LUCRARE DE LABORATOR

Filtre digitalede tip Butterworth, Cebasev şi Cauer

1. Obiective:
Implementarea şi studierea funcţionării filtrelor Butterworth, Cebasev şi Cauer.

2. Resurse utilizate:
Programul de simulare LabVIEW 6.

3. Consideraţii teoretice:
Filtrele sunt dispozitive proiectate să aibă benzi de trecere (frecvenţele sunt lăsate
să treacă) şi benzi de oprire (frecvenţele sunt oprite). Ideal, un filtru ar trebui să
transmită toate frecvenţele utile, fără atenuare şi defazaj, eliminând restul
frecvenţelor. În realitate este imposibil de obţinut un astfel de filtru şi se admite
compromisul dintre caracteristicile impuse de aplicaţia dată şi posibilităţile de
realizare. Imperfecţiunile ce caracterizează un filtru activ sunt datorate faptului că
atenuarea în banda de trecere nu este de fapt nulă, iar în afara benzii de trecere nu
este infinită; totodată tranziţia între banda de trecere şi cea de oprire nu se face
brusc, ci lent. Examinând figurile 1 şi 2, se pot defini principalele caracteristici ale
unui filtru: amax, amin, fa, fp . Parametrul amax reprezintă atenuarea maximă în
interiorul benzii de trecere, amin este atenuarea minimă în afara benzii de trecere, în
timp ce frecvenţele fp şi fa delimitează banda de trecere, respectiv de atenuare.
Între cele două frecvenţe există o bandă de tranziţie marcată chiar de cele două
frecvenţe: fa, respectiv fp.

Figura 1. Parametrii pentru FTJ Figura 2. Parametrii pentru FTS

O altă mărime caracteristică este selectivitatea, care se defineşte ca fiind:

 fp
k= (1)
fa

Selectivitatea dă o informaţie utilă cu privire la panta de tăiere a filtrului: cu cât k se

apropie mai mult de unitate, cu atât filtrul tinde spre un filtru ideal. Pentru filtrele
trece-bandă şi opreşte-bandă parametrii caracteristici sunt: amax, amin, fp1, fp2, fa1 şi fa2.
Forma acestor filtre permite scrierea relaţiei: f 0 = f a1 ⋅ f a 2 , f 0 = f p1 ⋅ f p2 , unde f0
este frecvenţa centrală a filtrului. În cazul acestor tipuri de filtre, se defineşte k ca
fiind raportul dintre:

f p 2 − f p1 ∆f p
k= = (2)
f a 2 − f a1 ∆f a

Este evident că pentru k tinzând la unu, forma filtrului se apropie de cea ideala. O
alta mărime caracteristică pentru un filtru trece-banda simetric este lărgimea de
bandă relativă, definita ca:

f p 2 − f p1 ∆f p
B= = (3)
f0 f0

Pentru valori mici ale lui B (B<0,1) filtrul este de bandă îngustă, iar pentru valori
mari (B>0,5) filtrul este de bandă largă. Parametrii caracteristici ai unui filtru trece-
bandă sunt ilustraţi în figura 3. Pentru un filtru opreşte-bandă (figura 4) expresiile
benzii relative şi ale selectivităţii sunt:

f a 2 − f a1 ∆f a f a 2 − f a1 ∆f a
B= = , respective k = = (4)
f0 f0 f p 2 − f p1 ∆f p

Figura 3. Parametrii unui FTB Figura 4. Parametrii unui FOB

În practică, se utilizează FTJ şi FTS caracterizate de amax şi amin, frecvenţa de taiere fp
şi selectivitatea k. Filtrele trece-bandă sau opreşte-bandă simetrice sunt definite de
cinci parametri: amax şi amin, frecvenţa centrala f0, selectivitatea k şi lărgimea de
bandă relativă B.

La proiectarea filtrelor de orice tip interesează nu numai variaţia atenuării funcţie

de frecvenţă, ci şi modul în care filtrul acţionează asupra fazei diferitelor
componente spectrale, deoarece – deşi este posibil ca forma caracteristicii de
atenuare să se apropie de cea ideală – existenţa unor defazaje diferite pentru
diverse componente spectrale deformează semnalul. Pentru o transmisie
nedeformată a unui semnal întârzierea produsă de filtru trebuie să fie constantă (τ
≥ 0 ).

În cazul unei componente spectrale de pulsaţie ω, întârzierea τ, este echivalentă cu

un defazaj:

ϕ = ωτ , daca τ = constant (5)

La un filtru trece-bandă condiţia aceasta este mai puţin restrictivă şi devine:

ϕ = ωτ + const (6)

Pentru ca semnalul trecut prin filtru să nu fie deformat va trebui îndeplinită condiţia:

∂ϕ
= const (7)
∂ω

Această constantă reprezintă timpul de propagare de grup. Regularitatea timpului

de întârziere de grup reflectă capacitatea sa de a transmite semnale tranzitorii
nedeformate. Un filtru ideal prezintă un timp constant de întârziere de grup în
banda de trecere. Obţinerea unui filtru care să satisfacă ambele deziderate în ceea
ce priveşte forma caracteristicii, atât de atenuare cât şi de amplitudine, este o
chestiune dificilă, deoarece filtrele cu caracteristică de atenuare bună nu au o
comportare corespunzătoare în ceea ce priveşte timpul de întârziere de grup şi
invers, filtrele cu o caracteristică de timp de întârziere regulată, nu prezintă o
caracteristică de atenuare prea bună.

În funcţie de compromisul ce trebuie realizat între caracteristica de atenuare şi

caracteristica de timp de întârziere de grup, există filtre de tipul Butterworth,
Cebasev, Bessel, filtre trece-bandă simplu acordate şi multiplu acordate, precum şi
filtre ce îndeplinesc anumite cerinţe speciale.

În cele ce urmează vor fi tratate cele mai cunoscute metode de aproximare utilizate
pentru aproximarea filtrelor Butterworth şi Cebasev.
Caracteristici Butterworth pentru filtre trece-jos
Filtrele Butterworth sunt semnalate în literatură şi sub denumirea de filtre cu
caracteristică de amplitudine maxim plată, deoarece, spre deosebire de toate
celelalte filtre (mai putin invers-Cebasev), nu prezintă neuniformitatea în banda de
trecere.

În ceea ce priveşte caracteristica de fază se poate afirma că au o comportare relativ

bună. Panta caracteristicii de atenuare în afara benzii de trecere este determinată
de numărul de poli, astfel că pentru un filtru trece-jos cu m poli panta atenuării va fi
de 20mdB/decadă (respectiv 6mdB/octavă). Filtrele Butterworth sunt foarte uşor de
calculat şi prezintă avantajul că au o caracteristică de transfer puţin sensibilă la
variaţiile componentelor. Aceste filtre se folosesc când nu este necesară o precizie
ridicată.

Filtrele Butterworth au un răspuns fin la toate frecvenţele, răspunsul în frecvenţă al

filtrelor Butterworth fiind caracterizat de o descreştere monotonă de la frecvenţa de
tăiere. Filtrele Butterworth sunt de maxim plat, având răspunsul ideal de unu în
banda de trecere şi zero în banda de oprire. Banda la 3dB corespunde frecvenţelor
de tăiere specificate.

Figura 5 prezintă răspunsul unui filtru trece-jos de tip Butterworth. Avantajul filtrelor
Butterworth este descreşterea lină şi monotonă a răspunsului în frecvenţă. Filtrele
Butterworth de ordin superior se apropie de răspunsul filtrului trece-jos ideal.

Figura 5. Caracteristica de frecvenţă a filtrului Butterworth de ordin 2, 5, 20

Caracteristici Cebasev pentru filtre trece-jos

Pentru aceste filtre este tipic faptul că permit o atenuare maximă în afara benzii de
trecere, sacrificând însă uniformitatea din interiorul benzii de trecere. Obţinerea
unei pante cât mai abrupte a filtrului, atrage după sine o mărire corespunzătoare a
neuniformităţilor din interiorul benzii de trecere.

Filtrele Cebasev sunt foarte bune în majoritatea aplicaţiilor de audiofrecvenţă şi, în

general, în acele aplicaţii unde se pretinde o pantă foarte abruptă a atenuării şi care
admit un anumit grad de neuniformitate pentru aplicaţiile ce necesită răspunsuri
tranzitorii bune (fără supracreşteri). Frecvenţa fc este frecvenţa la care
caracteristica de atenuare începe să scadă în raport cu valoarea maximă a
uniformităţii.

Neuniformitatea atenuării din interiorul benzii de trecere este distribuită periodic,

iar în afara benzii atenuarea creşte în mod continuu. Funcţiile caracteristice acestor
filtre se sintetizează pornind de la polinoamele Cebasev.

Panta atenuării depinde de ordinul m al filtrului şi depăşeşte valoarea de

20mdB/decadă.

Filtrele Butterworth nu asigură întotdeauna o bună aproximare a răspunsului unui

filtru ideal, datorită unei treceri line de la banda de trecere (intervalul de interes al
spectrului) la banda de oprire (intervalul lipsit de interes al spectrului). Filtrele
Cebasev minimizează erorile de vârf în banda de trecere căutând valoarea maximă
absolută între filtrul ideal şi răspunsul filtrului dorit (eroarea maximă tolerabilă în
banda de trecere). Răspunsul în frecvenţă caracteristic filtrelor Cebasev are
amplitudine echiriplu în banda de trecere, o caracteristică monoton descrescătoare
în banda de oprire şi o trecere mai bruscă între benzi decât filtrele Butterworth.

Figura 6 prezintă răspunsul în frecvenţă al unui filtru Cebasev. De remarcat este că

răspunsul echiriplu din banda de trecere este condiţionat de eroarea de riplu maxim
tolerabilă.

Figura 6. Caracteristica de frecvenţă a filtrului Cebasev de ordin 2, 3, 5

Avantajul filtrelor Cebasev faţă de cele Butterworth este că primele au o tranziţie
mai abruptă între banda de trecere şi banda de oprire chiar şi în cazul filtrelor de
ordin mai mic. Acest lucru dă naştere unor erori absolute mai mici şi a unor viteze
de execuţie mai mari.

Filtrul Cebasev II, cunoscut şi ca filtru Invers-Cebasev este similar filtrului Cebasev,
dar face o distribuţie a erorii în banda de oprire (faţă de banda de trecere) şi sunt
maxim plate în banda de trecere (faţă de banda de oprire).

Filtrele Cebasev Inverse minimizează erorile de vârf în banda de oprire căutând

valoarea maxima absolută a diferenţei între filtrul ideal şi răspunsul filtrului dorit.
Răspunsul în frecvenţă al filtrului Cebasev Invers este caracterizat de un răspuns în
amplitudine de tip echiriplu în banda de oprire, un răspuns în amplitudine monoton
descrescător în banda de trecere, şi deasemenea o tranziţie mai abruptă între
banda de trecere şi banda de oprire.

Unul dintre avantajele filtrelor Cebasev II faţă de filtrele Cebasev obişnuite este
acela că filtrele Cebasev II fac o distribuţie a erorii în banda de oprire faţa de banda
de trecere.

Filtrele eliptice sau Cauer

Filtrele eliptice minimizează eroarea de vârf, distribuind-o atât în banda de trecere
cât şi în banda de oprire. Riplurile egale în banda de trecere şi în banda de oprire
caracterizează răspunsul în amplitudine al filtrelor eliptice. Comparativ cu filtrele
Butterworth şi Cebasev de acelaşi ordin, filtrele eliptice oferă cele mai abrupte
tranziţii între banda de trecere şi banda de oprire. Tocmai acesta este şi motivul
pentru care sunt cele mai populare.

Figura 7 prezintă răspunsul unui filtru eliptic trece-jos. Trebuie remarcat faptul că
riplul existent atât în banda de trecere cât şi în cea de oprire este condiţionat de
aceeaşi eroare maximă tolerabilă. easemenea se poate observa panta foarte
abruptă a tranziţiei chiar şi în cazul filtrelor eliptice de ordin mic.
 Figura 7. Caracteristica de frecvenţă a filtrului Cauer de ordin 2, 3, 4

4. Mersul lucrării
1) Se lanseaza programul MATLAB.

2) Caracteristica filtrelor Butterworth, Chebisev si Cauer

2.1) studiul filtrelor Butterworth:

Functia butter – returneaza numaratorul si numitorul unei filtru

butterworth (digital si analogic).

Prototipul functiei: [B,A] = BUTTER(N,Wn)

B-numaratorul polinomului

A-numitorul polinomului

N- ordinul filtrului

Wn – frecventa naturala (frecventa naturala este egala cu frecevnta de

trecere daca atenuarea in banda de trecere este de 3dB)

2.1.1) Proiectati un filtru cu performantele:

FTJ: ap = 3dB, fp = 1.5kHz, fsample =10kHz; ordinal 2

2.1.2) pentru a afla raspunsul la impuls a filtrului trebuie sa generati un

vector de lungime 1000 si setati prima valoare pe 1
(S=zeros(1000,0),s(1)=1). Evaluati raspunsul la semnalul impuls (Ex.
POND=filter(B,A,S) – vezi functia filter –aplica filtrarea pe un semnal)
 Functia pondere a unui filtru digital este raspunsului la impuls.
Transformata Fourier a functiei pondere este functia de transfer a
filtrului. Din fuctia de transfer putem afla caracteristica de amplitudine
si faza. Afisati caracteristica de amplitudine (plot(abs(fft(POND)))).

Folositi functia freqz pentru afisarea caracteristicii de faza si

amplitudine. (Ex freqz(b,a)).

2.1.3) Repetati punctele 2.1.1 si 2.1.2 pentru:

FTS: ap = 3dB, fp = 1.5kHz, fsample =10kHz;

FTB, FOB: ap = 3dB, fl= 1.5kHz, fh=2.25kHz fsample =10kHz;

2.2) repetati 2.1 pentru filtrul Chebasev

Functia cheby1 – returneaza numaratorul si numitorul unei filtru

butterworth (digital si analogic).

Prototipul functiei: [B,A] = CHEBY1(N,R,Wp)

B-numaratorul polinomului

A-numitorul polinomului

N- ordinul filtrului

R – riplul in banda de trecere (in dB)

Wp – frecventa de trecere

2.3) repetati 2.1 pentru filtrul Cauer

Functia ellip – returneaza numaratorul si numitorul unei filtru

butterworth (digital si analogic).

Prototipul functiei: [B,A] = ELLIP(N,Rp,Rs,Wp)

B-numaratorul polinomului

A-numitorul polinomului

N- ordinul filtrului

Rp – riplul in banda de trecere (in dB)

Rs – riplul in banda de oprire (in dB)

Wp – frecventa de trecere