Electronică

Medicală
Curs 04

PAGE 1
Ce vom invăța:
Conspectul
Filtrul oprește bandă
Filtrul notch
cursului
Alte tipologii de filtre

PAGE 2
Filtru activ oprește bandă
 Combinând un filtru trece-jos RC cu un filtru trece-sus RC, putem forma un filtru trece-bandă simplă
care va lăsa să treacă frecvențele dintre cele două puncte 𝑓𝑐
 Dar putem combina, aceste secțiuni de filtru trece jos și sus pentru a produce un alt tip de rețea de
filtru RC numită filtru oprește bandă (band stop filter sau notch filter), care poate bloca sau cel puțin
atenua sever o bandă de frecvențe dintre cele două frecvențe de tăiere.
 Filtrul oprește bandă este un alt tip de circuit selectiv de frecvență care funcționează exact în mod opus
filtrului de trece bandă.
 Filtrul oprește bandă, cunoscut și ca filtru de respingere a benzii (band reject filter), lasă să treacă toate
frecvențele, cu excepția celor dintr-o bandă de oprire specificată, care sunt foarte atenuate.
 Dacă această bandă de oprire este foarte îngustă și foarte atenuată peste câțiva herți, atunci filtrul
oprește bandă este denumit filtru notch, deoarece răspunsul său în frecvență arată ca al unei crestături
adânci cu selectivitate ridicată (o curbă abruptă) mai degrabă decât o bandă mai largă aplatizată.

PAGE 3
Filtru activ oprește bandă
 La fel ca filtrul trece bandă, filtrul oprește bandă este un
filtru de ordinul doi (doi poli) care are două frecvențe de
tăiere, cunoscute în mod obișnuit ca punctele de -3dB
care produc o lățime de bandă de oprire largă între
aceste două puncte -3dB.
 Funcția unui filtru oprește bandă este să treacă toate
acele frecvențe de la zero (DC) până la primul său punct
de frecvență de tăiere (inferior) 𝑓𝐿 și să treacă toate acele
frecvențe peste a doua frecvență de tăiere (superioară)
𝑓𝐻 , dar să oprească sau să blocheze toate frecvențele
intermediare.
 Astfel, lățimea de bandă a filtrelor, BW este definită ca:
𝑓𝐻 − 𝑓𝐿 .

PAGE 4
Filtru activ oprește bandă
 Din curbele de amplitudine și fază putem vedea că mărimile 𝑓𝐿 , 𝑓𝐻 și 𝑓𝑐 sunt aceleași cu cele utilizate
pentru a descrie comportamentul filtrului trece-bandă.
 Acest lucru se datorează faptului că filtrul oprește bandă este pur și simplu o formă inversată sau
completată a filtrului standard trece bandă.
 Definițiile folosite pentru lățimea de bandă, banda de trecere, banda de oprire și frecvența centrală
sunt aceleași ca înainte și putem folosi aceleași formule pentru a calcula lățimea de bandă: BW,
frecvența centrală: 𝑓𝑐 și factorul de calitate: Q.
 Filtrul ideal oprește bandă ar avea o atenuare infinită în banda sa de oprire și o atenuare zero în oricare
dintre benzile de trecere, tranziția dintre cele două benzi de trecere și banda de oprire ar fi verticală
(perete de cărămidă).
 În general, filtrele trece-bandă sunt construite prin combinarea unui filtru trece-jos în serie cu un filtru
trece-sus. Filtrele oprește bandă sunt create prin combinarea secțiunilor filtrului trece jos și trece sus
într-o configurație de tip „paralelă”.

PAGE 5
Filtru activ oprește bandă
 Însumarea filtrelor trece-sus și trece-jos înseamnă că răspunsurile lor în frecvență nu se suprapun, spre
deosebire de filtrul trece-bandă. Acest lucru se datorează faptului că frecvențele lor de început și de
sfârșit sunt în puncte de frecvență diferite.
 De exemplu: să presupunem că avem un filtru trece-jos de ordinul întâi cu o frecvență de tăiere, 𝑓𝐿 de
200 Hz conectat în paralel cu un filtru trece-sus de ordinul întâi cu o frecvență de tăiere, 𝑓𝐻 de 800 Hz.
Deoarece cele două filtre sunt conectate efectiv în paralel, semnalul de intrare este aplicat la ambele
filtre simultan:

PAGE 6
Filtru activ oprește bandă
 Toate frecvențele de intrare sub 200 Hz vor fi transmise neatenuate la ieșire de filtrul trece-jos. De
asemenea, toate frecvențele de intrare peste 800 Hz vor fi transmise neatenuate la ieșire de către filtrul
trece-sus.
 Frecvențele semnalului de intrare dintre aceste două puncte de tăiere a frecvenței de 200 Hz și 800 Hz,
ar fi respinse de fiecare filtru formând o crestătură în răspunsul de ieșire al filtrelor.

PAGE 7
Filtru activ oprește bandă
 Putem implementa cu ușurință folosind un singur circuit de filtru trece-jos respectiv trece-sus, izolate
unul de celălalt printr-un amplificator repetor (Av = 1). Ieșirea de la aceste două circuite de filtrare este
apoi însumată folosind un al treilea amplificator operațional conectat ca sumator:

PAGE 8
Filtru activ oprește bandă
 Utilizarea amplificatoarelor operaționale în designul filtrului oprește bandă ne permite, de asemenea,
să introducem câștig de tensiune în circuitul de filtrare de bază.
 Cei doi repetori pot fi transformați cu ușurință într-un amplificator fără inversare prin adăugarea de
rezistențe de intrare și feedback având câștigul:
𝑅𝑓
 𝐴𝑉 = 1 + 𝑅
𝑖𝑛

 De asemenea, dacă avem nevoie de un filtru oprește bandă care să aibă punctele de tăiere de -3dB la,
de exemplu, 1kHz și 10kHz și un câștig de bandă de oprire de -10dB între ele, putem proiecta cu
ușurință un filtru trece-jos și un filtru trece-sus cu aceste cerințe și pur și simplu punem în cascadă
împreună pentru a forma un filtru trece-bandă cu bandă largă.

PAGE 9
Filtru activ oprește bandă - exemplu
 Să se proiecteze un filtru oprește bandă RC, cu o frecvență de tăiere 𝑓𝐿 de 200 Hz și o frecvență de
tăiere 𝑓𝐻 de 800 Hz. Găsiți frecvența centrală geometrică, lățimea de bandă -3dB și Q a circuitului.
 Punctele de frecvență de tăiere superioare și inferioare pentru un filtru oprește bandă pot fi găsite
1
folosind aceeași formulă ca cea pentru ambele filtre trece-jos și trece-sus: 𝑓 =
2𝜋𝑅𝐶
 Presupunând valoarea C pentru ambele secțiuni de filtru de 0,1 uF, valorile celor două rezistențe de
determinare a frecvenței, RL și RH, sunt calculate:
1
𝑓𝐿 = = 200𝐻𝑧; 𝐶 = 0.1𝜇𝐹 → 𝑅𝐿 ≈ 8𝑘Ω
2𝜋𝑅𝐿 𝐶
1
𝑓𝐻 = = 800𝐻𝑧; 𝐶 = 0.1𝜇𝐹 → 𝑅𝐻 ≈ 2𝑘Ω
2𝜋𝑅𝐻 𝐶
 Din aceasta putem calcula frecvența centrală geometrică: 𝑓𝐶 = 𝑓𝐿 ∙ 𝑓𝐻 = 400𝐻𝑧

𝑓𝐶 400
𝑓𝐵𝑊 = 𝑓𝐻 − 𝑓𝐿 = 600𝐻𝑧 𝑄= = = 0.67 𝑠𝑎𝑢 − 3.5𝑑𝐵
𝑓𝐵𝑊 600

PAGE 10
Filtru activ oprește bandă - exemplu
 Acum că știm valorile componentelor pentru cele două trepte de filtru, le putem combina într-un
singur circuit. Mărimea și polaritatea ieșirii sumătorilor vor fi în orice moment dat, suma algebrică a
celor două intrări ale sale.

 Dacă facem ca rezistența de feedback a amplificatoarelor operaționale și cele două rezistențe de intrare
ale sale aceleași valori, să zicem 10kΩ, atunci circuitul de însumare inversor va furniza o sumă corectă
din punct de vedere matematic a celor două semnale de intrare cu câștig de tensiune zero.

PAGE 11
Filtru notch
 Am văzut că filtrele simple oprește bandă pot fi realizate folosind filtre trece-jos și sus de ordinul întâi
sau doi, împreună cu un circuit sumator neinversor pentru a respinge o bandă largă de frecvențe.
 De asemenea, putem proiecta și construi filtre oprește bandă pentru a produce un răspuns de
frecvență mult mai îngust, pentru a elimina frecvențele specifice prin creșterea selectivității filtrului.
 Acest tip de design de filtru se numește „Filtru Notch” și sunt o formă foarte selectivă, cu Q mare, care
poate fi utilizată pentru a respinge o bandă de frecvențe unică sau foarte mică, mai degrabă decât o
lățime de bandă întreagă de frecvențe diferite.
 De exemplu, poate fi necesar să se respingă sau să se atenueze o anumită frecvență generatoare de
zgomot electric (cum ar fi zgomotul rețelei) care a fost indus într-un circuit de sarcini inductive, cum ar
fi motoare sau iluminare cu balast, sau eliminarea armonicilor etc.
 Cel mai comun design al unui filtru notch este rețeaua de filtre twin-T.
 În forma sa de bază, configurația twin-T, constă din două ramuri RC sub forma a două secțiuni T, care
utilizează trei rezistențe și trei condensatoare cu elemente R și C opuse în partea T a designului creând
o crestătură mai adâncă.

PAGE 12
Filtru notch pasiv
 Configurația superioară T a rezistențelor 2R și a condensatorului 2C formează secțiunea de filtru trece-
jos, în timp ce configurația inferioară T a condensatorilor C și a rezistenței R formează secțiunea filtrului
trece-sus.
 Frecvența la care acest design de bază al filtrului twin-T oferă atenuare maximă se numește „frecvență
notch” și este dată ca:

1
𝑓𝑁 =
4𝜋𝑅𝐶

 Dezavantajele filtrului notch pasiv sunt:

 câștigurile neuniforme de fiecare parte a frecvenței notch,
 valoare Q fixă de 0,25 de ordinul a -12dB.
 curenții care curg în fiecare ramură sunt defazați cu 180 la frecvența notch pentru că reactanța celor două
condensatoare în serie devine egală cu rezistența celor două rezistențe.

PAGE 13
Filtru notch activ
 Putem îmbunătăți filtrul notch prin aplicarea feedback-ului pozitiv conectat la centrul celor două
picioare de referință.
 În loc să conectăm joncțiunea R și 2C la masă, (0v), le conectăm la pinul central al unei rețele divizoare
de tensiune alimentată de semnalul de ieșire.
 Cantitatea de feedback al semnalului, stabilită de raportul divizorului de tensiune, determină valoarea
lui Q, care, la rândul său, determină într-o oarecare măsură adâncimea crestăturii.
 Cantitatea de feedback al semnalului, cunoscută sub numele de fracțiunea de feedback k, este stabilită
de raportul rezistenței și este dată ca:

𝑅4 1
𝑘= =1−
𝑅3 +𝑅4 4𝑄

PAGE 14
Filtru notch activ
 Valoarea lui Q este determinată de raportul de rezistență R3 și R4, dar dacă am dori să facem Q
complet reglabil, am putea înlocui aceste două rezistențe de feedback cu un singur potențiometru și să-
l introducem într-un alt operațional pentru un câștig negativ crescut.
 De asemenea, pentru a obține adâncimea maximă a crestăturii la frecvența dată, rezistențele R3 și R4
ar putea fi eliminate și joncțiunea lui R și 2C ar putea fi conectată direct la ieșire.

PAGE 15
Filtru notch activ - exemplu
 Proiectați un filtru notch RC cu două amplificatoare operaționale, cu bandă îngustă, cu o frecvență
centrală, 𝑓𝑁 de 1 kHz și o lățime de bandă de -3 dB de 100 Hz. Utilizați condensatori de 0,1 uF și
calculați adâncimea preconizată a crestăturii în decibeli.
 Datele cunoscute: 𝑓𝑁 = 1𝑘𝐻𝑧; BW = 100Hz; C = 100nF
1 𝑓𝑁 1
𝑅= ≈ 800Ω ; 𝑄= = 10; 𝑘 =1− = 0,975
4𝜋𝑓𝑁 𝐶 𝐵𝑊 4𝑄
𝑅4
𝑘= = 0,975
𝑅3 +𝑅4
presupunem 𝑅4 = 10kΩ atunci: 𝑅3 = 𝑅4 − 0,975 ∙ 𝑅4 = 250Ω
Calculăm adâncimea de crestătură estimată în decibeli, dB:
1 1
= = 0.1; 𝑓𝑁(𝑑𝐵) = 20 log 0.1 = −20𝑑𝐵
𝑄 10

PAGE 16
Filtru notch activ - exemplu

PAGE 17
Ordinul filtrelor
 În aplicațiile care utilizează filtre pentru a modela spectrul de frecvență al unui semnal, forma sau
lățimea pantei (sau a rampei) este numită și „bandă de tranziție”.
 Pentru filtrele simple de ordinul întâi, această bandă de tranziție poate fi prea lungă sau prea largă, așa
că sunt necesare filtre active de ordine superioare.
 Aceste tipuri de filtre sunt cunoscute în mod obișnuit ca filtre „de ordinul mare” sau „de ordinul a n-a”.
 Complexitatea sau tipul de filtru este definit de „ordinea” filtrelor și care depinde de numărul de
componente reactive, cum ar fi condensatoare sau inductori, din designul său.
 De asemenea, știm că lățimea benzii de tranziție, depinde de numărul de ordine al filtrului și că pentru
un filtru simplu de ordinul întâi acesta este de de 20 dB/decadă sau 6 dB/octavă.
 Filtrele de ordin mai mare, cum ar fi de ordinul al treilea, al patrulea și al cincilea, sunt de obicei
formate prin combinarea în cascadă a filtrelor unice de ordinul întâi și de ordinul doi.

PAGE 18
Decade și octave
 Pe scara de frecvență, o decadă este o creștere de zece ori (înmulțire cu 10) sau o scădere de zece ori
(împărțire la 10). De exemplu, 2 până la 20 Hz reprezintă o decadă, în timp ce 50 până la 5000 Hz
reprezintă două decade (50 până la 500 Hz și apoi 500 până la 5000 Hz).
 O octavă este o dublare (înmulțire cu 2) sau înjumătățire (împarțire cu 2) a scalei de frecvență. De
exemplu, 10 până la 20 Hz reprezintă o octavă, în timp ce 2 până la 16 Hz sunt trei octave (2 până la 4, 4
până la 8 și în final 8 până la 16 Hz) dublând frecvența de fiecare dată.
 Oricum, scalele logaritmice sunt utilizate pe scară largă în domeniul frecvenței pentru a indica o valoare
a frecvenței atunci când lucrăm cu amplificatoare și filtre.

PAGE 19
Alte topologii de filtre
 Până acum ne-am uitat la circuitele de filtru de ordinul întâi trece jos și sus, răspunsurile lor de
frecvență și fază rezultate.
 Un filtru ideal ne-ar oferi specificații privind câștigul și planeitatea maximă a benzii de trecere,
atenuarea minimă a benzii de oprire și o bandă de tranziție foarte abruptă.
 Nu este surprinzător atunci, că există o serie de „funcții de aproximare” în proiectarea filtrului analog
liniar care utilizează o abordare matematică pentru a aproxima cel mai bine funcția de transfer de care
avem nevoie pentru proiectarea filtrelor.
 Astfel de modele sunt cunoscute sub numele de:
 Eliptical (Cauer),
 Butterworth,
 Chebyshev,
 Bessel,
 precum și multe altele.

PAGE 20
Filtrul Bessel
 Numit după: matematicianul german Friedrich Bessel
 Caracteristici notabile:
 Filtrul Bessel are cel mai „blând” răspuns față de restul.
Chiar dacă nu un cut-off ascuțit, oferă o întârziere de
fază superioară în comparație cu celelalte filtre. Filtrul
Bessel necesită cele mai multe etape (adică mai multe
componente); cu toate acestea, oferă caracteristici
excelente: sensibilitate scăzută la toleranța
componentelor.
 Cel mai utilizat în:
 Filtrul Bessel este ideal pentru aplicațiile care necesită o
schimbare minimă de fază. Datorită răspunsului în
frecvență blând al filtrului Bessel, acesta poate fi utilizat
numai în aplicații în care există spațiu adecvat între
banda de trecere și banda de oprire.

PAGE 21
Filtrul Butterworth
 Numit după: Fizicianul britanic Stephen Butterworth
 Caracteristici notabile:
 Răspuns în banda de trecere plată,
 selectivitatea este mai bună decât multe alte tipologii
de filtre. Partea inversă a acestei selectivități
îmbunătățite este o întârziere mai mare și o liniaritate
mai slabă a fazei.
 oferă performanțe solide având în vedere numărul de
componente necesare implementării filtrului.
 Cel mai utilizat în:
 Nu sunt foarte sensibile la toleranțele și valorile
elementelor discrete (condensatori, inductori și
rezistențe). Pentru majoritatea modelelor de trece
bandă, VSWR (raportul de undă stătătoare de tensiune)
la frecvența centrală este extrem de bun.

PAGE 22
Filtrul Chebyshev
 Numit după: Matematicianul rus Pafnuty Cebyshev
 Caracteristici notabile:
 Este cunoscut pentru răspunsul său ondulat.
 Acest răspuns ondulat poate fi proiectat să fie prezent în
banda de trecere (Chebyshev Tip 1) sau în banda de
oprire (Chebyshev Tip 2).
 Amplitudinea ondulației este direct proporțională cu
panta de cut-off. Adică un răspuns mai abrupt = răspuns
ondulat mai mare.
 Aceste filtre oferă performanță între cea a filtrelor cu
funcție eliptică și a filtrelor Butterworth.
 Cel mai utilizat în:
 Filtrul Chebyshev este „calul de bătaie” al tipologiilor
comune de filtre. Răspunsul său este ușor de realizat cu
puține componente și oferă o selectivitate foarte bună
cu unul dintre cele mai abrupte răspunsuri

PAGE 23
Filtrul Eliptic (Cauer)
 Numit după: Matematicianul german Wilhelm Cauer
 Caracteristici notabile:
 Filtrele eliptice se caracterizează prin ondulare care există
atât în banda de trecere, cât și în banda de oprire.
 Ondularea benzii de trecere a filtrului eliptic este similară
cu filtrul Chebyshev, cu toate acestea selectivitatea este
mult îmbunătățită.
 Dezavantajul acestei selectivități îmbunătățite este o rețea
de filtrare mai complexă, care necesită mai multe
componente.
 Cel mai utilizat în:
 Este cel mai bine utilizat în aplicațiile în care selectivitatea
este un factor cheie în designul filtrului. Amplitudinea de
ondulare a filtrului eliptic a benzii de trecere și a benzii de
oprire poate fi ajustată separat pentru a se potrivi
aplicației.

PAGE 24
Cel mai bun filtru?
 ... depinde de multe elemente diferite care trebuiesc
cântărite în timpul procesului de proiectare a filtrului:
 Raspunsul în frecventă
 Selectivitatea
 Complexitatea (numărul de etape)
 Întârzierea de fază

 Totuși, cel mai des utilizat filtru este:

 Filtrul Butterworth

PAGE 25
Filtrul trece jos Butterworth
 Rețineți: cu cât ordinea filtrului Butterworth este mai mare, cu atât este mai mare numărul de trepte în
cascadă în designul filtrului și cu atât filtrul se apropie de răspunsul ideal „zid de cărămidă”.
 În practică, totuși, răspunsul în frecvență ideal al lui Butterworth este de neatins, deoarece produce o
ondulare excesivă a benzii de trecere.
 Ecuația generalizată a răspunsului în frecvență pentru un filtru Buttrerworth de ordinul „n-a”este:
1
𝐻(𝑗𝜔) = unde:
2𝑛
𝜔
1+𝜀2 𝜔
𝑝

 n reprezintă numărul de ordine al filtrului

 𝜔 = 2𝜋𝑓
 𝜀 reprezintă căștigul maxim a benzii de trecere 𝐴𝑚𝑎𝑥

PAGE 26
Filtrul Butterworth
 Dacă 𝐴𝑚𝑎𝑥 este definit la o frecvență egală cu frecvenșa tăiere -3dB (𝑓𝑐 ), ε va fi atunci egal cu unu și,
prin urmare, ε2 va fi tot unu. Cu toate acestea, dacă dorim să definim 𝐴𝑚𝑎𝑥 la o valoare diferită a
câștigului de tensiune, de exemplu 1dB sau 1,1220 (1dB = 20*log 𝐴𝑚𝑎𝑥 ), atunci noua valoare a lui
𝐻
epsilon, ε este găsită prin: 𝐻1 = 0 2 unde:
1+𝜀
𝐻0 - reprezintă câștigul maxim trece bandă (𝐴𝑚𝑎𝑥 )
𝐻1 - reprezintă câștigul minim trece bandă
𝐻0
 Dacă transpunem ecuația vom obșine: = 1 + 𝜀 2 = 1.1220; astfel: 𝜀 = 0.5088
𝐻1
 Răspunsul în frecvență al unui filtru poate fi definit matematic prin funcția sa de transfer cu funcția
𝑉 (𝑗𝜔)
standard de transfer al tensiunii H(jω) scrisă ca: 𝐻(𝑗𝜔) = 𝑜𝑢𝑡 unde:
𝑉𝑖𝑛 (𝑗𝜔)
 𝑗 – reprezintă rădăcina pătrată a lui -1, adică −1
 𝜔 – reprezintă frecvența în radian, adică 2𝜋𝑓

PAGE 27
Filtrul Butterworth
 (jω) poate fi scris și ca (s) pentru a desemna
domeniul S, iar funcția de transfer rezultată
pentru un filtru trece jos de ordinul doi este
𝑉 1
dată astfel: 𝐻𝑠 = 𝑜𝑢𝑡 = 2
𝑉𝑖𝑛 𝑆 +𝑆+1
 Pentru a ajuta la proiectarea filtrelor trece
jos Butterworth, există un standard de
polinoame trece jos normalizate de ordinul
doi având în vedere valorile coeficientului
care corespund unei frecvențe de tăiere de 1
radian/sec.

PAGE 28