Spaţii liniare(3)

Lect.dr. M.Chiş () Curs 3 2013-2014 1/3

Vectori proprii şi valori proprii

Definiţie
Fie f : V −→ V o aplicaţie liniarǎ. Un vector nenul v ∈ V \ {0V } se
numeşte vector propriu al aplicaţiei liniare f dacǎ existǎ un scalar λ ∈ K
astfel ı̂ncât f (v ) = λ · v . Scalarul λ se numeşte ı̂n acest caz valoare
proprie a aplicaţiei f , şi mai spunem cǎ v este un vector propriu asociat
valorii proprii λ.

Lect.dr. M.Chiş () Curs 3 2013-2014 2/3

Vectori proprii şi valori proprii

Definiţie
Fie f : V −→ V o aplicaţie liniarǎ. Un vector nenul v ∈ V \ {0V } se
numeşte vector propriu al aplicaţiei liniare f dacǎ existǎ un scalar λ ∈ K
astfel ı̂ncât f (v ) = λ · v . Scalarul λ se numeşte ı̂n acest caz valoare
proprie a aplicaţiei f , şi mai spunem cǎ v este un vector propriu asociat
valorii proprii λ.

Propoziţie
Dacǎ f : V −→ V este o aplicaţie liniarǎ, iar λ ∈ K o valoare proprie a lui
f , atunci
Vλ := {v ∈ V | f (v ) = λ · v }
este un subspaţiu nenul al lui V (numit subspaţiu propriu asociat valorii
proprii λ).

Lect.dr. M.Chiş () Curs 3 2013-2014 2/3

Vectori proprii şi valori proprii

Definiţie
Fie f : V −→ V o aplicaţie liniarǎ. Un vector nenul v ∈ V \ {0V } se
numeşte vector propriu al aplicaţiei liniare f dacǎ existǎ un scalar λ ∈ K
astfel ı̂ncât f (v ) = λ · v . Scalarul λ se numeşte ı̂n acest caz valoare
proprie a aplicaţiei f , şi mai spunem cǎ v este un vector propriu asociat
valorii proprii λ.

Propoziţie
Dacǎ f : V −→ V este o aplicaţie liniarǎ, iar λ ∈ K o valoare proprie a lui
f , atunci
Vλ := {v ∈ V | f (v ) = λ · v }
este un subspaţiu nenul al lui V (numit subspaţiu propriu asociat valorii
proprii λ).

Lect.dr. M.Chiş () Curs 3 2013-2014 2/3

Propoziţie
Fie V un K−spaţiu liniar de dimensiune finitǎ n, BV o bazǎ ı̂n V , iar
f : V −→ V o aplicaţie liniarǎ. Un scalar λ ∈ K este o valoare proprie a
aplicaţiei liniare f dacǎ şi numai dacǎ

det(λ · In − [f ]B V
BV ) = 0 .

Definiţie
Fie V un K−spaţiu liniar de dimensiune finitǎ n, BV o bazǎ ı̂n V , iar
f : V −→ V o aplicaţie liniarǎ. Polinomul pf ∈ K[X ],

pf = det(X · In − [f ]B V
BV )

se numeşte polinomul caracteristic al aplicaţiei liniare f . Ecuaţia

pf (x) = 0

se numeşte ecuaţia caracteristicǎ a aplicaţiei liniare f .

Lect.dr. M.Chiş () Curs 3 2013-2014 3/3
Propoziţie
Fie V un K−spaţiu liniar de dimensiune finitǎ n, BV o bazǎ ı̂n V , iar
f : V −→ V o aplicaţie liniarǎ. Un scalar λ ∈ K este o valoare proprie a
aplicaţiei liniare f dacǎ şi numai dacǎ

det(λ · In − [f ]B V
BV ) = 0 .

Definiţie
Fie V un K−spaţiu liniar de dimensiune finitǎ n, BV o bazǎ ı̂n V , iar
f : V −→ V o aplicaţie liniarǎ. Polinomul pf ∈ K[X ],

pf = det(X · In − [f ]B V
BV )

se numeşte polinomul caracteristic al aplicaţiei liniare f . Ecuaţia

pf (x) = 0

se numeşte ecuaţia caracteristicǎ a aplicaţiei liniare f .

Lect.dr. M.Chiş () Curs 3 2013-2014 3/3