Simpozionul de creatie tehnica Cluj-Napoca - 2015

Amplificator U.S. cu LDMOS

BLF188XR

Valentin TARALA - YO4RLN

Bibliografie:
Website www.nxp.com
Website www.antrice.ro
Website www.w6pql.com
Website www.arduino.cc
Website www.pjrc.com
Website http://en.radzio.dxp.pl/t6963/
Website https://code.google.com/p/arduino-t6963c/
Website http://datasheets.maximintegrated.com/en/ds/DS18S20.pdf
Documentarea s-a realizat din diverse surse de informatii , in mare parte discutii purtate cu inginerii de
proiectare de la NXP care mi-au oferit o serie de informatii utile in proiectare si modul de realizare in practica
a amplificatorului.

INTRODUCERE
Foarte multi dintre noi inclina in a construi amplificatoare de putere cu tuburi electronice din mai
multe motive, cel mai des motiv invocat fiind robustetea acestora in exploatare, rezistenta acestora in cazul in
care apar diverse probleme, rezistenta la unde stationare ridicate, pretul si disponibilitatea tuburilor etc… .
Dar sa nu uitam ca acestea lucreaza cu tensiuni anodice foarte mari si foarte periculoase, constructia necesita
componente deosebite care nu mai sunt de multi ani in fabricatie, fiind de cele mai multe ori destul de greu de
procurat iar sursa de alimentare este un bloc costisitor, complicat de pus in opera si cu un randament destul
de mic. Pe langa faptul ca in general tuburile metalo-ceramice necesita o atentie sporita in exploatare,
necesita si o racire foarte buna, ne mai luand in calcul si randamentul pe care il au tuburile electronice.
Personal, in primii ani de radioamatorism am cochetat cu tuburile electronice care sincer sa fiu m-au
fascinat si mi-a placut sa realizez diverse montaje in jurul lor. Dar componentele electronice au inceput sa
evolueze si mi-am propus sa realizez un amplificator complet tranzistorizat ceea ce a fost o mare provocare,
cel putin pentru mine. Am experimentat amplificatoare cu tranzistorii MRF150 si SD2933 in jurul schemei
realizate de Helge Granberg EB104, rezultatele fiind satisfacatoare, optinand perfomante foarte bune cu
puteri variind intre 600 – 900 w, dar marea provocare a fost insa realizarea unui amplificator in jurul
tranzistorului de la NXP BLF188XR.
In realizarea a amplificatorului cu tranzistorul BLF188XR m-am lovit de o serie de probleme, principala
fiind lipsa de informatii, ceea ce m-a impins sa port mai multe discutii cu inginerii de la NXP care au fost foarte
deschisi in discutii, in unele situatii nici ei neavand raspunsuri pentru ca tranzistorii LDMOS care sunt destul de
recent lansati (in anul 2013). Dupa ce am cules destule informatii am decis ca e cazul sa trec la faza de
implementare si aici a fost o etapa destul de grea. Procurarea componentelor, s-a dovedit a fi o adevarata
provocare, s-a realizat din tari precum America, Australia, Anglia, Germania si China.
 Schema bloc

Amplificatorul a fost conceput modular fiind bine stiut faptul ca acest tip de constructie ofera o serie de
avantaje, mai ales in faza de proiectare:
1. In cazul in care s-a proiectat si/sau realizat un modul gresit, se va inlocui doar modulul respectiv.
2. Pe parcursul reglajelor un modul poate fi scos din circuit si reglat separat.
3. In cazul unui defect acesta este izolat.
4. Influenta inductiva este mult diminuata, fara a se lua masuri suplimentare.

In cele ce urmeaza am sa fac o mica descriere a fiecarui modul, ulterior urmand detalierea.
a) IN ALC
Modulul “IN ALC” are in componenta un sensor de RF care va masura amplitudinea semnalului de
intrare pe baza caruia ALC-ul transceiverului va mentine un nivel constant al puterii. Tot in componenta
acestului modul se va mai regasi si releul RX/TX de nivel mic si un prescaler DP111 care va divide cu 100
informatia ce urmeaza a fi prelucrata de C .
b) ATT
Atenuatorul este format din 5 grupe in ‘n’ cu valori de 10dB, 4db, 2db, 1dB si 3dB . Primele 4 sunt
secventiale, comandate de µC si ultiminul este fix (3dB) astfel ca in orice situatie tranzistorul va avea la
intrare o atenuare de minim 3dB. Secventierea se face aplicand un algoritm la nivel de uC bazat pe o
progresie aritmetica cu ratia 1.

c) PA
Modulul amplificator este conceput in jurul tranzistorului NXP BLF188XR, acesta este alimentat in
drene cu tensiunea de 50V si un curent de pana la 30A, prepolarizarea (Bias) se face cu o tensiune
stabilizata ajustabila, aceasta fiind strans legata de clasa de amplificare. Intrarea este realizata cu un
transformator cu raportul de 4:1 si un circuit de adaptare in grile. Iesirea este realizata intr-un mod mai
complex si are in componenta un transformator de adaptare cu raportul de 1:16 si un Balun 1:1.

d) SWR
Pentru protectie, in cazul in care unda reflectata are valori mari din varii motive (FTJ selectat gresit,
antena ne acordata, etc…), s-a intercalat intre amplificator si FTJ o punte de masura care va returna o
tensiune negativa circuitului de protectie apoi in functie de valoarea absoluta a undei reflectata va
inhiba aplificatorul.

e) FTJ
Componenta principala a acestui modul este Filtrul Trece Jos de tip Chebisev, realizat din 6 celule
pentru atenuarea armonicilor pana la un nivel minim acceptat de legislatia in vigoare. De asemenea tot
in componenta acestui modul se afla si releele destinate comutarii celor 2 antene si releul
emisie/receptie de putere. Pentru preluarea valorilor undei reflectate si a undei directe pe acest modul
s-a prevazut un reflectometru ce comunica uC-ului valorile, date absolut necesare operatorului.

f) Protectie + controller
Circuitul de protectie este conceput si realizat de catre James R. KLITZING - W6PQL . Acest circuit
indeplineste mai multe roluri, unul dintre cele mai importante este protectia la unde reflectate mari si
protectie la temperature ridicate. Pe langa aceste 2 functii mai are in componenta un secventiator la
emisie, un ALC control si comanda ventilatoarelor pentru o racire cat mai optima si silentioasa.

g) uC + Afisor
Elementul principal al acestui modul este microcontrolerul produs de catre Atmel - AT90USB1286, care
se ocupa de urmatoarele sarcini:
1. Achizitia parametrilor de functionare a amplificatorului.
2. Prelucrarea datelor achizitionate.
3. Afisarea informatiilor pe display-ul cu rezolutia de 240x120.
4. Transmiterea datelor prelucrate prin UART-USB catre un PC.
5. Interactiunea cu operatorul prin intermediul tastaturii.
6. Comanda filtrelor de banda, atenuatorului si selectia celor 2 antene.
7. Activarea si dezactivarea amplificatorului.

Pentru a indeplini toate sarcinile enumerate mai sus, sa dezvoltat un program in C++ care a fost
implementat in uC.
h) Tastatura
Tastatura are in componenta 9 taste functionale si este modul prin care operatorul va interactiona cu
amplificatorul, putand astfel sa controleze diverse functii de stare si functionalitate. Din punct de
vedere electric cele 9 taste sunt conectate intro matrice de divizoare resistive, iar functie de tasta
apasata va rezulta o tensiune electrica care este prelucrata de catre uC prin intermediul portului A3,
functie de valoarea preluata pe baza algoritmului se va face indentificare butonului la nivel de
program.

i) Sursele de alimentare
Avand in vedere faptul ca amplificatorul este destul de energofag, acesta necesitand alimentarea cu o
tensiune de 50V si un current de cca 30A, am luat in calcul utilizarea unei surse in comutatie, o sursa
liniara fiind foarte costisitoare, cu un randament destul de mic si foarte voluminoasa. Problema ce-a
mai spinoasa la sursele in comutatie este “zgomotul” RF pe care acestea il radiaza in jurul lor, ceea ce
este destul de rau avand in vedere sensibilitatea receptoarelor pe care le utilizam.
Ca atare am realizat un hybrid intre o sursa in comutatie care este utilizata doar la emisie, care asigura
alimentarea cu putere a modulului amplificator si o sursa liniara de current mic care alimenteaza restul
modulelor. Este de mentionat faptul ca in timpul emisiei nu suntem deranjati de nivelul ridicat al
radiatiilor RF nedorite generate de sursa in comutatie.

j) Comutatorul de curent mare

Atat timp cat amplificatorul este in regim de asteptare (RX), iesirea amplificatorului nu este cuplata la
nici o sarcina, astfel existand riscul ca tranzistorul sa intre in autooscilatie sau sa amplifice semnal ne
dorite fara a avea o sarcina pe care sa se descarce. Pentru a preveni eventuale probleme am considerat
ca este necesara decuplarea alimentarii tranzistorului in aceasta stare, alimentarea cu tensiune
facandu-se numai in timpul emisiei. In acest sens am utilizat un transistor MOS-FET cu canal P de
curent mare, care intra in stare de conductie doar atat timp cat este nevoie. Tot in componenta acestui
modul mai este si senzorul de curent si de tensiune, valori care sunt preluate de catre uC.

k) Software
Este bine stiut faptul ca orice system de calcul functioneaza pe baza unui program dezvolvat dezvoltat
in diverse limbaje de programare.
In cazul de fata plicatia scrisa pentru uC sa dezvoltat in limbajul de programare C++ si compilat cu
ajutorul compilatorului Arduino, dupa ce au fost adaugate cateva module pentru acest timp de
controller. In mare parte sau utilizat biblioteci standard dar si biblioteci specifice cum ar fi pentru
display sau comunicatia “onewire”, programul dezvoltat este destul de simplu avand in componenta
diversi algoritmi specifici aplicatiei. In mare parte programul preia diverse valori de functionare si stare,
le prelucreaza apoi pe baza algoritmului le transmite la afisare sau pe serial. I primite de la operator
prin intermediul trastaturii, uC-ul va controla filtrele de banda, attenuatorul, selectia antenelor si bine
inteles poate active sau dezactiva intreg bloc amplificator.
De retinut este faptul ca in algoritm nu s-a prevazut nici un mod automat de control al amplificatorului,
motivul v-a fi dezvoltat mai jos.
O alta aplicatie scrisa este pentru mediul Windows in limbajul avansat de programare C#, ca preia
valori prin serial de la uC si le afiseaza. De asemenea a fost prevazut si cu posbilitatea de a trimite
comenzi catre uC, simuland comenzile primate de la tastatura amplificatorului.
Am facut o trecere in revista , ce e drept sumara , a modulelor din care este alcatuit intregul ansamblu al
amplificatorului final. In cele ce urmeaza este descrierea detaliata a fiecarui modul in parte, functionarea
acestora si schemele aferente.

IN ALC
Este bine stiut faptul ca un semnal de intrare prea mare in amplificator poate duce la creterea nivelului
armonicilor, un semnal distorsionat mai ales in modul SSB si bine inteles cel mai rau poate duce la distrugerea
jonctiunilor drila-sursa ale tranzistorului. Astfel ca un ALC bine reglat preintampina aceste probleme
enumerate mai sus si bine inteles protejeaza tranzistorul final, aspect pe care personal am pus accent cel mai
mult avand in vedere pretul de achizitie al acestui element.
In cazul de fata ALC-ul este un circuit de detectie RF foarte simplu care genereaza o tensiune negativa functie
de amplitudinea semnalului RF aplicat la intrarea in atenuatorul R2-R3-R4 . Acest semnal este redresat de
catre diodele D2 si D3 si este filtrat cu ajutorul filtrului C5-C6-L1-C7. Valoarea tensiunii pentru comanda ALC
este reglata din semireglabilul multi tura R7 si aplicat prin dioda D4. Valoarea tensiunii negative rezultata in
urma masuratorilor si testelor facute a fost in jur de -5V pentru Kenwood dar aceasta valoare poate varia de la
caz la caz.
O alta situatie de care m-am lovit a fost selectarea automata a filtrului functie de banda in care se
doreste sa se opereze in acel moment. Unele transceivere gen Icom sau Yaesu au posibilitatea de a transmite
amplificatorului banda in care opereaza prin diverse metode, ceea ce nu este cazul si la Kenwood, astfel ca am
realizat un circuit care are posibilitatea pe baza unui algoritm de a selecta filtrul trece jos functie de frecventa
in care se opereaza. Problema la aceasta metoda este ca uC ofera un timp de reactie destul de scazut si exista
riscul ca in anumite situatii sa nu poate selecta banda la timp (in momentul trecerii comutarii pe TX). Un
exemplu ar fi o emisiune de tip SSB nu de fiecare data are un nivel de RF sufficient de mare in momentul
trecerii in emisie, astfel uC nu va putea analiza frecventa de lucru in acel moment de aici si problema
posibilitatii de a lua o decizie de comutare a filtrelor de banda.
Pentru a pune in practica acest lucru a trebuit ca uC-ul sa preia valoarea frecventei de lucru sa o
prelucreze si functie de valoarea acesteia sa comute filtrul, problema este ca uC-ul Atmel AT90USB1286 nu
poate sa esantioneze semnale cu frecventa mai mare de 7 Mhz, ceea ce s-a impus utilizarea un prescaler. In
acest caz am utilizat un prescaler DP111 care va divide cu 100 valoarea frecventei semnalului de intrare
oferind la intrarea in uC un semnal cu o frecventa mai mica care poate fi esantionat.
 ATT
Datorita faptului ca tranzistorul BLF 188XR are o amplificare de in jur de 26-29dB, conform datelor de
catalog, practic un semnal cu puterea de 1W aplicat in grilele tranzistorului va avea drept rezultat la iesire un
semnal cu puterea de 794W. Cum o mare parte din transceivere au reglajul puterii semnalului la iesirea in
antena in trepte si in cele mai dese cazuri nu se poate scadea puterea sub 5W. Acest fapt m-a determinat sa
realizez un attenuator, cu o celula cu atenuarea fixa de 3dB si 4 celule secventiale comutabile cu relee avand
valori ale atenuarii de 1dB, 2dB, 4dB si 10db. Selectarea celor 4 grupe de celule se va face de catre uC folosind
un algoritm pe baza progresiei aritmetice cu ratia 1.
Fiecare celula are in componenta care un releu G5V, iar aceste relee sunt comandate de catre uC prin
intermediul unui circuit integrat cu iesiri de tipul “open collector” de curent mare ( tip ULN2004 ) . In
programul implementat in uC se foloseste o rutina prin care sunt transmise secvential valorile catre ULN2004,
selectarea facandu-se prin intermediul tastaturii de catre utilizator. Valorile incrementate sau decrementate
sunt afisate pe display pentru un control cat mai exact.
La punerea in practica a modulului attenuator am tinut cont de adaptarea impendantelor circuitului,
astfel cablajul imprimat sa tinut cont de impendanta liniilor de transmisie si bine inteles sau folosit valori ale
rezistentelor cat mai apropiate de valorile calculate pentru fiecare celula. Problema este ca la frecvente
ridicate circuitul prezinta o reactanta inductiva datorita tipului de rezentente utilizate, fapt ce se reflecta in
nivelul de putere cu care este atacat amplificatorul la frecvente ridicate. In momentul realizarii nu am avut
posibilitatea de a utiliza rezistente RF (datorita pretului foarte ridicat) sau cu o reactanta inductiva mica, avand
in vedere ca trebuie sa poata atenua puteri cuprinse intre 5-10W. O solutie ar fi fost utilizarea de attenuatore
digitale Mini-Circuits, dar acestea find pentru nivele de semnal destul de reduse.
Schema atenuatorului este prezentata mai sus .
Ca masura de precautie suplimentara in starea neutra (fara semnale de la uC) toate celulele fiind inseriate,
pentru a nu exista riscul supra exitarii tranzistorului din accidental.
Trebuie precizat faptul ca un semnal cu o putere mai mare de 5 W aplicat in grile poate duce la distrugerea
iremediabila a tranzistorului.

PA
Modulul amplificator, dupa opinia mea , este cel mai fascinant dintre toate modulele din componenta
intregului ansamblu. Prin urmare voi detalia cat mai mult problemele care au aparut atat in timpul proiectarii
cat si in timpul executiei si al testelor functionale .
Modulul are ca element principal tranzistorul BLF188XR, acesta fiind recent lansat pe piata motiv
pentru care informatiile referitoare la modul de comportare in diverse situatii sunt foarte putine. Eu am
obtinut foarte multe informatii de la inginerii din cadrul companiei NXP, de la diversi radioamatori si multe
discutii au fost purtate cu James R. KLITZING - W6PQL de la care am si achizitionat cablajul imprimat pe care s-
a realizat etajul final .
Am sa incep cu o problema destul de spinoasa si anume racirea tranzistorului . In tabelul de mai jos se
observa faptul ca randamentul este destul de bun la puteri mari , in zona de HF fiind de 75% . Prin urmare la
puterea de 1270 W la iesire avem o pierdere in caldura de 317,5 W. Aceasta cantitate de caldura trebuie
disipata cat mai eficient posibil, in unele cazuri am observant ca tranzistorul a fost lipit cu cositor de radiatorul
de cupru, eu nu am abordat o astfel de metoda, din opinia mea existand riscul de a distruge tranzistorul in
momentul lipirii. Aceasta operatiune trebuie facuta cu o deosebita atentie si bine inteles trebuie utilizat o
sursa de caldura termosatata.

Personal am procurat un radiator de aluminiu destul de mare cu o suprafata radianta de aproximativ

2
1m , recuperat de la un invertor dezafectat, peste care am prins cu suruburi M5 mm o placa de cupru groasa
de 10mm, iar de aceasta placa am prins tranzistorul cu doua suruburi de M3mm.

In imaginea de mai sus am reprezentat stilizat cum este dispus tranzistorul pe radiator, de retinut faptul la
contactul dintre radiatorul de AL si placa de CU si intre placa de CU si tranzistor s-a utilizat pasta siliconica de
buna calitate pe baza de argint.
Toata aceasta caldura generata in timpul functionarii trebuie scoasa afara din incinta amplificatoruli si in acest
scop am utilizat doua ventilatoare de 80 mm care au un debit de aer cuprins intre 2 si 3 m3/minut considerat
ca fiind suficient pentru evacuarea aerului cald.
In timp ce lucram la proiectarea cablajului imprimat pe suport tip FR4 am fost avertizat de catre cei cu
care faceam schimb de opinii de faptul ca sunt mari probleme in disipare a caldurii din jurul componentelor,
lucru asupra caruia mi-a atras atentia si W6PQL . Acesta mi-a comunicat faptul ca el a folosit cablaj imprimat
realizat pe suport tip TC-350 care are o excelenta conductibilitate termica. Ca multi radioamatori , ca si mine
de altfel , cand realizeaza cablaje nu pot face treceri metalizate si de aici alta problema tehnica. Toate aceste
probleme m-au determinat sa achizitionez cablajul de la W6PQL, cu care am rezolvat mai multe problem de
ordin tehnic.
 Prinderea tranzistorului pe radiatorul de cupru a fost o intreaga aventura, in momentul strangerii cu cele 2
suruburi de M3 , tranzistorul are o tendinta de a se curba, lucru ce va inrautati considerabil tranferul de
energie termina. Eu am gasit o solutie care s-a dovedit a fi mult mai eficienta, prin strangerea tranzistorului cu
ajutorul unei placi de aluminiu groasa de 4mm, in urma stragerii celor 2 suruburi placa de al nu va mai permite
curbarea tranzistorului. Solutia ideala ar fi fost confectionarea unei piese in forma de “U” care sa “imbrace”
tranzistorul, dar ne avand access la o masina de frezat, m-am multumit cu solutia de mai sus.

Schema electrica a amplificatorului este reprezentata in schema de mai sus, toate componentele cu
care s-a realizat sunt de tip SMD, accentual s-a pus in mod deosebit pe zona RF de putere, unde sunt curenti
destul de semnificativi ca valoare, iar componentele trebuie sa fie de calitate foarte buna.
In momentul in care amplificatorul trece in regim de emisie circuitul de secventiere v-a trimite
comanda pentru alimentarea drenelor cu 50v si se va aplica tensiunea de Bias.
Prin intermediul lui VR1 se va regla curentul de mers in gol, pentru a lucra in clasa AB curentul drena-
sursa va fi de 2A, circuitul de prepolarizare are in componenta 2 termistori (R8, R7) care previn ambalarea
termica a tranzistorului, prin diminuarea tensiunii de mers in gol (BIAS)
Aplicarea semnalului de RF se face prin intermediul intermediul unui transformator cu raportul de 4:1.
Din punct de vedere constructiv acesta este format din 2 cilindri de ferita (Laird 28B0375-300) prin care sau
bobinat 2 spire de cablu coaxial cu impendanta de 50 ohm , iar tresa acestui cablu formeaza doar o spira cu
priza la mijloc, prin intermediul caruia se face alimentarea cu tensiunea de BIAS.
Pentru adaptarea impendantei de iesire s-a utilizat un un grup de transformatoare cu raportul de 16:1
si 1:1. Transformatorul 16:1 este realizat din grupul T3 si T4 care impreuna adapteaza impendanta din drenele
tranzistorului la 50 Ohm, aceasta iesire este asimetrica si se utilizeaza un balun 1:1 de simetrizare. Pe ambele
tranfosrmatoare T3 si T4 sunt bobinate cate 4 sprire de cablu coaxial de 17 ohmi TC-18, iar conectarea in
circuit este reprezentata in schema.
Cele 2 grupe de 5 condensatori cu valoarea 10nF la 250V legati in parallel asigura separarea galvanica a
circuitului electric din drenele tranzistorului si tot odata asigura transferul de energie generat de amplificator.
Balunul 1:1 este realizat pe un cilindru de ferita Laird 28B1020-100, pe acesta fiind bobonate 4 spire de
cablu coaxial RG402 cu manta exterioara.
Alimentarea tranzistorului se face prin transformatorul T2, care este din punct de vedere electric un
soc RF. Acesta este realizat dintrun cilindru de ferita Laird 28B1020-100 pe care sau bobinat in paralel 5 spire
din sarma de CU emailat de 1,6mm in diametru.
Toate componentele electrice sunt lipite pe un cablaj Arlon TC-350, s-a ales acest tip de cablaj pentru
ca are o conductivitate termica foarte buna, iar componentele nu vor fi supuse la temperature ridicate in
timpul functionarii. Amplificatorul inca de la inceput s-a comportat foarte bine, nu a avut nici o tentinta de
auto-oscilatie iar in urma masuratorilor facute s-a observant un comportament foarte liniar in toate
frecventele de radioamatori. Evident ca am facut o serie de masuratori asupra parametrilor principali de
functionare (putere de intrare si iesire, curentul consumat, putere consumata).

Datele oferite de catre producator pentru tranzistorul NXP BLF188XR

Conform datelor din tabelul de mai jos s-a urmarit liniaritatea amplificatorului la diferite nivele de intrare.

Banda 80m 20m 10m

ATT Pout Iin Pin Pout Iin Pin Pout Iin Pin
20dB 18W 5A 270W 11W 5A 270W 9W 3A 162W
19dB 30W 6A 324W 15W 5A 270W 11W 4A 216W
18dB 35W 6A 324W 20W 6A 324W 14W 4A 216W
17dB 45W 7A 378W 26W 7A 378W 20W 5A 270W
16dB 55W 8A 432W 30W 7A 378W 26W 6A 324W
15dB 77W 9A 486W 45W 8A 432W 35W 6A 324W
14dB 100W 10A 540W 60W 9A 486W 48W 7A 378W
13dB 130W 12A 648W 75W 10A 540W 66W 7A 378W
10dB 320W 17A 918W 200W 15A 810W 160W 11A 594W
9dB 430W 18A 972W 260W 17A 918W 210W 12A 648W
Datele care au fost masurate s-a realizat graficul de mai jos si se poate observa liniaritatea amplificatorului la
diferite nivele de intrare.
Dupa cum se observa atat in 80m cat si in 20m amplificatorul se comporta liniar, in pofida faptului ca in
aceasta zona de putere redusa randamentul este foarte scazut.

1000

800

600

400

200

0
20dB P-in
19dB 18dB 17dB 16dB
15dB P-in
14dB
13dB
10dB
9dB

In graficul de mai jos cu linia de culoare albastra este reprezentata puterea de intrare iar cu linia portocalie
puterea de iesire. Aceasta masuratoare s-a realizat in banda de 20m pentru a se putea urmari
comportamentul intro banda “de mijloc”.
1000
900
800
700
600
500
400
300
200
100
0
20dB 19dB 18dB 17dB 16dB 15dB 14dB 13dB 10dB 9dB

O alta masuratoare ce e drept asemanatoare cu cele prezentate mai sus, am incercat sa urmaresc nivelul
amplificarii in diferite benzi de lucru si de asemenea comportamentul attenuatorului.
Se poate observa ca datorita componentelor cu care a fost realizat attenuatorul, componenta reactiva a
rezistentelor isi pune amprenta mult mai evident la frecvente ridicate.
Dar parametru cel mai semnificativ pe care l-am urmarit este amplificarea si comportamentul tranzistorului la
diferite frecvente de lucru. Conform datelor de mai jos pot spune ca acesta functioneaza in parametrii dati de
catre producator.
 ATT BANDA Uin Pout Pin Amplif
160m 5.67v 370w 0.321489w 30.61036dB
80m 5.34v 320w 0.285156w 30.50067 dB
40m 5.24v 350w 0.274576w 31.05405 dB
30m 5.44v 300w 0.295936w 30.05923 dB
20m 5.55v 195w 0.308025w 28.01449 dB
9dB
17m 4.9v 170w 0.2401w 28.50057 dB
15m 4.9v 150w 0.2401w 27.95699 dB
12m 4.9v 150w 0.2401w 27.95699 dB
10m 4.9v 155w 0.2401w 28.0994 dB
6m 4.32v 82w 0.186624w 26.42846 dB

400
350
300
250
200
150
100
50
0
160 80 40 30 20 17 15 12 10 6

Uin Pout Aplificare

Graficul de ma sus s-a realizat pe baza valorilor masurate la o attenuate de 9dB iar puterea de intrare,
furnizata de transceiver fiind de 4w, puterea cu care a fost exitat blocul final variind intre 0.18 si 0.32 W.
In tabelul alaturat oferit in fisa de catalog a
tranzistorului se poate observa
comportamentul acestuia in putere.

Un aspect foarte important este capacitatea amplificatorului de a opera cu unde reflectate mari si bine
inteles la puteri ridicate. Conform fisei de catalog acesta poate opera cu unde stationare de pana la 65:1, bine
inteles in anumite conditii alimentat cu 50V curentul de mers in gol de 40ma iar semnalul de intrare fiind
pulsatoriu. Eu personal nu am incercat decat sa vad comportamentul la 800W cu SWR de 3:1, ceea ce
inseamna ca la 800W din amplificator 600W vor reprezenta unda directa iar restul de 200W nivelul undei
stationare. In urma acestui test tranzistorul s-a comportat bine, nu s-a distrus dupa cum s-ar crede si in acelasi
timp am putut regla nivelul protectiei la care sa intervina in momentul in care valoarea undei reflectate creste
peste 100w. Practic cand se atinge aceasta valoare, amplificatorul este inhibat si trece in starea de “SWR
ridicat”, ceea ce inseamna ca trebuie acordata atentie circuitul de adaptare a atentei sau antenei.

SWR-metrul
Reflectometrul, dupa cum se stie, are ca scop masurarea undei directe si a undei reflectate, informatie
deosebit de utila in exploatarea echipamentelor de emisie. Prin urmare nu voi insista foarte mult pe aceasta
punte realizata in mod clasic . Puntea de masura are un factor nominal de cuplare de 1:30 , la iesirea din
torurile de ferita tensiunile fiind destul de mari vor fi scazute la o valoare acceptata prin intermediul a 2
atenuatoare de 27dB si respective 17dB.
Calculul se va regasi in cele ce urmeaza:

Calcul SWR Urf=√𝑃 ∗ 𝑅=> √1000 ∗ 50=223.6V

Urfvv=Urf*√2=316.2Vvv
𝑃𝑟𝑒𝑓 100 Udir=316.2/30=10.54V – pentru factorul de
Rh=√ 𝑃𝑑𝑖𝑟 =√1000=0.316
cuplare 1:30
(1+𝑅ℎ) (1+0.316) 27𝑑𝐵
SWR=(1−𝑅ℎ)=(1−0.31.6)=1.92  2:1 Udir-att=V0*10 20 = 0.47V (pt 1000W)
Se va proceda ca mai sus si pentru Reflectata
Uref=0.47V (pt 100W)

Valoare tensiunii undei reflectate pentru 100W ( reflectati ) este 0.47, valoare care va fi aplicata circuitului de
protectie, pe baza careia va lua dezicia de inhibare a amplificatorului.
Altfel zis circuitul de protectie la SWR ridicat va “reactiona” in momentul cand la putere maxima se va depasi
raportul de unde stationare de 2:1
Schema este clasica realizata cu 2 toruri de ferita Laird 28B0570 pe care sa bobinat cate 30 de spire de cupru
emailat de 0.4mm. Insa o atentie deosebita trebuie acordate diodelor redresoare, am experimentat mai multe
tipuri atat 1n4148, diode cu germaniu cat si diode schottky, intradevar liniaritatea cea mai buna s-a regasit la
diodele schottky, dar avand in vedere ca pretul lor este destul de mare am folosit aproape cu acelasi rezultat
diodele cu siliciu 1n4148. Tin sa precizez faptul ca diodele cu germaniu sunt dezastroase din punct de vedere
al liniaritatii si nu sunt recomandate in astfel de aplicatii.

FTJ
Conform Regulamentului de Radiocomunicatii pentru Serviciul de amator din Romania si ETSI EN 301
783 emisiile nedorite masurate la borna de antenna nu trebuie sa depaseasca valoarea de -36 dBm in spectrul
de frecvente cuprinse intre 1,8 si 50 Mhz, ceea ce inseamna ca trebuie construit un filtru trece jos destul de
bun care sa poate atenua armonicile cat mai efficient.
In timpul punerii in practica, am experimentat un filtru diplexor care era compus dintrun filtru trece jos
si un filtru trece sus, filtrul trece sus avand destinatia de a canaliza energia generate de armonici catre o
sarcina rezistiva. Acest model s-a dovedit a fi foarte bun dar si foarte costisitor, destul de greu de realizat si
reglat. Dupa multe ore de stat in laborator, cu analizorul spectral am reusit sa scot o caracteristica foarte buna,
dar punand in balanta costurile generate, timpul realizarii si al reglarii s-a dovedit a nu fi cea mai buna solutie.
Este bine stiut faptul ca un filtru costisitor nu este de fiecare data o solutie ideala asa ca am obtat pentru un
filtru Cebasev de ordin 5 ca cel din figura de mai jos.

Raspunsul Cebasev este bine de folosit atunci cand parametru principal al filtrului este raspunsul in
frecventa al acestuia. Filtrele de tip Cebasev au cea mai abrupta caracteristica la tranzitia de la banda de
trecere la banda de oprire dintre toate filtrele care contin numai poli. Descrierea matematica a filtrelor
Cebasev este mai complicata decat a altor filter, dar se poate realiza relativ simplu cu calculatorul sau cu
tabele de valori. Faptul ca are in componenta numai poli punerea in practica este relative simpla si nu este
foarte costisitor.
Tabel cu valorile bobinelor si condensatoatelor utilizate in constructia filtrului.

L1 14 spire, tor T130-2 C1a 910p 1KV tip MC22 cu mica

L2 22 spire, tor T130-2 C1b 910p 1KV tip MC22 cu mica
L3 14 spire, tor T130-2 C2a 910p 1KV tip MC22 cu mica
L4 13 spire, tor T94-2 C2b 910p 1KV tip MC22 cu mica
L5 19 spire, tor T94-2 C3 820p 1KV tip MC22 cu mica
L6 13 spire, tor T94-2 C4 820p 1KV tip MC22 cu mica
L7 8 spire, tor T94-2 C5 390p 1KV tip MC22 cu mica
L8 12 spire, tor T94-2 C6 390p 1KV tip MC22 cu mica
L9 8 spire, tor T94-2 C7 180p 1KV tip MC22 cu mica
L10 9 spire, tor T80-10 C8 180p 1KV tip MC22 cu mica
L11 13 spire, tor T80-10 C9 120p 1KV tip MC22 cu mica
L12 9 spire, tor T80-10 C10 120p 1KV tip MC22 cu mica
L13 7 spire, tor T80-10 C11 56p 1KV tip MC22 cu mica
L14 11 spire, tor T80-10 C12 56p 1KV tip MC22 cu mica
L15 7 spire, tor T80-10
L16 5 spire, tor T80-10
L17 8 spire, tor T80-10
L18 5 spire, tor T80-10
 Pentru realizarea bobinelor s-a folosit sarma de CU emailat cu grosimea de 1.4mm, suficient de groasa
pentru transferul de energie .
Dupa punerea in opera a filtrului s-au facut mai multe masuratori pe analizorul de spectru, iar
raspunsul filtrului fiind in parametrii propusi, in unele situatii armonicile fiind rejectate cu peste 40dB. Din
pacate analizorul pe care l-am utilizat nu dispune de un mod de a salva valorile masurate si din acest motiv nu
am nici un grafic de raspuns al filtrelor.
O poza realizata in timpul masuratorilor pe filtrul trece jos.

Ansamblul de filtrare al armonicilor pentru fiecare banda este format din 6 celule de filter trece jos
care sunt introduce in circuit functie de banda in care se opereaza cu ajutorul a cate 2 relee de curent mare.
Aceste relee sunt comandate de catre uC prin intermediul unui circuit integrat de tip ULN2004, care asigura
curentul necesar aclansarii releelor.
Filtrul a fost realizat utilizand toruri de ferita de la Amidon din seria T care sunt ideale la acest tip de aplicatii.
Problema cea mai mare a fost procurarea condensatoarelor de calitate necesare punerii in practica a filtrului,
eu am utilizat condensatoare SMD cu mica din seria MC22 cu tensiunea de lucru de 1KV, sa nu uitam faptul ca
la 1kw tensiunea de RF atinge valoarea de 316V pe o sarcina de 50ohm.
Cablajul a fost realizat pe support FR4 si am avut grija ca liniile de transmisie a semanului sa fie adaptat
pe 50ohm ca acestea sa nu introduca diverse reactante nedorite in circuit. Nu doresc sa intru foarte mult in
detalii dar trebuie precizat faptul ca pentru cablaj de tip FR4 de 1,5 mm grosime linia trebuie sa fie de 2.5 mm
latime pentru o impendanta de 52 Ω .
Tot acest modul mai are in componenta si doua relee pentru a putea selecta una din cele doua antene,
destul de util in multe situatii. Aceste doua relee, ca si in cazul releelor filtrelor, sunt comandate de catre uC
tot prin intermediul unui circuit integrat tip ULN2004.
O informatie foarte utila pentru operator este valoarea undei stationare si undei directe, pe acest
modul am prevazut un reflectometru care va masura aceste doua valori si le va transmite catre uC unde sunt
analizate si afisate. Reflectometru a fost realizat cu un tor binocular produs de firma Amidon BN43-202 care s-
au dovedit a avea o gama a frecventei de lucru foarte mare si un histerezis foarte ingust, acesti parametri fiind
foarte utili in acuratetea masuratorii. De asemenea trebuie si in acest caz o atentie deosebita la diodele de
redresare folosite si in cazul de fata am utilizat diode Shottky.

Protectie + Controler
Controlerul este conceput de catre W6PQL si eu l-am luat ca atare , oferind toate facilitatile necesare .
Acest modul are mai multe functii :
a. Protectie la SWR ;
b. Secventiator pentru releele RX/TX si tensiune de BIAS ;
c. Controlul ventilatoarelor si protectie la temperature ridicata .
d. ALC in momentul trecerii in mod TX.
W6PQL a proiectat ca modul de avertizare asupra diferitelor evenimente sa se faca prin intermediul ledurilor,
o solutie foarte interesanta, dar eu am intervenit cu o modificare in sensul ca preiau tensiunile de alimentare a
ledurilor, acestea fiind transmise la porturile digitale ale uC unde sunt analizate si functie de rutina sunt afisate
sau se iau diverse decizii.
Acest modul nu este creatia mea si pentru cei care sunt interesati am sa-i rog sa acceseze linkul
http://www.w6pql.com/amplifier_control_board.htm unde se pot documenta mult mai bine . Eu consider
dezvoltarea acestui subiect semanand mai mult a plagiat si de aceea nu o voi aborda in mod deosebit.
Personal am abordat si eu o constructie asemanatoare dar nu era atat de complexa si datorita faptului ca nu
am utilizat componente SMD, cea construita de mine era mult mai mare ca dimensiuni, acesta fiind un
inconvenient.
Logica combinationala care sta la baza acestui modul este foarte buna in aplicatiile de protectie, raspunsul
fiind foarte rapid in cazul unei avarii si ofera o solutie excelenta in cazul unei avarii.
 Schema electrica este prezentata mai sus

uC + Afisor
Inca de la inceput am cautat sa utilizez un sistem de circuite logice care sa se ocupe de diverse sarcini,
dar acesta s-a dovedit a avea multe neajunsuri si foarte voluminous. In prima versiune am incercat cu circuite
logice CMOS dar am renuntat considerand ca este mult mai interesant sa utilizez un micro controler impreuna
cu un display, fapt care in cele din urma s-a concretizat in modul de fata.
Dupa multe cautari a unui uC suficient de puternic si cu destula memorie pentru programul ce va urma
sa fie implementat am ajuns la Atmel AT90USB1286 care este un micro controler pe 8 biti , cu 8 porturi ADC
pe 10 biti si 48 de porturi I/E programabile , acesta fiind suficient din toate punctele de vede pentru proiectul
meu.
Pentru afisare am folosit un display 240x128 pixeli de tip YB240128 , procurat din China si care
foloseste driverul T6963 produs de Toshiba, acesta s-a dovedit a fi destul de mare pentru si incapator pentru
toate informatiile pe care doream sa le afisez.
uC comunica cu displayul pe o magistrala de date 8 biti, iar controlul se face pe 4 biti, comunicarea
facandu-se bidirectional, un mod destul de simplu de comunicare.
Dupa cum bine se stie uC-ul lucreaza cu nivele logice de tip cmos, porturile digitale ale uC-ului vor necesita
urmatoarele valori conform imaginii de mai jos

VOH – Tensiune minima de iesire pentru 1 Logic .

VIH - Nivelul minim al tensiunii de intrare pentru 1 Logic.
VOL – Nivelul de iesire a tensiunii pentru 0 Logic .
VIL – Nivelul maxim al tensiunii de intrare pt 0 logic.

Banda hasurata (0.8 - 2) represinta zona de zgomot, sau altfel zis

zona de dubiu. In aceasta zona nu este de dorit a se opera.

Altfel zis pentru ca un port setat in mod INTRARE, sa treaca in mod “HIGH” va necesita o tensiune cuprinsa
intre 2 – 5V, iar pentru modul “LOW” valoarea tensiunii de intrare nu trebuie sa fie mai mare de 0.8. Daca
valoarea tensiunii de intrare in portul analogic va fi intre 0,8 – 2V atunci uC va fi in zona de dubiu, putand sa ia
orice valoare, zona nesigura.
Avand in vedere ca uC-ul achizitioneaza o serie de valori care nu de fiecare data sunt de max. 5V atunci s-a
impus utilizarea unui divizor rezistiv care sa ofere o tensiune intre 2-5V.
 In cazul porturilor analogice, acestea pot citi valori discrete intre 0 si 1023, corespunzatoare in mod
proportional tensiunii de intrare (intre 0 si 5V), la modelul folosit de mine sunt disponibile 8 porturi. Pentru
interpretarea tensiunii aplicate portului analogic se calculeaza in modul urmator:
𝟓
Rezolutia portului este : Rez = 𝟏𝟎𝟐𝟑 = 0.0049 V / Unitate
𝑼𝒊𝒏 𝑼𝒊𝒏 ∗ 𝟏𝟎𝟐𝟑
Valoarea analogica: Dig_val = 𝑹𝒆𝒛 = rezultatul este valoare numerica de tip int
𝟓

Daca pinul analogic nu este conectat la nimic, valoarea returnata de analogRead() va fluctua in functie de mai
multi factori (e.g. ce tensiuni sunt pe ceilalti pini analogici, apropierea mainii de placa…) !!!
Avand in vedere faptul ca portul analogic preia diverse valori de functionare, sau luat mai multe masuri de
protectie, in primul rand sau folosit condensatoare surpresoare pentru eliminarea componentei RF, bobine cu
valoarea de 470uH si in cazul in care accidental se aplica la intrarea portului o tensiune mai mare de 5V sau
folosit diode zenner de tip 5V1. Toate aceste masuri sunt absolut necesare avnd in vedere amplitudinea
semnalelor cu care opereaza. Pentru a aduce valoarea semnalului la un nivel acceptat de portul analogic sau
utilizat diverse divizoare resistive.

O facilitate foarte utila pentru operator este valoarea temperaturii de

lucru, in acest sens am utilizat un circuit specializat DS18C20 produs de
renumita companie Maxim. Acesta va citi valoarea temperaturii si o va
comunica digital la uC cu o rezolutie de 12 biti si cu o gama de masura
intre -55*C - +125*C, sufficient pentru aceasta aplicatie.

Releele utilizate necesita un curent de mentinere de cca 50mA

la 12V, valori ce nu pot fi asigurate de catre uC, in acest sens s-
a utilizat un un circuit specializat ULN2004 care contine o
matrice cu 7 tranzistori Darlington “Open-Collector”, care vor
asigura curentul si tensiunea necesara functionarii in conditii
optime a releelor.
Intrarea este compatibila CMOS, astfel nu este necesara un
driver specializat pentru comanda.

O facilitate este de a masura frecventa de intrare in

amplificator in acest sens sa utiliza un prescaller DP111 si
un buffer 74HC14. Bufferul indeplineste sarcina de
formator TTL a semnalului primit si sarcina de separator.

Afisarea informatiilor se va face pe un display monocrom de tip YB240128 care are ca driver integratul
specializat T6963Cprodus de renumita companie Toshiba.
Comunicarea de date se face pe o magistrala de 8biti si controlul se face pe 4biti, in timpul functionarii
comunicarea intre uC si display se face bidirectional.
Pentru comunicarea cu display-ului sau alocat porturile digitale D0 - 7 iar pentru control sau alocat porturile
C0 – 3, acestea au fost stabilite atat la nivel de program cat si la nivel hardware. In tabelul de mai jos este
descries modul de conectare display <-> uC

Display uC Display uC
D0 D0 WR C3
D1 D1 RD C2
D2 D2 CE C1
D3 D3 CD C0
D4 D4 RST 5V
D5 D5 FS GND
D6 D6
D7 D7

Tastatura
Tastatura este modul prin care operatorul poate sa transmita diverse comenzi uC-ului, care pe baza
algoritmului de programare va face diverse functii definite in program.
Tipul de tastatura utilizat de mine are in componenta 9 butoane, iar fiecaruia i-am atribuit cate o functie , in
tabelul de mai jos sunt definite functiile la nivel de program.

1. Antenna – functie ce permite selectarea uneia dintre cele 2 antene

2. Afisare – buton ce permite afisarea pe cele 2 cadrane a undei directe si reflectate sau valoarea
tensiunii si a curentului.
3. Putere redusa – va comuta amplificatorul pe putere redusa (cca 30w) functie utila in special la acordul
antenei
4. Comanda tunner – functie ce permite comandarea tunerului de antenna (functie inhibata momentan)
5. Sus – functie ce permite comutarea F.T.J. prin incrementarea cu un pas
6. Jos – functie ce permite comutarea F.T.J. prin decrementarea cu un pas
7. Sanga – functie ce decrementeaza un pas la valoarea attenuatorului
 8. Dreapta - functie ce incrementeaza un pas la valoarea attenuatorului
9. OK – functie ce permite operatorului de a active sau dezactiva amplificatorul.

Din punct de vedere software fiecarei taste i-a fost atibuita cate o functie, realizand pe baza unui algoritm de
programare diverse sarcini.
In termini largi tastatura din punct de vedere electric este un divisor rezistiv in praguri, care in functie de tasta
apasata va transmite uC-ului o tensiune electrica cuprinsa intre 0-5V, uC-ul va indentifica tasta apasata in
functie de valoarea tensiunii primite.

Schema electrica este exemplificata mai sus, unde rezistenta RX cu valoarea de 1ko se va inseria cu
restul rezistentelor functie de butonul apasat, iar din punctul median se va culege valoarea tensiunii, care
ulterior este preluata de uC si analizata.
In tabelul de mai jos sunt valorile rezistentelor aferente butoanelor, valoarea tensiunilor si valoarea binara .
 Valoare Tensiune INT uC
R1 200 4.17 853
R2 470 3.40 697
R3 1000 2.50 512
R4 1500 2.00 410
R5 2000 1.67 341
R6 2500 1.43 293
R7 4700 0.88 180
R8 7400 0.60 122
R9 10000 0.45 93
R10 1000

Aceast model de tastatura a fost ales de mine datorita simplitatii si in special faptul ca utilizeaza doar un singur
port al uC-ului. Dezavantajul principal al acestui tip de tastatura este ca uC nu are posibilitatea de a interpreta
2 butoate apasate concomitent.

Sursele de alimentare
Amplificatorul are un consum de energie electrica destul de mare, la varfuri putand ajunge pana la
1500W putere consumata, ceea ce inseamna cca 30A la 50V. Pentru a putea asigura acest consum de energie,
m-am orientat catre o sursa in comutatie, care este destul de mica si usoara. Am reusit sa achizitionez o sursa
Antrice de 37A la 50V, care a fost utilizata in diverse aplicatii de telecomunicatii, ce este laudabil la acesta
sursa in timpul de stand-by (receptie), aceasta intra intr-o stare neutra si zgomotul generat este extreme de
mic, in momentul in care intra in regim de comutatie si trebuie sa furnizeze un curent destul de mare, nivelul
radiatiilor parasite creste odata cu sarcina, fenomen care nu ne deranjeaza.
Pentru a alimenta restul componentelor din amplificator, am conceput o sursa liniara formata dintrun
transformator 220v/14v, redresare, filtrare si 3 circuite de stabilizare a tensiunii format din 2 CI 7812 si 1 CI
7805. Aceasta solutie hybrid de alimentare este datorita faptului ca sursa de 50V pe timpul receptiei sa nu
treaca in regim de comutatie.
Nu intru in detalii tehnice despre sursa liniara pentru ca este o schema clasica, am utilizat 2 CI7812 pentru a
separa sursele de alimentare pentru circuitul de protectie fara de restul componentelor, practice fiind o
masura de precautie in plus, daca apar diverse problem in functionare.

Comutatorul de curent mare

Atat timp cand amplificatorul este in asteptare sau altfel zis pe “receptie” acesta nu este alimentat din
sursa de current mare si nici tensiunea de BIAS nu este prezenta. In momentul cand este trecut in stare de
emisie, amplificatorului ii trebuie asigurat un current de pana la 30A cu tensiunea de 50V. In acest sens m-am
folosit de un comutator de curent mare, putandu-se face analogia cu un releu solid-state de curent mare.
 Elementul principal al acestui modul este un transistor MOS-FET cu canal P care trebuie sa aiba un
curent de drena de peste 40A, in acest sens am folosit FQP47P06, care are posibilitatea de a controla un
curent de pana la 47A.
Din punct de vedere functional, in regim de stand-by in grila tranzistorului Q1 este prezenta o tensiune
pozitiva asigurata de rezistententele R1 si R4, in cazul in care se schimba starea in TX emitorul tranzistorului
Q2 prin intermediul diodei D2 este pus la masa astfel tranzistorul Q1 va intra in regim de conductive, moment
in care va alimenta cu energie electrica drenele tranzistorului BLF188XR. In cazul unei avarii pentru oprirea
alimentarii amplificatorului se va puna la masa baza tranzistorului Q2 prin intermediul diodei D2, tranzistorul
Q2 ne mai fiind in conductie, in grila lui Q1 va fi prezenta o tensiune pozitiva asigurata de rezistenta R1.
Tot in componenta acestui modul a fost prevazut si un sensor de curent tip ACS758 produs de
compania Allegro. Modelul folosit de mine are posbilitatea de a masura curenti de pana la 50A in ambele
sensuri. Functionarea lui se bazeaza pe detectia campului magnetic generat de trecerea curentului electric pe
o portiune de circuit si convertirea acestuia in tensiune electrica.
Variant utlizata de mine este o versiune bidirectinala, care poate masura curenti de +/- 50A, acest fapt ofera si
𝑉𝑐𝑐
un dezavantaj pentru ca punctul intermediar la 0A este jumatatea tensiunii de alimentare astfel Vout= =>
2
5
Vout=2=2.5v. Conform datelor de catalog furnizate de producator sensibilitatea acestui circuit este de 40mv/A,
sufficient de mare pentru a oferi o analiza precisa. Partea de interpretare a curentului este detaliata la
capitolul software.
De asemenea am utilizat si un divizor rezistiv pentru a putea masura si tensiunea de alimentare a
amplificatorului, acesta este format din R9 si R10, acest divizor vor furniza o tensiune de cca 2.6V care va fi
ulterior interpretata si analizata de catre uC.
Tin sa reamintesc faptul ca porturile analogice ale uC-ului permit analiza unei tensiuni de pana la 5V, orice
valoare peste 5V nu mai poate fi analizata si exista riscul distrugerii acestuia.
 Software
In proiectarea amplificatorului am luat in calcul utilizarea unui microcontroller care sa se ocupe de
diverse sarcini si sa faciliteze interactiunea dintre utilizator si restul echipamentului. In acest scop m-am
orientat catre uC Atmel AT90USB1286 care dispune de suficiente porturi de comunicare cu perifericele si
puterea de calcul destul de mare pentru a face calculele necesare controlului amplificatorului.
Ca orice dispozitiv de calcul de noua generatie, acesta functioneaza pe baza unui program ( software ),
care deobicei este scris in diferite limbaje de programare. Faptul ca eu am folosit un uC de la Atmel am putut
sa scriu programul in C++ si sa ma folosesc de platforma de compilare de la Arduino.
Tin sa precizez faptul ca un uC de orice arhitectura si tip foloseste in functionare o logica secventiala,
ceea ce ofera o serie de avantaje dar si dezavantaje. In proiectarea programului pentru acest amplificator am
avut in vedere ca uC sa nu ia nici o decizie de protectie al amplificatorului datorita faptului ca ciclul program se
poate bloca din varii motive intro secventa si de asemenea timpul pe care il parcurge la fiecare ciclu este
destul de mare pentru a oferi o metoda de protectie fiabila. In schimb pentru protectia amplificatorului am
obtat catre o logica combinationala, acest mod are un timp de raspuns mult mai bun si nu prezinta riscul de a
se bloca in functionare.
In cele ce urmeaza am sa fac o mica trecere in revista a partii hardware ulterior integrarea acestuia cu
programul.

 Tastatura
Tastatura este un mod de a interactiona cu uC, prin intermediul acesteia se pot transmite diverse comenzi.
In acest sens, am proiectat o tastatura destul de simpla care are in componenta 9 taste, legate la un divizor
rezistiv in trepte, oferind uC-ului o tensiune variabila funtie de tasta care a fost actionata.
In ciclul program starea tastaturii este verificata la fiecare ciclu program apeland functia read_LCD_buttons(),
aceasta preia valoarea binara al portului analogic A3, o analizeaza printr-o succesiune de contitionale si functie
de starea tastaturii returneaza o valoare care reprezinta numele tastei apasate sau dupa caz o valoare neutra
cand nu este actionat nici un buton al tastaturii.
int read_LCD_buttons()

adc_key_in = analogRead(3);

delay(5);

if (adc_key_in > 1000) return btnNONE; //

if (adc_key_in < 30) return btnWAIT;

if (adc_key_in < 65) return btnSUS;

if (adc_key_in < 140) return btnDSP;//

if (adc_key_in < 255) return btnDREAPTA;//

if (adc_key_in < 405) return btnDR1;//

if (adc_key_in < 490) return btnOK;

if (adc_key_in < 584) return btnJOS; //

if (adc_key_in < 650) return btnSTG1;//

if (adc_key_in < 690) return btnSTANGA;

if (adc_key_in < 725) return btnMNU; //

return btnNONE;

Informatia transmisa de functia read_LCD_buttons() este analizata de o structura switch-case care la

nivel de program in functie de algoritm si destinatia tastei apasate va apela diverse functii specifice. Structura
switch-case are forma de mai jos.
lcd_key = read_LCD_buttons(); //

switch (lcd_key) //

case btnSUS:

if(band >=0 && band <9 && previous == LOW && millis() - time > debounce)

band=band ++;

out_band(band);

time = millis();

EEPROM.write(eeprom_band, band);

break;

case btnJOS:

…………….

Citirea temperaturii
Este bine stiut faptul ca orice amplificator in timpul functionarii se incalzeste, iar temperatura de lucru
a radiatorului trebuie atent monitorizata. Cel putin in cazul tranzistorilor o temperatura de lucru prea mare, nu
neaparat ca duce la distrugerea iresersibila a tranzistorului, dar si timpul de viata al acestuia se diminuiaza
drastic. Pentru a urmari acest parametru am atasat pe radiatorul de racire un circuitul integrat DS18C20, care
pe baza unui mic program poate comunica uC-ului temperatura prin protocolul 1-Wire.
Pentru a prelua valoarea de la DS18C20 m-am folosit de biblioteca OneWire.h care este special scrisa pentru
acest tip de comunicatii seriale. La nivel hardware DS18C20 este atasat la portul digital B1 iar in program sa
definit ca fiind port OneWire.
La fiecare ciclu program este apelata functia getTemp(), care transmite o serie de informatii specifice catre
senzor si astepta din partea acestuia un raspuns cu valoare binara a temperaturii. Aceasta valoare este supusa
unui calcul de mediere, ulterior incrementeaza in varibila globala Whole valoarea temperaturii. Fara sa mai
intru in detalii aceasta funtie va este prezentata mai jos.
void getTemp() {

int foo, bar;

ds.reset();

ds.select(addr);

ds.write(0x44,1);

present = ds.reset();

ds.select(addr);

ds.write(0xBE);

for ( i = 0; i < 9; i++) {

data[i] = ds.read();

LowByte = data[0];

HighByte = data[1];

TReading = (HighByte << 8) + LowByte;

SignBit = TReading & 0x8000;

if (SignBit) {

TReading = -TReading;

Tc_100 = (6 * TReading) + TReading / 4;

Whole = Tc_100 / 100;

Fract = Tc_100 % 100;

if (Fract > 49) {

if (SignBit) {

--Whole;

} else {

++Whole;

}
 Nu am vrut ca programul sa ia decizii de functionarea a amplificatorului pe baza acestei infromatii, am
preferat doar sa o afisez, de protectia termica ocupandu-se un alt circuit mult mai rapid si mai sigur. Afisarea
temperaturii pe display se face utilizand liniile de program de mai jos.
getTemp(); // preia temperatura

LCD.TextGoTo(24,11); // trimite cursorul pe coloana 24 si linia 11

sprintf(myString, "T-%d' ", Whole); //functie ce transforma din valoare int in string

LCD.writeString(myString); // funtie ce se ocupa strict de afisarea stringului

Citirea tensiunii si curentului consumat de modulul amplificator.

In timpul functionarii este util ca operatorul sa aibe date despre tensiunea de alimentare a amplificatorului
si curentului consumat de acesta, in acest sens uC-ul preia valorile le analizeaza apoi le va afisa sau transmite
mai departe pe UART.
Din cauza tensiunii destul de mari cu care este alimentat tranzistorul final in comparatie cu tensiunea
maxima de lucru al portului analogic, se impune utilizarea unui divizor rezistiv de tensiune. Tensiunea de lucru
al finalului este de cca 54v iar tensiunea maxim acceptata de catre portul analogic al uC-ului este de maxim 5V.
In acest sens s-a proiectat divizorul de tensiune care funizeata portului A4 o tensiune de cca 2.6V. Aceasta
valoare a tensiunii este preluata la nivel de program cu ajutorul variabilei globale tens_a si are forma de mai
jos.
tens_a = (analogRead(4) * 0.00488)*35;

Valoarea returnata de portul A4 este transformata in tensiune inmultita cu valoarea 0.00488 ( aceasta valoare
este rezolutia portului pe 10 biti ), dupa care se inmulteste cu o valoare de offset.
Un alt aspect foarte important este masurarea curentului consumat de catre amplificator in momentul trecerii
in regim de emisie. Pentru acest lucru am utilizat un circuit specializat ACS758, care are in componenta un
detector HALL. Acest circuit va masura intensitatea campului magnetic generat de trecerea curentului electric
pe o portiune de circuit si o va converti intro tensiune electrica sufficient de mare pentru a fi masurata.
Modelul utilizat de mine este bidirectional, putand masura curenti de pana la +/- 50A. Senzorul de curent
acesta are posibilitatea de a masura curentul scurs in ambele sensuri. Practic in momentul in care este
strabatut de un current negative Uout va tinde spre zero si invers in cazul cand curentul este pozitiv, Uout va
tinde spre Vcc. In puntul intermediar cand valoarea curentului este de 0A valoarea lui Uout=Vcc/2.
Conform datelor de catalog sensibilitatea circuitului este de 40mV/A, practic la orice crestere de 1A prin circuit
valoarea lui Uout va creste cu 0.04V, aceasta valoare va fi preluata de catre portul analogic al uC-ului A2
utilizand liniile de cod de mai jos.
cur_a = analogRead(2); // preluare valoare binara

cur_c = (cur_a - 504)/6; // valoarea curentului functie de punctual de 0

Ca si in cazurile anterioare aceasta valoare a curentului este afisata pe display cu urmatoarea linie de cod.
LCD.TextGoTo(24,13); // trimite cursorul display-ului pe linia 13 coloana 24

sprintf(myString, "I%dA ", cur_c); // converteste valoarea int a lui cur_c intron string

LCD.writeString(myString); // afisarea stringului

 Prealuarea valorilor de unda directa si reflectata
Dupa cum am zis in randurile anterioare pe modulul FTJ sa instalat un reflectometru, de la care uC va
prelua valoarea undei directe si a undei reflectate. O valoare prea mare a undei stationare poate duce la
diverse probleme si in cel mai rau caz la distrugerea tranzistorului amplificator. Pentru a prelua cele 2 valori
am utilizat un reflectometru care este situate intre filtrul trece jos si sarcina. Aceste 2 valori sunt preluate de
catre uC prin porturile analogice A7 si A6, care in urma unor calcule sunt afisate atat numeric cat si grafic.
Preluarea valorii tensunii electrice se face cu urmatoarele linii de cod.
delay(4);

ref= analogRead(7); // preluare valoare unda stationara

delay(4);

dir = analogRead(6); // preluare valoare unda directa

…………………………….

valuea=ref;

value=dir;

putere_dir=pow((((float)dir*0.00488)/0.281),2)*9; // conversia in tensiune si inmultirea cu un offset

putere_ref=pow((((float)ref*0.00488)/0.281),2)*9; // conversia in tensiune si inmultirea cu un offset

…………………..............

Ca si in cazurile anterioare aceste 2 valori vor fi afisate pe display atat in format numeric pentru o interpretare
cat mai exacta cat si grafic in 2 cadrane care simuleaza 2 indicatoare analogice.
LCD.TextGoTo(5,4);

dtostrf(putere_dir, 1, 1, t_d);

sprintf(myString, "%sW ", t_d);

LCD.writeString(myString);

LCD.TextGoTo(21,4);

dtostrf(putere_ref, 1, 1, t_r);

sprintf(myString, "%sW ", t_r);

LCD.writeString(myString);

Pentru afisarea acului indicator a trebuit sa apelez la bine cunoscutele functii trigonometrice SIN si COS. La
nivel de program a trebuit sa transpun pe display o linie care are coordonatele de plecare X,Y si coordonate de
destinatie XD,YD. Practic a trebuit sa aplic mai multe formule de calcul in care sa se determine pozitia celor 2
coordonate necesare trasarii linie functie de valoarea analogica masurata.
 Pentru a afisa “acul indicator” al uC-ul trebuie sa faca
calculele de cosΘ si sinΘ de doua ori pentru a stabili
puntele de inceput si sfarsit a liniei pe care o afiseaza. Θ
este o variabila care se calculeaza functie de valoarea
primita de la portul analogic.

Programul scris pentru afisarea acului indicator este redat in randurile urmatoare.
int ref=50;

int q=value/10;

int qa=valuea/10;

int j=100-q;

int k=100-qa;

int raza=65;

int raza_2=22;

int x=raza*cos((3.1415927/1.36)+(float)j*1.732/100.00)+79;

int y=raza*sin((3.1415927/1.36)+(float)j*1.732/100.00)+60;

int x_2=raza_2*cos((3.1415927/1.36)+(float)j*1.732/100.00)+79;

int y_2=raza_2*sin((3.1415927/1.36)+(float)j*1.732/100.00)+60;

int xx=raza*cos((3.1415927/1.36)+(float)k*1.732/100.00)+79;

int yx=raza*sin((3.1415927/1.36)+(float)k*1.732/100.00)+180;

int xx_2=raza_2*cos((3.1415927/1.36)+(float)k*1.732/100.00)+79;

int yx_2=raza_2*sin((3.1415927/1.36)+(float)k*1.732/100.00)+180;

if(yl || xl)

LCD.createLine (yl_2, xl_2, yl, xl,0);

// LCD.createLine (yl_2, xl_2, yl, xl,0);

// LCD.createLine (61, 59, yl, xl,0);

}
 LCD.createLine (y_2, x_2, y, x,1);

// LCD.createLine (y_2, x_2, y, x,1);

// LCD.createLine (61, 59, y, x,1);

if(ylx || xlx)

LCD.createLine (ylx_2, xlx_2, ylx, xlx,0); // stergea liniei

// LCD.createLine (179, 79, ylx, xlx,0);

// LCD.createLine (181, 59, ylx, xlx,0);

LCD.createLine (yx_2, xx_2, yx, xx,1); // afisarea liniei

// LCD.createLine (179, 79, yx, xx,1);

// LCD.createLine (181, 59, yx, xx,1);

xl=x;

yl=y;

xl_2=x_2;

yl_2=y_2;

xlx=xx;

ylx=yx;

xlx_2=xx_2;

ylx_2=yx_2;

Cum valorile analogice preluate sunt variabile in timp, a trebuit ca in secventa programului sa aplez la
un conditional care verifica valoarea curenta cu valoarea precedenta, in cazul in care valorile nu sunt egale
atunci se va sterge linia cu valoarea precedenta si se va afisa o noua linie cu noile valori.

Comanda releelor de banda, atenuatorului si celor 2 antene

Amplificatorul are in componenta 6 celule de filtrare cu scopul de a atenua armonicile pana la un nivel
adminisibil. Fiecare celula are in componenta cate 2 relee, care sunt comandate de catre uC prin intermediul a
2 circuite integrate ULN2004 care asigura curentul necesar pentru mentinerea releelor.
In structura switch-case sunt definite cele 2 butoate responsabile cu schimbarea benzilor de lucru. In
functie de butonul apasat se va incrementa sau decrementa valoarea globala band, acest eveniment fiind
conditionat de stare amplificatorului, atat timp cat este in mod emisie nu se permite schimbarea benzilor de
lucru. Comutare benzilor de lucru putandu-se realiza doar atat timp cand este in mod receptie. In componeta
acestui conditional se apeleaza functia out_band(band) si de asemenea se va inregistra in memoria eeprom a
uC-ului banda curenta, optiune care este utilizata la pornirea amplificatorului, pentru ca acesta sa “stie” ultima
banda in care sa operat.
case btnSUS:

if(band >=0 && band <9 && previous == LOW && millis() - time > debounce && txrx != 1)

band=band ++;

out_band(band);

time = millis();

EEPROM.write(eeprom_band, band);

break;

case btnJOS:

if(band >=1 && band <=9 && previous == LOW && millis() - time > debounce && txrx != 1)

band=band --;

out_band(band);

time = millis();

EEPROM.write(eeprom_band, band);

break;

Functia out_band(band) este apelata de fiecare data cand se schimba banda de lucru. Aceasta functie
are in componenta o structura switch-case, care in functie de valoarea variabilei band va apela secvential
functia digitalWire(), punand portul alocat benzii respective in mod HIGH sau LOW.
Functia out_band(int x) este de forma de mai jos.
void out_band(int vara){

switch (vara) {

case 0: //1,8

digitalWrite(PIN_A0, HIGH);//7mhz

digitalWrite(PIN_A1, LOW);//3.5mhz

digitalWrite(PIN_A2, LOW);//1.8mhz
 digitalWrite(PIN_A4, LOW);//10-14Mhz

digitalWrite(PIN_A5, LOW);//18-24Mhz

digitalWrite(PIN_A6, LOW);//28Mhz

break;

………………….

Faptul ca tranzistorul BLF188XR are amplificarea foarte mare (29dB), am prevazut un modul care are in
componenta 5 celule de atenuare, dintre care 4 sunt selectabile. Avand la baza un algoritm cu o progresie
aritmetica, cele 5 celule sunt capabile sa ofere o atenuare in trepte intre 3dB – 20dB, suficient pentru
excitarea tranzistorului.In functie de atenuarea dorita uC va comanda cele 4 relee ale atenuatorului prin
intermediul circuitului ULN2004 care ofera curentul necesar functionarii releelor in conditii optime.
Ca si in cazul precedent cand uC sesizeaza ca s-a primit comanda de la tastatura de schimbare a valorii
atenuatorului, aceasta este analizata in structura switch-case si functie de comanda se va incrementa sau
decrementa variabila globala att_d. La fiecare eveniment valoarea lui att_d se va inregistra in memoria
eeprom si se va apela functia out_att(), care este responsabila de schimbarea starii releelor.
case btnSTANGA:

if (att_d <= 15 && att_d > 0 && previous == LOW && millis() - time > debounce ) att_d -= 1;

out_att(att_d);

time = millis();

EEPROM.write(eeprom_att, att_d);

break;

case btnDREAPTA:

if (att_d < 15 && att_d >= 0 && previous == LOW && millis() - time > debounce) att_d += 1;

out_att(att_d);

time = millis();

EEPROM.write(eeprom_att, att_d);

break;

}
 In componenta functiei out_att() este o structura switch-case care schimba starea porturilor digitale
E0, C6, C5 SI B7 functie de valoarea variabilei globale att_d.
void out_att(int var)

switch (var) {

//pinMode(PIN_E0, OUTPUT); //att 1db

//pinMode(PIN_C6, OUTPUT); //att 2db

//pinMode(PIN_C5, OUTPUT); //att 4db

//pinMode(PIN_B7, OUTPUT); //att 10db

case 0: //20DB

digitalWrite(PIN_E0, LOW);//att 1db

digitalWrite(PIN_C6, LOW);//att 2db

digitalWrite(PIN_C5, LOW);//att 4db

digitalWrite(PIN_B7, LOW);//att 10db

att_val=20;

break;

Am considerat ca este util ca amplificatorul sa fie prevazut cu un mod de a cupla 2 antene selectabile din
program. Acest lucru s-a realizat cu ajutorul a 2 relee care sunt comandate de catre uC prin intermediul
circuitului ULN2004. Modul lor de lucru este de tip Flip-Flop, practic se poate comuta cand pe o antenna cand
pe cealalta.
In momentul in care uC-ul a sesizat ca s-a primit comanda de comutare a antenei, acesta cu ajutorul
unui conditional, verifica starea amplificatorului ca acesta sa nu fie pe emisie si daca este conditia indeplinita,
va schimba starea variabilei ant_s in 0 sau in 1 apeland functia set_ant(x) si inregistrarea valorii lui ant_s in
memoria eeprom.
case btnMNU:

if(ant_s == 1 && previous == LOW && millis() - time > debounce && txrx != 1)

ant_s = 0;

set_ant(ant_s);

EEPROM.write(eeprom_ant, ant_s);

time = millis();
 }

if(ant_s == 0 && previous == LOW && millis() - time > debounce )

ant_s = 1;

set_ant(ant_s);

EEPROM.write(eeprom_ant, ant_s);

time = millis();

break;

Functia set_ant(ant_s), are in componenta un conditional care in functie de valoarea lui ant_s va
schimba starea porturilor A7 si C7.
void set_ant(int var)

if( var == 0 ){

digitalWrite(PIN_A7, LOW);

delay(50);

digitalWrite(PIN_C7, HIGH);

if( var == 1 ) {

digitalWrite(PIN_A7, HIGH);

delay(50);

digitalWrite(PIN_C7, LOW);

Afisarea informatiilor
Toate informatiile care sunt prelucrate de catre uC sunt afisate pe un display grafic monocrom cu
rezolutia de 240x128 pixeli. Am ales acest tip de display din mai multe puncte de vedere, cel mai important
este marimea lui ceea ce face ca informatiile afisate sa fie destul de mari si lizibile. In faza incipienta am fost
incantat sa folosesc un display color, dar dezavantajul acestuia era ca trebuia un uC destul de puternic, si nu
justifica investitia in comparatie cu informatiile afisate. Tipul displayului grafic folosit este YB240128 si are ca
element principal modulul dezvoltat de Tohiba T6963C.
Pentru afisarea informatiei pe display sa utilizat o biblioteca special scrisa pentru T6963, aceasta contine mai
multe instructiuni care pot fi apelate din programul dezvoltat de mine.
Tin sa mentionez ca aceasta biblioteca nu a fost dezvoltata de catre mine, dar pentru a functiona pe uC-ul
AT90USB1286 a trebuit sa intervin in cod si sa fac cateva modificari, a trebuit sa redefines porturile de
comunicare si sa elimin cateva linii de program care erau specifice placilor de la Arduino.
Porturile de comunicare au fost setate in modul urmator:
#define GLCD_DATA_PORT PORTD

#define GLCD_DATA_PIN PIND //Arduino Mega Pins 49-42

#define GLCD_DATA_DDR DDRD

// control port Arduino Mega

#define GLCD_CTRL_PORT PORTC

#define GLCD_CTRL_PIN PINC //Arduino Mega Pins 37-34

#define GLCD_CTRL_DDR DDRC

# endif

// control signals

#define GLCD_WR 4

#define GLCD_RD 2

#define GLCD_CE 1 //Should be able to XNOR this with WR and RD

#define GLCD_CD 0

Pentru cei care doresc mai multe informatii, acestea pot fi consultate pe internet, eu am specificat la
bibliografie de unde am cules informatiile necesare.

Comunicarea USB
Microcontroleru AT90USB1286 are posibilitatea de a comunica serial prin protocolul UART, numai ca
producatorul placii Teensy a prevazut si un convertor USB-UART prin intermediul caruia se realizeaza
programarea uC-ului, iar ca o facilitate tot prin intermediul acestui port se poate realiza si comunicarea seriala
cu un calculator.
Aceasta facilitate am explotat-o si am preluat diverse informatii din uC pe PC prin intermediul unei aplicatii
scrise in C#. Aceasta aplicatie este in acest moment numai pentru sistemele de operare windows, ulterior am
sa incerc sa o scriu in QT sa fie compatibila si cu alte sisteme de operare.
Punerea in practica a fost destul de simplu, uC-ul transmite prin serial diverse informatii si sunt preluate de
catre PC.
Transmiterea se face cu rutina
sprintf(serial_string, "%d,%d,%d,%d,%d,%s,%s,%d,%d", stare, txrx, ant_s, banda_array[band] ,att_val,t_d,t_r,tens_a,cur_a);

Serial.println(serial_string);
Iar preluarea in C# se face cu urmatorul eveniment
private void serialPort_DataReceived(object sender, SerialDataReceivedEventArgs e)
{

InputData = ComPort.ReadExisting();
if (InputData != String.Empty)
{
this.BeginInvoke(new SetTextCallback(SetText), new object[] { InputData });
}
}

Ulterior aceste variabile sunt afisate pe ecranul calculatorului. Scopul acestei aplicatii este de a oferi
posibilitatea de a interactiona cu aplificatorul de la distanta, am observat ca este o tendinta de lucru “remote”

Programul Windows
Pentru ca in zilele noastre calculatorul a nevenit o unealta utila in radioamatorism, am decis sa dezvolt si o
aplicatie care sa controleze amplificatorul si sa preia informatiile de functionare, accesibile dintro interfata
grafica (GUI).
In acest sens am dezvoltat aplicatia in .Net utilizand limbajul de programare C#, dezavantajul major este ca
aplicatia ruleaza doar in mediul Windows, dar cred ca pot aborda si o aplicatie portabila si pe sistemele de
operare Linux utilizand limbajul QT, asta ramane un task pe viitor.

Interfata grafica arata ca in imaginea de mai sus, sau utilizat biblioteci standard al limbajului C# dar si biblioteci
special create pentru a crea cadranele analogice.
Programul este destul de simplu acesta apeleaza o functie de conectare la portul serial de unde preia un
ARRAY care contine toate datele de functionare. Datele achizitionate astfel sunt prelucrate si afisate atat
numeric cat si graphic pentru o interpretare cat mai usoara.
O facilitate destul de utila a fost sa creez un graphic dynamic in care sa se afiseze in timp real puterea
consumata, puterea directa si puterea reflectata, aceste sunt informatii vor crea operatorului o imagine de
ansamblu asupra randamentului.
Foarte util pentru operator este si faptul ca poate controla amplificatorul din interfata grafica de pe calculator,
sa incercat sa se copieze cat mai fidel faclitatile de la bordul amplificatorului.
Programul a fost prevazut ca atat timp cat amplificatorul este in mod TX anumite functii sa fie dezactivate,
acesta este un mod de protectie, atat timp cat amplificatorul este in emisie, filtrele nu se pot comanda, etc…

Punerea in functiune
Punerea in functiune este o etapa destul de complexa din multe puncte de vedere, in cele ce urmeaza
sunt descrisi pasii urmati.
1. Primul pas a fost verificarea celor doua surse de elimentare daca furnizeaza tensiunile dorite si asigura
curentul necesar si nu introduc paraziti sau alte semnale nedorite.
2. Cum nu toti avem echipamentele necesare unui laborator radio, a trebuit sa aplezez la resursele
Facultatii de Telecomunicatii, unde cu ajutorul analizorului de spectru am aliniat filtrele trece jos. Din
pacate echipamentul respectiv nu dispune de mod de a salva carateristicile filtrelor, multumindu-ma
doar cu faptul ca sunt in parametri. Aici am acordat o atentie deosebita, pentru ca un filtru prost
executat si/sau reglat duce la o serie de probleme si neplaceri.
3. Avand la indemana analizorul de spectru am verificat si attenuatorul care s-a dovedit a fi foarte bun
pana la 30Mhz, aici imi asum responsabilitatea, pentru ca am folosit la realizarea practica a
atenuatorului rezistente THT care nu sunt ideale in RF.
4. Dupa retusarea programului am verificat daca toate comenzile functioneaza conform cerintelor,
releele functioneaza in parametri si nu sunt disfunctionalitati.
5. Am reglat pragul la ALC de cca -5V pentru Kenwood TS590s pentru o putere de cca 4w care il poate
furniza transceiverul.
6. Cred ca a fost cel mai stresant pas, punerea sub tensiune al blocului final si reglarea curentului de BIAS.
Avand in vedere ca sursa de alimentare al modulului final poate suporta un current de 40A la o
tensiune de 50V, iar pretul unui tranzistor nu este deloc de neglizat. Procedura a fost urmatoarea:
 Am reglat redus la minim tensiunea de BIAS din grilele tranzistorului, facand uz de un voltmetru.
 Am alimentat amplificatorul cu tensiunea de 50V prin intermediul unei rezistente de 5 Ohm, in
cazul unui scurt sau autooscilatii curentul de drena sa fie limitat.
 Dupa ce am observat ca tot blocul este “stabil” am reglat curentul de mers in gol la cca 2A prin
marirea tensiunii de BIAS, bine inteles prin rezistenta de 5 Ohm.
 Am eliminat rezistenta de limitare si am reglat iarasi curentul de mers in gol.
 Si primul test cu RF s-a soldat cu sarcina artificiala distrusa, aceasta nu a putut suporta puterea de
400W care au fost generate de amplificator.
  Dupa ce s-a realizat cablarea si montarea pe pozitie a tuturor componentelor s-a trecut la reglarea
tuturor parametrilor .
7. Un alt pas energofag a fost etalonarea valorilor de tensiune, current, unda directa, unda stationara,
temperatura de lucru, toti acesti pasi sau facut cu o serie de masuratori, comparii, reglaje si bine
inteles de introducerea de diverse valori de offset in program.
8. Dupa ce sau pus la punct si sau reglat toti parametrii totul s-a facut pe sarcina artificiala, urmat testul
suprem, sa il conectez la antenna, cu ajutotul anttenei tuner am fost extrem de incantat sa primesc
controle de peste 59+, cu doar 400W.
In momentul de fata s-au facut cateva zeci de legaturi in diverse benzi si moduri, iar controalele primate au
fost foarte bune, toti corespondentii au fost rugati sa fie rigurosi la toate aspectele emisiunii si nu au fost
semnalate inca probleme de modulatie sau alte aspect de corectat.