CIRCUITE DE SELECTARE A FRECVENŢEI.

FILTRE CU ELEMENTE PASIVE

În electronică de foarte multe ori apare necesitatea de a evidenţia un

semnal, cu o frecvenţă, din mulţimea frecvenţelor semnalelor informaţionale
şi „parazitare”, care pot fi aplicate la intrarea circuitelor electronice. Pentru
aceasta se folosesc diverse circuite de selectare a frecvenţelor numite filtre.
Ca bază sunt folosite circuitele LC şi RC – care sunt numite filtre pasive. De
obicei la frecvenţe joase ori audio, se folosesc elemente RC, iar la frecvenţe
superioare se folosesc elemente LC.
În general deosebim 4 feluri de filtre:
 filtru trece – jos (FTS) – care permite tranziţia semnalelor cu
frecvenţă mai mică ca o frecvenţă dată (celelalte, superioare, sunt
suprimate).
 filtru trece – sus (FTS) – permite tranziţia semnalelor cu frecvenţe
mai mari ca frecvenţă dată (celelalte, inferioare, sunt suprimate).
 filtru opreşte – bandă (FOB) – suprimă numai semnalele cu o
anumită bandă de frecvenţe (semnalele cu frecvenţe mai joase şi
superioare sunt transmise).
 filtre trece – bandă (FTB) – permite tranziţia unor semnale de o
anumită bandă de frecvenţe.
Cel mai simplu filtru trece jos (FTJ) este reprezentat în figura 2.79a
care constă dintr-o celulă RC,
cuplată în aşa mod că R să fie
înseriat cu sarcina, iar C -
legat paralel. În figura 2.79b
este redată caracteristica
amplitudine – frecvenţă a
unui aşa filtru, care
reprezintă dependenţa Uieş =
φ (f)/ Uin = const. La
frecvenţe joase reactanţa
condensatorului, Xc este mare
şi condensatorul nu şuntează semnalul, Uieş. max. Cu mărirea frecvenţei Xc
se micşorează şi ca rezultat se micşorează Uieş.
Unul din parametrii de bază este frecvenţa de tăiere:
1
f s= .
2∙π ∙R∙C
La frecvenţa semnalului, egală cu fs, valoarea maximală a Uieş. devine
de √ 2 ori, (sau 3 dB) mai mică. La f > fs. tensiunea de ieşire se micşorează cu
83
creşterea lui f, cu viteza de 20dB/dec, adică cu creşterea frecvenţei de 10 ori
(o decadă), Uieş se micşorează de 10 ori. Gama frecvenţelor 0…fs se numeşte
gama de permisiune a filtrului FTJ.
Pentru obţinerea unei scăderi mai abrupte, adică selectivitate mai
înaltă, sunt utilizate filtre RC cu mai multe celule (etaje), (figura 2.80).
Pentru aşa filtre se măreşte atenuarea (se măresc pierderile) nu numai
la frecvenţe joase, dar şi frecvenţe superioare. De aceea viteza de descreştere
Uieş este mai mare ca la un filtru cu o singură celulă.
Pentru filtru cu 3 etaje Uieş se micşorează de 1000 ori (cu 60 dB).
Utilizarea individuală a unui aşa filtru este redusă datorită pierderilor mari,
precum şi o alegere compusă a valorii fs. În filtrele cu mai multe etaje, odată
cu creşterea numărului de celule, creşte şi unghiul de defazaj φo. Dacă în
filtrul FTJ RC cu o singură celulă φo →90o, atunci la cel cu 3 celule φo →
270˚.

De performanţe mai înalte se bucură filtrele cu elemente LC în

componenţa cărora pot intra şi rezistenţe active R. În figura 2.81a este
reprezentat filtrul LC de tipul Г. În aşa filtre, cu creşterea frecvenţei reactanţa
capacitivă Xc scade, iar
reactanţa inductivă
creşte; la micşorarea
frecvenţei se produc
fenomene în opus. Ca
rezultat, la frecvenţe
joase brusc se
micşorează pierderile
de energie şi
descreşterea caracteristicii amplitudine-frecvenţă este mai bruscă. Pentru a
obţine nişte parametri superiori, ai filtrelor LC, în serie cu filtrul Г se
cuplează încă o bobină şi se obţine filtrul LC de tipul T (figura 2.81 b).
Filtrele de tipul LC des sunt utilizate în circuitele surselor de alimentare, în
calitate de filtre de netezire a pulsaţiilor.
84
 Filtru trece sus (FTS) poate fi obţinut din elementele RC, schimbând cu
locurile R cu C. Un FTS cu o celulă RC este redat în figura 2.82a, iar

caracteristicile amplitudine – frecvenţă şi fază – frecvenţă în figura 2.82, b şi

c. Aici frecvenţa de tăiere fj, ca şi în cazul FTJ fs, corespunde micşorării Uieş
de √ 2 ori şi defazajului de 45o. Filtrele trece sus cu mai multe celule RC şi
LC, dispun de aceleaşi avantaje şi dezavantaje ca FTJ.
Filtre opreşte bandă (FOB) pot fi construite atât cu elemente RC cât şi
cu LC. În figura 2.83,a este reprezentat FOB cu elemente RC, iar în 2.83,b
caracteristica amplitudine – frecvenţă a sa. Acest filtru seamănă cu două
litere T, de aceea se numeşte filtru (punte), dublu T ori T – podit.
Elementele R1, R2,
C3 alcătuiesc un etaj
al FTJ, iar C1, C2,
R3 – etaj FTS. Acest
filtru reprezintă
componenţa a două
filtre. Puntea este
simetrică când R1 =
R2 = 2∙R3 şi C1 =
C2 = 0,5∙C3.
În acest caz
caracteristica amplitudine – frecvenţă are formă ca în figura 2.83b.
La frecvenţa fo tensiunea de ieşire Uieş = 0 (la ajustare bună). Această
frecvenţă este numită de cvazirezonanţă (parcă rezonanţă) şi poate fi
determinată în următorul mod:
1
f = 2⋅π⋅R 1⋅C 1 .
o
La f < fo – defazaj negativ, f → fo – tinde spre -90°. La cvazirezo -
nanţă ° – îşi schimbă semnul, iar apoi când f > fo se micşorează, practic se
apropie de zero când f  100 ∙ fo.
85
 Gama de permisiune Δf se determină ca diferenţa frecvenţelor la care
tensiunea de la ieşirea filtrului (la Uin dată) constituie 0,707 din valoarea
maximală a Uieş la descreşterile FTJ şi FTS. Cunoscând Δf, putem determina
factorul de calitate Q, conform relaţiei;
f0
Q= .
∆f

Pentru filtru T – podit valoarea maximă:

1
Q= .
4

Pentru mărirea factorului de calitate Q utilizăm filtre LC. În figura

2.84 este reprezentată schema unui FOB cu elemente LC. Acest filtru
constă din elementele L1C1 cuplate paralel şi L2C2 cuplate serie, adică
reprezintă două circuite oscilante. La rezonanţă circuitul paralel posedă de
rezistenţă maximă, iar cel serie minimă. Dacă frecvenţele de rezonanţă
pentru ambele circuite se aleg la fo, atunci
semnalul cu aşa frecvenţă nu trece prin filtru.
La frecvenţe deosebite de fo rezistenţa
circuitului paralel brusc se micşorează iar a
celui serie creşte. În aceste cazuri semnalul de
ieşire tinde la valoarea sa maximă.
Filtru trece – bandă (FTB) cu elemente
RC, de obicei, se îndeplinesc conform
configuraţiei punţii lui Wien. Un aşa circuit
este reprezentat în figura 2.85,a, iar
caracteristica amplitudine – frecvenţă a sa în 2.85,b. Tensiunea maximă de
ieşire Uieş = Uin/3 se obţine la frecvenţa fo de cvazirezonanţă, când R1 = R2 şi
C1 = C2. Pentru determinarea acestei frecvenţe folosim relaţia:

1
f 0=
2∙ π ∙ R 1∙ C 1

La f < fo reactanţa capacitivă Xc1 creşte şi Uieş se micşorează, la f > fo

reactanţa lui C2, Xc2 se micşorează şuntând, ieşirea filtrului şi, ca rezultat,
Uieş ,de asemenea, se micşorează. Fazele semnalelor de la ieşirea, intrarea

86
punţii lui Wien, la fo, corespund.

O gamă mai mică de permisiune şi un factor de calitate Q, mai înalt,

se pot obţine cu filtrele LC. Un FTB cu elemente LC este reprezentat în
figura 2.86. El se obţine din filtrul FOB (fig. 2.84), schimbând cu locurile
circuitele oscilante paralel cu cel serie. La frecvenţa de rezonanţă rezistenţa
circuitului L1C1 este mică, iar rezistenţa circuitului L2C2 – mare. În rezultat
semnalul parcurge filtrul cu pierderi minimale şi Uieş are valoare
maximă. La abaterea frecvenţei de la fo rezistenţa circuitului L1C1 creşte, iar
a circuitului L2C2 scade şi ca rezultat se
micşorează şi Uieş.
Pentru toate diversităţile filtrelor,
parametri mai performanţi au filtrele cu
elemente LC. Cel mai înalt factor de calitate se
obţine la filtrele cu elemente acustoelectronice,
în particular la rezistorul cu cuarţ.
La alegerea concretă a filtrelor cu elemente
pasive trebuie să se ţină cont nu numai
de parametrii electrici, ci şi de fiabilitate,
parametrii de exploatare, precum şi de masa şi gabaritele lor.

87
 AMPLIFICATOARE SELECTIVE

Amplificatorul care posedă proprietatea selectivităţii semnalului util,

corespunzător unei frecvenţe ori a unei benzi înguste de frecvenţe, se
numeşte amplificator selectiv. După limitele benzii de permisiune
amplificarea este esenţial mai mică ori, în general, lipseşte.

Amplificatoarele selective sunt utilizate pentru amplificarea semnalelor

atât de frecvenţe superioare, cât şi joase. Ele sunt folosite în voltmetrele
selective, în analizatoarele de spectru, sintezatoarele de frecvenţă, în
măsurătoarele de distorsiuni neliniare, precum şi într-un număr mare de
aparate de măsură a semnalelor radio-electronice. În afară de aceasta astfel
de amplificatoare stau la baza echipamentelor de radioemisie şi
radiorecepţie. Conform principiului de funcţionare, deosebim:
 amplificatoare selective cu rezonanţă (funcţionează la frecvenţe
superioare, confecţionate cu elemente LC);
 amplificatoare selective cu bandă scurtă de frecvenţe (trece
bandă);
 amplificatoare selective cu reacţie.

AMPLIFICATOR SELECTIV CU REZONANŢĂ

LA FRECVENŢĂ SUPERIOARĂ
(CU TRANZISTOARE BIPOLARE)

În dependenţă de forma circuitului de rezonanţă, amplificatoarele

selective se împart în: cu un singur circuit oscilant, cu două circuite, cu mai
multe circuite, amplificatoare cu filtre piezoelectrice şi electromecanice,
precum şi amplificatoare cu linii de rezonanţă şi rezonatoare de volum. În
amplificatoarele cu rezonanţă, în calitate de sarcină a circuitului de ieşire se
foloseşte un circuit oscilant, care posedă de mare rezistenţă la frecvenţa
de rezonanţă şi mică rezistenţă pentru celelalte frecvenţe.
Cuplarea circuitului oscilant, în calitate de sarcină, se efectuează prin
următoarele moduri: legare prin autotransformator, prin transformator, prin
legătură capacitivă şi cu condensator separator.
În figura 2.87 este reprezentat circuitul amplificatorului selectiv de
înaltă frecvenţă, de tip LC, cu tranzistor bipolar şi legătură prin
autotransformator.
În calitate de sarcină a colectorului este utilizat circuitul oscilant LC
care posedă rezistenţă Rrez foarte mare la frecvenţa de rezonanţă fr şi mică la
88
alte frecvenţe. În calitate de etaj se foloseşte conexiunea EC, datorită
amplificării puternice în putere şi a unui nivel redus de zgomot.
Selectivitatea depinde de parametrii circuitului oscilant, care, la rândul
său, depind de şuntarea sa de către tranzistor şi de sarcină. Pentru omiterea
influenţei tranzistorului VT asupra circuitului oscilant LC,
colectorul se conectează numai la o parte din numărul de spire a bobinei L.
Elementele Cs, R1, R2, Re, Ce au
aceeaşi destinaţie ca în
amplificatorul, în configuraţia
EC. Cuplarea circuitului
oscilant în colectorul
tranzistorului dă posibilitatea
etajului de selectare. În figura
2.87,a este reprezentată schema
echivalentă a circuitului din
figura 2.87.
Frecvenţa de rezonanţă
poate fi determinată conform
relaţiei:
1
f r= ,
2 ∙ π ∙ √ L ∙C ech

În afară de circuitul dat, în tehnică mai pot fi întâlnite următoarele

scheme:
a) amplificator selectiv cu legătură prin transformator;
b) amplificator selectiv cu legătură capacitivă;
c) amplificator selectiv cu legătură prin condensator separator.

89
 Amplificatoarele cu rezonanţă de tipul LC, care funcţionează la
frecvenţe superioare, datorită reacţiei „parazitare” interne se pot excita.
Pentru lichidarea reacţiilor pozitive se folosesc reacţii negative cu
elemente RC, precum şi circuite cascodă. Reacţiile negative, datorită
elementelor RC, se aleg în aşa mod ca să compenseze acţiunile reacţiilor
pozitive.

90