CIA

Circuite Integrate
Analogice
prof. Isar Dorina
dorina.isar@upt.ro
Cabinet vizavi de A215

Lumea este analogică

Realitatea este “curcubeul” între alb şi negru
Analog: înapoi spre viitor
 Bibliografie - curs
• Notițe de curs
• Lucian Jurca, Mircea Ciugudean, Circuite integrate
analogice, Editura Politehnica, Timişoara, 2014.
• Paul R. Gray, Paul J. Hurst, Stephen H. Lewls, Robert
G. Meyer, Analysis and design of analog integrated
circuits, fourth edition, JOHN WlLEY & SONS, INC.
• Paul R. Gray, Robert G. Meyer, Circuite integrate
analogice. Analiza si proiectare. Traducere - prof.
Mircea Bodea, Ed. Tehnica Bucuresti, 1983, 1993,
1999.
 Bibliografie - seminar, laborator
• Acces pe campusul virtual, CV.
• SEMINAR:
– Se desfășoară online
– Culegere de probleme în format electronic – pe CV
• Concurs Tudor Tănăsescu – culegere probleme –
sfârșitul lunii martie 2021
• LABORATOR:
• Indrumător de laborator în format electronic, o lucrare de
laborator la 2 săptămâni, postate pe CV.
• Lucrările de laborator se desfăşoară
– online
– (în lab. “Electronică 1”, et. II, corp A (vizavi de A216). )
 NOTE
• 1. Nota la activitate =NActivitate =0.8 × NTLSQ + 0.2 × NPREZ
• NTLSQ = media a 6 teste quiz date la laborator sau seminar (obligatoriu ≥ 5)
NPREZ = nota de la Prezentare subiect cu 10 -15 slide-uri în PowerPoint (din
lucrarile de laborator sau din curs)
- NU se fac recuperari decat in sesiune cu chitanta (maxim 2 lucrari SAU
seminarii)
• - cu mai mult de o absenta nerecuperata (laborator&seminar) nu se va
incheia activitatea!
• 2. Nota la examen (NExamen): (NT + NP) / 2 + Bonus= NExamen
• - 40 intrebari teorie de tip grila cu raspunsuri multiple = NT (obligatoriu ≥ 5)
• - 20 intrebari probleme de tip grila cu raspunsuri multiple = NP (obligatoriu ≥ 5)
- Se recunosc partile (teorie sau probleme) luate – doar pe parcursul unui an universitar

• 3. Nota finala (NFinala): INT((2/3 × NExamen + 1/3 × NActivitate )+0,5)= NFinala

• 4. Bonus: +1,5p BONUS la NExamen DACĂ:
– minim 12 prezente la curs:
- 6 teme de casa date la curs, SCRISE DE MANA, NECOPIATE, predate (incarcate
pe CV) in timpul impus = pana la urmatorul curs).
 Cuprins curs CIA
• Cap. 1. – Introducere
• Cap. 2. – Etaje tipice din componenta CIA
• Cap. 3. – Amplificatoare Operationale. Operatii simple cu AO
• Cap. 4. – Parametrii si erorile AO
• Cap. 5. – Circuite cu operatii neliniare
• Cap. 6. – Filtre active
• Cap. 7. – Convertoare tensiune-curent cu AO
• Cap. 8. – Alte circuite functionale cu AO
• Cap. 9. – Stabilizatoare de tensiune
 1. Introducere. Scurt istoric al CIA

• Geoffrey W. A. Dummer (angajat Royal

Radar Establishment de la British Ministry of
Defence): primul care a prezentat conceptul de CI;
a fost denumit PROFETUL CIRCUITULUI
INTEGRAT.
• Jack Kilby (Texas Instruments):
primul CI fabricat pe pastilă de germaniu în 1959;
• Robert Noyce (Fairchild Semiconductors):
primul CI fabricat pe pastilă de siliciu în 1961;
 Aparitia amplificatoarelor operaţionale
• 1963 – Robert J. (Bob) Widlar
a proiectat primul amplificator
operaţional, μA702, fabricat de
Fairchild Semiconductors
- conţine 9 tranzistoare, amplificare de
1000, compensarea în frecvență este
realizată cu 2 rețele RC, 300 $/bucată
• 1965 – Bob Widlar proiectează
amplificatorul operaţional μA709
– Amplificare în buclă deschisă de 45.000,
valori mai mici pentru curenţii de intrare
(200nA), alimentare simetrică:+/-15V DC,
domeniu mai mare pentru tensiunile de
intrare/ieșire (+/-10V), preţ/buc de … 2 $;
dezavantaj: fără protecţie la scurtcircuit.
 Amplificatoare operaţionale - AO
• 1967 - LM101 (National
Semiconductors)
– simplifică compensarea în frecvenţă
(un singur condensator extern de
30pF); are protecţie la scurtcircuit,
amplificare de 160.000
• 1968 - μA741 - Dave
Fullagar de la Fairchild
Semiconductors;
- includerea unui condensator de
compensare intern; este stabil în orice
conexiune în buclă închisă; un câștig în
buclă deschisă de aprox. 250000;
devine referință pentru AO.
 Evoluţia AO
• LM107 - National Semiconductors - C inclus în cip
• μA748 - Fairchild Semiconductors - 1968 (ca şi μA 741 dar
cu compensare externă);
• RC4558 - Raytheon Semiconductor’s - 1974, CI cu
multiple A.O. (similar cu 741)
• LM324 - National Semiconductors - 1974 (consum redus)
• CA3130 - RCA = Radio Corporation of America - primul
A.O. cu etaj de intrare cu JFET;
• TL084 - Texas Instruments - 1976 - 4 tranzistoare JFET pe
intrare realizate prin implantare ionică curenţi mici de
polarizare şi viteză ridicată de lucru.
 Alte tipuri de CI analogice
• uA723 - stabilizator de tensiune continuă, Fairchild
Semiconductors;

• LM308 - National Semiconductors - 1969 – AO cu un

curent de polarizare de 2 nA;

• LM10 - AO cu referinţă de tensiune, funcţionare în

gama de temperatură pâna la -55°C;
• SE555/NE555 Signetics (Philips): 23 tranzistoare,2
diode şi 16 rezistoare într-un cip de siliciu, încapsulat într-un DIP
(dual-in-line package) de 8 pini; IC Time Machine

• CD4046 CMOS - circuit PLL (phase locked loop) - Signetics;

 Tehnologii de fabricație a CI
• 1. În tehnologie bipolară: TBJ npn verticale, TBJ pnp-
laterale, TECJ, TECMOS, rezistoare, condensatoare.

• 2. În tehnologie CMOS: pe plachetă sunt doar

tranzistoare MOS complementare, rezistoare (tip insulă sau de tip MOS
pasiv).

• 3. În tehnologie BiCMOS: TBJ şi MOS complementare.

• 4. În tehnologie SOI = Silicon On Insulator;
este mai scumpă; prin implantare ionică se obţin atât TBJ cât şi MOS; se
reduc capacităţile parazite ale componentelor;
 Dezvoltarea CI analogice
Avantaje: micşorarea dimensiunii circuitelor,
reducerea preţului de cost, îmbunătăţirea
performanţelor, creşterea fiabilităţii, reducerea puterii
consumate (disipate), realizarea unor funcţii ce nu se pot
obţine cu precizie prin circuite cu componente discrete.

• Funcţiile: amplificare, generare de semnale,

redresare, stabilizare de tensiune, modulare,
demodulare, comparare, efectuarea de operaţii
matematice cu tensiuni sau curenţi, filtrare, reglare,
conversie, eşantionare – memorare, comanda circuitelor
de putere etc.
 Tipuri de CIA - amplificatoarele
• 1. Clasificare după tipul mărimii de transfer:
– amplificatoare operaţionale, amplificatoare transconductanţă
(“OTA”-Operational Transconductance Amplifier),
amplificatoare de diferenţă de curenţi (“CDA” – Current-
Differencing Amplifier, sau “Norton”)

Ie = Gm(Ui2-Ui1) = -GmUi
unde Gm = k IABC
Ue = Rt (Ii2 - Ii1)
Ue = Au(Ui2-Ui1) = -Au Ui (ABS = Amplifier Bias Current) Rt = 2 *109 Ohm
 Amplificatoarele (continuare)
• 2. A doua clasificare este după banda de
frecvenţă a semnalelor ce pot fi amplificate:
– amplificatoare de curent continuu;
– amplificatoare de audiofrecvenţă;
– amplificatoare de bandă largă;
– amplificatoare de bandă îngustă;

• 3. A treia clasificare a amplificatoarelor se

poate face după construcţie (şi destinaţie):
– amplificatoare de mică putere;
– amplificatoare de putere;
– amplificatoare de mare viteză;
– amplificatoare de precizie.
 Alte tipuri de CIA
• Pentru stabilizarea tensiunii:
– stabilizatoare de tensiune pozitivă,
– stabilizatoare de tensiune negativă,
– stabilizatoare duale.
• Circuitele specializate:
– amplificatoare-limitatoare (TAA 661),
– demodulatoare MF (TBA 120U),
– amplificator/demodulator/preamplificator video (TDA
440),
– circuite PLL (tip 565, 561) = Phase Locked Loop
(buclă cu calare pe fază).
 Cap.2. Etaje tipice din componenta
circuitelor integrate analogice

A. Etaje cu unul sau mai multe tranzistoare

- Conxiunea CC-CE, CC-CC, Darlington și Sziklai
- Conexiunea Cascoda
B. Surse de curent
- Oglinda de curent,
- Sursa de curent “standard”,
- Sursă de curent Widlar,
- Oglinda de curent cu reacţie (oglinda Wilson)
- Oglinda de curent cu compensarea curenților de bază
C. Etaje diferențiale
- Etajul diferențial
- Etaj diferențial cu sarcină activă
 Etaje cu unul sau mai multe
tranzistoare
• La analiza amplificatoarelor cu componente discrete fiecare tranzistor era
considerat separat iar întregul circuit era o colecție de etaje cu câte un
tranzistor.

• Un circuit integrat conține blocuri funcționale cu mai multe tranzistoare,

fiecare bloc îndeplinind câte o funcție. Etaj ieșire cu
Sursă de curent ca protectie
Etaj diferențial sarcină activă la scurt

Sarcina activă
Amplificator EC
•Sursă de curent pt. polarizare
 Conexiuni de bază pentru
amplificatoare cu un singur etaj
 A. Etaje cu unul sau mai multe
tranzistoare

• A1. Conexiuni CC - EC, CC – CC și

perechea Darlington

• Aceste perechi de tranzistoare pot fi privite ca un singur tranzistor echivalent

(și există circuite integrate cu această funcție).
• Comparativ cu un singur tranzistor, tranzistorul astfel obținut are rezistență
de intrare și amplificare în curent mult mai mare.
Conexiuni CC - EC, CC – CC
c
• rbe este rezistența de intrare a
tranzistorului compus; va fi raportul dintre
tensiunea de intrare și curentul de la
intrare:
ui
R i  rbce 
ii

• Calculăm rbce
utilizând circuitul
echivalent de semnal mic:
u cbe u be1  u be 2
Ri  r c
be  c 
ii i b1
i b1rbe1  g m1u be1  i b1 rbe 2 i b1rbe1  g m1i b1rbe1  i b1 rbe 2
r 
c
be 
i b1 i b1
i b1rbe1  i b1 0  1rbe 2
r 
c
be  rbe1  0  1rbe 2
i b1
 Conexiuni CC - EC, CC – CC i cc  i c 2

i cb  i b1
c
• Amplificarea de curent, , este, prin i e1  i b 2
definiție raportul dintre curentul de la ieșire și
curentul de la intrare:
c
ic i c2
 
c
 ;
i cb i b1

• Bineînțeles avem relațiile: i e   0  1i b and i c   0i b

deoarece i e1  i b 2 (10)  i c 2   0i b 2 
 0 0  1i b1  0 0  1i c
b

DAR i c 2  i cc   c   0  0  1
Conexiuni CC - EC,
CC – CC
• Curentul de polarizare este furnizat de obicei
cu un rezistor. Scopul lui este de a a grăbi
blocarea tranzistorului final. În schema
echivalentă de semnal mic la frecvențe mari a
tranzistorului sunt prezente capacități care, la
blocare, vor trebui descărcate și aceasta se
face prin acest rezistor.
• Dacă R are valoare mică, blocarea va fi rapidă
dar nu trebuie făcută prea mică pentru a avea
curent de bază pentru tranzistorul final.
• Dacă nu deranjează că tranzistorul compus este lent
sau nu este nevoie ca tranzistorul să se blocheze
rapid se poate omite R.
• Dacă nu este nevoie de Ipol atunci se poate
demonstra ca transconductanta (modificarea
curentului de colector al lui T2, icc, funcție de g m2
modificarea tensiunii de intrare ubec ) este: g 
c
m
2
Semnificație?
 Conexiunea Darlington
• Perechea Darlington este un tranzistor
compus din două tranzistoare de același
tip, care au colectorii conectați împreună
și emitorul primului este conectat în baza
celui de-al doilea.
• Există o polarizare care permite controlul
valorii curentului de emitor a lui T1.
• Dezavantaje:
- tensiunea de comandă este dublă față de
cea pentru un singur tranzistor.
VBE  VBE1  VBE 2
- Tensiunea de saturație este mare, cel
puțin 0,7V. VCE min  VCE1sat  VBE 2 on  VBE 2
• Există tranzistoare Darlington de tip NPN
și de tip PNP. Ex. : ULN2003A =
Darlington, NPN, 50 V, 2.25 W, 500 mA.
 Darlington complementar:
perechea Sziklai
• Darlington complementar = conexiune Sziklai
care constă din două tranzistoare conectate
împreună, unul de tip NPN și altul de tip PNP.
• Avantaj în comparație cu perechea Darlington:
tensiunea de comandă este egală doar cu o
singură tensiune ube -on .
• Tensiunea minimă la ieșire la saturație rămâne
tot la valoarea celei pentru Darlington.
• Aplicații – în special în domeniul audio pentru
etaje de ieșire în contratimp (de tip push-pull),
pentru a utiliza ambele tranzistoare finale de
aceeași polaritate.
?
 CIA
Circuite Integrate
Analogice
prof. Isar Dorina
dorina.isar@upt.ro
Cabinet vizavi de A215

Curs 2
 A. Etaje cu unul sau mai multe
tranzistoare
• A2. Conexiunea cascodă

• Conexiunea EC - BC prezintă o rezistență foarte mare de ieșire în

comparație cu cea a unui singur tranzistor în conexiune EC. Se utilizează
atât schema cu tranzistoare bipolare cât și cea cu tranzistoare MOS.

• In tehnologie BiCMOS se întâlnesc scheme care în locul tranzistorului M2

folosesc un tranzistor bipolar, T2.
Conexiunea cascodă
• Pentru a determina rezistența de
ieșire se desenează circuitul
echivalent de semnal mic.

• Rezistența de ieșire poate fi

calculată dacă scurtcircuităm
intrarea la masă și aplicăm un
semnal de test la ieșire.

ut
Ro 
it
Conexiunea cascodă
• Trebuie să determinăm tensiunea de la
ieșire (cădere de tensiune pe r02 și – spre
masă - ube2):
u t  u be 2  i 2  r02 (1)
• Trebuie să găsim relații
- între ube2 și it și
- între i2 și it .

• Deoarece ui =0 vom avea și ube1 = 0

iar generatorul de curent gm1 * ube1
va fi inactiv. it
• Tensiunea ube2 va fi de fapt
căderea de tensiune pe cele două
rezistoare în paralel, rb’e2 și r01:

u be 2  i t rbe 2 r01  (2)

Conexiunea cascodă
• Am aflat tensiunea ube2 funcție de it .
• Conform L1K aplicată în colectorul lui T2,
curentul i2 prin r02 este, :

i 2  i t  g m 2 u be 2 (3)
• Înlocuim expresia lui ube2 în (3):

 i 1  g r r01 
( 3),( 2 )
i2 t m2 be 2 (4) i2

• Și obținem și relația între i2 și it .

Conexiunea cascodă

• Avem relațiile:
u t  u be 2  i 2  r02 (1)
u be 2  i t rbe 2 r01  (2)

i 2  i t 1  g m 2 rbe 2 r01  (4)

 u t  i t rbe 2 r01  r02  r02 g m 2  rbe 2 r01 

Ro 
ut  R o  rbe 2 r01  r02  r02 g m 2  rbe 2 r01  
 r02 1  g m 2  rbe 2 r01 
it
Conexiunea cascodă

• Relatia finala pentru rezistenta de iesire

este:
 
 
  rbe 2 ro1  
 Ro  ro 2 1  g m 2  rbe 2 ro1   ro 2 1  g m 2    
g m 2 ro1
 
   ro 2 1 
 rbe 2  ro1  g m 2 ro1 
  1  
 0 
 g m 2 ro1 0  g m 2 ro1   0  g m 2 ro1 0 
 Ro  ro 2 1    ro 2 1   
  0  g m 2 ro1   g m 2 ro1 
 0 1
 ro 2 1   0    0 ro 2
• Iar rezistenta de iesire pentru amplificatorul cu
tranzistor in conexiune emitor comun este : R o _ CE  ro
 Amplificatorul cascodă
Un amplificator cu tranzistor în
conexiune EC are ca sarcină un
etaj cu tranzistor în conexiune BC
(care are o rezistență de intrare f.
mică) va avea un factor mic de
amplificare în tensiune. Deci
această valoarea mică va reduce
efectul Miller.
Amplificatorul are rezistență mare de intrare și factor de
amplificare în curent datorat conexiunii EC. Conexiunea BC nu
îmbunătățește amplificarea de curent ci doar cea de tensiune
Amplificatorul cascodă este utilizat atât pentru impedanța mare
de intrare cât și pentru valoarea medie a amplificării de tensiune
dar mai ales pentru buna funcționare la frecvențe mari (bandă
mare de frecvență) și impedanță de ieșire mare.
CINE GHICEȘTE ?
 B. Surse de curent
1. Oglinda de curent
• 1. Oglinda de curent
• Elementul de bază pentru surse de curent = conectarea
tranzistorului bipolar ca o diodă.

• Prezintă două terminale dar funcţionarea este de tranzistor.

• Valoarea curentul său de colector este determinată de
relaţia Ebers-Moll:


 N I EB0  U T
u BE
 I  u CB
  I
u BE u BE

IC  e  1  CB 0  e U T  1  N EB0 e U T  I e U T
1   N  I   1   NI   1   NI s
  
u BE

I C  Is e UT
 B. Surse de curent
1. Oglinda de curent
• Cum putem impune o anumită valoare pentru curentul prin
diodă ?
• Ideea este simpla: folosim un resistor pentru limitarea (fixarea)
curentului.

 1 E  UBE
I Rc  I C  I B  I E  I Rc    1I B  1  I C IRc 
  Rc
• Tranzistorul este în zona activă, UBE = 0,7V, IRc este constant:
I Rc  const. , pt.   1  I C  I Rc si I C  const.
 B. Surse de curent
1. Oglinda de curent

• Adăugăm încă un tranzistor care să fie controlat de aceeaşi

valoare a tensiunii UBE.
• Curentul la ieşirea celui de-al doilea tranzistor va avea
(aproximativ) aceeaşi valoare cu cel prin diodă:

I C  I Rc = OGLINDA DE CURENT
 B. Surse de curent
1. Oglinda de curent

• Considerăm tranzistoarele identice

(Is1 = Is2 = Is): U BE 1  U BE 2
Ie IC2
 U T ln  U T ln
Is Is
 Ie  IC2
• Se poate determina relatia intre curentul de iesire al oglinzii
de current si Iref. Scriem L1K in C lui T2:
I ref  I C 2  I B 2  I B1
• Dacă se neglijează curenţii de bază:
 I ref  I C 2  I B2  I B1  I C 2  I e
 I e  I ref  oglinda de curent
 B. Surse de curent
1. Oglinda de curent
u BE
• Dar
IC  Is e UT

qn i2 D n qn i2 D n
Is  A1  A1 ;
N A WB1 VCB  Q B1 VCB 

• În expresia curentului de saturatie IC0

semnificaţia termenilor este următoarea:
ni = numărul de purtători de sarcină în semiconductorul
intrinsec; Dn = const. de difuzie a electronilor în bază;
Q = nr. total de impurităţi de dopare în bază pe unitatea
de arie; A = ARIA EMITORULUI
 B. Surse de curent
Sursa de curent ”simplă”
• 2. Sursa de curent ”simplă”
• Dacă ariile joncţiunilor emitoare (A1 şi
A2) nu sunt egale, rezultă Is1  Is2:
Ie I ref
U T ln  U T ln
I s1 Is2
Ie I s1 A e1
  
I ref Is2 A e2
• Concluzie: curenţii de intrare şi de ieşire nu vor fi egali.
• Se poate realiza un raport Ie / Iref până la valoarea 5 deoarece
în continuare aria tranzistorului T1 devine exagerată. Pe
scheme raportul se marchează prin cifre în apropierea
emitorului.
 B. Surse de curent
Sursa de curent ”simplă”

• ÎN REALITATE, chiar dacă ariile emitoare

sunt egale, curenţii de referinta si de
iesire nu vor fi egali deoarece:

• α. pentru tranzistoarele identice, curenţii

de bază nu sunt neglijabili (β finit), în
special la curenţi de colector mici, sau la
tranzistoare pnp-lateral;
– L1K în colectorul lui T2: I C1 I C 2
– rezultă: I ref  I C 2   0
F F
I ref
I e  I C1  I C 2 
2
1
F
 B. Surse de curent
Sursa de curent ”simplă”
• În plus dacă avem şi arii emitoare diferite şi ţinem cont şi de β
finit:
U =U => U ln = U ln

I C1 I C 2
I I ref  I C 2   0
I C1  s1 I C 2 F F
Is 2
 
 
I 
  s1 I ref  
Is1 1
 I e  I C1 
 1  1  Is1 / Is 2  
IC2
Is 2  Is 2
 F 
 
• Deoarece curentul de saturatie al tranzistorului bipolar este
proporţional cu aria emitorului său, primul termen indică faptul că
amplificarea de curent poate fi supra- sau subunitară, deoarece
ariile emitoare se pot afla într-un anumit raport.
• Raport mai mare decât 5 înseamnă consum prea mare de
suprafaţă de siliciu.
 B. Surse de curent
Sursa de curent ”simplă”
• Curenţii nu vor fi egali deoarece există
tensiunea Early:
– β. UCE2= UBE2  0,6V <UCE1 şi se ia
în considerare efectul Early.
– Prin urmare curenţii de colector pentru
T1 şi T2 nu vor fi egali şi rezultă
IC2 <IC1 ).
– Şi factorii lor  vor fi diferiţi: 2  1.
– În aceste condiţii raportul celor doi
curenţi se scrie astfel:
Ie 1IB 1
   1,1...1,2
Iref  2IB  2IB  2  2
 B. Surse de curent
Sursa de curent ”simplă”
• Atunci când se ia în considerare
efectul Early, pentru fiecare
tranzistor are loc relaţia:
 u BE  u CE 
I C  I s  exp 1  
 U T  U A 
• Rezistenţa de ieşire este
definită cu relaţia:
u CE U  u CE1  1 
R 0  r01   ctg  A   
i C I C1  tg (  ) 
UA
R0 
I C1
• Unde UA este tensiunea Early şi are
valori între 15V şi 100 V.
Oglindă de curent cu Q1 şi Q2 funcţionând cu acelaşi Uce;
Se observă efectul tensiunii Early în valoarea curenţilor de
colector ?
Oglindă de curent cu Q1 şi Q2 funcţionând cu valori Uce2 > Uce1 ;
Se observă efectul tensiunii Early în valoarea curenţilor de
colector ?
Determinarea rezistenţei de ieşire din graficul simulat.
 B. Surse de curent
Sursa de curent cu rezistențe în emitoare

• 3. Sursa de curent cu rezistențe

în emitoare (sursă de curent
“standard”)
– are schema identică cu cea
folosită în montaje cu
componente discrete;
– se utilizează pentru curenţi
obişnuiţi ( n 10 A) (când
este nevoie de un raport mai
mare decât 5 între curentul de
ieşire al sursei şi un curent de
referinţă);
 B. Surse de curent
Sursa de curent cu rezistențe în emitoare
• Toate tranzistoarele trebuie să
funcționeze în regiunea activă.
• Tranzistorul T1 nu trebuie să ajungă
la saturație, deci:
UCE1min  UBE1

• Motivul folosirii tranzistorului drept

diodă este: compensarea termică
pentru efectele lui UBE dar şi existența
lui β, ceea ce o diodă simplă – o
joncţiune pn – nu asigură.
• T2 = compensare termică a lui Ie.
 B. Surse de curent
Sursa de curent cu rezistențe în emitoare

• Se presupune că tranzistoarele
sunt identice și au β suficient
de mare astfel încât să se poată
neglija curenții de bază.
• Alegem Iref astfel încât să nu
rezulte o RB foarte mare.
• Se dimensionează RB şi R2:
E  U BE 2
RB  R2 
I ref
RB
cu R 2 
10
 B. Surse de curent
Sursa de curent cu rezistențe în emitoare
• Pentru stabilirea expresiei curentului de
ieşire şi a raportului Ie / Iref utilizăm
ecuația Ebers-Moll simplificată:
u BE

IC  Is e UT

IC
 u BE  U T ln
Is
• unde: Ic este curentul de colector al
tranzistorului; IS este curentul de
saturatie; UT este tensiunea termică
(= 25,85 mV la temperatura T = 300 K).
• IS este proporţional cu aria
emitorului.
 B. Surse de curent
Sursa de curent cu rezistențe în emitoare
• Pentru fiecare tranzistor avem:
u BE1 u BE 2

Ie  Is e UT
si I ref  I s e UT

Ie I ref
u BE1  U T ln si u BE 2  U T ln
Is Is
• În bucla care include cele două
joncțiuni BE scriem L2K:
UBE 2  UBE1  IeR1  Iref R 2

• Înlocuim relațiile pentru tensiunile UBE:

I ref Ie
U T ln  U T ln  I e R 1  I ref R 2
Is Is
 Surse de curent
Sursa de curent cu rezistențe în emitoare
: I ref R 1 
I ref
 U T ln  I e R 1  I ref R 2
Ie
Ie UT Iref R 2 R 2
  ln  
Iref Iref R1 Ie R1 R1
• deoarece Iref R1 >>UT și Ie > Iref
• Raportul celor doi curenţi se poate
face mare (5) prin utilizarea unor
rezistenţe potrivite şi nu prin
creşterea exagerată a dimensiunilor
unuia dintre tranzistoare.
• Rezistența de ieșire este mai mare
datorită rezistenței R1.
 CIA
Circuite Integrate
Analogice
prof. Isar Dorina
dorina.isar@upt.ro
Cabinet vizavi de A215

Curs 3
Ghici !
 Surse de curent
Sursă de curent Widlar
• 4. Sursă de curent Widlar
• Se utilizează pentru curenţi de ieșire
mici de ordinul n  A
• Se realizează din sursa cu rezistențe în
emitoare dar fără R2.
• Realizarea unui curent Ie mic ar însemna
creşterea rezistenţei RB (pentru
reducerea lui Iref) sau a rezistenţei R1
(pentru reducerea Ie / Iref).
• UBE1<UBE2 rezultă IC1<IC2.
• E, RB şi T2 stabilesc valoarea Iref şi R1
determină măsura în care Ie este mai mic
decât Iref.
 Surse de curent
Sursă de curent Widlar
• Pentru determinarea expresiei curentului la
ieșire scriem T2K în bucla care include cele
două joncțiuni BE:
U BE 2  U BE1  I B1  I C1 R 1 
 1
 U BE1  Ie R1

IC2 I C1   1
 U T ln  U T ln  Ie R1
I C 02 I C 01 

• Dacă neglijăm curenții de bază ( ) și

I ref
tranzistoarele sunt identice (Ic01 = Ic02):
U T ln  Ie R1
• Sursa Widlar NU poate fi o oglindă de Ie
curent.
 Surse de curent
Sursă de curent Widlar
• Exemplu: Presupunem IIN = 1 mA, R2 = 5 kOhm;
să se determine IOUT.

• Termenul IOUTR2 este prea mic; deci trebuie să încercăm IOUT > 15uA.
Rezultă:

• Observație: când termenul liniar crește cu 25mV (de la prima la a doua

încercare), logaritmul descrește doar cu 6 mV.
 4. Oglinzi de curent perfecționate

• 4A. Oglinda Wilson

• Este o oglindă de curent cu reacţie.
• Tranzistorul T2 realizează o reacţie de
tipul serie-paralel şi este negativă
datorită inversării de fază produse de T2
(în conexiune EC).
• Explicaţie:
Ie UCE3 IC2 URB UBE1 Ie

• Rezistența de ieșire a sursei este mare

datorită reacţiei negative cu configuraţie
serie la ieşire.
 Oglinzi de curent perfecționate
Oglinda Wilson

• Deoarece tranzistorul T3 este conectat

ca diodă, el prezintă o tensiune
UCE30,6 V. Nici tranzistorul T2 nu are o
tensiune cu mult mai mare, deoarece:
UCE 2  UBE1  UBE 2  1,2V
• Există o relaţie de inegalitate între
tensiunile colector-emitor ale celor trei
tranzistoare (intervine efectul Early):

U CE1  U CE 2  U CE 3
 1   2  3 cu  2  3
 Oglinzi de curent perfecționate
Oglinda Wilson
• Presupunem că T2 şi T3 au
curenţi de bază egali (IB).
• Determinarea relației între
Ie şi Iref:
3  2 I
I E1  I C3  2I B  3  2 I B 1  1
B

 1
I E1  I C1  I B1  I e 1  
 1 
1
 Ie  3  2I B
1  1
 Oglinzi de curent perfecționate
Oglinda Wilson
• Pentru curentul de referință:

Ie 3  2
I ref   2IB  IB 
1 1  1
 3  2 

 2IB     2 I B
 1  1 

Ie 1 3  2  13  21 13 3

    
I ref 1  1 2  3  2 1 2   2  3  2 1 2  2
 Oglinzi de curent perfecționate
Oglinda Wilson
Ie 
 3
I ref  2
• termenii de gradul II atât la
numărător cât şi la numitor sunt
dominanţi, 23 și rezultă un
raport apropiat de 1 (0,95).
• Rezistența de ieșire are
valoarea: r02
R0 
2
• Eventualele rezistenţe RE
conduc la creşterea
considerabilă a rezistenţei de
ieşire.
 Ro pentru Oglinda Wilson
• Pentru a calcula rezistenţa de ieşire la oglinda
Wilson (toate tranzistoarele sunt în regiunea
activă) desenăm circuitul echivalent de semnal mic
şi aplicăm o sursă de curent de test la ieşire.

it
it
i1
 Ro pentru Oglinda Wilson
• Tranzistoarele T1 şi T3 formează o oglindă
de curent simplă.
• Deoarece T1 este conectat ca şi diodă,
rezistenţa de semnal mic echivalentă este:

= ; = = = 40 ;

1 1 i1
rbe1 ro1 
g m1 g m1
 Ro pentru Oglinda Wilson
• Deoarece baza lui T1 este conectată
împreună cu baza lui T3, rezistenţa de
semnal mic văzută din bazele comune la
masă este:

1 1
rbe1 ro1 rbe3 
g m1 g m1

i1
Ro pentru Oglinda Wilson
(doar de urmărit pentru cine dorește)

• Tranzistorul T3 se poate modela ca o

sursă de curent comandată în tensiune, de
valoare gm3 ube3 , în paralel cu ro3.
• Deoarece ube3 = ube1 = i1/ gm1, sursa de
curent comandată în tensiune poate fi
înlocuită de o sursă de curent comandată
în tensiune de valoare:
1
g m 3 u be3  g m 3 u be1  g m 3i1  i1
g m1
i1
 Ro pentru Oglinda Wilson
(doar de urmărit pentru cine dorește)

 i t  g m 2 u be 2 ro 2
i1
u
Ro  t ut  (3.1)
it g m1

• Trebuie să aflăm legătura între i1 şi ube2 :

• Căderea de tensiune pe ro3 este
(i1/gm1 + ube2). i1
 u be 2
• L1K în nodul 2: u be 2 g
 i  m1 0 1
rbe 2 ro 3

 1 
1 
 i1rbe 2  
g m1ro 3
 u be 2 (3.2)
 rbe 2 
 1  
 ro 3 
 Ro pentru Oglinda Wilson
(doar de urmărit pentru cine dorește)

• L1K în nodul 1:
it
 i1  (3.3)
u be 2 1
i t  i1  1
rbe 2 g m1ro 3
1
r
1  be 2
• Dar avem : ro 3
 1 
1 
 i1rbe 2  
g m1ro 3
u be 2
 rbe 2 
 1  
 ro 3 

 1 
 1  
 i t rbe 2  
g m1ro 3
 u be 2 (3.4)
 rbe 2 1 
 2   
 ro 3 g m1ro 3 
 Ro pentru Oglinda de curent Wilson
• Substituind i1 şi vbe2 în expresia lui ut :

 i t  g m 2 u be 2 ro 2 
i1
ut 
g m1
 1 
g m 2 ro 2 rbe 2 1  
 Ro 
ut

1
 ro 2   g m1ro 3 
it  1 

rbe 2

1
 1 g r  2
ro 3 g m1ro 3
g m1 1  m1 o 3

 r
1  be 2 
 ro 3 
Daca ro3 tinde la infinit, valoarea de semnal mic a
curentului din colectorul lui T3 este egala cu i1 and Ro se
reduce la: 1 g r r r
Ro   ro 2  m 2 be 2 o 2
 0 o2
2g m1 2 2
 Oglinzi de curent perfecționate
• 4B. Oglinda de curent cu compensarea
curenţilor de bază
• Este folosită ca sarcină activă în etajul diferenţial de
intrare al AO.
• T3 preia un curent foarte mic
din Iref, și rezultă la ieșire o
oglindire mai bună a curentului
de referință.
• Efectul Early apare şi aici
deoarece tranzistoarele
lucrează la tensiuni
colector-emitor diferite.
 3. Oglinzi de curent perfecționate

• Astfel: UCE 2  UBE 3  UBE 2  1,2V

U CE 3  U CE1  U CE 2
 3  1   2

• Inegalitatea factorilor  va
conduce la apariţia unei
diferenţe semnificative între
curentul de ieşire al sursei şi
cel de referinţă.
 3. Oglinzi de curent perfecționate

• Astfel, admiţând că T2 şi T3 au curenţi de bază egali

şi în absenţa rezistenţei RE3 se poate scrie:

Ie  1IB
2IB  2 3   2  2
Iref   2IB   IB
3  1 3  1

Ie 13  1
 
I ref  23   2  2
13 1
  1
 2 3  2
 3. Oglinzi de curent perfecționate

• Raportul I e / I ref este net supraunitar (tensiunile UCE

ale celor două tranzistoare nu sunt egale).

Pentru a compensa acest

lucru se introduce
rezistenţa RE3 care
măreşte artificial curentul
prin T3 care, prin
intermediul curentului său
de bază, măreşte şi pe Iref.
 3. Oglinzi de curent perfecționate

• Utilizând rezistenţa RE3 obținem:

( n  2) I B
I ref  2I B  
3  1
 2 3   2  n  2
 IB
3  1
• şi raportul devine:

Ie 13  1
 1
Iref  23   2  2  n
 3. Oglinzi de curent perfecționate
• Această rezistenţă are şi rolul de a
asigura o mai bună stabilitate
termică circuitului.
• Rezistenţele RE pot mări sensibil
rezistenţa de ieşire Re a sursei de
curent.
• În unele amplificatoare integrate
rezistenţele RE permit legarea între
emitoarele lui T1 şi T2, din
exteriorul integratului, a unui
potenţiometru care poate ajusta fin
raportul Ie / Iref (“echilibrarea”
amplificatorului).
 C. Etaj diferențial cu TBJ

Alte denumiri:
Pereche diferențială cu
TBJ
Amplificator diferențial
Pereche cu cuplaj în
emitor

• Are două intrări, două ieşiri fiecare raportată faţă de masă.

• Are două alimentări simetrice, VCC şi -VEE (de exemplu +10V
şi -10V faţă de masă).
• Este cel mai des utilizat bloc funcţional din circuitele integrate
analogice.
• Este primul etaj de amplificare dintr-un amplificator
operaţional.
 Etajul diferențial – funcţionare
1. Polarizarea etajului diferenţial
1.Tranzistoarele trebuie să fie în regiunea activă, chiar și atunci când intrările
(bazele) lor sunt conectate la masă. Deci în emitoare trebuie să avem - 0,7V.

2. Deoarece Q1 și Q2 sunt identice și avem

același Rc, rezultă că în cele 2 ramuri vom avea
curenți egali: Ic1 = Ic2.
3. Deoarece în emitoarele comune avem o sursă
de curent, valoarea acestui curent rămâne
constantă, I.
4. Rezultă Ic1=Ic2=I/2 (curentul I se divide în
mod egal prin cele 2 tranzistoare).

5. Tensiunile la cele 2 ieșiri vor fi

egale și Vo1 – Vo2 = 0
 CIA
Circuite Integrate
Analogice
prof. Isar Dorina
dorina.isar@upt.ro
Cabinet vizavi de A215

Curs 4
 C. Etaj diferențial cu TBJ

Alte denumiri:
Pereche diferențială cu
TBJ
Amplificator diferențial
Pereche cu cuplaj în
emitor

• Are două intrări, două ieşiri fiecare raportată faţă de masă.

• Are două alimentări simetrice, VCC şi -VEE (de exemplu +10V
şi -10V faţă de masă).
• Este cel mai des utilizat bloc funcţional din circuitele integrate
analogice.
• Este primul etaj de amplificare dintr-un amplificator
operaţional.
 Etajul diferențial – funcţionare
1. Polarizarea etajului diferenţial
1.Tranzistoarele trebuie să fie în regiunea activă, chiar și atunci când intrările
(bazele) lor sunt conectate la masă. Deci în emitoare trebuie să avem - 0,7V.

2. Deoarece Q1 și Q2 sunt identice și avem

același Rc, rezultă că în cele 2 ramuri vom avea
curenți egali: Ic1 = Ic2.
3. Deoarece în emitoarele comune avem o sursă
de curent, valoarea acestui curent rămâne
constantă, I.
4. Rezultă Ic1=Ic2=I/2 (curentul I se divide în
mod egal prin cele 2 tranzistoare).

5. Tensiunile la cele 2 ieșiri vor fi

egale și Vo1 – Vo2 = 0
 Etajul diferențial – funcţionare
2. Etajul diferențial cu tensiune de mod comun la intrare, Vic

1. Presupunem că I este o sursă de curent ideală (rezistență de ieșire infinită);

rezultă că I va rămâne neschimbat, chiar dacă tensinea la bornele sursei de
curent se schimbă.
2. Deoarece aplicăm tensiunea de intrare Vic,
tensiunea din emitoarele comune va fi Vic-0,7V
dar I rămâne constant datorită simetriei şi
pentru că avem sursă de curent ideală (chiar
dacă tensiunea din emitoarele comune se
modifică la Vic – 0.7V !).
3. Aceeași valoare I se divide în cele 2 ramuri și
avem aceleași valori de tensiuni la ieșire,
diferența lor este 0: Vo1 – Vo2 = 0
4. Rezultă REJECȚIA TENSIUNILOR DE
MOD COMUN.
 Etajul diferențial – funcţionare

3. Etajul diferențial cu diferență ”mare” între tensiunile de la intrare

1.Pentru 1V aplicat în baza lui Q1, Q1 care va fi

în conducție și în emitorul lui va fi +0.3V.
2.Q2 va fi blocat (joncțiunea BE2 polarizată
invers = emitorul mai pozitiv decât baza).
3.Tot curentul I va trece prin Q1.
4. Avem un tranzistor care conduce și altul
blocat (de nedorit pentru că tranzistoarele
trebuie să funcționeze în regiunea activă).
 Etajul diferențial – funcţionare

4. Etajul diferențial cu diferență ”mare” între tensiunile de la

intrare, diferență de semn opus celei considerate înainte

1. Pentru -1V aplicat în baza lui

Q1, acesta se va bloca
(emitorul lui este la -0,7V și
deci joncțiunea BE1 este
polarizată invers).
1. Q2 este în conducție și
va conduce tot curentul
furnizat de sursa de
curent, I.
 Etajul diferențial – funcţionare
5. Etajul diferențial cu tensiune mică de mod diferențial la
intrare, Vi
1.Pentru utilizarea etajului diferențial drept un amplificator liniar trebuie să
aplicăm la intrarea lui tensiuni a căror diferență să fie foarte mică (câțiva
milivolți !!). Curentul prin Q1 va fi mai mare cu un ΔI datorită tensiunii Vi.
2. Curentul prin Q2 va fi mai mic cu un ΔI din
cauza sursei de curent care furnizează un I=
constant.
3. Caderile de tensiune pe
rezistorele din colectori vor fi diferite. ∆vi
4. Tensiunea de ieșire diferențială
(diferența între tensiunile pe cele două
ramuri de la ieșire) va fi atunci
proporțională cu diferența de tensiuni de
la intrare, Vi.
 Funcționarea etajului
diferențial la semnal
mare
• Presupunem: RTAIL, r0 ,
Is1 = Is2.
• Legea a II-a a lui Kirchoff în
bucla de la intrare:

Vi1  Vbe1  Vbe 2  Vi 2  Vi1  Vi 2  Vbe1  Vbe 2 ( 2.1)

• Utilizăm ecuația Ebers-Moll Ic
Ebers  Moll Vbe  VT ln
simplificată: IS
 V   V 
I C  I S  exp be   1  I CS  I S exp be 
 
  VT    VT 
 Funcționarea etajului
diferențial la semnal mare
 Vbe1 
• Rezultă: I c1  I s1 exp 
 VT 
( 2 .2 )
 Vbe 2 
I c 2  I s 2 exp 
 VT 

I c1  Vbe1  Vbe 2  ( 2.1)

  exp  
Ic2  VT 
( 2.1)  Vi1  Vi 2   Vid 
 exp   exp  (2.3)
 VT   VT 
 Funcționarea etajului
diferențial la semnal mare

• In emitoarele comune putem scrie L1K:

I c1  I c 2
I e1  I e 2  I TAIL  ( 2 .4 )
F
• Din (2.3) și (2.4) rezultă:

 F I TAIL  F I TAIL
I c1  ; Ic2 
 Vid   Vid 
1  exp   1  exp 
 VT   VT 
 Funcționarea etajului
diferențial la semnal mare

• Din grafic se observă :

• 1. Pentru Vid > 3VT (aprox.
78 mV): curenții de colector
sunt independenți de
tensiunea diferențială de la
intrare.
• 2. Pentru Vid < VT :
amplificatorul diferențial are o
funcționare aproximativ liniară.
CONCLUZIE: Pentru a obtine un amplificator liniar trebuie
sa aplicam la intrare un semnal difential de ordinul mV –
zeci de mV.
 IC1c1 si Ic2 pentru
vid vid = 200mV

!!!!!!!!
 Ic1 si Ic2 –
comportament liniar
pentru vid = 20mV

!!!!!!!!
Etaj diferențial cu tensiuni de polarizare
(bordo), marcare tensiuni de ieșire
 Tensiuni de ieșire: Vc1 si Vc2

!!!!!!!!

Defazate cu
180 grade !
Tensiuni de ieșire raportate la masă (verde si galben) si
tensiunea diferențială de ieșire (roșu)
Tensiunea de ieșire amplificată
Funcționarea etajului
diferențial la semnal mare
• Referitor la cele două ieșiri:
V01  Vcc  I c1R C ; V02  Vcc  I c 2 R C
 F I TAIL  F I TAIL
I c1  ; Ic2 
 V  V  hyperbolic tan gent :
1  exp  id  1  exp id 
 VT   VT 
e x  ex
• Pentru tensiunea diferențială de tanh(x ) 
la ieșire : e x  ex
  Vid 
V0 d  V01  V02   FITAILR C tanh 
 2VT 
• Avantaj: dacă Q1 și Q2 sunt
identice și RC sunt egale, când
Vid = 0 atunci VOd = 0.
→ cuplare directă a etajelor în
cascadă, fără utilizarea unui
condensator de cuplaj.
Etaj diferential simulare
funcționare pentru
Vid = 200mV
 Scrieți pe chat –doar pentru mine–
denumirile circuitelor! Dacă nu le știți,
scrieți “Nu știu”. Răspunsul fiecăruia
înseamnă DOAR confirmarea prezenței
la curs.
 Funcționarea etajului
diferențial la semnal mare

• Caz particular: Etaj diferențial cu degenerare în emitor (cu

rezistențe conectate în fiecare emitor).
• Se utilizează atunci când este nevoie să mărim domeniul
tensiunilor diferențiale de intrare pentru care avem o
funcționare aproximativ liniară.
• Efectul rezistențelor RE poate fi înțeles intuitiv din grafic.
• Amplificarea este însă
micșorată cu aproximativ
același factor cu care
domeniul tensiunilor de
intrare este mărit.
The dc Transfer Characteristic with
Emitter Degeneration
Vod pentru RE = 0
Vod pentru RE = 20Ω
Vod pentru RE = 50Ω
 Funcționarea etajului
diferențial la semnal
mare

• Un amplificator diferențial are

– 3 terminale de intrare: Vil, Vi2 și masa;
– 3 terminale de ieșire: Vo1, Vo2 și masa.

• Scopul utilizării unui amplificator diferențial:

• să fie sensibil doar la diferența de tensiune între cele două
intrări și
• să ignore tensiunea pe care cele două intrări o au în comun.
 Analiză de semnal mic pentru etajul
(amplificatorul) diferențial
• DEFINIȚII pentru tensiunile de mod diferențial și de
mod comun de la intrare:
 v id
v i1  v i 2  v i1  v ic  2
v id  v i1  v i 2 ; v ic 
2  
v
de amplificat de atenuat v i 2  v ic  id
 2
• DEFINIȚII pentru tensiunile de mod diferențial și de
mod comun de la ieșire:
 v od
v o1  v o 2 v
 o1  v 
v od  v o1  v o 2 ; v oc  oc
2
2  
v od
foarte mare foarte mică  v o 2  v oc 
 2
 Analiză de semnal mic pentru
amplificatorul diferențial
• Semnificație fizică:
v id
v i1  v ic 
2
v id
v i2  v ic 
2
• Verificati pentru vi1 = 2mV si vi2 = - 2mV.
• Verificati pentru vi1 = 2mV si vi2 = 4mV.
• Se definesc patru factori de amplificare, corespunzători
celor 4 variabile – două la intrare și două la ieșire:
 v od
v od  A dm v id  A cmdm v ic A dm 
 v id v ic  0
 etc.
v oc  A dmcm v id  A cm v ic  A  v oc
 cm v ic
 v id  0
Analiză de semnal mic
pentru amplificatorul v od  A dm v id  A cmdm v ic
diferențial v oc  A dmcm v id  A cm v ic

• Amplificarea de mod diferențial, Adm,

este tensiunea de ieșire diferențială  
raportată la tensiunea de intrare  A  od v 
diferențială, când tensiunea de mod  dm
v id v 0 
 ic 
comun la intrare este zero.
• Amplificarea de mod comun, Acm, este
tensiunea de ieșire de mod comun
raportată la tensiunea de intrare de  
mod comun, când tensiunea de mod  A cm  oc 
v
 v 
diferențial la intrare este zero.  ic v id 0 
Analiză de semnal mic
v od  A dm v id  A cmdm v ic
pentru amplificatorul
diferențial v oc  A dmcm v id  A cm v ic

• Amplificarea de la mod diferențial la

mod comun, Adm-cm, este tensiunea  
de ieșire de mod comun raportată la A 
v oc 
 dm  cm
v id 
tensiunea de intrare de mod  v ic 0 
diferențial, când tensiunea de mod
comun la intrare este zero.
• Amplificarea de la mod comun la mod
diferențial, Acm-dm, este tensiunea de  
A 
v od 
ieșire diferențială raportată la  cm  dm
v ic 
tensiunea de intrare de mod comun,  v id 0 

când tensiunea de mod diferențial la

intrare este zero.
 Amplificatoare diferențiale perfect simetrice

• La un amplificator diferențial perfect simetric, când intrarea

este pur diferențială (atunci vic = 0), ieșirea este pur
diferențială (voc = 0);
• DECI PENTRU vi1 = -vi2 REZULTĂ vo1 = -vo2 și deci
Adm-cm= 0.
• La un amplificator diferențial
perfect simetric, când la intrare
avem doar semnal de mod comun
(atunci vid = 0), la ieșire va apare
doar semnal de mod comun (vod = 0);
• DECI PENTRU
vi1 = vi2 = vic, Acm-dm= 0.
 Amplificatoare diferențiale perfect simetrice

• Pentru amplificatoare diferențiale perfect simetrice Acm-dm

= 0 and Adm-cm = 0 și deoarece sistemul este liniar putem
aplica principiul superpoziției.

v od  A dm v id  A cmdm v ic
v oc  A dmcm v id  A cm v ic

v od v id
v o1  v oc   A cm v ic  A dm
2 2
v od v id
v o 2  v oc   A cm v ic  A dm
2 2
 Acm, CMRR, Acm-dm, Adm-cm...
• În realitate (componente reale), chiar pentru o simetrie
perfectă, Acm  0 (sursa de curent nu este ideală).
• Prin urmare raportul Adm/Acm va fi un parametru care va
reprezenta eficiența unui amplificator diferențial; este
numit common-mode-rejection ratio, CMRR.
A
CMRR  dm
A cm
• De asemennea deoarece in practică amplificatoarele
operaționale nu sunt perfect simetrice, Adm-cm  0 și
Acm-dm  0 .
• Rapoartele Adm/Acm-dm și Adm/Adm-cm sunt alți doi
parametri care caracterizează un amplificator diferențial.
 Analiză de semnal mic pentru
amplificatorul diferențial

• Vom analiza amplificatorul diferențial perfect simetric. Prin

urmare, Acm-dm = 0 și Adm-cm = 0 și scopul primei analize
este acela de a calcula Adm și Acm.
• Pentru aceasta vom analiza, pe rând, răspunsul unui
amplificatorul diferențial perfect simetric la semnal diferențial
pur, apoi răspunsul la un semnal de mod comun. La final se
va aplica principiul superpoziției efectelor.
• Această analiză este aceeași atât pentru circuite cu
tranzistoare bipolare cât și cu tranzistoare unipolare.
 Analiză de semnal mic pentru
amplificatorul diferențial
• Pereche cu cuplaj în emitor/sursă cu intrare pur diferențială.

In locul rezistențelor RC și
RD s-a utilizat rezistenta R.
 Semnal de intrare pur diferențial
• Deoarece căderea de tensiune pe RTAIL nu se modifică,
funcționarea circuitului la semnal mic nu se modifică dacă
se scurtcircuiteza RTAIL.
• Cele două părți nu sunt
doar identice ci sunt și
independente deoarece
sunt conectate într-un
nod care este legat la masă
(în circuitul echivalent de semnal mic)
Metoda jumătății de circuit pentru modul diferențial.
v od v
 g m u be1R  g m R id
2 2
v
A dm  od  g m R
v id v o
ic
 Etajul diferenţial - la intrare vi1 = 10mV, vi2 = -10mV şi RTAIL

Tensiunile de la ieşire: Vo1 şi Vo2 (fiecare

cu amplitudinea de 127.5 mV) !)

Tensiunile de la ieşire: Vo1 şi Vo2 (fiecare cu amplitudinea de 127.5 mV)

şi tensiunea de ieşire diferenţială Vod de 255mV
 Semnal de intrare de mod comun pur

• Al doilea pas: tensiune comună aplicată pe ambele

intrări: vi1 = vi2 =vic.
 Semnal de mod comun pur
• RTAIL a fost înlocuită cu două rezistențe în paralel, fiecare egală
cu 2 RTAIL; în modelul echivalent de semnal mic al tranzistoare-
lor se neglijează din nou ro; in plus, pentru cazul CMOS, r .
• Deoarece circuitul se împarte în
două jumăți identice și fiecare
jumătate are la intrare aceeași
tensiune vic,
– nici un curent nu va circula prin
legătura ce unește cele două
jumătăți.

• Se observă că cele două jumătăți

de circuit nu sunt doar identice ci
și independente (conectate printr-
o legătură prin care nu circulă
curent din punct de vedere al
regimului de semnal mic).
 Semnal de mod comun pur
• Vom analiza doar o jumătate de circuit (metoda jumătății de
circuit pentru modul comun).

v ic  i b rbe  2R TAILi b 0  1  0

v ic
 ib 
rbe  2R TAIL 0  1

  0 R 
v oc  i c R  0i b R  v ic  
 rbe  2R TAIL 0  1 
v oc gmR gmR
 A cm   
v ic 1  1  2R TAILg m
1  2R TAILg m   1
 0 
 Simulare pentru
Vic = 5V (verde)
Vo1 (roşu) identic cu
Vo2 (albastru):

Vo1= Vo2
 CIA
Circuite Integrate
Analogice
prof. Isar Dorina
dorina.isar@upt.ro
Cabinet vizavi de A215

Curs 5/2021
 Semnal de intrare pur diferențial
• Deoarece căderea de tensiune pe RTAIL nu se modifică,
funcționarea circuitului la semnal mic nu se modifică dacă
se scurtcircuiteza RTAIL.
• Cele două părți nu sunt
doar identice ci sunt și
independente deoarece
sunt conectate într-un
nod care este legat la masă
(în circuitul echivalent de semnal mic)
Metoda jumătății de circuit pentru modul diferențial.
v od v
 g m u be1R  g m R id
2 2
v
A dm  od  g m R
v id v o
ic
 Etajul diferenţial - la intrare vi1 = 10mV, vi2 = -10mV şi RTAIL

Tensiunile de la ieşire: Vo1 şi Vo2 (fiecare

cu amplitudinea de 127.5 mV) !)

Tensiunile de la ieşire: Vo1 şi Vo2 (fiecare cu amplitudinea de 127.5 mV)

şi tensiunea de ieşire diferenţială Vod de 255mV
 Semnal de intrare de mod comun pur

• Al doilea pas: tensiune comună aplicată pe ambele

intrări: vi1 = vi2 =vic.
 Semnal de mod comun pur
• RTAIL a fost înlocuită cu două rezistențe în paralel, fiecare egală
cu 2 RTAIL; în modelul echivalent de semnal mic al tranzistoare-
lor se neglijează din nou ro; in plus, pentru cazul CMOS, r .
• Deoarece circuitul se împarte în
două jumăți identice și fiecare
jumătate are la intrare aceeași
tensiune vic,
– nici un curent nu va circula prin
legătura ce unește cele două
jumătăți.

• Se observă că cele două jumătăți

de circuit nu sunt doar identice ci
și independente (conectate printr-
o legătură prin care nu circulă
curent din punct de vedere al
regimului de semnal mic).
 Semnal de mod comun pur
• Vom analiza doar o jumătate de circuit (metoda jumătății de
circuit pentru modul comun).

v ic  i b rbe  2R TAILi b 0  1  0

v ic
 ib 
rbe  2R TAIL 0  1

  0 R 
v oc  i c R  0i b R  v ic  
 rbe  2R TAIL 0  1 
v oc gmR gmR
 A cm   
v ic 1  1  2R TAILg m
1  2R TAILg m   1
 0 
 Simulare pentru
Vic = 5V (verde)
Vo1 (roşu) identic cu
Vo2 (albastru):

Vo1= Vo2
 Analiză de semnal mic pentru
amplificatorul diferențial

• Relațiile determinate ne arată că IAdml > IAcml.

 gmR 
 A dm  g m R si A cm  
 1  2g m R TAIL 

• Deci amplificatorul diferențial amplifică mult mai mult

tensiunea diferențială de la intrare decât cea de mod
comun.

CMRR  1  2R TAILg m
 Rezistența de intrare în mod diferențial

• Rid este definită ca și raportul dintre tensiunea de intrare

diferențială de semnal mic, vid, și curentul de intrare
corespunzător, ib, pentru mod de intrare pur diferențial.

v id
 i b rbe
2
v id
R id   2rbe
ib v  0 0VT
ic  0 rbe   
 gm Ic 
• O rezistență diferențială de intrare mare se obține dacă
amplificatorul diferențial funcționează cu valori mici de
polarizare – Ic – pentru curent de colector.
 Rezistența de intrare în mod comun

• Rid este definită ca și raportul dintre tensiunea de intrare de

mod comun de semnal mic, vic și curentul de intrare
corespunzător unei intrări, ib, când la intrări avem aplicat
semnal comun pur.

v ic
R ic  
ib v id  0

i b rbe  2R TAILi b 0  1

 
ib
 rbe  2R TAIL 0  1
Recunoașteți ?
Caracteristica de Transfer
pentru etaj diferențial - MOS
• Presupunem: RTAIL, r0 .
• L2K în bucla d ela intrare:
Vi1  Vgs1  Vgs 2  Vi 2  0 ( 4)

• Presupunem: RD destul de mici pentru ca

tranzistoarele să nu fie în zona de triodă,
Id are următoarea relație:

Id 
k' W
2 L

Vgs  Vt 2
2I d1 
Vgs1  Vt  
(k’ = 200μA/V2, W= lățimea canalului, K ' ( W / L) 
  (5)
L= lungimea canalului)
Vgs 2  Vt 
2I d 2 
K ' ( W / L) 

 Etaj diferențial - MOS

( 4)
 Vgs1  Vgs 2  Vi1  Vi 2  Vid (6)
Folosind relația (5):
2I d1 
Vgs1  Vt  
K ' ( W / L) 
 (5)
2I d 2 
Vgs 2  Vt 
K ' ( W / L) 
(5),( 6 ) I d1  I d 2
 Vid  Vi1  Vi 2  A 
k' W
2 L
În sursele comune ale tranzistoarelor : I d1  I d 2  I TAIL (B)
 Etaj diferențial - MOS

I d1  I d 2
Vid  Vi1  Vi 2  A 
k' W
2 L
I d1  I d 2  I TAIL (B)

• Ridicând la pătrat ambele părți ale relației (A) și utilizând (B) avem:

2 I d1I d 2  I TAIL 
k' W 2
v id C
2 L

Rezolvând pentru Id2 în (B) și ridicând la pătrat ambele părți ale ecuației
care rezultă, rezultă o ecuație de gradul doi în Id1 cu rezultatele:
 Etaj diferențial - MOS

I TAIL k ' W 4I TAIL

I d1   Vid  Vid2 ( D)
2 4 L k ' ( W / L)

• Deoarece Id1 > ITAIL /2 când Vid >0 soluția posibilă cu semnul - nu
poate exista în practică și deci:
I TAIL k ' W 4I TAIL
I d1   Vid  Vid2 (E)
2 4 L k ' ( W / L)

Substituind (E) in (B) avem:

I TAIL k ' W 4I TAIL
Id 2   Vid  Vid2 (F)
2 4 L k ' ( W / L)
Deoarece am presupus că tranzistorele sunt în regiunea activă, limitarea
apare din faptul când un tranzistor se blochează. Când M1 este off, Id1 =0 și
Id2 = ITAIL.
 Etaj diferențial - MOS
• În plus, Id1 = ITAIL și Id2.=0 dacă M2 este off.
Substituind aceste constrângeri în (A):
I d1  I d 2
Vid  A 
k' W
2 L
Rezultă că ambele tranzistoare funcționează în regiunea
activă dacă: 2  ITAIL
Vid 
k' ( W / L)
• Deoarece Idl = Id2 = ITAIL/2 (când Vid = 0), putem scrie:

2  I d1
Vid  2  2 Vov  (G ) Vov  VGS  Vt
k ' ( W / L) Vid 0
Vid  0

Ecuația (G) arată că intervalul pentru Vid în care ambele tranzistoare sunt în
regiunea activă este proportional cu overdrive-ul calculat când Vid = 0.
 Etaj diferențial - MOS
2  I d1
Vid  2  2 Vov  (G )
k ' ( W / L) Vid 0
Vid  0

• Ecuația (G) arată că intervalul pentru Vid

în care ambele tranzistoare sunt în
regiunea activă este proportional cu
overdrive-ul calculat când Vid = 0.
• Acest rezultat se observă în graficul din
figură.
• Overdrive-ul este forate important în
proiectarea circuitelor integrate MOS,
deoarece afectează nu numai domeniul
tensiunilor de intrare pentru perechea cu
cuplaj în sursă, ci și alte caracteristici
cum sunt viteza, offset-ul și excursia de
tensiune la ieșire pentru amplificatoarele
MOS.
 Etaj diferențial - MOS
• Deoarece overdrive-ul unui
tranzistor MOS depinde de curent
și de raportul W/L, domeniul
tensiunilor de intrare pt varianta
MOS poate fi modificat prin
schimbarea valorii curentului ITAIL
sau/și a factorului de aspect W/L a
tranzistoarelor de la intrare.

• Se poate spune că perechea cu

cuplaj în surse se comportă
asemănător cu perechea cu
cuplare în emitoare cu
degenerare.
 Efectul nesimetriei în amplificatoarele
diferenţiale
• Erorile care apar : decalaj iniţial de tensiune (“offset” de tensiune),
deriva decalajului de tensiune (“drift” al tensiunii de “offset”),
decalaj a curenţilor de la intrare, deriva decalajului de curent de
la intrare, amplificator diferenţial nesimetric.

• Apare la ieşire o tensiune de cc diferenţială datorită valorilor diferite

pentru parametrii componentelor precum şi derivelor acestor
parametri cu temperatura.

• Deoarece componentele (tranzistoare, rezistoare) nu pot fi (din

punct de vedere tehnologic) realizate identic prin fabricaţie, în
performanţele de cc apar erori cum sunt tensiunea de “offset” şi
“offset”-ul de current.
 Decalaj iniţial de tensiune
la etajul diferenţial
• Cauzele acestor erori: lăţimea bazelor
tranzistoarelor nu este aceeaşi, nivelul de
dopare al bazei şi al colectorului tranzistoarelor
VBE1
nu sunt identice, ariile emitorilor tranzistoarelor VBE2
V
nu sunt identice, rezistenţele de sarcină din I1 VI2

colectorii tranzistoarelor nu sunt identice.

În cazul tensiunilor continue, vom nota:
Vi1  VI1 ; Vi 2  VI 2 ; VID  VI1  VI 2 ; Vo1  VO1 ; Vo 2  VO 2
pentru fiecare tranzistor utilizăm ecuaţia Ebers - Moll:
V 
IC  Is exp BE 
Unde Is depinde de aria emitorului prin formula:  VT 
V I I
qn i2 D n qn i2 D n  BE  ln C  VBE  VT  ln C
I s1  A1  A1
N A WB1 VCB  Q B1 VCB 
VT Is Is

ni = concentraţia purtătorilor de sarcină pentru semiconductorul intrinsec; Dn = constanta de

difuzie a electronilor în baza tranzistorului; Q = doparea totală a bazei cu impurităţi.
Decalaj iniţial de tensiune
la etajul diferenţial

L2K aplicată în bucla de la intrare:

VBE1
VBE2

Vi1 Vi2 VBE2 VBE1 0

VI1 VI2

VID  VBE1  VBE2

IC1 IC2 IC1 Is2
VID  VT ln  VT ln  VT ln
Is1 Is2 IC2 Is1
Această relaţie este legătura între nesimetriile din circuit (curenţi de
colector diferiţi, arii emitoare diferite etc.) şi tensiunea de la intrare care le
corespunde. Deci, faptul că există o nesimetrie și/sau o diferențe în
geometria/structura tranzistoarelor, este echivalent cu faptul că un circuit perfect
simetric ar avea la intrare o tensiune diferențială continuă.
 Decalaj iniţial de tensiune IC1RC1 IC2RC2

la etajul diferenţial

• Presupunem că avem şi tranzistoare cu

geometrii diferite şi rezistenţe de colector
diferite (circuit nesimetric). Pentru ca VOD
să fie zero, trebuie să avem IC1RC1 = IC2RC2.
hceea ce este echivalent cu:
IC1 R C 2

IC 2 R C1
• Dar, referitor la tensiunea de intrare putem scrie:
IC1 Is2
VID  VT ln
IC2 Is1
Înlocuim relaţia dintre curenţi de colector şi rezistenţe precum şi dependenţa
curentului de saturaţie de aria emitorului şi de sarcina electrică din bază
(doparea cu impurităţi).
 Decalaj iniţial de tensiune IC1RC1 IC2RC2

la etajul diferenţial
IC1 Is2
VID  VT ln
IC2 Is1
 R C2  A 2  QB1 VCB  
 VOS  VT ln   
 R C1  A 1  QB 2 VCB  
os= offset
Această relaţie reprezintă legătura dintre tensiunea de la intrare şi
nesimetriile din circuit (Rc, Is).
Valori tipice de VOS= 1,5 mV. În cazul tehnologiilor de implantare
ionică şi cu un lazout corect, se poate ajunge la valori de doar Vos = 0,1 mV.

• Tensiunea de offset VOS este egală cu valoarea tensiunii

diferenţiale VID = VI1 - VI2 care trebuie aplicată la intrare
pentru a obţine 0V ca şi tensiune diferenţială VOD = VO1 -
VO2 la ieşire.
Vod pentru valori egale ale rezistenţelor din colectori

Cât este tensiunea

diferențială de la ieșire ?
Vod pentru valori diferite de rezistenţe în colectori

Cât este tensiunea

diferențială de la ieșire ?
 Tensiune de decalaj iniţială

Tensiunea de offset VOS este egală cu valoarea

tensiunii ce trebuie aplicată la o intrare pentru a obţine
tensiune diferenţială la ieşire VOD = VO1 - VO2 egală cu
zero.
 Tensiunea de offset şi
deriva sa termică (drift)
• Etajul diferenţial este primul etaj de
amplificare dintr-un amplificator
operaţional de uz general.La unele
circuite integrate sunt disponibili pini de
acces spre acest etaj diferenţial pentru
a egala curenţii din cele două ramuri şi
pentru a compensa dinn extetior
tensiunea de decalaj iniţială.
• Se realizează cu ajutorul unui
potenţiometru extern circuitului integrat.
• Şi acest paramentru are o variaţie cu
temperatura numită drift. De ex. Un
offset de tensiune de 2 mV va avea un
drift de 6.6µV/C în anumite condiţii.
 Curent de decalaj iniţial la
amplificatoarele diferenţiale

• Curent de decalaj iniţial, IOS se măsoară ca şi diferenţă între

curenţii de bază a celor două tranzistoare de la intrare. Decalajul de
curent revine la a detecta tot o diferenţă de tensiuni la ieşire. Va fi
compensat dacă se obţine zero volţi la ieşire.

• Diferenţa curenţilor de bază: la care neglijăm termenii produs:

IC I
I I IC  IC  C
IOS  C1  C2
 2  2  IC  IC  F 
F1 F 2 IOS
F F  IC
F F 
F  F 
2 2
Pentru a obţine VOD = 0:
I C R C I  R C  F 
I C1R C1  I C 2 R C 2   I OS   C   
IC RC F  R C F 
• În majoritatea aplicaţiilor decalajul (offsetul) de curent şi
chiar şi curentul de intrare vor trebui minimizaţi.
 Acm, CMRR, Acm-dm, Adm-cm...
• Chiar dacă avem o simetrie perfectă: Acm  0 (ITAIL nu este ideală !).
• Un parametru important este raportul Adm/Acm (reprezintă o măsură a
eficienței) pentru amplificatorul diferențial, și este denumit common-mode-
rejection ratio, CMRR.
A dm
CMRR 
A cm
Relațiile determinate ne arată că IAdml > IAcml.
 gmR 
 A dm  g m R si A cm   
 1  2g m R TAIL 
Deci amplificatorul diferențial amplifică mult mai mult tensiunea
diferențială de la intrare decât cea de mod comun.
• Deoarece amplificatoarele nu sunt simetrice în practică:
Adm-cm  0 and Acm-dm  0
• Rapoartele Adm/Acm-dm and Adm/Adm-cm sunt alți doi parametri care
caracterizează performanțele unui amplificator diferențial.
Etaje de amplificare diferenţiale nesimetrice
• Cele două amplificări, Acm-dm și Adm-cm nu vor fi egale cu zero, în
cazul etajelor de amplificare diferenţiale nesimetrice. Pentru
calcul nu se mai poate utiliza metoda jumătăţii de circuit.
• Pentru a înţelege cum se pot reduce aceste amplificări încrucişate,
se dau formulele pentru calculul acestor amplificări, Acm-dm, Adm-cm.
v od
A dm   gmR
gm R v id

v ic 0
lim A dmcm
R TAIL  4 v oc gmR
A cm  
v ic v id 0
1  2gmR TAIL
RTAIL trebuie privită ca un
parametru important
deoarece permite A cmdm 
v od

gm R  gmR
v ic 1  2gmR TAIL
reducerea efectului v id 0

nesimetriei.
v oc 1 gmR 
A dmcm    m
g R  
v id v ic 0
4 1  2gmR TAIL 
 Sarcina activă – argumente

• Deseori este nevoie de amplificare mare:

- amplificatorul cu reacție (negativă) va
avea câștigul insensibil la variația
parametrilor;
- pentru fiecare etaj este importantă
maximizarea câștigului.
• Pentru obținerea unui câștig mare A dm  gmR C
produsul IcRc trebuie să fie mare.
• Va fi nevoie de o valoare mare a sursei
de alimentare și de valori mari pentru I  RC IC  R C
A dm   
rezistența Rc !! I / gm VT
 Oglinzi de curent ca si sarcini active
Pentru a rezolva aceasta cerinta si pentru a obtine o amplificare
mare fara folosirea unor rezistente de valori mari, se utilizeaza
rezistenta de iesire a unui transistor ca si sarcina.
Deoarece componenta utilizata ca si sarcina este un transistor in
loc sa fie o rezistenta, se spune ca sarcina este activa (si nu
pasiva ca si o rezistenta).
 Amplificator in conexiune
EC cu sarcina activa
• La o analiza de semnal mic, deoarece
IREF se presupune a fi constant,
tensiunea UBE a tranzistorului T2 care
este sarcina activa este constanta.
• Deci v2 este zero. Rezulta gm2v2 =0.
• Pentru a afla rezistenta de iesire Ro a
amplificatorului, impunem vi = 0 si deci
rezulta gm1v1 = 0.
R o  ro1 ro 2

 UA 
si ro  
 I C 
 Common-Emitter
Amplifier with
Complementary Load
• Valoarea lui Ro este invers
proportionala cu valoarea curentului
de polarizare a tranzistorului din
amplificator.
• Pentru calculul amplificarii de tensiune,
deoarece v2 = 0, gm1vl va fi singurul
current care exista la iesire in rezistenta
de iesire Ro = ro1 || ro2 :

A v  gm ro1 ro 2 

IC  VA1 VA 2  1
Av    
VT  I I  VT VT
 C C  
VA1 VA 2
Oglinzile de curent ca și sarcină activă
 CIA
Circuite Integrate
Analogice
prof. Isar Dorina
dorina.isar@upt.ro

Curs 6/2021
Oglinzile de curent ca și sarcină activă
 Etaje diferenţiale cu sarcină activă

• Este o variantă simplă.

• Sarcina activă este o oglindă de curent
care forțează o egalitate între curenții prin
T4 (ieșirea oglinzii) și T3 (intrarea în
oglinda de curent).
• Suma curenților prin sarcina activă trebuie
să fie egală cu valoarea curentului din
sursa de curent din emitoare, 2Ic.
• Pentru calculul amplificării se desenează
schema de semnal mic.
 Etaje diferenţiale cu sarcină activă

• Rezistenţele dinamice prezentate de

cele două ramuri ale oglinzii sunt
mult diferite: Re3 = 1/gm3 și Re4 = ro4.
• Numai în colectorul lui T2 rezultă un
semnal puternic amplificat. Rezultă -
ieşirea nesimetrică.
 Etaje diferenţiale cu sarcină activă

• Dezavantaj: reducerea CMRR

• Dar nu se înjumătăţește
amplificarea:
ic1 ic3 şi ic4 ic2
• Rezultă că prin sarcina dinamică a
tranzistorului T2, Rd2 = Re4 || Ri5,
apare o variaţie dublă de curent.

ue = (iC2 + iC4)Rd2 = 2iC1Rd2  2 β0 ib1 Rd2

e g1 e g1
i b1   u e  20 R d2
R i1 R i1
• Dar, pentru o sursă de curent ideală în emitoarele comune:
Ri1  2r
 Etaje diferenţiale cu sarcină activă

e g1
u e  20 R d 2  g m R d 2 e g1  A dd e g1
2r

• Deşi ieşirea este nesimetrică, se

realizează amplificarea corespunzătoare
ieşirii simetrice.

• Dezavantaje: CMRR mic (trebuie surse de curent

împerecheate); curenţi de colector inegali furnizaţi de oglindă -
ef. Early (trebuie îmbunătăţită simetria); tranzistoarele pnp-
lateral din sarcina activă au frecvenţa de tranziţie redusă şi
afectează caracteristica de frecvenţă a amplificatorului.
 Etajul diferenţial de intrare al
amplificatorului operaţional 741
• sarcina activă = o oglindă cu
compensarea curentilor de baza
(T7) ce foloseşte tranzistoare
npn (curenţi egali, rezistenţă de
ieşire, Re6, mare).
• Tranzistoarele pnp-laterale
lucrează în conexiune BC şi deci
pot funcţiona bine la frecvenţe
mai mari.
• Tensiunile UCE1= UCE2 şi efectul
Early nu intervine.
 Etajul diferenţial de intrare al
amplificatorului operaţional 741
• Creşterea valorii CMRR se
realizează prin reacţia negativă de
semnal comun închisă de oglinda
Wilson şi legătura spre bazele
comune ale tranzistoarelor T3 şi T4.
 Descrierea schemă AO 741
Repetoare pe
emitor Pereche diferenţială în
conex. bază comună

Sarcină activă
Descrierea schemă AO
741 Etaj de ieşire

Sarcină Repetor pe emitor

activă

Amplificator in conex. emitor

comun, cu sarcină activă
Repetor pe emitor
Amplificatoare Operaționale
• Schema interna a unui amplificator • Simbol
operational (AO) 741:

Exemple:
741, LM324,
TDA2003A
 Amplificatoare Operaționale
• Au fost denumite astfel datorită primelor aplicații: realizarea de operații aritmetice cu
tensiuni.
• Versatilitate: se poate realiza aproape orice funcție folosind un AO.
• Caracteristicile unui AO sunt atât de bune încât – în multe cazuri – putem să le
considerăm ideale.
• Se proiectează ușor cu AO.
• Performanțele circuitului cu AO realizat practic sunt foarte aproape de cele obținute în
proiectare.
 AO - simbol şi semnificaţii
• 2 intrări
• o singură ieşire
• surse de alimentare, de obicei
simetrice, V- şi V+ (de exemplu +/-
15V).
• Potenţial de referinţă arbitrar
(potenţialul faţă de care se
măsoară tensiunile de alimentare).
• Nici un terminal al AO nu este conectat
efectiv la masă.
• Nu se reprezintă explicit alimentările.
 AO - simbol şi semnificaţii

• Cele două intrări: intrare inversoare și

intrare neinversoare, la care putem aplica
semnalele de intrare notate Ui1 şi Ui2;
• Tensiunea la ieșire va fi pozitivă dacă Ui2 este
mai pozitivă decât Ui1 (și invers).
Ue = Au0(Ui2-Ui1)
• Amplificarea AU0 (în buclă deschisă) este f.
mare. = - Au0Ui
Au0= 200.000
 Caracteristicile unui AO
• Reprezentarea grafica a Ue functie de
Uid = - ( Ui2 – Ui1) este o dreapta cu panta
foarte mare, egala cu Au0. Ue nu poate depasi
valorile de alimentare. Daca Ue se apropie de
+V sau –V se spune ca amplificatorul se
satureaza. Ue = - Ui1* Au0 + Ui2 * Au0 = Au0 (Ui2 - Ui1) = - Au0Ui
• AO se utilizeaza preponderant in zona liniara. Au0= 200.000

• Pentru Ue in volti si Uid in uV, panta este de Regiune liniara

0,2V/μV.
• Pentru 741: +/-V = +/-15V,
U0H = 14V, V0L=-14V,
Uid max - linear = 14V/200000 = 70uV.
Saturatie
Amplificatorul operaţional
• AO este un circuit electronic care reuneşte următoarele proprietăţi:
• câştig în tensiune foarte mare, în buclă deschisă;
• rezistenţă de intrare foarte mare;
• rezistenţă de ieşire foarte mică;
• componente spectrale transmise fără distorsiuni de la curent continuu până la
o frecvenţă de tăiere ridicată;
• posibilitatea de a fi utilizat într-o buclă de reacţie (in majoritatea cazurilor
reacție negativă);
• factor de rejecţie a tensiunilor de mod comun foarte mare;
 AO ideal
• AO ideal are rezistenţă de intrare infinită. Prin urmare curenții de
intrare în AO ideal vor fi zero.
• AO ideal are amplificarea AU0 în buclă deschisă infinit de mare. Intr-un circuit în
buclă închisă (cu reacție negativă), chiar daca AO este ideal, tensiunea la ieșire este
finită și avem:
Ue
U e  A u 0 U i  Ui   0
Au0
• Deci, fiind în buclă închisă, potențialele celor două intrări ale AO sunt egale.
• Impedanța de ieșire este zero (tensiunea de la iesire este independenta de sarcina).
• Rejecția totală a semnalelor de mod comun; amplifică doar diferența dintre tensiunile aplicate pe
intrarile sale.
• Tensiunea la ieșire se poate modifica instantaneu (slew rate infinit).
AO ideal
CONCLUZIE
• Pentru cazul ideal aplicam urmatoarele
presupuneri:
• I. Curenții de intrare în AO ideal sunt nuli.
• II. La un AO conectat în buclă închisă potențialele celor
două intrări sunt egale.
• Calculele circuitelor cu AO se efectuează
considerând AO ideal atât timp cât erorile AO real
nu intervin semnificativ în tensiunea de ieşire.
 Analiza unui amplificator realizat cu AO
• 1a. Amplificator inversor cu AO.
Reg. #1 = niciun crt. prin R2, = nu este tens. pe R2, = Vp =0V
Reg. #2 = Vn = virtual ground (masă virtuală) I2
• L1K la intrarea inversoare (cu in = 0): I1
VR1 VRf
I1  I2   ;
R1 Rf
Vn  virtual ground  VR1  V1
V1 V0 Rf
   V0   V1
R1 Rf R1

• Deoarece componentele externe pot fi alese de precizie mare, se poate obține o

acuratețe bună a rezultatului amplificării, cu AO în buclă închisă, performanță
independentă de variațiile parametrilor AO.
 Analiza unui amplificator realizat cu AO
• 1b. Amplificator neinversor realizat cu AO.
Reg. #1 = niciun crt. prin R2,
= nu exista cadere de tensiune If
pe R2, = Vp = V2
I1
Reg.#2 = Vn = V2
• L1K la intr. inversoare ( cu in = 0):
VR1 VRf
I1  If   ;
R1 Rf
Vn  V2  VR1  V2
V2 V0  V2  R  •V2
   V0  1  f V2
R1 Rf  R1 
• CONCLUZIE: Dacă se cunoaște tensiunea la intrarea neinversoare, se poate
imediat scrie tensiunea la ieșirea amplificatorului aplicând formula de mai sus.
• Spre deosebire de cazul amplificatorului inversor, la configurația ca și neinversor
cele două intrări în AO au ACEEAȘI TENSIUNE, V2.
 CIA
Circuite Integrate
Analogice
prof. Isar Dorina
dorina.isar@upt.ro

Curs 7/2021
AO ideal
CONCLUZIE
• Pentru cazul ideal aplicam urmatoarele presupuneri
(reguli de aur):
• I. Curenții de intrare în AO ideal sunt nuli.
• II. La un AO conectat în buclă închisă potențialele celor
două intrări sunt egale.
• Calculele circuitelor cu AO se efectuează
considerând AO ideal atât timp cât erorile AO real
nu intervin semnificativ în tensiunea de ieşire.
 Analiza unui amplificator realizat cu AO
• 1a. Amplificator inversor cu AO.
Reg. #1 = niciun crt. prin R2, = nu este tens. pe R2, = Vp =0V
Reg. #2 = Vn = virtual ground (masă virtuală) I2
• L1K la intrarea inversoare (cu in = 0): I1
VR1 VRf
I1  I2   ;
R1 Rf
Vn  virtual ground  VR1  V1
V1 V0 Rf
   V0   V1
R1 Rf R1

• Deoarece componentele externe pot fi alese de precizie mare, se poate obține o

acuratețe bună a rezultatului amplificării, cu AO în buclă închisă, performanță
independentă de variațiile parametrilor AO.
 Analiza unui amplificator realizat cu AO
• 1b. Amplificator neinversor realizat cu AO.
Reg. #1 = niciun crt. prin R2,
= nu exista cadere de tensiune If
pe R2, = Vp = V2
I1
Reg.#2 = Vn = V2
• L1K la intr. inversoare ( cu in = 0):
VR1 VRf
I1  If   ;
R1 Rf
Vn  V2  VR1  V2
V2 V0  V2  R  •V2
   V0  1  f V2
R1 Rf  R1 
• CONCLUZIE: Dacă se cunoaște tensiunea la intrarea neinversoare, se poate
imediat scrie tensiunea la ieșirea amplificatorului aplicând formula de mai sus.
• Spre deosebire de cazul amplificatorului inversor, la configurația ca și neinversor
cele două intrări în AO au ACEEAȘI TENSIUNE, V2.
APLICAŢII ALE AO
• 1. Circuite elementare cu AO ideal
• 1a. Amplificatorul inversor (Rr închide bucla în jurul AO: de la ieșire
înapoi la intrarea inversoare, deci avem reacție negativă)
- Rezistenţa de intrare,
Rir ≈ R1 (n  10 KΩ)
- Rezistenţa de ieşire
este neglijabilă.

Ue  I1Rr R MASĂ 0V
A ur    r
U1 I1R1 R1 VIRTUALĂ
APLICAŢII ALE AO
1b. Amplificatorul neinversor
- Rezistenţa de intrare a circuitului
cu reacţie este foarte mare (n  10
MΩ) datorită reacţiei negative de
tip paralel-serie;
- Amplificarea de tensiune poate fi U2=U+
doar supraunitară; Ue Ue R
A ur    1 r
- Condiţia de erori minime: U2
Ue
R1 R1
R1  R r
R2 = R1||Rr
 Rr 
U e  1   U 2
 R1 
APLICAŢII ALE AO
• 1c. Repetorul cu AO
- amplificator neinversor la care Rr= 0;
consecință: R1 poate fi oricât (și
infinit):

 Rr 
U e  U 2 1    U2

 R 1 
- folosit ca buffer (impedanţă de
intrare foarte mare, impedanță de
ieșire mică);
- există AO speciale: LM310

Ue  U2
APLICAŢII ALE AO
1d. Amplificatorul neinversor cu divizor
- Rezistenţa de intrare
scade (n  10 KΩ);
- Amplificarea de tensiune
poate fi şi subunitară;

' Rr 
U e  U 1   
 R1  U’=U+
R3  Rr 
 U2 1  
R 2  R 3  R1 
APLICAŢII ALE AO
1e. Amplificatorul de diferenţă
de tensiuni
- Aplicăm principiul superpoziţiei pe
rând pentru U1 respectiv U2 (aplicare
a câte unei singure mărimi la intrarea
circuitului, celelalte fiind pasivizate)

Rr R3  Rr 
U 'e   U1 U 'e'  U2 1  
R1 R 2  R 3  R1 

și le însumăm: Rr R3  Rr 
U e   U1  U2 1  
R1 R 2  R 3  R1 
 APLICAŢII ALE AO
Rr R3  R r 
Ue  U1  U2 1  
R1 R 2  R 3  R1 
• Pentru ca circuitul să funcţioneze ca şi amplificator de
diferenta de tensiuni, coeficienţii lui U1 şi U2 trebuie să
fie egali în modul:
Rr R3  Rr 
 1 
R1 R2  R3  R1 

• În plus avem și condiția de minimizare a erorilor:

R1Rr = R2R3

Ue  U2  U1
Rr
• rezultă: R2=R1 şi R3=Rr şi rezultă:
R1
Circuite pentru operaţii aritmetice simple
• 2a. Sumator inversor
• Se scrie teorema I a lui Kirchhoff în
nodul de la intrarea inversoare:
I1  I 2  I 3  ...  I n  I r
• Şi deoarece avem la intrarea MASĂ
inversoare masă virtuală: VIRTUALĂ
Ui Ue
Ii  , i  1  n; I r   ; n
Rr
Ri Rr  U e   U k
k 1 Rk
• Condiţia de erori minime:
R’=R1||R2||...||Rn||Rr
Circuite pentru operaţii aritmetice simple
• 2b. Sumator neinversor
• Se poate uşor determina funcţia de
transfer a circuitului:
1  Rr  n n
U e  1   Uk  a  Uk
n R '  k 1 k 1

pentru Rr = (n -1)R’:
n
Ue   Uk
k 1

Cu condiţia de erori minime:

R
 R' R r Ce se întâmplă dacă rezistenţele de la intrarea
neinversoare nu sunt egale ?
n
 Circuite pentru operaţii aritmetice simple
• 2c. Translaţia domeniului de tensiune
- schimbarea limitelor domeniului de variaţie a unei
tensiuni, păstrând dependența liniară între tensiunea de
ieșire și cea de comandă;
- Varianta 1. Cazul când Uc și Ue au acelaşi sens de variaţie: cu
Ucmin...Ucmax se realizează un domeniu de variație de la Uemin la
Uemax
- Exemplu: Tensiunea de comandă este între -3V și 3V.
Se impune o tensiune de ieșire între 0V și 4V.
 Circuite pentru operaţii aritmetice simple
• (Varianta 1)Translaţia domeniului de
tensiune pentru acelaşi sens de variaţie)
• Se utilizează un amplificator neinversor.
• În majoritatea cazurilor este necesară o
tensiune fixă U1.

U e
• Se calculează U c și dacă Ue < 1,5 Uc
se introduce în mod obligatoriu rezistenţa R3.
 Circuite pentru operaţii aritmetice simple
• 2c. Translaţia domeniului de tensiune
- Varianta 2. Cazul când Uc și Ue au sens opus de
variaţie: cu Ucmin...Ucmax se realizează un domeniu
de variație de la Uemax la Uemin
Exemplu: Tensiunea de comandă este între -3V și 3V.
Se impune o tensiune de ieșire între 5V și -1V.
(Pentru Ucmin trebuie să avem Uemax).
 Circuite pentru operaţii aritmetice simple
• (Varianta 2)Translaţia domeniului de
tensiune pentru sens opus de variaţie)
• Se utilizează un amplificator inversor.
• În majoritatea cazurilor este necesară o
tensiune fixă U1.

U e
• Se calculează U c
și se determină valorile
rezistoarelor.
 AO ideal
• Amplificare de tensiune în buclă
deschisă infinită.
• Rezistenţă de intrare
diferenţială infinită.
• Rezistenţă de ieşire nulă.
• Curenți de polarizare (intrare)
nuli.
• Bandă de frecvenţă foarte largă.
• Decalaje iniţiale, derive, zgomot
nule.
• CMRR infinit.
• SVRR infinit.
AO real
• Amplificare de tensiune în buclă deschisă
de valoare mare: 105 – 106
• Rezistenţă de intrare diferenţială de 2MΩ
(intrare TBJ) sau 1012Ω (intrare FET).
• Rezistenţă de ieşire mică (75Ω).
• Curenți de polarizare (intrare): uzual 80nA
(741), precizie ridicată: 0,08pA (AD515L).
• Bandă de frecvenţă largă (amplificare
unitară pentru fT = 1MHz – 10MHz).
• Diferențe între curenții de la intrări de
ordinul 10nA (741) – 0,01pA (LH0052)
• CMRR de 90dB – 145 dB.
• SVRR de 90dB – 145 dB.
Structura internă pentru 741
 Mărimile limită ale unui AO (maximum ratings)
• tensiunile de alimentare maxime (supply voltage) (36V = ±18V pentru 741C, 44V = ±22V
pentru AD741L);
• puterea disipată (power dissipation) maximă pe capsulă la temperatura mediului de 25ºC;
• gama temperaturilor mediului de funcționare corectă (operating temperature)
(la putere disipată pe capsulă redusă);
• tensiunea de intrare diferențială maximă (differential input
voltage) – unele AO permit doar o diferență mică între
tensiunile de intrare (±0,5V);
• tensiunea de intrare simetrică maximă = semnalul de mod
comun maxim (input common voltage range). Este cunoscută
ca și ”excursie de tensiune la intrare”. Când se depășește
această valoare, funcționarea AO devine neliniară.
• Example: Cand VIN devine mai mare decat VCC - 0.9V, tranzistoarele de la intrare se
blocheaza.
Parametrii electrici ai amplificatoarelor
operaţionale
• Parametrii electrici ai amplificatoarelor operaţionale
se împart în mai multe grupe. Există astfel parametri
referitori la:
• circuitul de intrare;
• comportarea în regim dinamic;
• circuitul de ieşire;
• alimentare.
A. Parametri referitori la circuitul de intrare
• A1. tensiunea de decalaj iniţială Uio (input
offset voltage)
= decalaj iniţial de tensiune, „offset” de
tensiune;
- reprezintă o tensiune de eroare datorată
inegalităţii tensiunilor UBE (UGS) ale
tranzistoarelor de la intrările etajului diferenţial
de intrare.
Efectul: dacă intrările sunt legate la masă la
ieșirea AO nu avem 0V !!
A. Parametri referitori la circuitul de intrare
• A1. „Offset-ul” de tensiune reprezintă tensiunea ce trebuie aplicată la o
intrare (cu cealaltă intrare legată la masă), pentru a obține 0V la ieşire.

• Ex.: 0,5 ... 5 mV la AO cu TBJ uzuale,

• 10 mV la AO cu intrare pe TECJ sau MOS,
• 10 μV la amplificatoare hibride cu pereche TECJ,
• 1 μV la amplificatoare hibride cu chopper;
 Soluţii pentru compensarea
decalajelor iniţiale (1)
• Se cunosc soluţiile:
• a) Compensare prin utilizarea unui potenţiometru
conectat la pini speciali ai circuitului integrat (când
există astfel de pini), ca de exemplu la
amplificatoarele integrate 741, 101, dar nu şi la 324.
Se pun intrările AO la masă și se modifică poziția
cursorului până când tensiunea la ieșirea AO este
zero.
• b) Introducerea unui dezechilibru ajustabil din
exterior, pe o intrare (de obicei cea nefolosită pentru
semnalul util).
Soluţii pentru compensarea
decalajelor iniţiale (2)
• Introducerea unui dezechilibru ajustabil
din exterior, pe intrarea inversoare
(amplificator neinversor);
• Trebuie ca Rech<<R1 pentru a nu afecta
amplificarea tensiunii utile U2 (impusă
prin Rr şi R1). În nodul din stânga
rezistenţei R1 apare o tensiune:

URech  7,5mV pentru  E  15V

A. Parametri referitori la circuitul de intrare
• A2. Deriva termică de tensiune, ΔUio/ΔT [μV/oC] (input offset voltage drift over
temperature);
- se mai numește şi sensibilitate termică sau coeficient de temperatură al
tensiunii de decalaj iniţial;
- arată variaţia cu temperatura a tensiunii de offset;
- dacă se modifică temperatura, chiar dacă se elimină influența offsetului de
tensiune, datorită dependenței de temperatură a acestuia, la ieșire vom
avea o tensiune diferită de zero.
A. Parametri referitori la circuitul de intrare
• A3. Curentul de polarizare a intrărilor (Input bias current)
- se mai numește ”curent de intrare”;
- este valoarea medie a curenţilor de la cele două intrări:

I B1  I B2
IB 
2
- valoarea acestui curent depinde de tipul
etajului diferenţial de intrare: 80nA pentru
741, 25pA pentru Darlington LM11, 0.01pA
pentru MOSFET ICH8500.
A. Parametri referitori la circuitul de intrare
• A4. Curentul de decalaj iniţial, Iio (input offset current)
- Se mai numeşte „offset de curent”;
- reprezentând eroarea datorată inegalităţii curenţilor de intrare (ai etajului
diferenţial);
- apare din cauza variaţiilor procesului de fabricaţie;
- este măsurat ca diferenţă a curenţilor de la cele două intrări în situaţia când Ue=0;
- de obicei Iio<0,1 IB; pentru 741 valoarea tipică este 10nA.
• A5. Deriva termică de curent, ΔIio/ΔT
- se măsoară în nA/oC sau pA/oC;
- se mai numeşte sensibilitate termică sau coeficient de temperatură al curentului de
decalaj iniţial.
A. Parametri referitori la circuitul de intrare
• A6. Rezistenţa de intrare diferenţială (differential input resistance)
- impedanţa care se vede la o intrare când cealaltă intrare este legată la masă;
- este de obicei mult mai mică decât rezistenţa de intrare de mod comun;
- pentru 741 este aproximativ 2MΩ;
- în practică, atunci când AO se utilizează în buclă de reacţie negativă, valoarea
acestui parametru creşte mult şi este considerat un parametru mai puţin
important în comparaţie cu curentul de intrare.
A. Parametri referitori la circuitul de intrare
• A7. Factorul de rejecţie a semnalului comun, CMRR
- CMRR = Common-Mode Rejection Ratio
- la AO reale, pentru o tensiune aplicată pe ambele intrări (tensiune de mod comun) se
obţine la ieşire o tensiune diferenţială;
• tensiune de mod comun afecteaza PSF pentru tranzistoarele din primul
etaj (diferential) de intrare. Din cauza nesimetriei din circuitul de intrare,
schimbarea PSF modifica tensiunea de offset de la intrare care va
modifica tensiunea de la iesire. CMRR  20 log
Ad
dB
10
Acm
- valoarea factorului CMRR este de obicei intre 70 dB si 145 dB;
- la 741 este între 70 şi 90dB.
 A. Parametri referitori la circuitul de intrare
• A8. Factorul de rejecţie a variaţiei tensiunilor de alimentare – SVRR sau PSRR (Supply
Voltage Rejection Ratio, Power Supply Rejection Ratio)

 Vsup ply 
SVRR  20 log10   A ur dB
 Vo 
- măsurat în dB; 741 are SVRR între 76 şi 90dB;
- Pentru un SVRR de 80dB, înseamnă că o modificare cu 0,1V la una din sursele de alimentare va
determina o schimbare a tensiunii de la ieşire echivalentă cu modificarea care ar apărea dacă la
intrare am avea un semnal diferenţial de 10μV.

 0.1 Vo  0.1 0.1

80  20 log10      10 4  Vin  4  10V
 Vo Vin  Vin 10
A. Parametri referitori la circuitul de intrare
• A1. tensiunea de decalaj iniţială Uio
• A2. Deriva termică de tensiune, ΔUio/ΔT [μV/oC];
• A3. Curentul de polarizare a intrărilor;
• A4. Curentul de decalaj iniţial, Iio;
• A5. Deriva termică de curent, ΔIio/ΔT;
• A6. Rezistenţa de intrare diferenţială
• A7. Factorul de rejecţie a semnalului comun, CMRR
• A8. Factorul de rejecţie a variaţiei tensiunilor de
alimentare – SVRR sau PSRR.
 CIA
Circuite Integrate
Analogice
prof. Isar Dorina
dorina.isar@upt.ro
Cabinet vizavi de A215

Curs 8/2021
A. Parametri referitori la circuitul de
intrare
• A1. tensiunea de decalaj iniţială Uio
• A2. Deriva termică de tensiune, ΔUio/ΔT [μV/oC];
• A3. Curentul de polarizare a intrărilor;
• A4. Curentul de decalaj iniţial, Iio;
• A5. Deriva termică de curent, ΔIio/ΔT;
• A6. Rezistenţa de intrare diferenţială
• A7. Factorul de rejecţie a semnalului comun,
CMRR
• A8. Factorul de rejecţie a variaţiei tensiunilor de
alimentare – SVRR sau PSRR.
 B. Parametri referitori la comportarea în
regim dinamic
• B1. Amplificarea de tensiune, Au0 (open loop gain)
– fără reacţie, în buclă deschisă, în condiţii de ±E şi RS precizate;
– Valoare în catalog: tipic 100.000...300.000;
– Ex. AD504L are câştigul în buclă deschisă de 8.000.000
 B1. Amplificarea de tensiune in bucla
deschisa
• Structura interna compusa din 3 etaje de
amplificare la 741.
• Compensarea caracteristicii de frecventa - intern cu
Cc și are rolul de a asigura stabilitatea
amplificatoarelor cu reacţie negativă globală.
• Din acest motiv – caracteristica de frecventa are
aspectul de filtru trece jos.
• In catalog avem modulul raspunsului in frecventa
(caracteristica de modul) si faza raspunsului in
frecventa (caracteristica de faza).
Extras din data sheet AD741
Arhitectura internă pentru 741
 B1. Amplificarea de tensiune in bucla
deschisa
• Amplificarea în buclă deschisă exprimată în funcţie
de frecvenţă pune în evidenţă existenţa unui pol la
joasă frecvenţă, ωc,= 2πfc, care se numeste
pulsatie de taiere (cut-off):
A u  j 
Au0
j
1
c
• La frecventa de taiere |Au(jω)| scade la:

A u  jf c  
Au0 A
 u0
jf 2
1 c
fc
• frecventa numita si frecventa la -3dB deoarece:

 A  jf  
 20 *  0,1505  3dB  A u  jf c   A u  jf 3dB 
1
20 log u c   20 log
 Au0  2
 B2. Banda de frecvenţă la amplificare
unitară
• De la frecventa de taiere panta caracteristicii scade cu
20dB/decada, adica amplificarea scade de 10 ori la o
creştere de 10 ori a frecvenţei.
• Se observă că pentru o anumită valoare a frecvenţei,
amplificarea devine egală cu unu, | Au(jfu)| = 1. Frecvenţa
corespunzătoare acestei situaţii se numeşte frecvenţa la
amplificare unitară, notată cu fu.

• Pentru aceasta frecventa determinam modulul si faza pentru Au(jfu):

f u  f 3 dB
A u 0 f 3dB  2
A u  jf u  
Au0 A u 0 f 3dB
  e
jf u jf u fu
1
f 3dB
• Dar |Au(jfu)|=1, deci: A u 0 f 3dB
 1  A u 0 f 3dB  f u
fu
 B2. Banda de frecvenţă la
amplificare unitară
amplificare
CONSTANTĂ pt. un tip de AO
A u 0 f 3dB  f u ; Banda la amplificare unitara

Bandă la -3dB
• Frecvenţa corespunzătoare amplificării unitare este egală cu produsul dintre
amplificarea în bucla deschisa şi frecvenţa de taiere, numindu-se şi produs
amplificare-bandă (Gain Bandwidth Product, GBW) (f-3dB este banda la -
3dB) iar fu este banda la amplificare unitara (Unity-gain bandwidth).
• La orice amplificator operaţional, caracterizat în buclă deschisă de un singur
pol dominant, produsul amplificare-bandă este constant si este dat in
foile de catalog, fiind de ordinul n*MHz.

AO cu GBW mare au
de obicei un consum
mai mare.
 B2. Banda de frecvenţă la amplificare
unitară
• Banda de frecvenţă la amplificare unitară (unity-gain bandwidth)
– reprezintă frecvenţa de tăiere a axei log f de către caracteristica de
frecvenţă a amplificatorului fără reacţie corectat; similar cu GBW =
Gain Bandwidth Product
– SAU: reprezintă frecvenţa de tăiere a amplificatorului cu reacţie în
regim de repetor, când Aur=1, respectiv când 20 log Aur = 0.

• AO sunt amplificatoare de cc.

• Răspunsul la orice sinusoidă este o sinusoidă de aceeași frecvență.
Amplificator cu 741 cu Ui la 1KHz si la 500KHz, cu
amplificare de 10
 Explicatii la exemplele de simulare

Frecventa la amplificare unitara = 1MHz

La amplificare de 10 banda este aprox. 100KHz
La 500KHz amplificarea cu reactie scade si ea
 B. Parametri referitori la comportarea în
regim dinamic
• B3. Viteza maximă de creştere a tensiunii de ieşire, „slew-rate”, SR.
– Provoacă distorsiuni neliniare.
– Definiția pentru SR la un AO real este: dU e
SR 
– Este specificat în foile de catalog ale fiecărui AO. dt max
– Se măsoară în V/μs.
B3. Viteza maximă de creştere a tensiunii
de ieşire

• Exemplu: pentru un repetor realizat cu AO:

– Semnalul de la ieșirea
AO nu se va modifica
instantaneu la Umax.
– La ieșire va apare un
semnal liniar a cărui
panta va fi egală cu SR.
– Limitează, de asemenea, frecvența maximă la
care poate fi utilizat AO.
B3. Viteza maximă de creştere a tensiunii
de ieşire
• Dacă amplitudinea și/sau frecvența semnalului
de intrare implică la ieșirea unui AO o viteză de
creștere mai mare decât SR, tensiunea la ieșire
va fi distorsionată.
U i  U i max sin t
dU o
 U o max  cos t
dt
SR  max U o max
SR
f max 
2U e max
B3. Viteza maximă de creştere a tensiunii
de ieşire
• Frecvența maximă la care se obține semnal
nedistorsionat, pentru o anumită amplitudine la
ieșire este: SR
f max 
2U e max
• Pentru o frecvență f mai mare decât f max,
amplitudinea maximă a semnalului
nedistorsionat este dată de:
2U e max f max  SR
f max
2U e f  SR  U e  U e max
f
B3. Viteza maximă de creştere a tensiunii
de ieşire
• Pentru ca un semnal sinusoidal
Ui = Uimax sin 2 π f t
cu anumită amplitudine, să sufere distorsiuni
mici la trecerea prin amplificator, trebuie ca
semnalul de la ieșire Ue = Ue max sin 2 π f t să
respecte condiția: SR≥ 2 π fmax Uemax
• Pentru distorsiuni mai mici de 1%,
coeficientul 2 se înlocuieşte cu unul mai
mare (3...4 pentru 0,5% sau chiar 8...10
pentru distorsiuni neglijabile).
B3. Viteza maximă de creştere a tensiunii
de ieşire
• La unele amplificatoare (cu corecţie externă) se dă
viteza maximă realizabilă pentru diferite corecţii
(care se aleg în funcţie de amplificarea cu reacţie
dorită).
• Deseori se dă în catalog
caracteristica (uem)max = F(fmax)
rezultată din relaţia de mai , pentru semnal sinusoi-
dal cu distorsiuni 1% şi o anumită corecţie (deci o
anumită viteză SR).
Exemple
Simulare SR
40us ………………19V
1 us ……………... x V
____________________
X = 0,475V / us
Simulare SR
 C. Parametri referitori la circuitul de
ieşire
• C1. Excursia maximă de tensiune la
ieşire (maximum peak output voltage
swing)
– pentru surse de alimentare ±E şi rezistenţă
totală de sarcină RS date;
– în catalog Uemax = f(RS).
 C. Parametri referitori la circuitul de
ieşire
• C1. Din caracteristica de catalog se poate construi o
altă caracteristică, mai utilă în practică, Uemax = f(Ie)
C. Parametri referitori la circuitul de
ieşire
• C2. Curentul de ieşire la care apare
limitarea Iesc (short-circuit output current)
– Valoare tipică pentru LM741: 25mA
– Se modifică cu temperatura.

• C3. Rezistenţa de ieşire (fără reacţie,la

frecvenţe joase) (output resistance), egală
de obicei cu 100...150Ω.
 D. Parametri referitori la alimentare
• D1. Curentul de
alimentare (supply
current)
– este curentul con-
sumat de la sursele
de alimentare în
absența semnalului
util.
– de câţiva mA, uzual;
– în foile de catalog sunt
date valorile
curentului de ali-
mentare pentru valori
specificate ale sur-
selor de alimentare,
de ex. ±15V.
 Erorile amplificatorului
operațional real
• Erorile ce apar la AO real sunt de trei
categorii:
– eroarea cauzată de folosirea funcției de
transfer ideale a amplificatorului cu reacție;
– erori de regim static;
– erori de regim dinamic.
 Erorile AO real (continuare)
• E1. Eroarea cauzată de folosirea funcţiei de
transfer ideale
• Aceasta se poate stabili prin calculul amplificării
cu reacţie (al funcţiei de transfer) reale (sau
exacte) şi prin compararea acesteia cu valoarea
ideală.
• Dacă se scrie pentru amplificarea cu reacţie
exactă (amplificatorul real): Au0
A ur .real 
1  u A u 0
• Iar pentru amplificatorul ideal undeA u 0   :
1
A ur .ideal 
u
 Erorile AO real (continuare)
• E1. Eroarea cauzată de folosirea funcţiei de
transfer ideale A ur .real 
Au0
• Se poate stabili că: 1  u A u 0
Au0 1 1 Aur.ideal Aur.ideal
Aur.real     
 1  u 1 1 
1 1 
uAu0 1  1
 uAu0  uAu0 uAu0
1
unde s-a folosit notaţia:   1
u A u 0

Pentru o amplificare dorita de 10, cu Au0 = 250000, o tensiune de

intrare de 0,5V va apare la iesire amplificata, cu valoarea de
4,9998V.
 Erorile AO real (continuare)
• E1. Eroarea cauzată de folosirea funcţiei de
transfer ideale
• eroarea relativă este:
Aur.ideal 1
Aur.ideal  1
Aur.ideal  Aur.real 1   1    1
r     
Aur.ideal Aur.ideal 1 1  u Au0
unde Au0 este de ordinul n*100.000.
• Deci eroarea relativă a amplificării cu reacţie este aproximativ
inversul amplificării în buclă deschisă şi cu cât eficienţa
reacţiei negative este mai mare, cu atât eroarea de impunere
a amplificării dorite este mai mică.
 Erorile AO real (continuare)
E2. Erori de regim static:
– a) tensiunea de decalaj iniţială,
– b) curentul de decalaj iniţial,
– c) derive, semnalul comun şi variaţia
tensiunilor de alimentare,
– d) nesimetria rezistenţelor echivalente de
la cele două intrări (caz în care eroarea dată
de decalajul iniţial de curent se înlocuieşte cu
eroarea dată de curentul de polarizare, care
este sensibil mai mare).
a) Efectul decalajului iniţial de
• Ipoteze:
tensiune
Ri = , IB = 0, Re = 0,
Au0 = foarte mare;
• tensiune de decalaj =
= sursă cu o polaritate
la o intrare;
• de determinat Ueo1= f(Uio)
Ueo1=I(R1+Rr) (1) şi Uio+Ui = IR1 (2)
rezultă din (2): Uio  Ui (3)
I
R1
 a) Efectul decalajului iniţial de
tensiune (continuare)
• Dar Ueo1= -Au0 Ui (4)
• Rezultă din (1), (3) si (4):
U io  U i
U eo1  (R 1  R r ) 
R1
U io U R  Rr
 (R 1  R r )  eo1  1 
R1 Au0 R1
U io
 (R 1  R r )
R1
• rezultatul este acelaşi indiferent de intrarea
considerată; semnul lui Uio fiind oricare, atunci
și Ueo1 poate avea orice semn.
 b) Efectul decalajului
iniţial de curent
• Ipoteze:
Au0 foarte mare, Re 0
Ueo2=(I1IB)RrI1R1

I1R1 = Ui  IBR2 , rezultă I1

Ueo2 =  UiAu0, rezultă Ui
rezultă:
U i  I B R 2
U eo 2  I1 R r  R 1   I B R r  R r  R 1   I B R r 
R1
R r  R1 R 2 (R r  R 1 )
 Ui  I B  I B R r
R1 R1
 b) Efectul decalajului iniţial de
curent (continuare)
Pentru a face minimă diferenţa
termenilor ce includ pe IB şi IB
se adoptă:
R 1R r R 2 (R 1  R r )
R2   R1 Rr  Rr 
R1  R r R1

şi atunci: R r  R1 R 2 (R r  R 1 )
U eo 2  Ui  I B  I B R r 
R1 R1
U eo 2  R r  R 2 (R r  R 1 )
 1    I B  I B 
A u 0  R1  R1
 b) Efectul decalajului iniţial de
curent (continuare)
In relaţia:
U eo 2  R r  R 2 (R r  R 1 )
U eo 2  
 1 
  I B  I B 
A u 0  R1  R1
deoarece Ueo2 este finit, primul termen este mult mai mic
decât al doilea: U eo 2  R r  R 2 (R r  R 1 )
  1  R   I B  I B 
Au0  1  R1
şi deci:
 Rr   Rr 
U eo 2  (I B  I B )R 2 1    I io R 2 1   
 R1   R1 
R1  R r R r 1 R r R1  R 2
 I io R 2  I io R 2 R r  I io R r
R1 R r R1 R r
 b) Efectul decalajului iniţial de
curent (continuare) I io  IB
10
• CONCLUZII:
1. Dacă R2=R1Rr atunci Ueo2 este minimă
pentru decalajul iniţial de curent dat; .
2. Dacă R2 ≠ R1Rr , notând IB  IB= IB, (şi
considerând Ui neglijabilă = Au foarte mare),
R  Rr  R 1R r   Rr   Rr 
U eo 2  IB 1   R 2   I B R ech   R 2 1    I B R ech 1  
R1  R1  R r   R1   R1 
 Rr 
care este mai mare decât: U eo 2  I io R 2 1  
deoarece  R1 
IB R2
Ii0  si deci R ech 
10 10
Amplificare de 10, dezechilibru
rezistente externe la intrari
R reactie mare …
Amplificare de 10, dezechilibru
rezistente externe la intrari
R reactie mai mica !!
 b) Efectul decalajului iniţial de
curent (continuare)
• CONCLUZII:
3. Întotdeauna se va dimensiona rezistenţa
(rezistenţele) de la intrarea “+”, astfel încât să avem
„condiţia de erori minime”: Rech+= Rech-.

4. Suprapunerea efectelor analizate:

 Rr 
Ueo  Ueo1  Ueo 2  1  Uio  IioR 2 
 R1 
 CIA
Circuite Integrate
Analogice
prof. Isar Dorina
dorina.isar@upt.ro
Cabinet vizavi de A215

Curs 9/2021
 Erorile amplificatorului
operațional real
• Erorile ce apar la AO real sunt de trei
categorii:
– eroarea cauzată de folosirea funcției de
transfer ideale a amplificatorului cu reacție;
– erori de regim static;
– erori de regim dinamic.
 Efectul decalajului iniţial de curent

Amplificare de 10, dezechilibru rezistente externe la

intrari. R reactie mare …
Amplificare de 10, dezechilibru rezistente externe la
intrari. R reactie mai mica !!
 b) Efectul decalajului iniţial de
curent (continuare)
• CONCLUZII:
3. Întotdeauna se va dimensiona rezistenţa
(rezistenţele) de la intrarea “+”, astfel încât să avem
„condiţia de erori minime”: Rech+= Rech-.

4. Suprapunerea efectelor analizate:

 Rr 
Ueo  Ueo1  Ueo 2  1  Uio  IioR 2 
 R1 
 Echivalare la intrare

• Această tensiune de eroare de ieşire se poate echivala

în circuitul de intrare cu o sursă U01 în serie cu sursa de
semnal util.
• 1. Pentru amplificatorul inversor
R1  R r 
U io  I io R 2  
R1
U o1  U eo   1 
Rr R r  R1 

 R 1   R1    R 1   R 1  R 1R r 
  1   U io  1  R 2 I io    1   U io  1   I io 
 R r   Rr    R r   R r  R 1  R r 
 R 1  
 U o1   1   U io  R 1I io 
 R r  
 Echivalare la intrare
• 2. Pentru amplificatorul neinversor
– considerând la intrare pe Uo2 cu sensul oarecare, se
poate scrie:
 Rr 
U eo  1   U o 2 
 R1 
U eo R1
 U o2     U eo 
R R1  R r
1 r
R1

 U io  I io R 2 
 Rr 
U io  Iio R 2 
R1
 1  
 R1  R1  R r
 Concluzii echivalare la intrare
• 1. Pentru amplificatorul inversor
 R 1  
U 01   1   U io  R 1I io 
 R r  
• 2. Pentru amplificatorul neinversor

U 02   U io  I io R 2 
• Se observă că rezultatele nu diferă mult.
 Erorile produse de
derivele termice
• Erorile produse de derivele termice intervin la
fel ca şi decalajele iniţiale deoarece:
dU eo  R r  dU io dI io 

 1  
  R2 
dT  R 1  dT dT 
• Echivalarea în circuitul de intrare a derivelor se face la
fel ca şi pentru Uio şi Iio, considerând însumate cu
acestea cantităţile:
 Uio   I 
Tmax   Tmax  io 
 T   T 
• unde Tmax este abaterea maximă a T faţă de
valoarea nominală.
 Erorile produse de
derivele termice
• Erorile produse de semnalul comun şi
variaţia tensiunilor de alimentare reprezintă
surse a căror valoare este:
ec E unde SVRR 
 U io
 V  U  const
CMRR SVRR eo

• şi înseriate (însumate) cu Uio. Deci în formulele

pentru Uo1 sau Uo2 apare în locul lui Uio (în cazul
cel mai defavorabil) suma:

Uio ec E
Uio  Tmax  
T CMRR SVRR
 Erorile produse de
derivele termice
• iar în locul lui Iio, suma: Iio
Iio  Tmax
T
• Deci, atunci când este îndeplinită „condiţia de erori minime”,
(Rech+= Rech-), tensiunea totală de eroare ce poate fi echivalată
cu o sursă de tensiune la intrarea amplificatorului aflat într-o
anumită configuraţie este:
Uio ec E  R  I  T Iio 
Uio  Tmax   1( 2) io max
T CMRR SVRR  T 
• Pentru compensarea decalajelor iniţiale există mai multe
metode, iar pentru eliminarea efectului derivelor termice există
soluţia de termostatare a primului etaj diferenţial.
Soluţii pentru compensarea
decalajelor iniţiale (1)
• Se cunosc soluţiile:
• a) Compensare prin utilizarea unui
potenţiometru conectat la pini speciali
ai circuitului integrat (când există asfel
de pini), ca de exemplu la
amplificatoarele integrate 741, 101,
dar nu şi la 324. Se pun intrările AO
la masă și se modifică poziția
cursorului până când tensiunea la
ieșirea AO este zero.

• b) Introducerea unui dezechilibru

ajustabil din exterior, pe o intrare (de
obicei cea nefolosită pentru semnalul
util).
Amplificare de – 1, echilibru rezistente externe la intrari. Exista
offset de tensiune !
Amplificare de – 1, echilibru rezistente externe la intrari.
-32,764185 uV este offsetul de tensiune la intrare.
 Soluţii pentru compensarea
decalajelor iniţiale (2)
• Introducerea unui
dezechilibru ajustabil din
exterior, pe intrarea
inversoare (amplificator
neinversor);

• Trebuie ca Rech<<R1 pentru a

nu afecta amplificarea
tensiunii utile U2 (impusă prin
Rr şi R1). În nodul din stânga
rezistenţei R1 apare o
tensiune:
URech  7,5mV pentru  E  15V
 Soluţii pentru compensarea
decalajelor iniţiale (3)
• Introducerea unui dezechilibru ajustabil din exterior,
pe intrarea neinversoare (amplificator inversor) ;
 Soluţii pentru compensarea
decalajelor iniţiale (4)
• Introducerea unui dezechilibru ajustabil din exterior,
pe intrarea neinversoare (amplificator diferenţial) ;
 Erori de regim dinamic
• Sunt cauzate de banda de frecvenţă limitată şi
de zgomotele proprii ale amplificatorului.
• Sursele echivalente de zgomot apar în circuitul
de intrare în acelaşi mod ca şi decalajele iniţiale.
• În cataloage se dau valori pentru generatoarele
de zgomot Uz şi Iz.
• Există măsurile de corecţie a caracteristicii de
frec-venţă a AO - pentru asigurarea stabilităţii
amplificatoarelor cu reacţie negativă globală.
 Corecţie prin efect Miller
• Se realizează de obicei la etajul pilot (prefinal).
Arhitectura internă pentru 741
 Corecţie prin efect Miller
• La frecvențe joase, valoarea lui Cc este foarte
mare și Cc se comportă ca și un circuit deschis.
• Amplificarea de tensiune
va fi Au0
• Au0 = gm1 *Rech *A2 (A3 = 1)

• Pentru 741:
gm1 =189uA/V;
Rech = 1,95 MΩ;
A2 = 544V/V
 Corecţie prin efect Miller -
dimensionare
• Daca creste frecventa, impedanta capacitiva
datorata lui Cc va trebui luata in calcul si va
determina o scadere a modulului amplificarii
(datorata retelei Rech – CM care dau o caracteristica
de FTJ).
• Rezultă o caracteristică de frecvenţă cu panta 20
dB/dec. în toată gama amplificării.
• Frecventa de taiere a acestui filtru este denumita
frecventa polului dominant si are valoarea:
1
fp 
2R echCM
 Corecţie prin efect Miller -
dimensionare
• Calculul capacităţii nu se face în practică, fiind
date valorile potrivite de către fabricant.
• Pentru 741:
- din foile de catalog avem fp = 5Hz;
- ar rezulta o capacitate de 16,3nF (mult prea mare);
- Se exploateaza proprietatea de multiplicare a
efectului Miller pentru a creste valoarea efectiva:

C M  C c 1  A 2 
• Valoare tipică: Cc = 30pF.
 Aplicații neliniare pentru AO
1. Redresoare de precizie şi
detectoare de amplitudine
– redresoarele cu diode prezintă o
neliniaritate puternică şi o zonă „moartă”
pentru tensiunile de intrare mici;
– SCOP: 1. Obtinerea unor redresoare de
precizie monoalternanţă şi redresoare
de precizie bialternanţă.
2. Caracteristici de transfer liniare
prin introducerea diodei redresoare în
bucla de reacţie negativă a AO.
 Elementul de bază în
redresoare: superdioda

• Dioda a fost U d U U eA i

înlocuită printr-un I d  I s e U
 I s
T
e U
(1) T

AO + diodă.
• Dacă dioda este si U eA   A u 0 U i (2)
polarizată direct,
A U U
la ieșire (la Uout) (1),( 2) u0 i i
Au0 1 I
apare ca o diodă  I  Is e
U

T
U i  ln 
UT  Is 
ideală.
 Ui
 Elementul de bază în
redresoare: superdioda

UT I
• Dioda a fost  Ui   ln   U out (3)
înlocuită printr- A u 0  1  Is 
un AO +
diodă. Ud
I
• Dacă dioda dar I d  I s e  U d  U T ln  (4)
UT

 Is 
este polarizată ( 3),( 4 )
Ud
direct, la ieșire  U out  U i  
Au0 1
apare ca o
diodă ideală.
 3a. Redresoare de precizie
monoalternanţă
• 1.Redresor simplu de precizie
de tip inversor
• Funcționare:
– Pe semiperioada pozitivă ueA va fi
negativă și dioda D este blocată. AO
este în buclă deschisă (în mod ideal,
potențialele intrărilor nu mai sunt
egale !), AO este saturat; la ieșirea circu-
itului avem tensiunea de la intrare, u1.
– Pe semiperioada negativă ueA va fi
pozitivă și dioda D este în conducție, ieși-
rea AO este la +0,6V; AO în buclă închi-
să; la intrarea inversoare a lui AO avem
masă virtuală, deci la ieșire avem 0V.
 3a. Redresoare de precizie
monoalternanţă
• Elementul de bază în
redresoare: AO + D.
• Aceeași schemă,
desen echivalent.
• Se observă diferența
între tensiunea de la
ieșirea circuitului, ue,
și tensiunea de la
ieșirea AO, ueA.
Cand D este in conductive, la iesirea AO
avem 0,6V
 Redresoare de precizie monoalternanţă

• 2. Redresor de precizie
de tip neinversor
• Pentru semiperioada pozitivă
diode D conduce:

ue = ui + u1
ueA = - ui Au0
ueA = ud +ue
• Se elimină ueA și ui:
Au0 ud ud
ue  u1   u1 
1  Au0 1  Au0 Au0
 Redresor de precizie de tip neinversor
(continuare)

In semiperioada negativă a tensiunii de

intrare dioda D este blocată.

• CONCLUZII: - efectul tensiunii pe

diodă este neglijabil;
– se pot redresa tensiuni mici;
– amplificarea de tensiune este
doar unitară;

Dezavantajul acestui circuit îl constituie limitarea

frecvenţei până la care ieşirea reproduce cu precizie
semiperioada pozitivă de la intrare.
 Redresor de precizie de tip
neinversor (continuare)
• Functionare
• 1. Pentru semiperioada pozitivă dioda
D conduce.

• 2. Pentru semiperioada
negativa dioda D este
blocată.
 Redresor de precizie de tip neinversor
(continuare)
• Limitarea este cauzată de parametrul
SR finit şi intervine, în special, când
are loc trecerea prin zero, de la valori
negative spre pozitive ale tensiunii de
ieşire.
• În această situaţie,
tensiunea ueA a integratului
trebuie să se modifice de la
aproximativ –(E–0,5)
(„saturaţie”) la u1+0,6V,
astfel încât să se deschidă
dioda şi să urmărească pe
u1.
Semnal de intrare de 5KHz !!
 Redresor de precizie de tip neinversor
(continuare)
• Această tranziţie durează un anumit timp
t:
E
t 
SR
astfel că ue prinde din urmă pe u1 când
acesta este deja peste 0V.

• Exemple:
- AO uzuale (741) pot fi utilizate numai până
la frecvenţa de 1...2kHz;
- AO cu JFET la intrare şi cu SR mai mare,
se utilizează până la 10 kHz;
- la AO cu corecţie externă:
o limitare cu diodă a tensiunii din
acel punct – deci şi de la ieşire;
 Redresor de precizie de tip inversor cu
diodă antisaturație
Functionare:
1. In semiperioada negativă
aplicăm tensiune negativă pe
intrarea inversoare a AO deci
imediat la ieșirea AO vom avea o
tensiune pozitivă.
2. D1 conduce, D2 este blocată

Se pot scrie relațiile:

T2K pe bucla de la intrare: u1 = i1R1 + ui
T2K în bucla cu ue prin R2: ue = -i1R2 + ui
tensiunea de ieșire a AO: ueA = -ui Au0
T2K pe bucla de la ieșire: ueA = ud1 + ue
Redresor de precizie de
tip inversor cu diodă
antisaturație
Functionare (continuare):
1. În semiperioada negativă:

R2 u R
u1  d1 u1 2  u d1
R1 u A u 0 R1 R
 ue      u1 2
1
1 1  R1
u A u 0
R1 1
notatii  u  si 
R1  R 2 u A u 0

Concluzie: Pe perioada negativa a tensiunii

de la intrare se poate considera că
circuitul functioneaza ca si un amplificator
inversor.
 Redresor de precizie
de tip inversor
(continuare)
2. În semiperioada pozitivă a tensiunii u1
tensiunea ueA<0 şi dioda D1 este blocată;

• Ieșirea AO rămâne la -0,6V.

• D2 = diodă antisaturaţie

RS
ue  ui
R 2  RS
 Redresarea unor tensiuni de
amplitudine mica; cu diode
antisaturatie, AO nu se satureaza.
 Redresor de precizie de tip inversor
(continuare)
• CONCLUZII
• Caracteristica de transfer
– Se pot redresa tensiuni mici;
– Pentru obţinerea unei tensiuni redresate negative se inversează sensul celor
două diode.
• Amplificatoarele integrate cu etaj final în clasă C nu sunt potrivite pentru
redresoare de precizie de semnale mici (exemplu 709, 324);
• Rezistenţă de intrare modestă;
• Pentru creşterea frecvenţei tensiunii ce se
redresează se poate creşte factorul SR prin
suspendarea corecţiei: condensatorul de
corecţie nu se conectează direct la ieşirea
amplificatorului ci prin diodele D1, respectiv
D2; când o diodă conduce corecţia
acţionează normal.
 CIA
Circuite Integrate
Analogice
prof. Isar Dorina
dorina.isar@upt.ro
Cabinet vizavi de A215

Curs 10/2021
 3. Redresor de precizie bialternanţă

• Realizat cu un redresor monoalternanţă de

precizie inversor şi un sumator inversor.
• Furnizează o tensiune pozitivă
 Redresoare de precizie
bialternanţă (continuare)

• A1 realizează un
redresor
monoalternanţă inversor
iar A2 un sumator
inversor;
• A1 redresează
semiperioada pozitivă a
tensiunii u1, rezultă o
tensiune ue1 negativă;
 Redresoare de precizie
bialternanţă (continuare)
• ue1 se aplică la intrarea
inversoare a lui A2.
• Tot la intrarea
inversoare a lui A2 se
aplică și u1.

• ue1 este amplificat cu

(-2) iar u1 este amplificat
cu (-1).
R R
'
u e2  u e1  2u e1 si u e 2  u1  u1
''
R R
2
Redresoare de precizie
bialternanţă (continuare)

• A2 este un sumator
inversor.
u e2  u e2  u
' ''
e2 
 2u e1  u1

• Rezultă o tensiune
redresată bialternanță.
 Redresoare de precizie
bialternanţă (continuare)

• Caracteristica de
transfer a
redresorului de
precizie
bialternanță.
 Redresoare de precizie
bialternanţă (continuare)
• A2 + condensatorul C
este un filtru de tip FTJ
cu frecvența de tăiere ft:

1
ft   2f
2CR

• unde f este frecvența

semnalului u1.
• Rămâne preponderent
componenta continuă a
tensiunii redresate.
 Redresoare de precizie
bialternanţă (continuare)
• Observaţii:
– la sumator se poate impune şi o
amplificare;
– frecvenţa f a semnalului u1 este limitată, la
cca. 2 kHz (741) sau cca. 10 kHz (101);
– dezavantajul schemei: la toleranţe chiar
mici ale rezistenţelor apar inegalităţi între
amplitudinile celor două semialternanţe
redresate; rezultă că sunt necesare patru
rezistenţe de mare precizie.
 4. Detectorul de amplitudine

• asigură urmărirea vârfurilor de o anumită polaritate

ale unei tensiuni variabile;
• funcţionare:
- 1. Când u1 depăşeşte
uC se deschide D1
şi C se încarcă;
- Când tensiunea u1
scade şi devine  uC,
dioda D1 se blochează
şi C se va descărca.
 Detectorul de amplitudine
(continuare)
• Tensiunile u1 de la intrare şi uc
de la ieşirea detectorului.
 Detectorul de amplitudine
(continuare)
• încărcarea condensatorului - prin D1;
• descărcarea - prin R2, D2 şi ieşirea
AO şi prin Rs;
•  = C(R2RS) cu condiţia   (3…5)/f
• Dacă în locul lui Rs avem intrarea
unui AO - se înseriază o rezistenţă
de limitare a curentului, de ordinul
6…10 K.
• detectorul de amplitudine are
frecvenţa maximă de funcţionare de
n10kHz.
 5. Detectorul de vârf

• Memorează cea mai mare valoare atinsă de tensiunea de

intrare într-un interval de timp.
• Condensatorul nu trebuie să se descarce – deci reacţia de
pe condensator se va realiza printr-un repetor cu AO.

La sfârşitul intervalului de timp stabilit, se comandă descărcarea

condensatorului printr-un tranzistor conectat în paralel cu
acesta.
 Circuite pentru operaţii neliniare
• 6a. Amplificatorul logaritmic
u BE
• Pentru tranzistoare: UT
i C  I Co e
(unde = )
Este o relație simplificată a uneia dintre ecuațiile Ebers-Moll
 U   U 
IC   FI ES  exp BE  1  ICS  exp BC  1
 UT   UT 

• relație ce se păstrează pentru

un domeniu larg de valori ale
curentului de colector.
iC u1
u e  u BE   U T ln   U T ln
I Co R 1I Co
 6a. Amplificatorul logaritmic simplu
• La schema de principiu, în
practică se mai adaugă
următoarele componente:
Cc = compensare
Rp = limitarea curentului de
ieșire a AO și reducerea
amplificării tranzistorului T
D = protecţia joncțiunii BE la
tensiuni mari pozitive la ieșire.
• Dezavantaje:
- dependenţa de temperatură a u1
tensiunii de ieşire (UT și ICo); u e   U T ln
- domeniul de variaţie restrâns R1ICo
al tensiunii de ieşire.
 7b. Amplificator logaritmic performant

• Pentru obținerea unei compensări termice şi

pentru extinderea gamei tensiunii de ieşire se
utilizează un amplificator logaritmic performant.
• Acesta necesită la una dintre intrări o tensiune
deosebit de precisă (tensiune de referinţă), E ref.
 7b. Amplificator logaritmic performant

La ieșire, pe termistorul
RT din divizorul R2 – RT
apare tensiunea:
RT
ue  u BE 2  u BE1
R2  RT

Trebuie să calculăm diferența de uBE. Pentru aceasta,

considerând AO ideale, observăm că putem scrie pentru
curenții prin tranzistoare: i C1 
u1 i C2 
E ref
R1 R4

u1 E ref
de unde rezultă: u BE1  U T ln u BE 2  U T ln
R1ICo1 R 4 ICo 2

 u1 E ref 
 u BE1  u BE 2    U T ln
RT  uR I
 ue  ln   U T ln 1 4  Co 2
R2  RT  R I R 4 ICo 2  E ref R1 ICo1
 1 Co1
 7b. Amplificator logaritmic performant
 R  uR I
 u e   U T 1  2  ln 1 4  Co 2
 R T  E ref R1 ICo1

CONCLUZII:
1.Se constată extinderea gamei tensiunii de ieşire
prin coeficientul din paranteză şi fracţia din funcţia
logaritm;
2.Există posibilitatea eliminării influenţei
temperaturii prin intermediul curentului ICo dacă
tranzistoarele sunt asemănătoare şi în aceleaşi
condiţii termice (pereche de tranzistoare integrate în
aceeaşi plachetă);
 7b. Amplificator logaritmic performant
 R  uR I
 u e   U T 1  2  ln 1 4  Co 2
 R T  E ref R1 ICo1

CONCLUZII:
3. Se poate elimina efectul temperaturii prin intermediul
tensiunii UT dacă se foloseşte un termistor de 1 KΩ la 300
K, cu coeficient de temperatură pozitiv
(„Positive Temperature Coefficient (PTC) Thermistor”),
KT=3∙10–3/ C.
4. Există posibilitatea eliminării efectului temperaturii prin
folosirea unor tranzistoare termostatate (T1 şi T2 să
provină din aria termostatată de tranzistoare din circuitul
integrat 726).
 7b. Amplificator logaritmic performant

• Considerăm tranzistoarele
identice.
• Efectuând trecerea de la logaritm
natural la logaritm zecimal,
tensiunea de la ieșire este:
 R  uR I
u e   U T 1  2  ln 1 4  Co 2
 R T  E ref R 1 I Co1

u 1R 4
lg
 15,7 K  E ref R 1 u 1R 4 u 1R 4
u e  1    UT   16,7  U T  2,3 lg  1V  lg
 1K  lg e E ref R 1 E ref R 1
 7b. Amplificator logaritmic performant

u 1R 4
u e  1V  lg
E ref R 1

Dacă u1 = Eref R1/R4, rezultă ue = 0V, iar dacă u1 =10 Eref

R1/R4, rezultă ue = -1 V, ș.a.m.d.
Așadar, se obține un factor de scală de 1 V/decadă.

Pentru o gamă largă de valori ale tensiunii u1 trebuie lucrat

și cu valori mici ale tensiunii u1, deci cu curenți de
intrare mici.
Este necesar să se utilizeze amplificatoare ce prezintă
curent de polarizare foarte mic.
 7b. Amplificator logaritmic performant

• Se poate realiza cu acest

circuit o precizie de 1%
într-un interval de curent
i1= n  10 nA...n  100 μA
(4 decade).
• Creşterea curentului i1 (care este şi curent de colector al
tranzistorului) peste această gamă duce la scăderea preciziei
prin abaterea caracteristicii iC = f(uBE) de la funcţia
exponenţială.
• Se produce un circuit integrat specializat care realizează
funcţia de amplificator logaritmic, la care doar R2, RT şi
capacităţile de corecţie se conectează din exterior.
 7c. Amplificatorul exponenţial

Curentul de colector al tranzistorului:

uBE  u1 
iC  ICo exp  ICo exp  
UT  UT 
Expresia tensiunii la ieșire este:

 u1 
ue  iCR1  ICoR1 exp  
 UT 

- dioda de protecţie a
joncţiunii bază – emitor
- apare dependenţa de temperatură
a lui ue prin ICo şi UT.
7d. Circuit de multiplicare şi divizare
• u1 şi u2 realizate cu două amplificatoare logaritmice simple
• Conţine şi un amplificator exponenţial „diferenţial”:
 7d. Circuit de multiplicare şi divizare
(continuare)

ue ux
i C1  i C2 
R1 R1

În bucla care conține cele

două tensiuni UBE se poate
scrie: u  u  u u
BE1 BE 2 1 2
ue
 1   1  R1
i C1 I Co1
 exp  u BE1  u BE 2   exp u1  u 2   u
i C 2 I Co 2  UT   UT  x
R1
 1 
 ue  u x exp u1  u2 
 UT 
 7d. Circuit de multiplicare şi divizare
(continuare)
Realizând pe u1 şi u2 cu două amplificatoare
logaritmice simple, ca cel din figură, având la
intrare tensiunile uz, respectiv uy, se obţin
ieşirile: u uy
u1   U T ln z u 2   U T ln
RICo RI Co

u1  u2
ue  u x exp 
UT
uz  uy 
 UT ln    UT ln 
RICo  RICo  u xu y
 u x exp 
UT uz
 FILTRE analogice. Generalități
• Filtrele sunt circuite care prelucrează semnale electrice în
funcție de frecvența lor: la ieșirea filtrului vor aparea
componentele dintr-o bandă de frecvență iar componente de
alte frecvențe vor fi atenuate sau rejectate.
• Ideea de bază este utilizarea componentelor pasive reactive -
condensatoare și bobine. Valoarea modulului reactanței
capacitive și inductive depinde de frecvență în mod diferit.
1 1
XC   X L  jL  2fL
jC 2fC

• Utilizând R, C și/sau L putem avea diferite tipuri de filtre.

H TS  j 
R 1

1 jC
R H TJ  j  
j C 1
R
1 jC

1 1
1 
jRC 1  jRC
 FILTRE analogice. Generalități

Semnal filtrat cu FTJ, FTB și

FTS.
2.*sin(2.*pi.*1000.*t)

sin(2.*pi.*4700.*t)
2.*sin(2.*pi.*1000.*t)+
+ sin(2.*pi.*4700.*t)+
+ 0.5.*sin(2.*pi.*9900.*t)
0.5.*sin(2.*pi.*9900.*t)
 FILTRE analogice. Generalități
• http://www.analog.com/designtools/en/filterw
izard/
• Caracteristici filtre FTJ și FTS:
– bandă de trecere care este domeniul de
frecvențe care vor trece de filtru cu
atenuare minimă
– bandă de tranziție care este între banda
de trecere și cea de oprire,
– bandă de oprire care este domeniul de
frecvențe care vor avea o atenuare
maximă,
– panta cu care crește/descrește modulul
răspunsului în frecvență al filtrului,
– Amplitudinea maxima permisa in banda
de trecere - Amax.
– atenuarea minima in banda de oprire –
Amin
 FILTRE analogice. Generalități
– frecvență de tăiere (frecvența
polului funcției de transfer sau 1
 R
j2  f t C
a modulului răspunsului în
frecvență al filtrului) definit ca 1
acea valoare de frecvență f 
2  RC
t

pentru care puterea XC R

semnalului de la ieșire Vo 
RV in

RV in

V in
scade la jumătate din XC
2
 R2 R2  R2 2
puterea semnalului de la
frecvențe din banda de V   1 
trecere. 20 log o   20 log   3dB
 Vin   2 
– panta cu care
crește/descrește modulul 1 1 1 R
răspunsului în frecvență al   
j2  10 f t C 2   f t C 10 10
 0,1R
filtrului (+/- 20dB/decadă de
frecvență)
– calcul pentru o frecvență de
10 ori mai mare decât  V10f 
20 log   20 log 0.1  R   20 log0.1  20dB
frecvența de tăiere.
t

 V   R 
 ft 
 FILTRE analogice. Generalități
• http://www.analog.com/designtools/en/fil
terwizard/
• Caracteristici filtre FTB și FOB:
– bandă de trecere este definită ca
diferența între frecvențele de tăiere
la -3dB superioara si inferioară:
B = fts - fti
– Filtrele trece-banda sunt clasificate
in filtre de banda ingusta (Q>10) si
filtre de banda larga (Q<10).
– frecvența centrală f0 care este
centrul benzii de trecere a FTB și
care este legată de frecvențele de la
capetele benzii prin relația: f 0  f ti  f ts
– Factorul de calitate care este
raportul dintre frecvența centrală și f0
bandă, Q
– Factorul de amortizare ξ sau DF B
(damping factor).
1
  DF 
2Q
 FILTRE analogice. Generalități
• http://www.analog.com/desi
gntools/en/filterwizard/
• În plus față de atenuare, filtrele
cu C și R implică și un defazaj.
• Pentru FTJ cu un singur pol (o
singură celulă RC, panta de
-20dB/decadă) defazajul este:
 1 
  f f t
   arctg    45
R
  arctg C
 R   R
 
 
• O decadă de frecvență mai
jos:
 1   
   
 1
  arctg   arctg 
0,1 C   arctg(10)  90
 R   0,1 RC 
1
  
   RC 

• Deci defazajul se apropie de

90° când frecvența → 0.
 Comparatie filtre pasive – filtre active

• Avantajul utilizarii filtrelor pasive este faptul ca este usoara proiectarea si

implementarea. Dar avem si dezavantaje:
– Sunt sensibile la toleranta valorilor componentelor.
– Pentru frecvente joase valorile componentelor R si C pot fi destul de
mari, aceasta insemnand component voluminoase.
– Filtrele de ordinul intai si doi pot avea o panta de crestere/descrestere
prea lina.
– Nu pot asigura amplificare.
– Filtrele pot fi avea o rezistenta de iesire prea mare.
• Filtrele active folosesc amplificatoare operationale si astfel se va obtine o
rezistenta de iesire mault mai mica. Alte avantaje sunt:
– filtrele active se pot folosi la frecvente joase,
– pot furniza amplificare,
– Pot fi folosite la proiectarea filtrelor de ordin superior fara utilizarea
bobinelor, se obtin pentru FTJ, FTS, FTB, FOB .
 FILTRE ACTIVE - Clasificare
• După ordin: de ordinul I, cu pante de ± 20 dB/dec., de ordinul II, cu pante
de ± 40 dB/dec. etc;

• După principiul de funcţionare sau

structură:
- cu reacţie simplă, cu reacţie
multiplă, cu reacţie multiplă şi o
reacţie globală pozitivă, cu sursă de
tensiune controlată prin tensiune, cu
variabile de stare (modelează funcţia
de transfer cu circuite de calcul
analogic), cu convertoare de
impedanţă negativă („NIC”), cu
giratoare, cu două integratoare în
cascadă (biquad sau rezonatoare), cu
inductanţă simulată (Antoniou), etc.
• După tipul de aproximare a caracteristicii ideale: de tip Butterworth,
Chebyshev, Bessel, Cauer (elliptic).
 FILTRE ACTIVE - Clasificare
Butterworth = modulul amplificării este maxim plat în banda de trecere
Chebyshev = maximizează viteza de tranziție cu prețul ondulațiilor în banda de
trecere
Cauer tranziție mai rapidă decât Chebyshev dar cu riple în ambele benzi
(principiu min-max);
Bessel = maximizează liniaritatea fazei în banda de trecere.

Raspuns in timp
comparativ intre
Butterworth si Bessel
 CIA
Circuite Integrate
Analogice
prof. Isar Dorina
dorina.isar@upt.ro
Cabinet vizavi de A215

Curs 11/2021
 FILTRE ACTIVE cu reacție simplă
• Cele mai simple filtre active se obțin
din conexiunea inversoare a AO prin
înlocuirea unuia sau a ambelor
rezistoare cu elemente reactive.
Deoarece acestea sunt dependente de
frecvență, amplificarea va fi =− =
dependentă de frecevență și vom avea = ∫ =− ∫ =− ∫
și un defazaj (phase shift).
• 1. Integratorul = FTJ:
= = =-
– Frecvențele joase sunt lăsate să
treacă, frecvențele înalte sunt
atenuate. = ;
– Are un pol in origine.
– Are o amplificare prea mare la joasa
= = 90°
frecventa (AO in bucla deschisa).
– Integrator Miller = integrator inversor.
 FILTRE ACTIVE cu reacție
simplă
• 2. Derivatorul = FTS:
– La frecvențe joase, modulul
reactanței capacitive este mare și
semnalele sunt blocate/atenuate.
– Semnalele de frecvențele înalte
ajung la ieșire.
=− =-C =-C

= = =

=
 FILTRE ACTIVE cu reacție
simplă
• 1. Filtre active de ordinul I.
• Integratorul amortizat
• Au funcţii de transfer de ordinul I (cu un singur pol).
• Pentru FTJ avem raspunsul in frecventa:
1
jC
H TJ  j 
1

R
1 1  jRC
jC

1
R
j C
H TJ  j   
R 1

R1 R1 1  jRC

HTJ  j 
A
R 1 1 j
A ; 0 TJ  ; f 3dB 
2RC
1
R1 RC 0 TJ
 FILTRE ACTIVE cu reacție
simplă
• 1. Filtre active de ordinal I.
• Derivatorul

H TS  j 
R 1

1 1
R 1
j C jRC

1 1
R R
j C j C
H TS  j    
1  1  1
 R  
jC1  j  C  jC1
R  jC1 C 1
  1
1  jRC C 1 1
TS  j 
jRC
A
H
0 TS
C1 1 1 1
A ; 0 TS  ; f 3dB  j
C RC 2RC
 FILTRE ACTIVE cu reacție
simplă
• Integrator neinversor Derivator neinversor
HTJ  j 
A
HTS  j 
j A
1 
0 TJ 1  0 TS
j

1
 R 2   R 2  jRC
H TS  j 
R
j C  R 2   R 2  1    1  
H TJ   j  1  R 1   R 1  1  jRC
1
1    1  
1  R 1   R 1  1  jRC R
R j C
j C

R2 1
A  1 ; 0 TJ  ; R2 1
R1 RC A  1 ; 0 TS  ;
R1 RC
 Proiectare filtru ordin I
Proiectati un FTJ cu frecventa Proiectati un FTS cu frecventa
de taiere de 750Hz. de taiere de 600Hz.
• Se alege o valoare standard • Se alege o valoare standard
pentru C = 0,1uF pentru C = 0,1uF
• Se calculeaza o valoare pentru • Se calculeaza o valoare pentru
R: 1 R: 1
R  2,12 10 
3
R   2,65 103 
2f 3dBC 2f 3dBC

• Se adopta valoarea cea mai • Se adopta valoarea cea mai

apropiata de o valoare apropiata de o valoare standard:
standard: R = 2,2KΩ R = 2,7KΩ
 FILTRE ACTIVE cu reacție
• Se poate utiliza schema
simplă
generala pentru un filtru activ
cu retea RC si amplificator
neinversor.
• Se pot obtine filtre de ordin
superior prin cascadare.
• Daca se doreste o anumita
aproximare a caracteristicii de
frecventa se folosesc tabele.
• Cea mai utilizata aproximare –
tip Butterworth.

Tabel pentru răspuns de tip

Butterworth
 Filtre active cu reactie simpla de
ordinul II
• Obtinerea raspunsului in frecventa pentru ordinul II prin cascadarea
retelelor RC: filtre Sallen&Key.
• Filtru Sallen-Key de tip FTJ.
1
RB Vo j C 2 1
K  1 ;  V1  Vo  K V1
RA K R  1 j R 2 C 2  1
j C 2
2

Vo
 V1
Vi  V1 K V  V1
L1K in V1 :   o 0
R1 R2 1
V1 jC1
VO/K
Vo K
 H ( j )  
Vi ( j) 2 R 1C1R 2 C 2  1  K R 1C1  R 1C 2  R 2 C 2 j  1
 Filtre active de ordinul II
• Forma generala standard pentru un FTJ este
functie de amplificarea de cc, ATJ = K, factor
de amortizare, frecventa de taiere fo = f-3dB :
HTJ  j 
A TJ

1
2  j
 j  2
2

0 0
• Pentru FTJ Sallen – Key am obtinut:
Vo K 1
 H ( j )  
Vi ( j) 2 R 1C1R 2 C 2  1  K R 1C1  R 1C 2  R 2 C 2 j  1

2Q
1 1
 0  ; Q
R 1C1R 2 C 2 1  K  R 1C1 / R 2 C 2  R 1C 2 / R 2 C1  R 2 C 2 / R 1C1

• Pentru componente egale, R1=R2=R si C1=C2=C, relatiile se

simplifica:
R B  K  1R A
1 1
0  ; Q
RC 3 K
• Pentru FTS se comuta componentele intre ele:
 Proiectare filtru FTJ
Sallen-Key cu aproximare Butterworth
• Proiectati un filtru Sallen – Key
cu component egale de ordinul
2 cu o frecventa de taiere de
1KHz si Q=5. Calculati si
amplificarea de cc.
• Soluție:
• Alegem R1=R2 si C1 =C2= C=0,01uF
1
 R1  R 2   15,92K
2f 3dBC
1 RB
K  3   2,8;  2,8  1  1,8
5 RA
alegem R A  10K  R B  17,8K
amplific. : 2,78V / V
 Proiectare FTJ Butterworth
• Daca rezistorul R2 din circuitul
de reactie a filtrului activ cu doi
poli din figura este 10kΩ, ce
valoare trebuie sa aiba R1
pentru obtinerea unui raspuns
Butterworth - cu aproximare
de tip maxim plat?

• Soluție:
• = 0,586
• => 1 = 5,86 Ω
 Structuri complexe de filtre active de
ordinul II cu un AO
• Filtre active cu reacţie simplă

I1  Y11  U1  Y12  U2


I2  Y21  U1  Y22  U2
 Filtre active cu reacţie simplă
(continuare)

I'  Y21  Ui  Y22  U


I  Y11  U  Y12  Ue

Ue  j   A  j  U j I j  I  j  0

'


U e  j 

Y21  j Y21  j
U i  j 

1
Y11  j  Y22  j  Y12  j Y12  j
A  j 
 Tipuri de diporţi
• Diport în T I1 Z2
Y12T  
U 2 U1  0 Z1Z 2  Z1Z3  Z3 Z 2

I2 Z2
Y21T  
U1 U 2  0 Z1Z 2  Z1Z3  Z3 Z 2
• Diport în pi
I1 1
Y12   
U2 U1  0 Z2
I2 1
Y21  
U1 U2  0 Z2
• Diport în T podit
Z2 1
Y12podit   
Z1Z 2  Z1Z 3  Z 2 Z 3 Z 4
 Y21podit
 Diporţi - exemple
• Filtru cu funcţia de transfer de tip trece jos
Schema diportului D Schema diportului D’

 
  y 
' 1 / s C1
y12    s C3 
1 / s C 2 21
R1 R
 R3 R4   R1R 2  2
 sC  R R
3 4   s C1 s C1
 2 s C 2 

1 Ipoteza :
Ue R1R 2C1C3 1  1 1  1  1 1 
       
Ui 1  1 1  1
s 
2
  s  C1  R1 R 2  C2  R3 R4 
C 2  R 3 R 4  R 3R 4C 2C3
 Diporţi - exemple
• Filtru cu funcţia de transfer de tip trece bandă
Schema diportului D Schema diportului D’

1
  y 
'
  21
1
y12  
1 / s C 3
 s C2  R1 
 R 2  R3  s C1
 s C  R 2R 3 
 3 
Ipoteze :
Ue 2 s C1R
 R 2  R3  R; C1  C2 ;
Ui 1  2 R C2s  s 2C2C3R 2
R C3
R1 
2C1
 Filtre active cu reacţie multiplă
• Structura:

• Tensiunea din centrul unei stele de admitanţe (teorema lui Millman):

n

U k  Yk
Uc  k 1
n

Y
k 1
k
 Filtre active cu reacţie multiplă
• Structura:
n

U k  Yk
Uc  k 1
n

Y
k 1
k

• Aplicând teorema lui Millman pentru nodurile M și N:

Ui  Y1  Ue  Y4  UN  Y3 UM  Y3  Ue  Y5
UM  UN 
Y1  Y2  Y3  Y4 Y3  Y5
 Filtre active cu reacţie multiplă

Ue s   A s  UN s

• Eliminând funcţiile UN(s) şi UM(s):

Ue s   Y1Y3

Ui s  Y Y  Y Y  Y  Y  Y   1 
A s 
3 4 5 1 2 3 4

  Y3  Y5 Y1  Y2  Y3  Y4   Y32

Ue s  Y1Y3

Ui s  Y4 Y3  Y5 Y1  Y2  Y3  Y4 
 Modalităţile de implementare a diferitelor
tipuri de funcţii de transfer - FTJ
H TJ s  
A TJ
2 s2
1 s  2
0 0

Tip fct.
transfer y1 y2 y3 y4 y5 Observaţii

Tre 1/ sC2 1/R3 1/R sC5 ATJ= - R4/R1;

ce R1 4
0 
1
;
jos R 3R 4C 2C5
1 1 1
R3R4    C5
1
   R1 R3 R4 
2 R3R4C2C5
 Modalităţile de implementare a diferitelor
tipuri de funcţii de transfer - FTS s 2
A TS 
 02
H TS s  
2 s2
1 s  2
0 0
Tip fct.
transfer y1 y2 y3 y4 y5 Observaţii

Tre sC 1/R sC3 sC4 1/R5 ATS= - C1/C4;

ce 1 2
1
sus 0  ;
R 2R 5 C3 C 4
1 R2 C1  C3  C4 
 
2 R2R5C3C4
 Modalităţile de implementare a diferitelor tipuri
de funcţii de transfer - FTB
2
A TB  s
0
HTB s  
2 s2
1 s 2
0 0
Tip fct.
Trans- y1 y2 y3 y4 y5 Observaţii
fer Daca 202  A  B;

Trece 1/R 1/R2 sC3 sC4 1/R5 A  R 5  C3

bandă
C3  C 4
TB
1 R1
1 C3  C4
B 
R5 C3C4
1
0  ;
R 5C3C 4 R1 R 2 
 Exemplu de FTB de ordinul II

1
2R 1 C 1 C C 0  ;
  2R 1CCR 1 R 2 
A TB   B  
R1 C  C 2R1 CC

1
R1 
A TB C
 Negative Impedance Converter - NIC
Ui
ZinR 
Ii
U i I i Z1  U o
ZinR   
Ii Ii
 Z3 
U i 1  
 Z1   Z2 
Ii

Z3 Z2
ZinR  Z1  ZinR  ZinR  ZinR   Z1
Z2 Z3
 Inductivitate simulata

Z1
ZinR  Z2
Z3

1 R1
Zi L    jL ech
jC 2 R 3

R1
 L ech  2
 C2R 3
 Capacitate simulata

Z1
ZinR  Z2
Z3

1
ZiC   jC3 R 2 R 1 
jC eq

1
C eq  2
 C3R 2 R 1
 Surse de tensiune

• Sursele de tensiune realizează tensiuni continue aproximativ

constante (în raport cu sarcina, cu valoarea tensiunii de alimentare şi
deseori, cu temperatura cipului)
• Se utilizează pentru polarizarea unor părţi din circuite sau pentru a
servi ca surse de tensiune de referinţă pentru alte circuite integrate.
• Se împart în 3 categorii:
– de precizie redusă, pentru aplicaţii nepretenţioase şi în special
pentru curenţi mai mari, variabili;
– de precizie medie, pentru aplicaţii mai pretenţioase şi în special
pentru curenţi mici, cu variaţie în gamă restrânsă;
– de precizie mare (“de referinţă”), pentru curenţi reduşi, constanţi.
• Se caracterizează printr-o rezistenţă de ieşire redusă.
 Surse de tensiune

• Se prezintă în continuare câteva surse de tensiune de precizie redusă.

• 1. Sursă de tensiune cu lanţ de diode.
• Se utilizează tranzistoare conectate ca diodă,
având pe fiecare o tensiune UBE.

Rezistenţa de ieşire Re: 1

R e  n  rd  n
gm
şi un coeficient de temperatură:
KT = n KT(D) = n KUBE , (KUBE  -2mV/C).

Dezavantaje: 1. Rezistenţa de ieşire mare pentru un

număr n ridicat;
2. coeficientul de temperatură mare;
3. număr mare de tranzistoare necesar când tensiunea
Ue este mare.
 Exemple de surse de tensiune de precizie
redusă și medie
• 2. Diodă “multiplicată” (Vbe multiplier).
R  R2
U e  kU BE k 1
R2
• Avantaj: suprafaţa ocupată pe plachetă poate fi
uneori mai redusă decât la circuitul precedent.
• Se utilizează des pentru deplasarea de nivel la
comanda etajului final al amplificatoarelor.

• 3. O sursă de tensiune de precizie medie include o

diodă-tranzistor polarizat invers, adică o diodă Zener.
• Tranzistorul T are rol de repetor pentru a putea furniza
un curent mai mare şi variabil în sarcină, păstrând
rezistenţa de ieşire redusă.
• Dioda stabilizatoare are tensiunea UZ  6,5 V astfel că,
dacă se foloseşte numai dioda D1:
Ue = (UZ + UBE) – UBE = UZ  6,5 V
 Sursă de tensiune de precizie medie

• UZ prezintă un coeficient de temperatură pozitiv şi

apare o compensare parţială a acestuia datorită
coeficientului de temperatură negativ al diodei
simple înseriate cu dioda stabilizatoare.
• Tensiunea Ue se mai modifică la variaţia
temperaturii datorită variaţiei tensiunii UBE a
tranzistorului, astfel că în final: KT  KUBE.
• Pentru o compensare termică mai bună, în serie cu
DZ şi D1 se mai poate introduce o a doua diodă
simplă, D2, când Ue devine: Ue = UZ + UBE  7,2 V
1
• Rezistenţa de ieşire a repetorului va fi: R e 
gm
• Un dezavantaj al sursei îl constituie faptul că dioda
Zener produce zgomot de înaltă frecvenţă.
 CIA
Circuite Integrate
Analogice
prof. Isar Dorina
dorina.isar@upt.ro
Cabinet vizavi de A215

Curs 12/2021
 Surse de tensiune de referinţă

• Sunt surse de mare precizie şi stabilitate

termică ce se folosesc la curenţi mici.
1. Sursă de referinţă de tensiune pozitivă
• Circuitul se poate alimenta de la o singură
sursă de tensiune, pozitivă. Tensiunea
acesteia trebuie să fie:
E  U0  1,5  2V
• Pentru reducerea variaţiei tensiunii Uz cu curentul este necesară
alimentarea stabilizatorului R3 - DZ de la tensiunea stabilizată Uo.
• Pornirea circuitului este asigurată de reacţia pozitivă care este puternică la
început, când dioda nu este deschisă. După deschiderea diodei, reacţia
pozitivă îşi reduce efectul datorită rezistenţei rz mici şi domină reacţia
negativă prin R1 şi R2.

 R2 
U0  1  Uz CEM : R 4  rZ  R 1 R 2 R 3  rz
 R1 
 Surse de tensiune de referinţă
• 2. Sursă de referinţă de tensiune
negativă
• Se poate realiza o sursă de tensiune
negativă cu o schemă asemănătoare cu cea
de tensiune pozitivă dacă se alimentează
integratul corespunzăto şi se inversează
dioda Zener.
• 3. Sursă de tensiune de referinţă
variabilă
• Principiul acestei surse se bazează pe un
amplificator cu amplificare ajustabilă în
gamă largă, de la o valoare pozitivă până la
o valoare negativă.
• Amplificatorul trebuie alimentat de la două
surse, iar circuitul diodei de referinţă nu mai
poate fi alimentat de la ieşire (unde
tensiunea îşi schimbă semnul).
 Referințe de tensiune
• In practică sunt necesare des circuite a căror tensiune de ieșire să fie cât
mai puțin dependentă de temperatură; aceste circuite se numesc
referințe de tensiune.
• Termenul de REFERINȚĂ este utilizat atunci când valoarea tensiunii
(sau a curentului) este cunoscută cu precizie mare și prezintă și o
stabilitate mare, în raport cu temperatura, în comparație cu cea întâlnită
în sursele obișnuite.

• Ideea: Tensiunea de la ieşirea circuitului să fie compusă din două

componente cu coeficienţi de temperatură care să se compenseze
reciproc.

• Se cunoaşte că UBE şi VT au coeficienţi de temperatură de semn opus:

UBE are un TC negativ de aproximativ - 2mV/ ̊C
VT are un TC pozitiv de aproximativ +0,085mV / ̊C .
 Referințe de tensiune
• Circuitele care furnizează la ieşire
o tensiune de valoare constantă
funcţie de temperatură (tensiune
compensată termic) se numesc
referinţe de tip bandgap.

• Se obţine o tensiune care nu

depinde de temperatură prin
însumarea unei căderi de tensiune
UBE şi a unei tensiuni cu valoarea
ponderată care depinde de UT .
U OUT  U BE  NU T
 Sursă de tensiune de referinţă
de tip “bandgap” (1)
• Ideea: coeficientul de temperatură de
–2mV/K al tensiunii UBE să fie
compensat cu un coeficient de
temperatură de +2mV/K.
• Soluția: Se utilizează diferenţa între 2
tensiuni UBE a unor tranzistoare care
au curenţi de colector diferiţi. Această
diferenţă de tensiuni este proporţională
cu tensiunea termică.
• Tensiunea de la ieșirea circuitului este:
U O  U BE 2  U R 2  U BE 2  R 2 I C1  I C 2  (1)
• Trebuie să arătăm că UR2 depinde de
UT. Pentru aceasta trebuie să arătăm
că fiecare curent Ic1 și Ic2 depinde de
UT .
• Aflăm o primă legătură între curenții Ic1
și Ic2 considerând AO ideal.
 Sursă de tensiune de referinţă
de tip “bandgap” (1)
Rezultă că sunt valabile cele 2 reguli ”de
aur” și URC1 = URC2 deci:
IC2 = n IC1 (2)
A doua relație între curenți o obținem
din L2K scrisă în bucla cu cele două
joncțiuni BE:
I C1R 1  U BE 2  U BE1 (3)
Fiecare UBE îl înlocuim din relația Ebers-
Moll și deoarece tranzistoarele sunt
identice (același Ic0), relația (3)
devine: I I
I C1R 1  U BE 2  U BE1  U T ln C2
 U T ln C1

IC0 IC0
IC2 kT
 U T ln  U T ln n  ln n
I C1 q
 Sursă de tensiune de referinţă
de tip “bandgap” (1)
• Diferenţa de tensiuni UBE va genera
prin rezistor ul R1 un curent PTAT
(Proportional To Absolute
Temperature) prin intermediul tensiunii
termice:
U T ln n
 I C1  ( 4)
R1
• Acest curent este utilizat pentru a
genera o tensiune pe un al doilea
rezistor, R2:
 U T ln n U T ln n 
UR2  R 2 I C1  I C 2   R 2  n  
 R1 R1 


R2
n  1U T ln n  N  U T (5)
R1
 Sursă de tensiune de referinţă
de tip “bandgap” (1)
• Deoarece: UT = kT/q rezultă:

dU R 2 d ( NU T ) dU T
 N 
dT dT dT
d  kT  k
N 
 
 N
dT  q  q

dU R 2 kT NU T mV
N   2
dT qT T C

• T=300K şi UT = 26 mV, rezultă:

3 300
N  2  10 3
 23
26  10
 Sursă de tensiune de referinţă
de tip “bandgap” (1)
• Tensiunea la ieșirea circuitului va fi:

Ue = UBE2 + UR2 = UBE2 + NUT = const. (T) = 1,2 V

• Denumirea de “band-gap” provine de la diferența de

energie de 1,22eV necesară pentru saltul electronilor
de pe banda de valenţă în banda de conducţie într-
un cristal de siliciu.
• Sursele de referință de tip band-gap sunt des utilizate
în stabilizatoare de tensiune cum sunt LM317,
LM337, TL431 sau cele din familia 78xx, 79xx unde
referinţa este o sursă de tip band-gap multiplicată,
având o valoare de aprox. 4,8V ... 5V.
• Se pot obține coeficienți de temperatură de 1.5 - 2.0
PPM/°C la referința de tensiune LT6657 de la Linear
Technology sau ADR4550 de la Analog Devices.
 Sursă de tensiune de referinţă
de tip “bandgap” (2)

• Pentru obţinerea unei tensiuni mai

mari de 1,2 V
 R3 
Ue  1  UBG
 R4 
• curenţii foarte mici ai bazelor lui
T1 şi T2 încarcă divizorul R3 – R4..
• RC1 şi RC2 sunt aici legate la tensiunea
Ue care este suficient de mare.
• Ue are una dintre valorile 2,5 V; 5 V; 9 V; 10 V etc.
• altă variantă: RC1 = RC2, iar ln (n) se obţine prin intermediul raportului curenţilor
reziduali ai celor două tranzistoare: AJE1 - de n ori mai mare decât AJE2.
• UBE=f(T) are şi un termen de ordinul 2 ( rezultă scheme complexe); pentru
îmbunătăţirea performanţelor - circuit de termostatare (de exemplu la +90 C);

• Ex.: LM399 - tensiunea de 6,95V cu un coef. de temperatură 0,3  10 6 V / C

 Surse de curent constant
comandate prin tensiune (VCCS)
• Sursă de curent bilaterală (configurație tipică,
sursă Howland îmbunătățită).
• Aplicații: sisteme de stimulare neuronală, senzori
capacitivi, tomografie de impedanta electrica,
aplicații medicale și industriale.
Sursă de
curent
bilaterală

U1 = I1(R1+R3)+(IS−I2)R5+RSIS
U2 = I2(R2+R4)+RSIS
U1−U2 = I1R1 − I2R2
Se elimină I1 şi I2 şi rezultă:
U1R3(R2+R4) −U2[R4(R1+R3)+R1R5] =
= − IS R1R5(R2+R4)+ ISRS[R2R3 −R1(R4+R5)]
Sursă de curent
bilaterală

IS nu depinde de RS (sau de US=ISRS), rezultă:

R2R3 −R1(R4+R5)= 0 R1 R3
 
R2 R4  R5
Rămâne: U1R3(R2+R4) −U2[R4(R1+R3)+R1R5] = − IS R1R5(R2+R4)

Is  U2  U1 
R3 A ur -
 (U 2 - U1 )
R 1R 5 R5
• sunt necesare 5 rezistoare de precizie;
• curentul se poate comanda prin U1 sau U2;
• curentul poate avea orice sens (sursă bilaterală);
• circuitul face o conversie liniară tensiune – curent.
 Sursă de curent bilaterală
(continuare)
• Calitatea sursei de curent se apreciază prin valoarea rezistenței de ieșire,
R e.
• Definiţia rezistenţei de ieşire:
Ue
Re 
Ie Uint rare  0

• In cazul circuitului prezentat:

U e US
Re  
Ie U1 , U 2  0
 IS U1 , U 2  0
 Sursă de curent bilaterală
(continuare)
• Relația între tensiunile de intrare și curentul de la ieșire este:

U1R3(R2+R4) −U2[R4(R1+R3)+R1R5] =
= − IS R1R5(R2+R4)+ ISRS[R2R3−R1(R4+R5)]
unde impunem U1 = U2 = 0 și rezultă:

U S R 1R 5 R 2  R 4 
Re  
 IS U1 , U 2 0
R 1 R 4  R 5   R 2 R 3
 Sursă de curent bilaterală
(continuare)
• Se constată că dacă se îndeplineşte perfect condiţia:

R1 R3

R2 R4  R5

rezultă un numitor nul al relaţiei

R 1R 5 R 2  R 4 
Re 
R 1 R 4  R 5   R 2 R 3
şi deci Re=∞.
• În practică nu se poate realiza perfect condiția de mai sus și
eventual se prevede un reglaj fin al rezistenţei R4.
 Sursă de curent bilaterală
(continuare)
• Dacă toate rezistoarele au toleranța t, cazul cel mai defavorabil este când
R 1R 5 R 2  R 4 
este maxim numitorul lui Re:
Re 
R 1 R 4  R 5   R 2 R 3
• Dacă toate cele 5 rezistoare au toleranța t, pentru numitor maxim avem:
R 1 (1  t )R 4 (1  t )  R 5 (1  t )  R 2 (1  t )R 3 (1  t ) 
conditia sursei
 R 1 (1  t ) R 4  R 5   (1  t ) R 2 R 3
2 2
 4t  R 1 R 4  R 5 

• Rezultă valoarea minimă a rezistenței de ieșire (cazul cel mai defavorabil):

R 5 R 2  R 4  1  R 2 R 5 1
R e. min      R 4 R 5 
R 4  R5 4t  R 4  R 5  4t
 Sursă de curent bilaterală
(continuare)
• Deoarece R4+R5 = R2R3/R1 (condiţia sursei):

 R 2R 5  1  R 1R 5  1  R5 1
R e.min 
 
 R4 R5    
 R4 R5     R 4 R 5 
 R4  R5  4t  R 3  4t  A ur   4t

• Unde, de obicei R5 << R4 iar R5/Aur- este impusă de valoarea

curentului:
A
Is  (U 2 - U1 ) ur -
R5
• Pentru ca Re.min să fe cât mai mare trebuie ca rezistențele R4 și R5
să fie cât mai mari. În practică Aur- >>1, o aproximare pentru Re.min
este:
 R5  1 R5
R e. min    R 4 R 5  
 A ur   4t 4t
 Sursă de curent bilaterală
(continuare)
Ue max  US max
• Dar R5 este limitată superior prin R5 
relaţia: IS max  I2m

unde USmax şi I2m sunt valorile ce

intervin când avem curentul prin
sarcină Ismax iar U2m corespunde lui
ISmax.. U U
I2m  2m S max
R2  R4

Pentru a scăpa de influența lui I2m și de

o rezistență de precizie, se adoptă
schema următoare:
 Sursă de curent bilaterală
îmbunătăţită
• Noua condiţia de sursă de
curent constant va fi:
R2R3=R1R’4
• De obicei R1 = R2
• Rezultă R3 = R’4
• In noua condiție a
sursei nu inervine R5 deci
R5 nu trebuie să fie de
precizie.
• Deoarece I2m = 0:

U e max  US max
R5 
IS max
 Sursă de curent bilaterală
îmbunătăţită
• Valoarea cea mai defavorabilă a
rezistenței de ieșire este mai mare:
 R 1
R e. min imb.   5  R 5 
 A ur   4t
• fată de cazul fără al doilea AO:
 R 1
R e min   5  R 4 R 5 
 A ur   4t
• Adoptând la ieşirea amplificatorului
integrat un etaj final de putere, gama
de curent de sarcină se poate extinde
spre valori mari.
• Datorită rezistenţei de ieşire mari, sursa
de curent este utilă pentru comanda
unor dispozitive electromagnetice
(sarcină inductivă).
 Sursă de curent bilaterală

• AN106 Analog Devices

 Surse de curent constant unilaterale

• Sursă de curent cu TBJ cu

rezistenţă de ieşire mare.
 1
Ui  IE R E  IC R E

 Ui
 IC  
  1 RE
• IC =f(Ui) nu este perfect liniară
• Pentru ca circuitul să funcţioneze
corect este necesar ca tensiunea de
intrare să nu depăşească valoarea
Uimax= E – Usmax – 0,7V
 Surse de curent constant unilaterale
• Problemă:
• Pentru sursa de curent din figură să se
determine dacă tranzistorul este în
regiunea liniară ( circuitul funcționează
corect) dacă E=10V, R1=2,5KΩ, Rs=1 KΩ
și Uin = 5V. Se neglijează curentul de bază
al tranzistorului T.
• SOLUTIE:
• Considerând AO ideal rezultă UR1 = 5V
5
 IC   2mA
2,5 10 3

• Tensiunea în baza tranzistorului va fi 5,6V.

• Tensiunea în colectorul tranzistorului va fi
UC = E – Us = 10 – 2x10-3 x 1x103 = 8V
• Jonctiunea baza-colector este polarizată
invers deci tranzistorul este în regiunea
activă.
 CIA
Circuite Integrate
Analogice
prof. Isar Dorina
dorina.isar@upt.ro
Cabinet vizavi de A215

Curs 13/2021
 Comparatoare de tensiuni cu AO
• 1. Comparatoare simple (fără
reacţie)
• Indică, prin tensiunea de ieşire, situaţia
relativă a două tensiuni (cu acelaşi semn)
aplicate la intrări.
• Una din tensiuni este variabilă iar cealaltă
este fixă = „pragul comparatorului”.
• Dacă aplicăm tensiunea variabilă la
intrarea inversoare iar la cealaltă intrare
avem U2 fixă, comparatorul este „inversor”.
• Dacă aplicăm tensiunea variabilă la
intrarea neinversoare iar la cealaltă intrare
avem U2 fixă, comparatorul este
„neinversor”.
 Comparatoare de tensiuni cu AO

 U emp if U1  U 2
Ue  
U emn if U1  U 2

U emp  VCC  1V si U emn  VEE  1V

• Se compară două tensiuni aplicate la intrări iar

ieșirea este comutată (basculează) spre un nivel
ridicat sau coborat de tensiune.
 Comparatoare de tensiuni cu AO
U if U1  U 2
U e   emp
U emn if U1  U 2

Comparator inversor Comparator neinversor

 Comparatoare de tensiuni cu AO

Comparator inversor Comparator neinversor

• Se foloseşte comparator inversor dacă se doreşte bascularea ieşirii de

la nivel superior spre inferior, atunci când tensiunea de intrare
crescătoare depăşeşte tensiunea fixă şi comparator neinversor în caz
contrar.
 Comparatoare de tensiuni cu AO
• Caracteristica de transfer
prezintă o „zonă de
indecizie” – ΔUi , în care
tensiunea de ieşire nu
asigură o decizie logică
fermă.

• Amplificarea fiind cea fără reacţie, Au , adică foarte

mare, tensiunea Ue „fuge” (nu este stabilă chiar
dacă U1 şi U2 sunt constante). Lăţimea zonei de
indecizie este foarte redusă:
U emp  U emn
U i   0,1mV
Au
 Comparatoare de tensiuni cu AO

• eroarea de comparare =
diferenţa dintre tensiunea
fixă şi tensiunea de intrare
corespunzătoare situaţiei în
care tensiunea de ieşire
tocmai a atins celălalt nivel
logic.
Pentru un AO de precizie (cu erori de regim static foarte mici)
eroarea de comparare ar reprezenta aproximativ jumătate
din lăţimea zonei de indecizie.
Totuşi eroarea de comparare rămâne redusă, bascularea
ieşirii având loc practic la egalitatea celor două tensiuni.
 Comparatoare de tensiuni cu AO
• Comentarii:
• 1. Deoarece comparatorul cu AO nu are reacţie negativă nu este
necesară compensarea în frecvenţă.
• 2. La AO cu corecţie externă parametrul SR este mai mare şi
ieşirea comută mai rapid.
• 3. Totuși comparatorul cu AO este relativ lent – n  10 μs pentru AO
uzuale, din cauza limitării parametrului SR şi a atingerii tensiunii de
saturatie la ieşirea amplificatorului.
Comparatoare cu scheme interne dedicate acestei funcții:
 Comparatoare cu AO

• 2. Comparatoare
pentru valori absolute
de tensiuni
• Tensiunile de la intrare
au semne diferite.
• Ieşirea comparatorului
basculează atunci când:
U1  U 2
0
2
adică: U1 = - U2
 Comparatoare cu AO
• Comparatorul poate fi numit un circuit „de interfaţă”
între circuite analogice şi logice.
• Pentru comanda unor circuite logice tensiunea Ue
poate fi limitată superior şi inferior la valori potrivite,
folosindu-se circuite de limitare.
• Aceste circuite se folosesc şi pentru motivul că
tensiunile Uemp şi Uemn, în lipsa limitării de ordinul ±(E
– 1V), sunt imprecise.
• Exemple:
Comparatoare cu AO
 Comparatoare de tensiuni cu AO

• Dacă însă tensiunile U1 şi U2 (sau

una dintre ele) conţin zgomote,
când tensiunea variabilă ajunge în
dreptul zonei de indecizie apare
fenomenul de oscilaţie a tensiunii
de la ieşirea comparatorului.
Aceasta înseamnă schimbarea de
câteva ori, consecutiv, a deciziei
logice – deci comenzi false pentru
circuitele şi dispozitivele conectate
la ieşire.
• Acesta este dezavantajul major al
comparatorului simplu.
 Comparatoare de tensiuni cu AO
Detectarea trecerii prin zero a unei tensiuni acoperite de zgomot.
 3. Comparatoare cu reacţie pozitivă
(„cu histerezis”)
• Se utilizează când tensiunile U1 şi
U2 (sau una dintre ele) conţin
zgomote.
• Are o reacţie pozitivă.
• Prin aceasta apare în caracterisica
de transfer un „histerezis” care este
mult mai lat decât zona de indecizie
de la comparatorul fără reacţie.
• Aceasta conduce la o eroare de
comparare sensibil mai mare, dar în
schimb decizia logică este fermă.
 3. Comparatoare cu reacţie pozitivă
(„cu histerezis”)
• a) Comparatorul inversor
(bascularea ieşirii de la nivel superior
spre inferior).
U1 = tensiunea variabilă de comparat
1. U1 < 0 (punctul A), iar U2 > 0.
Pe divizorul Rr - R2 rezultă la
intrarea neinversoare o
tensiune U’1 > U2 (deoarece
avem la ieșire Uemp).
2. În punctul B intervine
bascularea.
 Comparatoare cu reacţie pozitivă
(„cu histerezis”)
• Calculăm valoarea tensiunii de prag în punctul B.

Rr R2
U1'  U2  Uemp 
R 2  Rr R 2  Rr
R2
 U2  Uemp
R 2  Rr
 3. Comparatoare cu reacţie pozitivă
(„cu histerezis”)
• a) Comparatorul inversor
• 3. Pentru punctul C avem,
pe divizorul Rr - R2, o
tensiune U’’1, cu U’’1 < U2
(deoarece avem la ieșire
Uemn).

• 4. Dacă U1 scade intervine

bascularea în punctul D.
 Comparatoare cu reacţie pozitivă
(„cu histerezis”)
• Calculăm valoarea tensiunii de prag în punctul D.

Rr R2
U1''  U2  Uemn 
R 2  Rr R 2  Rr
R2
 U2  Uemn
R 2  Rr
 Comparatoare cu reacţie pozitivă

• Tensiunile de prag se impun iniţial de utilizator.

• Se dimensionează R2 şi Rr , întrucât tensiunea fixă
U2 este disponibilă sau cunoscută.
• Eroarea de comparare în acest caz este
determinată în primul rând de distanţele dintre
praguri şi tensiunea fixă U2 şi se consideră cea mai
mare dintre cele două distanţe:

 R2 R2 
max Uemp , Uemn 
 R 2  Rr R 2  Rr 
 Comparatoare cu reacţie pozitivă -

 R2 R2 
• Eroarea de comparare = max Uemp , Uemn 
 R 2  Rr R 2  Rr 
• Lăţimea zonei de histereză
UH  1,2   Uzg.v.v.

UH  U1'  U1'' 

 Uemp  Uemn 
R2
R 2  Rr
• Se adaugă erorile AO şi
imprecizia valorilor
Uemp şi Uemn.
 Comparatoare „cu histerezis”

• Observaţii:
1. În cazul comparatoarelor, când ieşirea integratului este la
saturaţie (E – 1V), între intrările + şi – pot exista diferenţe
de potenţial mari (chiar de ordinul zeci de volti).
2. Dacă tensiunea de intrare diferenţială maximă (dată de
catalog pentru integrat) este depăşită, amplificatorul se
deteriorează.
3. Este posibilă protejarea acestuia cu diode în circuitul de
intrare.
4. Din cauza faptului că sunt lente, comparatoarele cu AO nu
pot rezolva orice aplicaţie. Se realizează ca urmare şi
comparatoare integrate specializate rapide.
 Comparatoare „cu histerezis”

• Observaţii:
1. Între intrările + şi – pot exista diferenţe de potenţial mari (atenţie
la tensiunea diferenţială maximă admisibilă !).

2. Se obţin tensiuni compatibile cu nivelurile

TTL sau CMOS prin limitarea valorii tensiunii
la ieşire. Uemp = UZ + UBE şi Uemn= 0V.

3. comparatorul cu reacţie cu distanţă

mare între praguri =
= “circuit basculant Schmitt”.
 Comparator cu fereastră
• 2 tensiuni de prag;