CURS PDS 8

Filtre digitale cu Raspuns

Finit la Impuls (FIR)
 Introducere
FIR =Filtre cu Răspuns Finit la Impuls

Un filtru digital este un sistem discret care scalează şi/sau

defazează în mod selectiv componentele spectrale ale
semnalului de intrare oferind la ieşire un semnal discret
optim pentru scopul dorit.
Răspunsul în domeniul timp al unui sistem discret este dat de
produsul de convoluţie dintre semnalul de intrare x[n] şi
răspunsul la impuls al sistemului h[n] (funcţie pondere):
 FILTRELOR DIGITALE
CU RĂSPUNS FINIT LA IMPULS
Un filtru digital sau numeric este un sistem discret care scalează şi/sau defazează
în mod selectiv componentele spectrale ale semnalului discret de intrare, oferind la
ieşire un semnal discret optim pentru scopul dorit.
Scopul filtrării - de a îmbunătăţi calitatea semnalului (de a reduce sau înlătura
zgomotul), de a extrage informaţii sau de a separa două sau mai multe semnale
combinate.
•Filtrarea numerică este preferată celei analogice datorită unuia sau mai multora din
următoarele avantaje:
•Filtrele numerice pot avea caracteristici imposibil de realizat cu filtrele analogice,
•Spre deosebire de filtrele analogice, performanţele celor digitale nu variază cu
variabilele mediului, de exemplu, temperatura; elimină necesitatea calibrării
periodice.
• Răspunsul în frecvenţă poate fi ajustat automat prin implementarea filtrelor cu
procesoare programabile, motiv pentru care se folosesc în filtrarea adaptivă, mai
eficient decât cele analogice.
• Diferite semnale de intrare pot fi filtrate de un singur filtru digital, fără
modificarea structurii hard, prin multiplexare.
•Atât datele filtrate cât şi cele nefiltrate pot fi stocate pentru o prelucrare
ulterioară.
•Folosind avantajele tehnologiei VLSI, aceste filtre pot fi realizate la
dimensiuni mici, putere mică, preţ scăzut.
•În practică, precizia unui filtru analogic este limitată, atenuarea în banda
de oprire pentru filtrele active fiind în jur de 60 ÷ 70 dB, la filtrele digitale,
aceasta este limitată numai de lungimea cuvântului folosit, ajungându-se în
mod curent la 80-100 dB.
•Performanţele filtrelor digitale sunt repetabile de la procesor la procesor,
fără necesitatea reglajelor.
•Filtrele digitale pot fi folosite la frecvenţe foarte scăzute, unde cele
analogice nu sunt utilizabile, acoperind un larg domeniu de frecvenţe prin
simpla schimbare a frecvenţei de eşantionare.
Avantajele utilizării filtrării digitale:
Caracteristică de fază perfect liniară;

Nu variază cu variabilele mediului,cum ar fi temperatura;

Filtrarea semnalelor de intrare este realizată cu ajutorul

unui singur filtru digital, fără modificarea structurii hard;

 Stocarea datelor filtrate dar şi nefiltrate pentru o

prelucrare ulterioară;

 Micşorarea zgomotului de rotunjire;

 Dimensiuni mici,putere mică şi preţ scăzut.

Dezavantajele importante ale filtrării digitale faţă de cea
analogică
• Limitarea vitezei. Lăţimea de bandă a semnalelor pe care le poate prelucra un
filtru digital în timp real este mult mai mică în comparaţie cu cele analogice.
• Timpul de conversie al CAD şi CDA limitează frecvenţa maximă care poate fi
procesată. În plus, viteza operaţiei depinde de viteza procesorului digital şi de
numărul de operaţii pe care trebuie să le execute.
• Efectele lungimii finite în reprezentarea numerelor. Filtrele digitale suferă de
zgomotul de cuantizare al CAD şi de cel de rotunjire, apărut în timpul
calculelor, care conduc la degradarea
performanţelor acestora.
• Timp mare de proiectare şi dezvoltare. Timpul de proiectare şi implementare
hard este mult mai mare în comparaţie cu cel necesar filtrelor analogice. Unele
programe de proiectare asistată de calculator pot însă realiza uşor acest lucru.
Tipuri de filtre digitale
1. Filtre cu răspuns finit la impuls (RFI) sau FIR (Finite
Impulse Response)
2. Filtre cu răspuns infinit la impuls (RII) sau IIR (Infinite
Impulse Response).
• Oricare din aceste două tipuri poate fi reprezentat prin
răspunsul la impuls h[n], ( n∈ N pentru filtre cauzale).
• Intrarea şi ieşirea filtrului sunt legate prin suma de convoluţie,
dată de relaţia
• În practică, pentru filtrele IIR nu se foloseşte forma
prezentata deoarece lungimea filtrului este teoretic infinită, ci
se foloseşte ecuaţia cu diferenţe, în formă recursivă:

O altă reprezentare pentru filtrele FIR şi IIR se poate face

folosind funcţiile de sistem:

Ptr. filtre IIR

Ptr. filtre FIR

 Etape în proiectarea filtrelor digitale
1. Specificarea cerinţelor filtrului;
2.Calculul coeficienţilor filtrului, (aproximarea funcţiei de transfer);
3.Stabilirea unui criteriu de calitate pentru răspunsul filtrului obţinut
în comparaţie cu răspunsul dorit;
4.Realizarea filtrului într-o structură potrivită, care realizează
această funcţie de transfer. Realizarea presupune cuantizarea
coeficienţilor la un număr finit de biţi şi efectuarea operaţiilor
aritmetice cu o precizie finită;
5. Analiza efectelor lungimii finite asupra performanţelor filtrului;
6. Implementare soft şi/sau hard.

Aceste etape nu sunt independente şi unele dintre ele pot fi reluate

iterativ.
• Se constată că evaluarea unui eşantion y(n) presupune
efectuarea unor operaţii de înmulţire şi adunare.
• Se observă că sunt necesare, în afara eşantionului curent
al intrării, x(n), şi eşantioanele întârziate ale acestuia, x(n-
k). Acestea pot fi obţinute cu ajutorul unor circuite de
întârziere. Ele sunt realizate practic prin nişte registre de
memorie, întârzierea rezultând din diferenţa dintre
momentele de înscriere şi citire a informaţiei.
• Sunt posibile mai multe structuri pentru o funcţie de
transfer. Deşi ele sunt aparent echivalente, realizând
aceeaşi funcţie de transfer, totuşi performanţele lor pot să
difere din alte puncte de vedere (complexitate, viteză,
efecte ale limitării numerelor de biţi).
 Structuri de filtre numerice
• Forma directă
• O formă de realizare sugerată de ecuaţia cu diferenţe
finite.Un filtru cu o asemenea structură este uneori numit
filtru transversal.
Forma transpusă
• se efectuează mai întâi înmulţirile şi apoi întârzierile.
 Proiectarea filtrelor digitale
Etape importante în proiectarea unui filtru digital:

1. Aproximarea, constând în determinarea coeficienţilor

filtrului încât să fie îndeplinite performanţele specificate la
proiectare.

2. Alegerea unei structuri specifice de realizare şi

cuantizarea coeficienţilor filtrului.

3. Cuantizarea variabilelor filtrului digital ,adică a semnalelor

de intrare şi ieşire precum şi a semnalelor intermediare.

4. Verficarea prin simulare a modului în care rezultatele

proiectării satisfac cerinţele impuse la proiectare.
Tipuri de filtre FIR cu fază liniară
Tipul 1: filtre FIR cu lungime impară şi răspuns la impuls simetric:

Tipul 2: filtre FIR cu lungime pară şi răspuns la impuls simetric;

Tipul 3: filtre FIR cu lungime impară şi răspuns la impuls

antisimetric:

Tipul 4: filtre FIR cu lungime pară şi răspuns la impuls antisimetric.

Caracteristici ale filtrelor FIR cu fază liniară
Graficul celor 4 tipuri de filtre FIR cu fază liniară
Proiectarea filtrelor FIR cu fază liniară

Principalele metode utilizate:

Metoda ferestrelor - simplitate; obţinerea de

formule compacte pentru calculul cofeficienţilor;
lipsa procedurilor de optimizare a soluţiei.

 Metoda eşantionării în frecvenţă;

 Metode bazate pe minimizarea erorii în

domeniul frecvenţă.
Etape:
a)Se specifică răspunsul în frecvenţă dorit , Banda de Trecere,
Banda de Oprire şi Regiunea de Tranziţie.
b)Se determină răspunsul la impuls şi se aplică transformata Fourier
inversă:

c) Se realizează trunchierea răspunsului la impuls astfel încât să se obţină

secvenţa de lungime finită N.
d) Se selctează funcţia fereastră respectivă şi se determină coeficienţii
filtrului.
e)Se obţin valorile lui pentru funcţia fereastră aleasă si valorile
filtrului FIR:

Efectele trunchierii în timp se manifestă în domeniul frecvenţă prin apariţia

unor ripluri in BT,BO şi un RT nenul.
Restricţii şi performanţe în proiectarea unui FIR ideal:

1. Lobul principal al ferestrei să fie cât mai îngust;

2.Lobul principal să conţină cea mai mare parte din energia

ferestrei;

3.Energia lobilor secundari să fie cât mai uniform repartizată între

aceştia;

4.Zonă de tranziţie îngustă;

5.Ripluri mici ale răspunsului în frecvenţă;

6.Uniformizarea riplurilor
De exemplu pentru proiectarea unui FTJ cu lungimea N = 51 şi cu frecvenţa
de tăiere ft = 0.25 kHz, utilizând ferestrele triunghiulară,Hanning şi Blackman
sa se realizezeo comparatie.
Comenzi Matlab:

>> h =bartlett(50)
>> hn=h/sum(h)
>>f =linspace(-0.5,0.5,512)
>>plot(f, abs(fftshift(fft(hn,512)))),
>>grid

Răspunsul în frecvenţă al ferestrei

triunghiulare cu N = 51
 plot(f, 20*log10(fftshift(fft(hn,512)))),grid

Răspunsul în frecvenţă (caracteristica de amplitudine în dB)al ferestrei triunghiulare cu N = 51

 fil = fir1(50, 0.5, hn)
plot(f, abs(fftshift(fft(fil,512)))),grid

Răspunsul în frecvenţă al unui FTJ caracteristic ferestrei triunghiulare cu N = 51

plot(f, 20log10(fftshift(fft(fil,512)))),grid

Răspunsul în frecvenţă al unui FTJ caracteristic ferestrei triunghiulare

(lungimi mari ale filtrului) cu N = 51, având amplitudinea în dB
h =hanning(50)
hn=h/sum(h)
f =linspace(-0.5,0.5,512)
plot(f, abs(fftshift(fft(hn,512)))),grid

Răspunsul în frecvenţă al ferestrei Hanning cu N = 51

 plot(f, 20log10(fftshift(fft(hn,512)))),grid

Răspunsul în frecvenţă (caracteristica de amplitudine în dB) al ferestrei

Hanning cu N = 51
 fil = fir1(50,0.5,hn)
plot(f, abs(fftshift(fft(fil,512)))),grid

Răspunsul în frecvenţă al FTJ proiectat cu fereastra Hanning (dreptunghiulara)

de lungime N = 51
 plot(f, 20log10(fftshift(fft(fil,512)))),grid

Caracteristica de amplitudine în dB a FTJ proiectat cu fereastra Hanning cu N =51

 plot(f, 20log10(fftshift(fft(hn,512)))),grid

Caracteristica de amplitudine în dB a ferestrei Blackman (dreptunghiulara)

cu N = 51
h =blackman(50)
hn=h/sum(h)
f =linspace(-0.5,0.5,512)
plot(f, abs(fftshift(fft(hn,512)))),grid

Răspunsul în frecvenţă al ferestrei Blackman cu N = 51

 fil = fir1(50,0.5,hn)
plot(f, abs(fftshift(fft(fil,512)))),grid

Răspunsul în frecvenţă al FTJ proiectat cu fereastra Blackman de

lungime N = 51
 plot(f, abs(fftshift(fft(fil,512)))),grid

Caracteristica de amplitudine în dB a FTJ proiectat cu fereastra

Blackman cu N =51
Concluzii: