1.Structura, clasificarea și funcțiile sistemelor de comunicații.

C1
Structura :

- Echipamentul de emisie
- Echipamentul de receptive
- Canalul de comunicatie, respective mediul de transmisie a informatiei intre emitator si receptor

Clasificare:

- Dupa mediul de transmisie (canalul de transmisie)

- Dupa tipul semnalului
- Dupa tipul sistemului de comunicare
- Dupa tipul informatiei transmise
- Dupa arhitectura
- Dupa apicatii

Functii:
- Modularea semnalelor
- Multiplexarea in sistemele de comunicatii

2.Descrieți etapele prelucrării sistemelor de comunicații cu modulația impulsurilor în cod

(PCM).
I. Conversia analog-digitala
- esantionarea semnalelor telefonice
- cuiantizarea uniforma
- cuantizarea neuniforma
- codarea
- multiplexarea in timp
II. Conversia digital-analogica
- demultiplexarea
- decodarea
- demodularea semnalului PAM

3.Parametrii modulației purtătoarei sinusoidale cu semnale discrete.

4. Modulația ASK(modulația cu salt de amplitudine).Relații analitice.Structuri de
echipamente de emisie și de recepție
Modulatia de amplitudine cu un semnal discret devine o modulatie cu salt de amplitudine (ASK –
“amplitude shift keying”).

Semnalul rezultat are expresia urmatoare:

Trebuie remarcat faptul aa intre secventa modulatoare si purtatoarea de radiofrecventa nu este necesara
nici o sincronizare. Schema de principiu a unui modulator OOK este data in figura 4.3 si contine un
generator G care furnizeaza semnalul armonic de frecventa , precum si un comutator k actionat de
secventa binara modulatoare. Pentru k in pozitia a se obtine semnal armonic de amplitudine U p, iar
pentru k in pozitia b la iesire apare nivelul zero (absenta semnalului purtator).
 Demodularea semnalului OOK se poate efectua in mmod similar cu demodularea semnalelor
obisnuite cu modulatie de amplitudine.

Pentru estimare benzii de frecventa ocupate de un semnal OOK sunt necesare cateva consideratii
asupra semnalului modulator.

Intrucat semnalul modulat are doar doua nivele de amplitudine distincte deci m=2 rezulta ca intre
debitele celor doua senale exista egalitatea M=D

In aceste conditii banda semnalului modulat va fi egala cu dublul bezii semnalului modulator ca in
cazul semnalelor MA obisnuite.

Spectrul semnalului OOK este present in figura 4.5, iar banda ocupata de acesta este dependent
de debit prin relatia:
 Demodularea semnalului OOK, precum si a semnalului ASK in general, se poate efectua atat
asincron, prin detectie de anvelopa, cat si sincron prin multiplicarea cu purtatoarea nemodulata.
Deoarece, prin filtrare trece-jos, fronturile semnalului digital sunt alterate, la receptie, dupa demodularea
semnalului OOK, este necesara o operatie de regenerare a fronturilor.

5. Modulația FSK(modulația cu salt de frecvență).Relații analitice. Structuri de

echipamente de emisie și de recepție.
Modulatia de frecventa cu un semnal discret produce un semnal armonic cu salturi de frecventa.
Pentru o modulatie cu un semnal binar rezulta un semnal cu doua frecvemte distince pentru nivelul logic

“0” si pentru nivelul logic ‘’1’’ respectiv

In figura 6 a) si respectiv b) sunt reprezentate doua variante de semnal FSK variant fara racordare
de faza si respective variant cu racordare de faza.

Semnalul FSK in varianta fara racordare de faza are expresia analitica:

Parametrul ak , ce intervine in relatie, ia valori discrete +1 si -1 corespunzand nivelelor logice ‘’0’’ si

respective ‘’1’’ ale semnalului modulator. Se efectueaza prin urmare o modulatie de frecventa bipolara

(nivelului ‘’0” ii corespunde frecventa mai mare).

Schema de principiu a unui modulator FSK pentru varianta fara racordare de faza este cea din

figura 4.7.

6. Modulația PSK(modulația cu salt de fază).Relații analitice. Structuri de echipamente

de emisie și de recepție.
Modulatia de faza a purtatoarei sinusoidale produsa cu un semnal discred produce un semnal cu salt de
faza PSK ("Phase Shift Keying).Un astfel de semnal este caracterizat de aparitia unei variatii bruste a fazei
purtatoarei la tranzitia de la un mement la urmatorul moment al semnalului modulat.

Modulația FSK(modulația cu salt de frecvență).Relații analitice. Structuri de echipamente de emisie și

de recepție.

Modulatia de frecventa a unei purtatoare sinusoidale cu un semnal discret produce un semnal armonic cu
salturi de frecventa (FSK-''Frequenci Shift Keying''). Pentru o modulatie cu un semnal binar rezulta un

semnal cu 2 frecvente distincte si respectiv

Parametrul ak , ce intervine in relatie , ia valori discrete+1 si -1 corespunzand nivelelor logice 0 si respectiv

1 ale semnalului modulator. Se efectueaza prin urmare o modulatie de frecventa bipolare (nivelului 0 ii
corespunde frecventa mai mare)
7.Variante ale modulației PSK, modulațiile BPSK,QPSK. Caracteristici.Structuri de
echipamente. Diagrame fazoriale.

unde parametrul ak poate lua m valori intregi cuprinse intre 0 si m-1.Cazul cel mai simplu de modulatie
este obtinut pentru m=2 , denumit PSK sau BPSK si in care parametrul ak poate fi zeru sau unu , astfel
incat relatie (4.15) devine:

Conform acesti relatii => pentru valoarea binara "0" (ak=0) semnalul BPSK este in faza cu purtatoarea , in
timp ca pentru valoarea binara "1" (ak=1) semnalul BPSk este in antifaza cu purtatoarea . La fiecare
tranzactie a semnalului modulator de la o stare la alta , in fata semnalului BPSK se produce un salt cu 180
grade.
Obtinerea unui semnal BPSK este posibila prin multiplicarea analogica a purtatoarei armonice cu o functie
operator sincrona cu secventa binara modulatoarea si care ia valoarea+1 pentru nivelul logic "0" si
valoarea -1 pentru nivelul logic "1" .Ca si in cazul FSK , se realizeaza o modulatie cu o secventa bipolara .
Schempa unui modulator BPSK este data in figura 4.15

QPSK
Cele 4 pozitii ala fazorului QPSK corespund pozitiilor a patru puncte plasate simetric pe un cerc ca in figura
4.19

Se observa faptul ca pentru codificarea pelor 4 stari consecutive s-a utilizat codul Gray.Valoarea fazei
corespunzatoare unui moment "i" de pinde numai de faza referintei si de saltul de faza generat de
informatia binara prin relatia :

Schema bloc a unui modulator QPSK este perentata in figura 4.20

Secventa binara avand un debit D este separata in cele doua secventa A si B cu ajutorulul unui convertor
servie/paralel notat cu CS/P.

Secventele obtinute sunt transofrmate din semnale unipolare in semnale bipolare de convertor CU/B si
apoi filtrate trece-jos pentru limitarea superioara a spectrului.

8.Modulații digitale QAM, OFDM, COFDM. Relații analitice. Structuri de echipamente .

QAM:

Cele doua semnale purtatoare de informatie moduleaza anvelopa unor semnale in cuadratura ,de tip
sinus , respectiv cosinus , iar prin sumarea semnalelor se obtine QAM.

Schema bloc este prezentata in figura 1 .Relatia analitica care defineste semnalul QAM este urmatoarea:
OFDM:

La emitator semnalui QFDM este realizat in domeniul frecventa si transpus in domeniul timp prin
Transformata Inversa Frourier discreta sau rapida (IDFT sau IFFT) , dupa conversia serie /paralel a
semnalului , obtinandu-se cele n subpurtatoare.
Sistemele OFDm pot sa fie adapate pentru diferite medii de transmisie si sa se bazeze pe resursele
disponibile. Printre parametri sunt cuprinsi :dimensiunile FFT ,distanta intre subpurtatoare , modulatia ,
codarea , puterea pe subpurtatoare.

Caracteristicile modulatiei OFDM sunt:

Semnalele purtatoare sunt sinusoidate:

Fiecarei subpurtatoare ii corespunde o linie spectrala in domeniul frecventa:

Informatia este continuta in amplitudinea si in faza subpurtatoarei.

Avantajele oferite de modulatia OFDM si COFDM sunt:

-eficienta spectrala ridicata;

-rezistenta la interferente in radiofrecventa ridicata;

-distorsiuni mici in conditii de propagare multipas(pe trasee multiple).

O rezistenta suplimentara la interferente o ofera modulatia COFDM ( Coded Orthogonal Frequency

Division multiplexing), prin utilizarea unor coduri corectoare de erori (ciclice).

Un avantaj importat al sistemului consta in faptul ca poate asigura interoperabilitatea intre sisteme
bazate pe OFDM :WLAN (IEEE 802.11) ,WMAN (IEEE 802.16), WRAN (IEEE 802.22), WPAN (IEEE
802.15.3.a) UMTS LTE.

9.1 Accesul multiplu în sistemele de comunicații. Caracteristici si parametrii.

Se stie, ca un sistem de comunicatii consta din echipamentele de emisie/receptie, banda de frecventil
alocata, timpul de lucru disponibil etc. Se poate spune ca odata realizat un astfel de sistem s-a constituit o
resursa de comunicatie. Interesul este ca aceasta resursa sa fie utilizata cat mai efficient, iar solutia consta
in a permite cat mai multor utilizatori sa aiba acces la resursa de comunicatie.

Aceasta se realizeaza printr-o serie de tehnici cunoscute sub denumirea de tehnici de multiplexare-acces
multiplu. Se folosepe aceasta denumire deoarece ambele notiuni se refera la folosirea in comun a resursei
de comunicatie de catre mai multi utilizatori, fara a se perturba reciproc, prezentand o serie de elemente
comune dar si cateva diferente nesemnificative.

9.2 Accesul multiplu cu diviziune în frecvență FDMA. Caracteristici și parametrii.

Acces multiplu cu diviziune in frecventa (FDMA-Frequenci Division multiple Acces)-banda de frecventa
totala disponibila este impartita in subbenzi de frecventa care sunt alocate fiecarui utilizator.

Principalele caracteristici ale sistemelor FDMA sunt :

- fiecare canal FDMA este folosit la un moment dat de un singur utilizator ;

- daca utilizatorului caruia i s-a alocat canalul nu utilizeaza la un moment dat canalul, acesta nu poate fi
alocat altui utilizator pentru a permite cresterea capacitatii sistemului si pentru eficientizarea acestuia ;

- este necesar un control riguros al puterii emise de statia fiecarui utilizator ;

- pentru realizarea transmisiilor duplex sunt necesare doua canale separate sau doua frecvente diferite,
preum si echipamentele aferente(echipamente de emisie/receptie §i duplexoare) ;

-nu sunt sisteme flexibile, nu au posibilitatea de a adapta capacitatea canalului la debite variabile ;

- costurile implementArii sistemelor sunt mai man decat cele ale sistemelor TDMA ;

- echipamentele sunt mai complexe (neesita folosirea echipamentelor de comutare a antenei- ,

duplexoare, a filtrelor de bandA la receptie etc).

10. Accesul multiplu în sistemele de comunicații. Accesul multiplu cu diviziune în timp

TDMA. Caracteristici și parametri. Avantaje și dezavantaje comparativ cu FDMA.
Acces multiplu cu diviziune in timp (TDMA-Time Division Multiple Acces)-timpul disponibil de lucru se
imparte in segmente temporale care sunt alocate periodic utilizatorului.

Principalele caracteristici ale sistemelor TDMA sunt :

 folosirea unei singure frecvente purtatoare, respectiv a unei singure benzi de frecventa pentru toti
utilizatorii, fiecaruia alocandui-se un interval de timp din cadrul de timp. Numarul de intervale temporale
ale unui cadru depinde de tehnologia de realizare, banda de frecventa alocata, de tipul de modulatie
folosit, etc.
 folosirea de catre utilizatori a unor intervale de timp diferite pentru emisie si pentru receptie ( nu este
necesara folosirea duplexoarelor in modul TDD, iar in modul FDD se poate folosi un simplu
comutator emisie/receptie) ;
 sistemul este flexibil si dinamic, putand furniza rate de bit variabile. Cresterea ratei de
bit poate fi implementata atribuind unui utilizator mai multe intervale de transmisie, deci se poate
modifica cantitatea de date transmisa in functie de necesitatile utilizatorilor.
 este relativ simplu de implementat fata de sistemul FDMA ;
 spre deosebire de FDMA transmisiile tuturor utilizatorilor trebuie sa fie sincronizate cu precizie
in sistem. Din acest motiv trebuie trimisa pe langa infonnatia utila si o cantitate insemnata de informatie
suplimentara pentru realizarea sincronizarii corespunzatoare.
 transmisia nefiind realizata in mod continuu, ci in pachete, in cazul comunicatiilor mobile,
consumul bateriei statiei mobile va fi mai redus utilizatorul transmitand doar pe durata intervalului
de timp alocat.Transferul convorbirii de la o statie de baza la o alta (handover) este usurat de faptul ca
transmisia se face discontinuu. Statia mobila in momentele de inactivitate poate ss efectueze masuratori
pentru a determina statia de baza situata cel mai aproape.
-pretul de cost pentru implementarea sistemului poate fi scazut datorita faptului ca sistemele TDMA se pot realiza
complet intr-o tehnologie digitala (integrare pe scara larga), fara sa utilizeze elemente costisitoare cum sunt
filtrele de radiofrecventa de banda ingusta , duplexoarele etc.

Avantaje si dezavantaje comparativ cu FDMA:

-TDMA este mai usor de implementat decat FDMA;

-spre deosebire de FDMA ,la TDMA transmisille tuturor utilizatorilor trebuie sa fie sincronizate in sistem;

-costurile la sistemele si echipamentele FDMA sunt mai mari dacat cele ale sistemelor TDMA;
 Cele doua generatoare G0 si G1 furnizeaza doua semnale armonice independente, de frecvente

si respectiv . Comutatorul K, actionat de secventa digitala binara, selecteaza la iesirea

una din cele doua frecvente in functie de simbolul binar din momentul respective.

Estimarea benzii de frecventa ocupate de semnalul FSK se poate realiza conmsiderand ca acest

semnal este o suma de doua semnale OOK de frecvente diferite din care, un semnal OOK 0 corespunzand

frecventei si un semnal OOK1 corespunzand frecventei . Cele doua semnale

si rezultatul compunerii lor sunt prezente in figura 4.8.

In mod corespunzator, spectrul semnalului FSK, rezultat din compunere poate fi obtinut prin

insumarea spectrelor celor doua semnale OOK. Spectrul semanlului OOK 0 este centrat pe si are o

intindere de 1.6M iar spectrul lui OOK1 are aceeasi intindere dar e centrat pe , ca in figura 4.9.
 Deoarece purtatoarele celor doua semnale OOK, sunt decalate cu si fiecare din semnalele

OOK ocupa un interval ce depaseste frecventa purtatoarei cu cel mult 0,8M, rezulta ca banda ocupata de

semnalul FSK este:

In figura 4.10 sunt reprezentate caracteristicile spectrale pentru doua cazuri particulare de

semnale FSK, in ipoteza ca simbolurile binare ce alcatuiesc secventa modulatoare sunt echiprobabile.
 Demodularea semnalului FSK se poate realiza asincron cu ajutorul unui circuit PLL cu conditia ca

cele doua frecvente fo si f1 sa se incadreze simetric in interiorul benzii de captura a acestuia. Aceasta

conditie este impusa de saltul de frecventa ce apare la tranzitia de la un moment la alt moment,

necesitind calarea buclei pe o noua frecventa la fiecare tranzitie. Evident durata regimului tranzitoriu ce

apare dupa o tranzitie trebuie sa fie mai mica decat durata unui moment al semnalului FSK.

Semnalul FSK poate fi demodulat si prin descompunerea sa in cele doua semnale OOK. Un semnal

FSK sincron realizat dupa acest principiu este present in figura 4.12.

CURS 7-8
11. Accesul multiplu cu diviziune în cod, CDMA. Sisteme de comunicații cu spectru
împrăștiat. Proprietăți generale. Indicatori de performanță.
R: Proprietati generale:

- utilizatorii pot impArti i banda de frecventd i timpul disponibil, dar accesul fiecdrui utilizator la resursd se
face pe baza unui cod unic. Utilizatorii se disting in func;ie de cod sau de semnaturd care diferd de la un
utilizator la altul, receptorul trebuind sat recunoascd codul respectiv. Se folosesc tehnicile cu spectra
implaniat (SS- Spread Spectrum)

Indicatori de performanta:

Dintre caracteristicile sistemelor CDMA, cele mai importante sunt urmAtoarele:

1. top utilizatorii unui sistem CDMA utilizeazd aceea§i frecventd purtAtoare §i aceegi ban& de
frecvente. Penn realizarea duplexarii se poate folosi atat tehnica FDD cat §i cea TDD;

2. semnalul de date transmis trebuie modulat cu un semnal pseudoaleator de bandA largd.

3. banda de frecvente a semnalului transmis trebuie sa fie mult mai largd decat banda de frecventa a
semnalului de date

4. receptia se realizeazA numai atunci cand se face corelatia semnalului de bandd largA receptionat
cu un semnal local, generat la receptie, care trebuie sa fie identic (atat din punct de vedere al formei cat Si
al fazei instantanee) cu semnalul pseudoaleator folosit la emisie;

5. spre deosebire de TDMA §i FDMA, sistemele CDMA suportA depA§irea capaciatii de

transmisie

6. una din problemele ce poate apare in sistemele de tip CDMA este aceea a perturbarii, datoritA
faptului ca secventele de impra§tiere folosite nu sunt perfect octogonale intre ele.

7. o altd problemA ce poate sa aparA este aceea de captare de cAtre receptor a unui alt semnal dacfi
puterea acestuia este mult mai mare decat cea a semnalului dorit.

Performantele unui astfel de sistem depind in mare mAsurd de pseudoaleatorismul semnalului. Pe

de altA parte, semnalul care dicteazd legea de imprA§tiere trebuie sa fie determinst, pentru a putea fi
refacut cu exactitate la receptie. In general se folosesc drept coduri de imprA§tiere un set de secvente
periodice, cu perioada foarte mare.

12. Sisteme CDMA, cu spectru împrăștiat cu secvență directă, SSDS. Caracteristici.

Scheme de emițătoare și de receptoare.
 In cazul SS cu DS semnalul de date este modulat direct de secven;a pseudoaleatoare de bandA largd
generata de generatorul de cod pseudoaleator. Semnalul de date poate fi analog sau digital (de cele mai
multe on digital). Semnalul de cod pseudoaleator este un semnal digital periodic, cu valoare discreta in
timp §i cu valoare discretd in amplitudine. Semnalul de date este multiplicat direct cu semnalul de cod;
semnalul rezultat moduleaza o purtfitoare sinusoidald. Modula;ia poate fi de tip PSK (BPSK; QPSK;
DBPSK, MSK).,

13. Sisteme CDMA, cu spectru împrăștiat cu salt de frecvență, SSFH. Caracteristici.

Scheme de emițătoare și de receptoare.

In sistemele cu spectru distribuit cu salt de frecventa, purtAtoarea semnalului modulat de informatie

ramane constanta pe durata fiecarui segment de timp elementar al frecven;ei de cod, modificandu-se dupd
fiecare interval de timp, conform codului folosit. Schimbarea frecven;ei purtAtoare se face la momente de
timp bine determinate decise de semnalul de cod.

Valoarea frecventei este aleasa dintr-un set disponibil de 2k frecvente, situate in spectrul de
transmisie, avand hitt ele un ecart egal cu minimum dublul frecven;ei datelor. Sistemul SS-DS ocupd
intreaga bandd de frecventa atunci and transmite, in timp ce un sistem SS-FH, ocupa o portiune a benzii de
I frecventa, situata la momente diferite in locuri diferite din banda.

In medie Ind ambele sisteme transmit aceeasi putere in banda de frecvente. In aceste sisteme
secven;a de cod nu moduleazd direct purtAtoarea, ci controleazA succesiunea in timp a frecven;elor
purtatoarei, controleald salturile frecven;ei purtAtoare. Astfel, semnalul transmis apare ca o purtAtoare cu
modula;ie de date care "sare" de pe o frecventa pe alta. Sistemele SS-FH se impart in sisteme cu salt lent
(Slow Frequecy Hopping) §i cu salt rapid de frecventa (Fast Frequecy Hopping) .
Avantajele oferite de sistemele SS-FH sunt:

1. sincronizare mai simplă ca la SS-DS

2. la un moment dat la staţia de bază toţi utilizatorii recepţionaţi care utilizează frecvenţe diferite au aceeaşi
putere, îndepărtându-se efectul "departare- apropiere".

3. banda este mai largă şi se reduc interferenţele de bandă îngustă.

Dezavantaje

1. necesită sintetizoare de frecvenţă sofisticate

2. demodulare coerentă dificilă

3. banda de frecvenţă necesară fiecărui utilizator fiind mai mare se micşorează banda utilă a sistemului

14. Sisteme CDMA, cu spectru împrăștiat cu salt de timp, SSTH. Caracteristici.

Scheme de emițătoare și de receptoare.

În sistemele DS cu salt de timp TH, semnalul de date este transmis în bursturi rapide în intervale de
timp determinate de un cod atribuit utilizatorului. Axa timpului este împărţită în cadre (frames), iar fiecare
cadru este divizat în M intervale de timp
 Comparaţie intre tehnicile de modidare cu spectru împrăştiat

SS-DS Avantaje: cele mai bune performanţe de zgomot şi antibruiaj, cel mai greu de detectat
Dezavantaje: necesită un canal de bandă largă cu distorsiuni de fază minime; necesită un timp mare de
achiziţie; necesită un generator de cod rapid

SS-FH Avantaje: Cea mai bună împrăştiere a benzii de frecvenţă; pot fi programate să evite anumite
porţiuni ale spectrului; necesită un timp relativ scurt pentru achiziţie

Dezavantaje: necesită un sintetizor de frecvenţe complex; necesită corecţia erorilor

SS-TH Avantaje: O mare eficienţă a utilizării benzii; o implementare mai simplă comparativ cu
SS-FH

Dezavantaje: necesită un timp mare de achiziţie; necesită corecţia erorilor

15. Moduri de propagare a undelor electromagnetice(UEM).Împărţirea

spectrului radioelectric. Fenomene specifice propagării undelor
electromagnetice(UEM).
Undele electromagnetice se propaga prin diferite medii

• Atmosfera • Scoarta Pamantului • Spatial cosmin

Pc durata propagraii pot suferi urmatoarrle fenomene:

• Reflexie • Refractietul • Dispersie • Atenuare ,dalorita absorbtiei • Distorsionere

functie de in care se realizeara propagarea ,acemsta potate 11:

• UNDE DIDECTE (U.D) - in medii omogene izotrope avand viteza constanta si trateetorie
rectilinie
 • UNDE DE SUPRAFATA (U.S) - se propaga in imediata apropiere a suprafeici Pamantulni
,ocolănd calota sferica acesluia

• UNDE TROPOSFERICE (U.T) se propaga la distante muri. sub 1000 km daturita dispersiei
troposferice

• UNDE SPATIALE (11.1) se propaga la distante mari prin una sau mai multe reflexii in iconosfera

16.Particularitățile propagării undelor directe.

Undele directe au viteza constanta in mediile omogene izotrope si traiectorie rectilinie. Se cunosc valoarea
campului electromagnetic la emisie, inaltimea antenelor de emisie si receptive, distanta dintre emitor si
receptor, natura mediului prin care se propaga undele.

Undele milimetrice se folosesc ca unde directe in radiolegaturile cosmice, radioastronomie

Undele decimetrice si centimetrice se propaga ca unde directe folosite in comunicatii cosmice.

17. Propagarea undelor de suprafaţă. Cazul antenelor situate la distanţe mici.

In cazul undelor de suprafata se tine cont de natura si forma suprafetei terestre. Deoarece sunt apropiate
suprafata se poate considera plana
18. Propagarea undelor de suprafaţă. Cazul antenelor situate la distanţe mari

Propagarea undelor deasupra unor suprafeţe neomegene.

Intensitatea campului electric este influentata in principal de natura terenului din imediata vecinatate a
emitatorului si receptorului influenta exprimata prin componentele EA si EB

Pentru determinarea campului se folosesc relatiile:

19. Propagarea undelor troposferice.Fenomene specifice.

La propagarea prin troposfera, undele sufera fenomenul de refractie datorita caruia traiectoriile sunt curbate
 Propagare figura

Fenomene specifice:

- suprarefracție (propagare ghidata) este important in radiolocatie. Daca undele care se propaga prin ghidul
tropospheric nu pot strapunge ghidul, tintele situate in afara acestuia nu pot fi reperate.

- dispersia troposferica – poate conduce la propagarea undelor radio la distante mari. Datorita
neomogenitatilor locale ale troposferei fiecare element al neomogenitatii devine sursa secundara de radiatii,
astfel incat o parte din aceste radiatii se pot intoarce pe pamant, asigurand receptia.

- fenomen de fading (se produce la receptie) – se produce deoarece ajung unde care au parcurs trasee
diferite, deci ajung cu faze diferite

Absorbtia troposferica – se datoreaza precipitatiilor, particulelor solide, dispersiei moleculare, absorbtiei

moleculare din troposfera. Acest fenomen este pus in evidenta prin coef. de absorbtie:

20. Propagarea undelor in ionosferă. Structura ionosferei. Fenomene specifice.

Maxime de ionizare. Frecvenţa critică, frecvenţa maximă specifică diferitelor straturi
atmosferice.

Ionosfera reprezinta domeniul ionizat al atmostferei situate la inaltimi > 60Km, este formata din gaze (Az,
O, Ar, Ne, He). Ionizarea gazelor se realizeaza prin fotoionizare sau ionizare prin soc. Surse Ionizare:
-radiatii el.-mag. Ale Soarelui

-radiatiile tuturor stelelor

-meteoriti

Structura ionosfera: 4 straturi cu 4 maxime de ionizare care cresc de la un strat la altul dupa care ionizarea
scade:

-D (60-90km) exista numai ziua

-E (100-140Km) stabil, permanent

-F1 (180-240km) exista doar in zilele de vara din aprilie-octombrie

-F2 (230-300 Km) permanent, are mari variatii sezoniere si diurne

Undele sunt supuse fenomenelor de reflexive si refractive, se formeaza legaturi radio la distante foarte mari
(traiectorii curbe). Pt ca undele sa se intoarca pe Pamant trebuie sa se produca fenomenul de reflexie totala.
21.Propagarea diferitelor tipuri de unde în ionosferă.
Undele lungi UL si undele foarte lungi UFL la distante mici se propaga prin unde de suprafata si
unde ionosferice. La distante mari se propaga numai unde ionosferice ajunganad la distante mari de
reflectii succesive, intre Pamant-stratul D(ziua) si Pamanat-stratul E(noapte).Avand frecvente mici nu
patrund in ionosfera.

22. Sisteme de comunicatii de mare capacitate. Radiorelee. Functii. Structura RR

analogice. Frecventele de lucru.
Radioreleele fixe sunt folosite pentru realizarea unor legaturi stabile intre anumite puncte.

Radioreleele mobile servesc atat pentru realizarea legaturilor telefonice sau transmisiilor de date
temporare, cat mai des,pentru transmiterea semnalului de televiziune si a sunetului asociat de la cadrul
de reportaj de televiziune la statia de receptie sau la o statie a retelei de radiorelee fixe.

Linia de radioreleu este constituita dintr-o succesiune de tronsoane care, in functie de configuratia
terenului, au lungimi si orientari in spatiu diferite.

Radioreleele in prezent functioneaza in benzile de frecventa 2,4,6,7,8,11,13,15,19,23,25,28 GHz si

au tendinta sa utilizeze si benzi superioare pana la 40GHz.

23. Sisteme de comunicatii de mare capacitate. Radiorelee digitale.Caracteristici.

Structura generala. Comentarea schemelor.

24. Sisteme de comunicaţii prin sateliţi. Structura sistemului. Tipuri de sateliţi. Orbite.
Parametri.
Un sistem de comunicatii spatiale utilizat pentru transmiterea mesajelor intre 2 puncte de pe
suprafata Pamantului, se prezinta astfel:sunt doua statii de emisie-receptie de pe sol(S1 si S2), cu
antelnele A1,A2, iar Ar,Ae reprezinta antenele de receptie,respectiv emisie, ale satelitului.

Tipuri de sateliti:-activi

-pasivi

Elementele principale ale orbitei sunt:-Apogeu

-Perigeul

-Ecuator
25.Sisteme satelitare. Frecvenţe de lucru. Calculul liniei de comunicatii
Pentru radiolegaturi Pamant-Cosmos trebuie sa utilizeze gamele de frecvente care prezinta
perturbari si atenuari minime, pe baza analizarii influentelor tuturor factorilor.La alegerea frecventelor
trebuie sa se tina seamana de coordonatele geografice ale statie de sol, atenuarile si zgomotele existente
la frecventa de lucru.
26. Dotarea tehnică a sateliţilor şi a staţiilor de sol.
Staţia de sol asigură interconexiunea între sistemul de comunicaţii spaţiale şi reţeaua naţională,
de telecomunicaţii. Echipamentul ei se aseamănă cu cel al unei staţii terestre, care recepţionează un
număr mare de purtătoare şi emite un număr mic. Fiecare staţie de sol emite cel puţin o purtătoare,
capacitatea pe purtătoare este determinată de numărul de căi telefonice şi de canale de televiziune.
 Fiecare purtătoare trebuie să fie utilizată în exploatare cu destinaţii multiple. Staţia de sol recepţionează
întreg spectrul transmis de satelit, din care extrage numai anumite porţiuni din spectru care să poată fi
combinate în mod convenabil pentru a putea fi transmise mai departe în reţeaua naţională de
telecomunicaţii.
Caractersticile fundamentale ale unei staţii de sol sunt :
- puterea de emisie ;
- sensibilitatea (raportul G/T);
- lărgimea de bandă a sistemului;
- diametrul antenei;
- posibilităţile de urmărire a satelitului;
- randamentul antenei etc.
Sensibilitatea staţiei este dată de raportul G/T : G este câştigul antenei de recepţie; T –
temperatura echivalentă de zgomot.

Condiţiile particulare de lucru, specifice comunicaţiilor spaţiale, determină şi particularităţile

echipamentelor utilizate la bordul sateliţilor şi la staţiile de sol.

27. Sisteme de comunicații de bandă largă-wireless. Definiţie. Caracteristici. Clasificare.

Standarde.

Definitie:
 O conexiune de „bandă largă” este definită ca o legătură de mare capacitate, bidirecţională,
între utilizator şi reţea, oferită prin reţeaua de acces, şi care are capacitatea să susţină aplicaţii video,
interactive, cu mişcarea normală a imaginii etc.

Clasificare:

Serviciile de bandă largă pot fi împărţite în mai multe categorii, dar dintre cele mai
căutate în prezent menţionăm, aplicaţii multimedia, acces internet, VoIP, descărcări de
fişiere s.a

Din punctul de vedere al ariei acoperite, rețelele wireless se clasifică în:

 Rețele pentru acoperire interioară și de zonă personală, WPAN (Wireless Personal Area Network),
la nivelul unei locuințe, a unei întreprinderi de mici dimensiuni etc. În funcție de varianta
constructivă, de performanțe și de aplicații, rețelele se bazează pe standardele IEEE 802.15.1, IEEE
802.15.3, IEEE 802.15.4. fiecare dintre acestea dezvoltat în mai multe variante. Pe baza acestora au
fost realizate produse cunoscute comercial sub numele de Bluetooth, UWB, ZigBee. Se dezvoltă de
regulă ca rețele ad-hoc, care se configurează și se modifică în funcție de necesitățile de loc și de
moment.
 Rețele pentru acoperirea locală, WLAN (Wireless Local Area Network), dezvoltate pentru
acoperirea unor zone de mici dimensiuni, pe rază de ordinul sutelor de metri, interconectabile în
structuri de rețele mai complexe. Se bazează pe standardul IEEE 802.11 în diferite variante.
Produsele comerciale dezvoltate sunt Wi-Fi. Rețelele constituite sunt de multe ori ad-hoc . Aceste
rețele se pot interconecta în sisteme de tip mesh (rețele interconectate).
 Rețele pentru acoperire regională, WMAN (Wireless Metropolitan Area Network) și WRAN
(Wireless Regional Area Network), dezvoltate la nivelul unei localități sau a unei zone suburbane
sau rurale, cu posibilitate de dezvoltare prin interconectare. Se bazează pe standardul IEEE 802.16
în diferite variante constructive. Produsele comerciale sunt WiMAX. În varianta de bază sunt rețele
de tip celular.
Rețele cu acoperire mare, WRAN și WWAN (Wireless Wide Area Network), care asigură acoperirea
la nivelul unei regiuni de mari dimensiuni sau chiar a unei țăriStandardele dezvoltate sunt UMTS și LTE în
diferite variante. În acest caz, dezvoltarea a fost complexă, baza de pornire fiind GSM, al cărui succes la
nivel mondial a fost de necontestat.

Caracteristici ?

Standarde
 30. Sisteme de comunicații de bandă largă-wireless pentru reţele cu acoperire
interioară și de zonă personală, W PAN.

Rețele ZigBee
Tehnologia ZigBee a fost dezvoltată pentru comunicații wireless fără viteză de transmisie
mare și este destinată în special transmisiei de date cu viteză mică, LR-WPAN, în rețele de
senzori, ceea ce deschide o direcție de dezvoltare cu numeroase posibilități. Rețelele
ZigBee sunt reglementate prin standardele IEEE 802.15.4.
 Caracteristici

Echipamente
i. Echipamente cu funcţii complete, FFD(Full Function Device);
ii. Echipamente cu funcţii limitate, RFD(Reduced Function Device).

Echipamentele FFD pot să comunice cu alte echipamente FFD sau RFD, în timp ce un
echipament RFD poate comunica cu un singur echipament FFD. Implementarea unui
echipament RFD este mai simplă, folosind un buffer de 4 ÷ 8 kbit.

Echipamentele care pot comunica între ele formează o reţea de arie personală,
PAN, totdeauna identificată printr-un identificator PAN, stabilit de echipamentul care
a iniţiat reteaua PAN. În cazul cel mai simplu, echipamentele participante formează
o topologie de tip stea, de tip perechi sau de tip „arbore” (figura 2.). În reţea
echipamentele pot avea rol de: coordonator PAN (care este echipamentul ce
gestionează reţeaua, acordând adresele şi menţinând tabelele de perechi),
echipament cu funcţii complete(cu sarcini de sincronizare pentru accesul la mediu),
echipament cu funcţii limitate.
 Arhitecturi ?

29. Rețele Bluetooth. Standard IEEE 802.15.1

Bluetooth şi deci şi IEEE 802.15.1, reprezintă o specificaţie de standard deschis

pentru realizarea de conectare în radiofrecvenţă, pe distanţe scurte. Viteza standard de
transmisie, stabilită in prima variantă a specificaţiei pentru Bluetooth, este de 721 kbit/s.

Structura echipamentului

Un echipament Bluetooth complet este format din:

 Un modul de radiofrecvenţă, pentru recepţia şi transmiterea datelor.
 Un modul cu un microprocesor în banda de bază.
 O memorie.
O interfaţă către echipamentul gazdă (host).

Arhitectura sistemului

Bluetooth are o arhitectură pentru echipamente, arhitectura hard şi o arhitectură

pentru software. Diferenţa majoră dintre arhitectura de conectare radio în sisteme Bluetooth
şi arhitectura de conectare în sisteme celulare radio constă în faptul că tehnologia Bluetooth
permite realizarea de reţele dinamice ad-hoc. Diferenţa majoră dintre arhitectura de
conectare radio în sisteme Bluetooth şi arhitectura de conectare în sisteme celulare radio
constă în faptul că tehnologia Bluetooth permite realizarea de reţele dinamice ad-hoc.
Deci,in cazul sistemelor Bluetooth se pot realiza reţele ad-hoc la care, pentru a obţine
conectarea între unităţile mobile, nu este necesară o structură de reţea pe cablu. În asemenea
reţele nu există staţii de bază distincte şi nici controlori ai staţiilor de bază. În funcţionarea
reţelei nu intervin operatorii.
 Caracteristici ?

28. Sisteme de comunicații de bandă largă-wireless pentru reţele cu

acoperire interioară și de zonă personală, W PAN. Caracteristici. Standarde.

Caracteristici
Sistemele de comunicație wireless pentru distanțe mici de lucru și cu mobilitate limitată
au fost grupate în seria de standarde 802.15.x. Sistemele cuprinse în seria 802.15
standardizează reţele radio de arie personală, WPAN:
 de mici dimensiuni;
 cu acţiune la distanţe scurte;
 cu puteri reduse;
 realizabile cu costuri mici.
În cadrul seriei IEEE 802.15 sunt cuprinse trei sisteme WPAN distincte:
 802.15.1 pe baza căruia se dezvoltă reţele Bluetooth;
  802.15.3a și 802.153c, care stau la baza sistemelor UWB;
802.15.4 pentru sisteme de viteză redusă, comercial promovate ca ZigBee.

Standarde

31. Sisteme de comunicații de bandă largă-wireless pentru reţele cu acoperire

locală WLAN (Wi Fi). Standard IEEE 802.11.Variante si caracteristici.
Arhitecturi.Aplicatii.

Standardul IEEE 802.11 reglementează rețelele cu acoperirelocală cunoscute

comercial sub denumirea Wi-Fi.În decursul timpului, începând cu 1999 au fost
elaborate mai multe variante ale standardelor IEEE 802.11, dezvoltarea continuând
și în present
Protocolul pentru IEEE 802.11 a fost iniţial definit în 1997.Standardul 802.11,
în variantele a și b, a fost destinat echipamentelor şi sistemelor Wi-Fi și a fost
realizat pentru a sta la baza unor reţele radio în banda 2,4GHz, cu viteze de
transmisie de 2Mbit/s. Pe baza standardului 802.11a a fost dezvoltat standardul
602.11g. Standardele802.11a, b, g au fost în cele din urmă unificate în 2012 într-un
standard unic. Mai recent au fost dezvoltate standardele 802.11ac și
802.Standardul 802.11ac este compatibil cu 802.11n și poate fi considerat ca o
variantă îmbunătățită a acestuia din urmă.Standardul IEEE 802.11ad va asigura
transmisia cu foarte mare viteză, de cel puțin 1Gbit/s, în banda de 60GHz. O
variantă de standard IEEE 802.11 este802.11ah, în prezent în lucru. Va funcționa
cu OFDM, înbenzi fără licență, situate sub 1GHz,cu viteza de lucru de
100kbit/s,sau mai bună.Distanța de lucru propusă este de până la
1000m.Echipamentele conforme standardului 802.11acsunt destinate să
funcționeze în banda de frecvență de5GHz, și vor putea asigura, cu lărgimi de
bandă diferite ale canalului de comunicație, viteze de transmisie
Arhitectura sistemuluiElementele constitutive de bază ale unei rețele Wi-Fi
sunt:staţii de lucru, client, formate din laptopuri, PC-uri ca și alte echipamente
prevăzute cu placă radio Wi-Fi;puncte de acces;stații releu;puncte de
interconectare.

32. Sisteme de comunicații de bandă largă-wireless pentru reţele cu acoperire

metropolitană WMAN ( Wi MAX ). Standard IEEE802.16. Caracteristici.Variante.
Tipuri de arhitecturi.36.Rețele de mare acoperire LTE.Obiective .E tape de
dezvoltare.

O soluție de realizare a acoperirii de tip metropolitan, WMAN, este dată de

standardele IEEE 802.16x.Inițial specificația 802.16 a fost dezvoltată pentru rețele
de dimensiuni relativ mici, pentru utilizatori ficși, în benzi de frecvență
10÷66GHz,pentru conexiuni locale („first mile, last mile”) de bandă largă a
utilizatorilor individuali sau asociaţi. Ulterior, au fost luate în considerare și benzi de
frecvență mai mici de 10GHz. În ianuarie 2003, la domeniul de frecvenţă iniţial a
fost adăugat şi domeniul 2÷11GHz(IEEE 802.16.3), destinat pentrusisteme cu
funcţionare cu lipsavizibilitățiidirectă. În 2009, a fost republicat standardul pentru
802.16 fix, completatcu toate modificările și îmbunătățirile apărute față de
variantele anterioare, inclusiv extinderea la banda cuprinsă sub 10GHz. În paralel
au fost dezvoltate și soluții care permit mobilitatea untilzatorului. Varianta
tehnologică de sistem cu funcționare sub 10GHz a reprezentat baza pentru
dezvoltarea în cadrul Forumului WiMAXa produselor cunoscute sub acest
nume.Tehnologia WiMAX referitoare la interfața wireless, adoptată de Forumul
WiMAX, se bazează la interfețele pentru stratul fizicși cel allegăturilor de date pe
trei standarde
inițiale:WLANWLANWLANWLANWLANWLANClusterWLANClusterWLANGNCLNC
LNCFigura5Interconectarea rețelelor locale WLAN
14IEEE 802.16-2004 (sau 802.16d), cu OFDM și care oferă acces fix sau
nomadic.IEEE 802.16e-2005 (sau 802.16e), cu OFDMA și care permite acces fix
și nomadic.IEEE 802.16m, asigură un acces mobil îmbunătățit, precum și servicii
de voce, fiind inclus în grupul de sisteme bazate pe tehnologii care îndeplinesc
criteriile IMT-2000avansat(InternationalMobile Telecommunications System).IEEE
802.16m este realizat având în vedere asigurarea compatibilității cu IEEE 802.16e-
2005, iar dezvoltarea sa ținând seama de rețelele aflate în funcțiune.Standardul
802.16 a fost revizuit și completat cu caracteristici avansate la interfața wireless.
Împreună cu modificările din 2013, WiMAX poate să fie încadrat în categoria
sistemelor IMT-Avansat

Parametri de bazăStandarde IEEE 802.16 stabilesc funcționarea în două benzi

cadru, 10÷66GHz și 2÷11GHz, în care se stabilesc în mod concret benzile de
funcționare. Domeniul2÷11GHz a fost adoptat de WiMAX.WiMAX a fost dezvoltat
atât în varianta fixă cât și în cea care asigură mobilitate utilizatorului. În Europa,
pentru WiMAX fix cele mai importante benzi sunt 3,5GHz cu licență și 5,8GHz fără
licență.O bandă investigată pentru WiMAXeste cea de 2,5GHz, fiind preferată
pentru varianta mobilă. În general, benzile de frecvenţă folosite sunt cele de
2,3GHz, 2,5GHz, 3,3GHz şi 3,5GHz. Varianta evoluată WiMAX este bazată pe
OFDM, cu 2048de subpurtătoare.. Spre deosebire de OFDM, prin care utilizatorul
beneficiază de toate subpurtătoarele canalului la un moment dat, OFDMA asigură
transmisia simultană pe subpurtătoare diferite pentru mai mulţi utilizatori.
Distribuirea subpurtătoarelor are loc în funcție de necesitățile de bandă ale
utilizatorului și de posibilitățile tehnice ale sistemului.Spre deosebire de OFDM, prin
care utilizatorul beneficiază de toate subpurtătoarele canalului la un moment dat,
OFDMA asigură transmisia simultană pe subpurtătoare diferite pentru mai mulţi
utilizatori. Distribuirea subpurtătoarelor are loc în funcție de necesitățile de bandă
ale utilizatorului și de posibilitățile tehnice ale sistemului.
Arhitectura sistemului

WiMAX este un sistem de comunicație wireless care se poate dezvolta atât pe

teritorii mari, în structură de rețea celulară cât și local,Cea mai simplă arhitectură
care se dezvoltă în WiMAX este cea a unei rețele locale (Fig.6), care poate să fie
interconectată de la stația de bază către alte rețele de comunicație sau poate să
rămână ca rețea izolată.

Etapele de dezvoltare ale LTE

LTE preia rezultatele obținute în cadrul UMTS, cu o modificare esențială prin
introducerea OFDM. În prima variantă a LTE, dezvoltată sub denumirea de Ediția
8, OFDM a fost acceptată doar pentru DL, transmisia pe sensul UL fiind asigurată
încă prin SC-FDMA.Scopul dezvoltării a fost îndeplinirea condițiilor impuse de ITU-
R pentru trecerea de la rețele.digitale 3G la cele 4G.
16Aceasta înseamnă creșterea în continuare a vitezelor de transmisie pentru
utilizatori, ceea ce are drept consecință directă diversificarea și îmbunătățirea
serviciilor și a aplicațiilor.

Pentru a spori eficienţa, resursele sistemului sunt repartizate în timp real, în

conformitate cu necesităţile serviciilor, renunțându-se la atribuirea fixă a acestora.
În prima variantă, LTE a adus îmbunătățiri față de edițiile anterioare ale UMTS, dar
care îndeplinesc doar parțial condițiile impuse pentru 4G.LTE este configurat atât
cu duplexare în timp cât și cu duplexare în frecvență.Edițiile următoare au adus
fiecare îmbunătățiri ale performanțelor, astfel încât s-a constatat că Ediția 10se
încadrează complet în parametrii impuși pentru IMT-Avansatcu viteza de vârf de
1Gbit/sec.Ca și rețelele bazate pe tehnologiile UMTS sau GSM, rețelele LTE sunt
organizate în sistem celular, însă diversitatea de dimensiuni ale celulelor crește.
Structurarețelelor LTEeste eterogenă. Celulele sunt de dimensiuni diferite în funcție
de necesități, de la celule mari (macrocelule) cu laturi de mai mulți km și până la
celule de interior de ordinul zecilor de m sau chiar mai mici (picocelule și
femtocelule). Acestea se pot interconecta, folosesc resursele în comun, se
conectează la rețele exterioare de transport (de exemplu rețele pe fibră optică) și la
rețele sursă de informații (Internet) etc. Diversificarea tipurilor de celule, respectiv a
dimensiunilor acceptate de sistem, permite mărirea posibilităților de configurare a
structurilor, respectiv a arhitecturilor. De exemplu, pe lângă rețelele locale,
dezvoltate prin conceptul celular, atât de către UMTS cât și de către Wi-Fi sau
WiMAX, în conceptual promovat prin LTE, utilizatorul își poate dezvolta o rețea
proprie în locuință sau într-o întreprindere de mici dimansiuni.
Echipamenteleinterconectatepot să fie diferite (calculatoare, imprimante,
televizoare etc.), amplasate în zona de interes, ca rețea privată, conectată la o
rețea public.O caracteristică a rețelelor LTE, începând cu ediția 10, este formarea
de rețele eterogene.Un alt element remarcabil pentru LTE în forme evoluate este
asocierea purtătoarelor. Aceasta înseamnă că un utilizator poate să aibă acces la
folosirea maimultor purtătoare, ceea ce îi lărgește banda de frecvență atribuită și în
consecință îi permite transmisiicu viteză mai mareÎn concluzie se poate afirma că
dezvoltarea și perfecționarea 4G și trecerea la 5G urmărește trei mari obiective
importante, legate între ele, fiecare cu mai multe subobiective
corespunzătoare:mărirea vitezei de transmisie la utilizator,creșterea eficienței de
folosire a spectrului electromagnetic,diversificarea serviciilor și a aplicațiilor
33.Obiectivele comunicațiilor 5G și condițiile de indeplinire a acestora

Sistemele 5G, au ca obiectiv construcția unui mediu omniprezent (ubiquous environment) pentru
comunicații. Aceasta reprezintă formarea mediului de comunicație, cablat și wireless ca un sistem unitar
pentru transmisii de date, voce, video etc. combinații multimedia ale acestora, transmisii ale informațiilor
culese de senzori etc

Dezvoltarea sistemelor 5G urmărește trei mari obiective importante:

 mărirea vitezei de transmisie către utilizator,

 creșterea eficienței de folosire a spectrului de radiofrecvență,

 diversificarea serviciilor și a aplicațiilor

Toate acestea impun:

 -adaptarea dinamică la condițiile variabile ale mediului;

 -optimizarea folosirii resurselor sistemului(benzi de frecvență, energie, timp, s.a.);

 -managementul unor structuri complexe;

 -îmbunătățirea securității transmisiilor;

 -introducerea unor noi moduri de lucru, de distribuție, a lucrului în perechi, a comunicațiilor între
echipamente, a comunicațiilor de tip mașină, etc.

34.Direcțiile de dezvoltare tehnologică prevăzute pentru comunicațiile 5G.

Introducerea de benzi noi de frecvență

Accesul în partaj la spectrul de radiofrecvență

Introducerea unor forme noi de undă

Folosirea masivă a modulației și codării adaptive

Folosirea antenelor „inteligente”

Utilizarea pe scară mare a MIMO

35.Soluții prevăzute de sistemul 5G pentru interfața de radiofrecvență:

-Introducerea de benzi noi de frecvență se asigură prin redistribuirea unor benzi de frecvență la nivel
național și internațional și prin ocuparea de noi benzi, în special în domeniul undelor milimetrice, unde se
pot asigura viteze mari de transmisie și capacități mari de trafic.

- Accesul în partaj la spectru. Are ca obiectiv îmbunătățirea accesului la spectrul de radiofrecvență și se

referă la posibilitatea și la metodele prin care spectrul atribuit cu licență unor sistemele primare nu este
utilizat în anumite perioade de timp, perioade în care alte echipamente mobile l-ar putea utiliza. Pentru
aceasta este necesar să se asigure o supraveghere a folosirii spectrului prin introducerea unui server
pentru accesul la spectru, SAS, cu rolul de a stabili acele porțiuni de spectru care ar putea fi folosite de alți
utilizatori și pe ce perioadă.

- Utilizarea pe scară largă a MIMO. Introducerea MIMO permite creșterea eficacității folosirii spectrului.
Introducerea la BS a mai multor antene face posibil ca mai mulți utilizatori să folosească simultan aceeași
resursă timp-frecvență. Tehnologia MIMO a fost introdusă treptat în UMTS și preluată de LTE. Pentru
ilustrare se prezintă evoluția în LTE a MIMO cu un singur utilizator

36. Soluții prevăzute de sistemul 5G la nivelul rețelelor pentru creșterea flexibilității și a

mobilității, a gradului de acoperire cu servicii.
Flexibilitatea în rețelele 5G se poate realiza prin folosirea rețelelor definite prin software(SDR), Acestea
asigură adaptarea dinamică și rapidă a rețelelor 5G la condițiile din mediul de radiofrecvență. Aplicarea
SDR, la mărirea flexibilității rețelei , este necesară pentru rezolvarea diversității de cereri de procesare a
datelor și a informațiilor rezultate ca urmare a diversificării serviciilor și a aplicațiilor. Configurarea
flexibilă a rețelei asigură îmbunătățirea funcționării acesteia, a implementării mai simple a unor noi
servicii și scăderea costului acestora.

Conceptul de conectare se modifică, deoarece rețeaua va urmări mișcarea utilizatorului spre deosebire de
modul folosit de generațiile de comunicații mai vechi, prin care utilizatorul trebuie să-și comunice poziția
pentru a fi acceptat în rețea. În acest scop, se introduce conceptul de celule nomadice și în mișcare, create
între vehiculele care se deplasează pe diferite căi de comunicație. Managementul acestora generează
probleme de activare / dezactivare a celulelor, de estimare a traiectoriei și de optimizare a transferului de
informații, de legătura cu infrastructura fixă, în condițiile deplasării rapide a utilizatorului într-un interval
mic de timp

Creșterea gradului de acoperire se asigură prin:

 Creșterea densității rețelei

 Introducerea pe scară largă a celulelor de mici dimensiuni;

 Configurarea de rețele ultradense

 Accesul multiradio și multimod

 Introducerea rețelelor mobile Calea cea mai favorabilă de creștere a densității rețelei se realizează prin
scăderea dimensiunilor rețelei și prin sporirea numărului acestora pe unitatea de suprafață prin
tehnologia SON( rețea cu autoorganizare/Self Organising Network). Creșterea densității rețelei se face și
prin introducerea de celule cu dimensiuni mici și foarte mici, în special în condițiile mediului urban dens

37. Soluții prevăzute de sistemul 5G pentru realizarea unor servicii de calitate, cât mai
diversificate.

 -comunicarea directă între echipamente, D2D.

 dezvotarea serviciilor M2M și transmiterea eficientă a unor cantități mici de date generate de
echipamentele corespunzătoare.

 asigurarea mobilității flexibile pentru terminale.

 servicii rezultate din centrarea rețelei pe informații.

 servicii noi pentru rețelele mobile:D2D, V2V,V2I.

38. Stadiul introducerii comunicațiilor 5G în România

România se plasează alături de alte 12 state dezvoltate printre care Austria, Danemarca, Franța, Germania
și Italia care au lansat strategii 5G. A fost elaborată o strategie privind introducerea și dezvoltarea
sistemelor 5 G în România. Potrivit acestei strategii România a prevăzut ”lansarea serviciilor 5G în anul
2020 și acoperirea cu servicii 5G a tuturor centrelor urbane și a principalelor rute de transport terestru
până în anul 2025”.

Serviciile 5G există deja în România. Trei dintre marii operatori de telefonie din România au oferte
comerciale care permit transferul de date prin 5G. Acestea sunt în ordinea anunțării serviciilor 5G:
Vodafone, DIGI și Orange. Vodafone este prima rețea 5G din România ,care a început să funcționeze din
16 mai 2019 Acest operator oferă prin rețeaua proprie Supernet 5G, servicii comerciale în țară.