociate tehnicii 16-QAM

52
 Tema nr. 4

În figurile 4.3 și 4.4 se prezintă schemele de principiu ale unui modulator,

respectiv demodulator QAM:

Figura 4.3: Schema de principiu a unui modulator QAM

Figura 4.4: Schema de principiu a unui demodulator QAM

4.3.Desfășurarea lucrării

Aparatura necesară

 Calculator și programele indicate în Tema 1.

Procedura

1. În programul MATLAB Simulink se realizează un lanț de comunicație QAM, compus din

emițător, canal de comunicație și receptor coerent, conform schemei din figura 4.5.

Pe lângă blocurile folosite în laboratoarele precedente se utilizează și următoarele:

a. Din biblioteca Communications System Toolbox –> Comm Sources –>

Random Data Sources blocul Random Integer Generator;

b. Din biblioteca Communications System Toolbox –> Modulation –> Digital

Baseband Modulation –> AM blocurile Rectangular QAM Modulator
Baseband și Rectangular QAM Demodulator Baseband;

c. Din biblioteca Communications System Toolbox –> Comm Sinks –> blocul
Error Rate Calculation.
53
 Tema nr. 4

Figura 4.5: Lanț de comunicație QAM

54
 Tema nr. 4

2. Blocurile din schema anterioară se configurează în felul următor:

Blocul Random Integer Generator:

Blocul Rectangular QAM Modulator Baseband:

55
 Tema nr. 4

Blocul Ideal Rectangular Pulse Filter1:

Blocul Product1 (identic Product2, 3 și 4):

56
 Tema nr. 4

Blocul Sine Wave1 (identic Sine Wave3):

57
 Tema nr. 4

Blocul Sine Wave2 (identic Sine Wave4):

58
 Tema nr. 4

Blocul AWGN Channel:

Blocul Analog Filter Design1 (identic 2):

59
 Tema nr. 4

Blocul Gain1 (identic 2):

Blocul Downsample:

60
 Tema nr. 4

Blocul Zero-Order Hold1 (identic 2):

Blocul Rectangular QAM Demodulator Baseband:

61
 Tema nr. 4

Blocul Error Rate Calculation:

62
 Tema nr. 4

Blocul Discrete-Time Eye Diagram Scope1 (identic 2):

Blocul Constellation Diagram1 (identic 2):

63
 Tema nr. 4

Celelalte blocuri se lasă în configurațiile implicite.

3. Se setează timpul de rulare al simulării la durata de 160 de secunde și se rulează simularea.

- Se analizează formele de undă și spectrele semnalelor în diferite puncte ale sistemului

de comunicație.

- Se analizează efectul modificării raportului semnal-zgomot al semnalului, modificând

parametrul Es/N0 (Energie de simbol / Densitate spectrală de putere a zgomotului) al
blocului AWGN Channel asupra ratei de eroare de simbol (Număr de simboluri
eronate / Număr total de simboluri transmise) indicată de blocul Display.

- Se analizează efectul desincronizării oscilatoarelor locale din receptor prin introducerea

unui defazaj față de semnalul recepționat, același pentru ambele oscilatoare de la
recepție, respectiv a unei deviații de frecvență (prin modificarea parametrului Phase,
respectiv Frequency aferent blocurilor Sine Wave3 și 4).

- Se analizează efectul dezechilibrului între căile I și Q (în fază și în cuadratură) ale

demodulatorului prin modificarea defazajului de 900 dintre oscilatoarele sale, apoi prin
modificarea amplitudinilor semnalelor celor două oscilatoare locale (blocurile Sine
Wave3 și 4) în jurul valorii 1.

- Se analizează efectul asupra demodulării cauzat de modificarea momentului de

eșantionare a datelor prin modificarea parametrului Sample Offset corespunzător
blocului Downsample, vizualizându-se totodată efectul asupra constelației de
simboluri de la recepție prin setarea la aceeași valoare a parametrului Offset (Samples)
corespunzător blocului Constellation Diagram2.

- Se analizează efectul modificării tipului filtrelor utilizate în receptor, din Butterworth

în Bessel. (Filtrul Bessel are cea mai liniară variație a fazei cu frecvența, fapt ce
conduce la minimizarea distorsiunilor liniare de fază asupra semnalului prelucrat).

- Se analizează variația ratei de eroare de simbol cu creșterea ordinului modulației,

testându-se sistemul pentru M=64 și 256, păstrând aceeași valoare a perioadei de
simbol, a puterii medii emise și a raportului Es/N0.

Funcționarea sistemului

Blocul Random Integer Generator generează secvența modulatoare de date

aleatoare. Datele iau valori de la 0 la M-1, unde M este ordinul modulației (în cazul din laborator
M=16). Reprezentarea în binar a acestor valori este secvența de biți aferentă unui simbol. S-a
preferat reprezentarea zecimală în locul secvențelor de date binare din laboratoarele anterioare
deoarece facilitează operațiile de configurare a blocurilor și oferă o reprezentare compactă a
datelor, secvențele binare aferente în cazul ordinelor de modulație mari fiind extrem de lungi.
64
 Tema nr. 4

Perioada datelor este setată la valoarea de 1s. Datele generate sunt aplicate modulatorului QAM,
care utilizează o constelație de simboluri rectangulară (sub formă de dreptunghi) și codarea tip
Gray (acest tip de codare face ca simbolurile vecine să difere prin valoarea unui singur bit,
micșorând în acest fel probabilitatea de eroare de bit, deoarece prin confundarea unui simbol cu
simbolul vecin nu se greșește decât un bit). Se setează valoarea puterii medii a semnalului
generat de modulator în banda de bază la valoarea de 1W. Semnalul complex din banda de bază
obținut la ieșirea modulatorului (partea reală este componenta I, partea imaginară este
componenta Q) este apoi filtrat cu ajutorul filtrului de formare rectangular care efectuează și
supra-eșantionarea cu factorul 100. Mai departe, semnalul rezultat este separat în cele două
componente constituente de către blocul Complex to Real-Imag, apoi cele două componente
modulează cele două purtătoare aflate în cuadratură, semnalele rezultate fiind însumate pentru a
forma semnalul final modulat QAM.
Pentru simularea efectelor propagării pe canal se utilizează blocul AWGN Channel,
care simulează un canal al cărui singur efect asupra semnalului este însumarea unui zgomot alb
gaussian peste acesta (Additive White Gaussian Noise – AWGN). Zgomotul este numit alb
deoarece are densitatea spectrală de putere constantă la toate frecvențele, prin analogie cu lumina
albă care are densitate spectrală de putere constantă pentru toate lungimile de undă din spectrul
vizibil. De asemenea, zgomotul este gaussian deoarece valorile acestuia la orice moment de timp
au o distribuție gaussiană. Acest tip de zgomot, gaussian, este folosit ca referință pentru
modelarea surselor de perturbații în comunicații deoarece, conform Teoremei Limită Centrale,
suprapunerea unui număr foarte mare de surse de semnal aleator cu o distribuție oarecare,
niciuna nefiind dominantă, generează un semnal echivalent cu distribuție gaussiană. Pentru a
calcula puterea zgomotului pe care îl va genera pentru a obține un anumit raport semnal-zgomot
fixat, blocul AWGN Channel are nevoie de puterea medie a semnalului util. Conform setării
efectuate în modulatorul QAM puterea medie a semnalului modulat în banda de bază este de
1W, ceea ce va determina obținerea unui semnal cu puterea medie de 0.5W în banda de trecere
pentru configurația din laborator. Înjumătățirea puterii este datorată faptului că, în configurația
dată, amplitudinea semnalelor din banda de trecere este identică cu cea din banda de bază, cu
diferența că în banda de trecere se utilizează semnale sinusoidale, în timp ce în banda de bază se
utilizau impulsuri dreptunghiulare cu lungimea egală cu perioada de simbol, astfel că puterea
este proporțională cu jumătate din pătratul amplitudinii (valoarea efectivă a sinusoidei la pătrat),
spre deosebire de pătratul amplitudinii, cum este cazul impulsurilor dreptunghiulare din banda de
bază.
Semnalul ajunge apoi la receptorul care implementează un demodulator coerent.
Acesta mixează semnalul recepționat cu replici ale celor două purtătoare utilizate la emisie, în
urma acestei operații rezultând două semnale corespunzătoare celor două căi, I și Q, formate
fiecare dintr-o componentă de joasă frecvență, utilă, care este o replică scalată a semnalului de
date din banda de bază pe baza căreia se va obține secvența de date dorită, precum și o replică a
semnalului modulat de pe calea respectivă centrată pe dublul frecvenței purtătoarei, nedorită.
Prin filtrarea trece-jos a semnalelor obținute anterior se păstrează doar componentele utile de
joasă frecvență, eliminându-se componentele nedorite de pe dublul frecvenței purtătoare. Mai
departe semnalele obținute pentru fiecare cale sunt amplificate (înmulțite cu 2) pentru a se
compensa înjumătățirea amplitudinii cauzată de demodulare, apoi discretizate în timp de
blocurile Zero-Order Hold1 și 2 cu frecvența de eșantionare de 100 Hz, reprezentate sub forma
unui semnal complex cu ajutorul blocului Real-Imag to Complex și apoi decimate cu factorul
65
 Tema nr. 4

100 pentru a se obține un singur eșantion / simbol. Tot cu ajutorul blocului Downsample care
efectuează decimarea se poate configura și momentul de eșantionare a semnalelor de date
recuperate. Mai departe semnalele sunt introduse în blocul de demodulare, configurat ca dualul
modulatorului utilizat la emisie, iar secvența de simboluri rezultată la ieșirea sa este comparată
automat cu secvența utilizată la emisie cu ajutorul blocului de calcul al erorii de simbol, Error
Rate Calculation, rezultatul comparației fiind afișat de blocul Display sub forma Ratei de
Eroare de Simbol (Symbol Error Rate – SER), a numărului de simboluri eronate și a numărului
total de simboluri transmise. Probabilitatea de eroare este minimă atunci când nivelele de semnal
asociate valorilor simbolurilor sunt cel mai depărtate în momentul eșantionării. Pentru
determinarea momentului optim de eșantionare se analizează Diagrama Ochi de la recepție și se
alege punctul în care deschiderea ochiului este maximă.

Exerciții

1) Determinați banda (considerată jumătate din lărgimea lobului principal al

spectrului) ocupată de semnalul modulat 16-QAM.

2) Înlocuiți filtrul de formare dreptunghiular de la emisie cu un filtru de tip cosinus

ridicat cu factorul de roll-off 0.2. Ce efecte observați?

66
 Delivrabile

La finalizarea proiectului se va trimite pe adresa miricip@gmail.com o arhivă zip cu

denumirea “Numele_studentului-Grupa-ProiectCD” care va conține:

- un referat (realizat în Word) care va cuprinde noțiuni teoretice privitoare la

tehnica de modulație utilizată, schemele bloc implementate, capturi de ecran cu
funcționarea acestora (formele de undă și spectrele din diferite puncte ale lanțului de
comunicație implementat) și rezolvările exercițiilor aferente temei.

-fișierul/fișierele Simulink realizate.

67
68
 Bibliografie

1. Ion Marghescu, Sisteme și echipamente de emisie recepție - Note de curs, Universitatea

POLITEHNICA din București

2. Simona Halunga-Fratu, Octavian Fratu, Simularea sistemelor de transmisiune analogice

și digitale folosind mediul MATLAB / Simulink, Matrix Rom, București, 2004

3. Tony Rouphael, RF and Digital Signal Processing for Software-Defined Radio, Newnes,
2008

4. Walter Tuttlebee, Software Defined Radio - Enabling Technologies, John Wiley & Sons,
New York, 2002

5. Paul Young, Electronic Communication Circuits, Prentice Hall 2004

69