CIA

Circuite Integrate
Analogice
prof. Isar Dorina
dorina.isar@upt.ro
Cabinet vizavi de A215

Curs 8/2021
A. Parametri referitori la circuitul de
intrare
• A1. tensiunea de decalaj iniţială Uio
• A2. Deriva termică de tensiune, ΔUio/ΔT [μV/oC];
• A3. Curentul de polarizare a intrărilor;
• A4. Curentul de decalaj iniţial, Iio;
• A5. Deriva termică de curent, ΔIio/ΔT;
• A6. Rezistenţa de intrare diferenţială
• A7. Factorul de rejecţie a semnalului comun,
CMRR
• A8. Factorul de rejecţie a variaţiei tensiunilor de
alimentare – SVRR sau PSRR.
 B. Parametri referitori la comportarea în
regim dinamic
• B1. Amplificarea de tensiune, Au0 (open loop gain)
– fără reacţie, în buclă deschisă, în condiţii de ±E şi RS precizate;
– Valoare în catalog: tipic 100.000...300.000;
– Ex. AD504L are câştigul în buclă deschisă de 8.000.000
 B1. Amplificarea de tensiune in bucla
deschisa
• Structura interna compusa din 3 etaje de
amplificare la 741.
• Compensarea caracteristicii de frecventa - intern cu
Cc și are rolul de a asigura stabilitatea
amplificatoarelor cu reacţie negativă globală.
• Din acest motiv – caracteristica de frecventa are
aspectul de filtru trece jos.
• In catalog avem modulul raspunsului in frecventa
(caracteristica de modul) si faza raspunsului in
frecventa (caracteristica de faza).
Extras din data sheet AD741
Arhitectura internă pentru 741
 B1. Amplificarea de tensiune in bucla
deschisa
• Amplificarea în buclă deschisă exprimată în funcţie
de frecvenţă pune în evidenţă existenţa unui pol la
joasă frecvenţă, ωc,= 2πfc, care se numeste
pulsatie de taiere (cut-off):
A u  j 
Au0
j
1
c
• La frecventa de taiere |Au(jω)| scade la:

A u  jf c  
Au0 A
 u0
jf 2
1 c
fc
• frecventa numita si frecventa la -3dB deoarece:

 A  jf  
 20 *  0,1505  3dB  A u  jf c   A u  jf 3dB 
1
20 log u c   20 log
 Au0  2
 B2. Banda de frecvenţă la amplificare
unitară
• De la frecventa de taiere panta caracteristicii scade cu
20dB/decada, adica amplificarea scade de 10 ori la o
creştere de 10 ori a frecvenţei.
• Se observă că pentru o anumită valoare a frecvenţei,
amplificarea devine egală cu unu, | Au(jfu)| = 1. Frecvenţa
corespunzătoare acestei situaţii se numeşte frecvenţa la
amplificare unitară, notată cu fu.

• Pentru aceasta frecventa determinam modulul si faza pentru Au(jfu):

f u  f 3 dB
A u 0 f 3dB  2
A u  jf u  
Au0 A u 0 f 3dB
  e
jf u jf u fu
1
f 3dB
• Dar |Au(jfu)|=1, deci: A u 0 f 3dB
 1  A u 0 f 3dB  f u
fu
 B2. Banda de frecvenţă la
amplificare unitară
amplificare
CONSTANTĂ pt. un tip de AO
A u 0 f 3dB  f u ; Banda la amplificare unitara

Bandă la -3dB
• Frecvenţa corespunzătoare amplificării unitare este egală cu produsul dintre
amplificarea în bucla deschisa şi frecvenţa de taiere, numindu-se şi produs
amplificare-bandă (Gain Bandwidth Product, GBW) (f-3dB este banda la -
3dB) iar fu este banda la amplificare unitara (Unity-gain bandwidth).
• La orice amplificator operaţional, caracterizat în buclă deschisă de un singur
pol dominant, produsul amplificare-bandă este constant si este dat in
foile de catalog, fiind de ordinul n*MHz.

AO cu GBW mare au
de obicei un consum
mai mare.
 B2. Banda de frecvenţă la amplificare
unitară
• Banda de frecvenţă la amplificare unitară (unity-gain bandwidth)
– reprezintă frecvenţa de tăiere a axei log f de către caracteristica de
frecvenţă a amplificatorului fără reacţie corectat; similar cu GBW =
Gain Bandwidth Product
– SAU: reprezintă frecvenţa de tăiere a amplificatorului cu reacţie în
regim de repetor, când Aur=1, respectiv când 20 log Aur = 0.

• AO sunt amplificatoare de cc.

• Răspunsul la orice sinusoidă este o sinusoidă de aceeași frecvență.
Amplificator cu 741 cu Ui la 1KHz si la 500KHz, cu
amplificare de 10
 Explicatii la exemplele de simulare

Frecventa la amplificare unitara = 1MHz

La amplificare de 10 banda este aprox. 100KHz
La 500KHz amplificarea cu reactie scade si ea
 B. Parametri referitori la comportarea în
regim dinamic
• B3. Viteza maximă de creştere a tensiunii de ieşire, „slew-rate”, SR.
– Provoacă distorsiuni neliniare.
– Definiția pentru SR la un AO real este: dU e
SR 
– Este specificat în foile de catalog ale fiecărui AO. dt max
– Se măsoară în V/μs.
B3. Viteza maximă de creştere a tensiunii
de ieşire

• Exemplu: pentru un repetor realizat cu AO:

– Semnalul de la ieșirea
AO nu se va modifica
instantaneu la Umax.
– La ieșire va apare un
semnal liniar a cărui
panta va fi egală cu SR.
– Limitează, de asemenea, frecvența maximă la
care poate fi utilizat AO.
B3. Viteza maximă de creştere a tensiunii
de ieşire
• Dacă amplitudinea și/sau frecvența semnalului
de intrare implică la ieșirea unui AO o viteză de
creștere mai mare decât SR, tensiunea la ieșire
va fi distorsionată.
U i  U i max sin t
dU o
 U o max  cos t
dt
SR  max U o max
SR
f max 
2U e max
B3. Viteza maximă de creştere a tensiunii
de ieşire
• Frecvența maximă la care se obține semnal
nedistorsionat, pentru o anumită amplitudine la
ieșire este: SR
f max 
2U e max
• Pentru o frecvență f mai mare decât f max,
amplitudinea maximă a semnalului
nedistorsionat este dată de:
2U e max f max  SR
f max
2U e f  SR  U e  U e max
f
B3. Viteza maximă de creştere a tensiunii
de ieşire
• Pentru ca un semnal sinusoidal
Ui = Uimax sin 2 π f t
cu anumită amplitudine, să sufere distorsiuni
mici la trecerea prin amplificator, trebuie ca
semnalul de la ieșire Ue = Ue max sin 2 π f t să
respecte condiția: SR≥ 2 π fmax Uemax
• Pentru distorsiuni mai mici de 1%,
coeficientul 2 se înlocuieşte cu unul mai
mare (3...4 pentru 0,5% sau chiar 8...10
pentru distorsiuni neglijabile).
B3. Viteza maximă de creştere a tensiunii
de ieşire
• La unele amplificatoare (cu corecţie externă) se dă
viteza maximă realizabilă pentru diferite corecţii
(care se aleg în funcţie de amplificarea cu reacţie
dorită).
• Deseori se dă în catalog
caracteristica (uem)max = F(fmax)
rezultată din relaţia de mai , pentru semnal sinusoi-
dal cu distorsiuni 1% şi o anumită corecţie (deci o
anumită viteză SR).
Exemple
Simulare SR
40us ………………19V
1 us ……………... x V
____________________
X = 0,475V / us
Simulare SR
 C. Parametri referitori la circuitul de
ieşire
• C1. Excursia maximă de tensiune la
ieşire (maximum peak output voltage
swing)
– pentru surse de alimentare ±E şi rezistenţă
totală de sarcină RS date;
– în catalog Uemax = f(RS).
 C. Parametri referitori la circuitul de
ieşire
• C1. Din caracteristica de catalog se poate construi o
altă caracteristică, mai utilă în practică, Uemax = f(Ie)
C. Parametri referitori la circuitul de
ieşire
• C2. Curentul de ieşire la care apare
limitarea Iesc (short-circuit output current)
– Valoare tipică pentru LM741: 25mA
– Se modifică cu temperatura.

• C3. Rezistenţa de ieşire (fără reacţie,la

frecvenţe joase) (output resistance), egală
de obicei cu 100...150Ω.
 D. Parametri referitori la alimentare
• D1. Curentul de
alimentare (supply
current)
– este curentul con-
sumat de la sursele
de alimentare în
absența semnalului
util.
– de câţiva mA, uzual;
– în foile de catalog sunt
date valorile
curentului de ali-
mentare pentru valori
specificate ale sur-
selor de alimentare,
de ex. ±15V.
 Erorile amplificatorului
operațional real
• Erorile ce apar la AO real sunt de trei
categorii:
– eroarea cauzată de folosirea funcției de
transfer ideale a amplificatorului cu reacție;
– erori de regim static;
– erori de regim dinamic.
 Erorile AO real (continuare)
• E1. Eroarea cauzată de folosirea funcţiei de
transfer ideale
• Aceasta se poate stabili prin calculul amplificării
cu reacţie (al funcţiei de transfer) reale (sau
exacte) şi prin compararea acesteia cu valoarea
ideală.
• Dacă se scrie pentru amplificarea cu reacţie
exactă (amplificatorul real): Au0
A ur .real 
1  u A u 0
• Iar pentru amplificatorul ideal undeA u 0   :
1
A ur .ideal 
u
 Erorile AO real (continuare)
• E1. Eroarea cauzată de folosirea funcţiei de
transfer ideale A ur .real 
Au0
• Se poate stabili că: 1  u A u 0
Au0 1 1 Aur.ideal Aur.ideal
Aur.real     
 1  u 1 1 
1 1 
uAu0 1  1
 uAu0  uAu0 uAu0
1
unde s-a folosit notaţia:   1
u A u 0

Pentru o amplificare dorita de 10, cu Au0 = 250000, o tensiune de

intrare de 0,5V va apare la iesire amplificata, cu valoarea de
4,9998V.
 Erorile AO real (continuare)
• E1. Eroarea cauzată de folosirea funcţiei de
transfer ideale
• eroarea relativă este:
Aur.ideal 1
Aur.ideal  1
Aur.ideal  Aur.real 1   1    1
r     
Aur.ideal Aur.ideal 1 1  u Au0
unde Au0 este de ordinul n*100.000.
• Deci eroarea relativă a amplificării cu reacţie este aproximativ
inversul amplificării în buclă deschisă şi cu cât eficienţa
reacţiei negative este mai mare, cu atât eroarea de impunere
a amplificării dorite este mai mică.
 Erorile AO real (continuare)
E2. Erori de regim static:
– a) tensiunea de decalaj iniţială,
– b) curentul de decalaj iniţial,
– c) derive, semnalul comun şi variaţia
tensiunilor de alimentare,
– d) nesimetria rezistenţelor echivalente de
la cele două intrări (caz în care eroarea dată
de decalajul iniţial de curent se înlocuieşte cu
eroarea dată de curentul de polarizare, care
este sensibil mai mare).
a) Efectul decalajului iniţial de
• Ipoteze:
tensiune
Ri = , IB = 0, Re = 0,
Au0 = foarte mare;
• tensiune de decalaj =
= sursă cu o polaritate
la o intrare;
• de determinat Ueo1= f(Uio)
Ueo1=I(R1+Rr) (1) şi Uio+Ui = IR1 (2)
rezultă din (2): Uio  Ui (3)
I
R1
 a) Efectul decalajului iniţial de
tensiune (continuare)
• Dar Ueo1= -Au0 Ui (4)
• Rezultă din (1), (3) si (4):
U io  U i
U eo1  (R 1  R r ) 
R1
U io U R  Rr
 (R 1  R r )  eo1  1 
R1 Au0 R1
U io
 (R 1  R r )
R1
• rezultatul este acelaşi indiferent de intrarea
considerată; semnul lui Uio fiind oricare, atunci
și Ueo1 poate avea orice semn.
 b) Efectul decalajului
iniţial de curent
• Ipoteze:
Au0 foarte mare, Re 0
Ueo2=(I1IB)RrI1R1

I1R1 = Ui  IBR2 , rezultă I1

Ueo2 =  UiAu0, rezultă Ui
rezultă:
U i  I B R 2
U eo 2  I1 R r  R 1   I B R r  R r  R 1   I B R r 
R1
R r  R1 R 2 (R r  R 1 )
 Ui  I B  I B R r
R1 R1
 b) Efectul decalajului iniţial de
curent (continuare)
Pentru a face minimă diferenţa
termenilor ce includ pe IB şi IB
se adoptă:
R 1R r R 2 (R 1  R r )
R2   R1 Rr  Rr 
R1  R r R1

şi atunci: R r  R1 R 2 (R r  R 1 )
U eo 2  Ui  I B  I B R r 
R1 R1
U eo 2  R r  R 2 (R r  R 1 )
 1    I B  I B 
A u 0  R1  R1
 b) Efectul decalajului iniţial de
curent (continuare)
In relaţia:
U eo 2  R r  R 2 (R r  R 1 )
U eo 2  
 1 
  I B  I B 
A u 0  R1  R1
deoarece Ueo2 este finit, primul termen este mult mai mic
decât al doilea: U eo 2  R r  R 2 (R r  R 1 )
  1  R   I B  I B 
Au0  1  R1
şi deci:
 Rr   Rr 
U eo 2  (I B  I B )R 2 1    I io R 2 1   
 R1   R1 
R1  R r R r 1 R r R1  R 2
 I io R 2  I io R 2 R r  I io R r
R1 R r R1 R r
 b) Efectul decalajului iniţial de
curent (continuare) I io  IB
10
• CONCLUZII:
1. Dacă R2=R1Rr atunci Ueo2 este minimă
pentru decalajul iniţial de curent dat; .
2. Dacă R2 ≠ R1Rr , notând IB  IB= IB, (şi
considerând Ui neglijabilă = Au foarte mare),
R  Rr  R 1R r   Rr   Rr 
U eo 2  IB 1   R 2   I B R ech   R 2 1    I B R ech 1  
R1  R1  R r   R1   R1 
 Rr 
care este mai mare decât: U eo 2  I io R 2 1  
deoarece  R1 
IB R2
Ii0  si deci R ech 
10 10
Amplificare de 10, dezechilibru
rezistente externe la intrari
R reactie mare …
Amplificare de 10, dezechilibru
rezistente externe la intrari
R reactie mai mica !!
 b) Efectul decalajului iniţial de
curent (continuare)
• CONCLUZII:
3. Întotdeauna se va dimensiona rezistenţa
(rezistenţele) de la intrarea “+”, astfel încât să avem
„condiţia de erori minime”: Rech+= Rech-.

4. Suprapunerea efectelor analizate:

 Rr 
Ueo  Ueo1  Ueo 2  1  Uio  IioR 2 
 R1 