Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii

Moldova Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Calculatoare, Informatică și Microelectronică
Departamentul ISA

Lucrare individuala
Varianta 28

Tema: Clasificări ale filtrelor numerice

A efectuat:
A verificat: Romanenco Alexandr

Chișinău, 2022
1
Cuprins

1. Introducere în filtre numerice................................................................... 3

2. Clasificări ale filtrelor numerice............................................................... 7
3. Avantaje & Dezavantaje ale filtrelor numerice....................................... 10
4. Filtre numerice vs Filtre analogice........................................................... 11
5. Concluzie..................................................................................................12
6. Bibliografie...............................................................................................13

2
1.Introducere în filtre numerice

Filtrele numerice (FN) sunt sisteme liniare de tip discret implementabile la nivelul structurilor
hardware de tip platforma PC, procesor de semnal, microcontroler. Proiectarea unor astfel de
structuri de tratare numerica include parcurgerea urmatoarelor etape:
 Etapa specificatiilor de frecventa,
 Etapa aproximarii specificatiilor de frecventa impuse prin determinarea efectiva a
coeficientilor filtrului numeric,
 Etapa realizarii diagramei structurale a FN
 Etapa analizei efectului lungimii finite a cuvintelor binare asociate valorilor numerice asupra
performantelor FN,
 Etapa implementarii filtrului dimensionat la nivelul suporturilor hardware ce au la baza
microprocesoarele de uz general, procesoarele de semnal sau microcontrolerele.
Un sistem de filtrare digitală constă, de obicei, dintr-un convertor analog-digital (ADC)
pentru a proba semnalul de intrare, urmat de un microprocesor și de unele componente periferice,
cum ar fi memoria pentru a stoca date și coeficienții de filtrare etc. Instrucțiuni de program
(software) care rulează pe microprocesorul implementează filtrul digital prin efectuarea operațiilor
matematice necesare pe numerele primite de la ADC. În unele aplicații de înaltă
performanță, se folosește un FPGA sau ASIC în locul unui microprocesor cu scop general sau
un procesor digital specializat de semnal (DSP) cu arhitectură paralelă specifică pentru accelerarea
operațiunilor, cum ar fi filtrarea.
Filtrele digitale pot fi mai scumpe decât un filtru analog echivalent, datorită complexității lor
crescute, dar fac practic multe proiectări care sunt imposibile sau imposibile ca filtre
analogice. Filtrele digitale pot fi adesea făcute în ordine foarte ridicată și sunt adesea filtre cu
răspuns finit de impuls, care permite răspunsul în fază liniară . Când sunt utilizate în contextul
sistemelor analogice în timp real, filtrele digitale au uneori latență problematică (diferența de timp
între intrare și răspuns) datorită conversiilor asociate analog-digital și digital-la-analog și anti-
aliasing filtre sau din cauza altor întârzieri în implementarea lor.
Filtrele digitale sunt un lucru obișnuit și un element esențial al electronicelor cotidiene, cum
ar fi radiourile , telefoanele mobile și receptoarele AV .

3
Caracteristici:
Un filtru digital este caracterizat prin funcția de transfer sau, în mod echivalent, ecuația sa
de diferență . Analiza matematică a funcției de transfer poate descrie modul în care va răspunde la
orice intrare.

Ca atare, proiectarea unui filtru constă în elaborarea specificațiilor adecvate problemei (de
exemplu, un filtru de trecere mică de ordinul doi cu o frecvență de tăiere specifică) și apoi
producerea unei funcții de transfer care să corespundă specificațiilor.

Funcția de transfer pentru un l iniar, timp-invariant, filtru digital poate fi exprimată ca o

funcție de transfer în Z -domain ; dacă este cauzal, atunci are forma:

Figura 1.1 Reprezentarea grafică a functiei de transfer

Tehnici de analiză:
Pentru a analiza comportamentul unui filtru digital, pot fi folosite o varietate de tehnici
matematice. Multe dintre aceste tehnici de analiză pot fi, de asemenea, utilizate în proiecte și adesea
stau la baza unei specificații de filtrare.

De obicei, unul caracterizează filtrele prin calcularea modului în care vor răspunde la o
intrare simplă, cum ar fi un impuls. Se poate apoi extinde aceste informații pentru a calcula
răspunsul filtrului la semnale mai complexe.

4
 Filtre numerice. Caracteristica reala

Specificatii de frecvență:
• Tipul filtrului
• Ordinul filtrului
• Frecventele de taiere
• Riplul in banda de trecere

• Atenuarea in banda de
oprire

• Metoda de proiectare

Figura 1.2 Reprezentarea graficului de frecventa

Realizarea filtrului:

După ce un filtru este proiectat, acesta trebuie realizat prin elaborarea unei diagrame de flux
de semnal care descrie filtrul în termeni de operații pe secvențe de probă.
O anumită funcție de transfer poate fi realizată în mai multe moduri. Luați în considerare modul
în care o expresie simplă, cum ar fi ax+bx+c ar putea fi evaluat - se poate calcula și
echivalentul x(a+b)+c. În același mod, toate realizările pot fi văzute ca „factorizări” ale aceleiași
funcții de transfer, dar realizările diferite vor avea proprietăți numerice diferite.
Mai exact, unele realizări sunt mai eficiente din punct de vedere al numărului de operații sau
elemente de stocare necesare pentru implementarea lor, iar altele oferă avantaje precum stabilitatea
numerică îmbunătățită și eroarea redusă. Unele structuri sunt mai bune pentru aritmetica cu punct fix și
altele pot fi mai bune pentru aritmetica cu punct flotant.

5
Formular direct I
O abordare simplă pentru realizarea filtrului IIR este forma I directă , unde ecuația diferenței este
evaluată direct. Această formă este practică pentru filtrele mici, dar poate fi ineficientă și imposibilă
[3]
(instabilă din punct de vedere numeric) pentru proiectări complexe. În general, acest formular
necesită elemente de întârziere 2N (atât pentru semnalele de intrare cât și de ieșire) pentru un filtru
de ordinul N.

Figura 1.3 Reprezentarea formei directe I

Formular direct II
Forma directă alternativă II are nevoie doar de unități de întârziere N , unde N este ordinea
filtrului - potențial jumătate din forma directă I. Această structură se obține prin inversarea ordinii
secțiunilor numerotatorului și numitorului Formei directe I, deoarece acestea sunt de fapt două
sisteme liniare și se aplică proprietatea comutativității. Apoi, se va observa că există două coloane de
întârzieri (z-1)care se deschid de pe plasa centrală, iar acestea pot fi combinate, deoarece sunt
redundante, obținând implementarea așa cum se arată mai jos.
Dezavantajul este că forma II directă mărește posibilitatea revărsării aritmetice pentru filtre
cu Q ridicat sau rezonanță. S-a arătat că, pe măsură ce Q crește, zgomotul rotund al ambelor
topologii directe crește fără limite. Acest lucru se datorează faptului că, conceptual, semnalul este
trecut mai

6
întâi printr-un filtru cu toți polii (care, în mod normal, crește câștigul la frecvențele rezonante)
înainte ca rezultatul acestuia să fie saturat, apoi este trecut printr-un filtru zero. mare parte din ceea
ce amplifică jumătatea all-pole).

Figura 1.4 Reprezentarea formei directe II

Secțiuni de ordinul doi în cascadă

O strategie comună este realizarea unui filtru digital de ordin superior (mai mare de 2) ca o serie
[6]
în cascadă a secțiunilor „biquadratric” (sau „biquad”) de ordinul doi (a se vedea filtrul digital
biquad ). Avantajul acestei strategii este că intervalul de coeficienți este limitat. Cascadă directe
formă II secțiunile rezultate din N elemente de întârziere pentru filtrele de ordine N . Secțiunile din
forma I directă în cascadă rezultă elemente de întârziere N + 2, deoarece elementele de întârziere ale
intrării oricărei secțiuni (cu excepția primei secțiuni) sunt redundante cu elementele de întârziere ale
ieșirii secțiunii precedente.

2. Clasificări ale filtrelor numerice

O prima clasificare are la baza caracteristicile amplitudine-frecventa (figura 2). Clasificarea FN

functie de caracteristicile amplitudine-frecventa este urmatoarea:

 Filtru numeric cu caracteristica de tip trece-jos (FN-TJ)

 Filtru numeric cu caracteristica de tip trece-sus (FN-TS)
 Filtru numeric cu caracteristica de tip trece-banda (FN-TB)
 Filtru numeric cu caracteristica de tip opreste-banda (FN-OB)

7
 Figura 2. Clasificarea FN după amplitudine-frecvență

O alta clasificare a FN are la baza criteriul ordinului filtrului, m. Indiferent de valoarea lui m,
FN pot fi descompuse in structuri elementare de filtrare care se clasifica in:
 Filtre numerice de ordinul I a caror ecuatie cu diferente finite este:

 Filtre numerice de ordinul II a caror ecuatie cu diferente finite este:

 Filtre de ordin superior, care se poate descompune într-o serie de filtre de ordin I și II.

8
 O alta clasificare a FN este bazata pe raspunsul la impuls a filtrului, h(nT). Tinand cont de
acesta filtrele se clasifica in:
 FN cu raspuns la impuls de durata finita (FIR - Finite Impulse Response). Aceste FN
sunt caracterizate de un raspuns la impuls h(nT) de durata finita (h(nT) este dimensiune finita), adica:

 FN cu raspuns la impuls de durata infinita (IIR - Infinite Impulse Response).

Aceste filtre se caracterizeaza de catre un raspuns h(nT) de durata infinita.

Un alt criteriu de clasificare este cel al modului in care sunt realizate. Astfel se disting doua
tipuri de filtre numerice:
Filtre recursive (cu reactie): iesirea la un moment dat depinde de intrare si de iesire la momente
anterioare. Filtrele RII sunt recursive.

Filtre nerecursive (fara reactie): iesirea la un moment dat depinde doar de intrare. Filtrele RFI sunt
nerecursive.

Filtrele de tip FIR si IIR pot fi realizate atat in forma recursiva cat si nerecursiva. In mod uzual FN
de tip FIR se realizeaza nerecursiv, iar FN de tip IIR se realizeaza recursiv.
Filtre RFI. Proprietati
• Caracteristica de faza este liniara
• Deoarece poseda un pol multiplu numai in origine, sunt intotdeauna sisteme stabile
• Implementarea simpla si eficienta a algortimilor pe calculator, chiar in cazul ordinelor ridicate
• Posibilitatea de a avea coeficienti pogramabili, pentru implementarea filtrarii adaptive
• Proiectarea simpla a filtrelor multidimensionale pornind de la filtre unidimensionale
• Dezavantaj: volumul mare de calcul (numarul mare de coeficienti) pentru obtinerea unei benzi de
tranzitie inguste
9
3. Avantaje & Dezavantaje ale FN

Principalele avantaje ale filtrelor numerice (FN) sunt:

Dimensiuni reduse
Stabilitate termica - Variatiile de temperatura care in cazul filtrelor analogice (FA) influenteaza
valorile rezistoarelor, condensatoarelor si bobinelor nu influenteaza in nici un fel filtrele numerice
tinand cont ca implementarea acestora se face pe baza blocurilor integrate de tip sumator,
multiplicator-acumulator.
Precizie ridicata - Imbunatatirea performantelor FN cum ar fi precizia, gama dinamica,
stabilitatea si tolerantele caracteristicii amplitudine-frecventa pot fi obtinute prin cresterea numarului
de biti ai reprezentarii valorilor numerice la nivelul registrilor.
Adaptabilitate - Raspunsul FN poate fi modificat in mod eficient prin introducerea unui nou set
de coeficienti rezultat in urma proiectarii. In comparatie cu proiectarea in domeniul filtrarii
analogice in care cresterea ordinului filtrului este limitata de complexitatea implementarii practice
(numar mare de componente), in cazul filtrelor numerice nu exista o limitare stricta a ordinului
maxim de filtrare.
Capacitatea de multiplexare - In conditiile in care frecventa semnalelor ce urmeaza a fi
procesate nu impune utilizarea unei rate de esantionare ridicata filtrul numeric poate fi multiplexat in
vederea utilizarii acestuia mai eficient. Spre exemplu in conditiile in care se urmareste prelucrarea
mai multor semnale numerice aferente mai multor canale de masura se poate utiliza multiplexarea
FN. Astfel esantioanele de intrare aferente diferitelor canale sunt multiplexate si transmise unitatii
de prelucrare, spre exemplu un procesor de semnal TMS320C50 la nivelul caruia este implementat
algoritmul de filtrare numerica.
Absenta problemelor legate de adaptarea de impedante
In comparatie cu filtrele analogice realizate in varianta activa sau pasiva se poate spune ca FN
prezinta avantaje asimptotice. Se utilizeaza termenul asimptotic pentru a fi descrise avantajele care
apar cand se impun niste performante foarte ridicate filtrelor. Spre exemplu daca trebuie realizat un
filtru trece- jos cu f1=3000Hz cu un riplu de R=0.5dB si o atenuare la f=3005Hz egala cu At=90dB
este absolut necesar ca structura de filtrare sa fie reprezentata de un filtru numeric.
Avantajele asimptotice rezulta si in cazul cand o necesita utilizarea unui numar mare de filtre.
In acest caz cu o singura structura hard aferenta FN se pot implementa toate blocurile de filtrare
numerica necesare, costul realizarii fiind acelasi pentru unul sau mai multe FN. Daca se utilizeaza
filtrarea analogica diferite functii de filtrare sunt materializate de filtre analogice diferite ce contin
10
componente diferite ceea ce conduce la cresterea costurilor. Un alt avantaj asimptotic apare atunci
cand se cere un

11
filtru cu o complexitate extrema. Astfel un filtru analogic cu mai mult de 20 de poli este aproape
imposibil de realizat spre diferenta de filtrele numerice.
Principalele dezavantaje ale FN sunt:
Banda de frecventa limitata - Aceasta limitare este strans legata de procesul de esantionare si
conversie analog-numerica.
Erori datorate efectului lungimii finite a registrilor - Trecerea de la etapa de stabilire a valorilor
coeficientilor la implementarea practica a acestora conduce ca urmare a limitarilor hardware la
degradarea performantelor algoritmului proiectat. Aceasta degradare se datoreaza implementarii
coeficientilor filtrului folosind registri de lungime finita.

4. Comparație dintre filtrele numerice și filtrele analogice

Filtrele digitale nu sunt supuse neliniarităților componente, care complică foarte mult proiectarea
filtrelor analogice. Filtrele analogice constau în componente electronice imperfecte, ale căror valori
sunt specificate la o toleranță limită (de exemplu, valorile rezistenței au adesea o toleranță de ± 5%)
și care se pot schimba, de asemenea, cu temperatura și în derivă cu timpul. Pe măsură ce ordinea
unui filtru analog crește și, prin urmare, numărul componentelor sale, efectul erorilor componente
variabile este foarte mare. În filtrele digitale, valorile coeficientului sunt stocate în memoria
computerului, ceea ce le face mult mai stabile și previzibile. Deoarece coeficienții filtrelor digitale
sunt definite, ele pot fi utilizate pentru a realiza modele mult mai complexe și selective - în special
cu filtrele digitale, se poate obține o ondulare de bandă mai mică, o tranziție mai rapidă și o atenuare
mai mare a benzii de oprire decât este practic cu filtrele analogice. Chiar dacă proiectarea ar putea fi
realizată folosind filtre analogice, costul de inginerie al proiectării unui filtru digital echivalent ar fi
probabil mult mai mic. Mai mult, se pot modifica cu ușurință coeficienții unui filtru digital pentru a
face un filtru adaptiv sau un filtru parametric controlabil de utilizator. Deși aceste tehnici sunt
posibile într-un filtru analogic, ele sunt din nou considerabil mai dificile.
Filtrele digitale pot fi utilizate la proiectarea filtrelor cu răspuns fin la impulsuri. Filtrele
analogice echivalente sunt adesea mai complicate, deoarece acestea necesită elemente de întârziere.
Filtrele digitale se bazează mai puțin pe circuitele analogice, permițând un raport semnal-zgomot
mai bun . Un filtru digital va introduce zgomot pe un semnal în timpul filtrării analogice cu pasaj
scăzut, conversie analogă la digitală, conversie digitală în analogică și poate introduce zgomot
digital datorită cuantificării. Cu filtrele analogice, fiecare componentă este o sursă de zgomot termic
(cum ar fi zgomotul Johnson ), astfel încât complexitatea filtrului crește, la fel și zgomotul.
12
 Cu toate acestea, filtrele digitale introduc o latență fundamentală mai mare în sistem. Într-un filtru
analog, latența este adesea neglijabilă; strict vorbind, este momentul în care un semnal electric se
propagă prin circuitul filtrului. În sistemele digitale, latența este introdusă prin elemente de întârziere
în calea semnalului digital și prin convertoare analog-digital și digital-analog, care permit sistemului
să proceseze semnale analogice.
În cazuri foarte simple, este mai eficient să utilizați un filtru analogic. Introducerea unui filtru
digital necesită circuite aeriene considerabile, așa cum s-a discutat anterior, incluzând două filtre
analogice cu pas mic.Un alt argument pentru filtrele analogice este un consum redus de
energie. Filtrele analogice necesită o putere substanțial mai mică și, prin urmare, sunt singura soluție
atunci când cerințele de alimentare sunt stricte.
Când faceți un circuit electric pe un PCB , este în general mai ușor să utilizați o soluție digitală,
deoarece unitățile de procesare sunt foarte optimizate de-a lungul anilor. Crearea aceluiași circuit cu
componente analogice ar ocupa mult mai mult spațiu atunci când utilizați componente discrete .
Două alternative sunt FPAA și ASIC , dar sunt scumpe pentru cantități mici.

5. Concluzie

In urma efectuarii acestui referat, am descoperit ca Filtrele numerice sunt sisteme liniare de tip
discret implementabile la nivelul structurilor hardware si sunt sunt un lucru obișnuit și un element
esențial al electronicelor cotidiene, cum ar fi radiourile , telefoanele mobile etc.
Un sistem de filtrare digitală constă, dintr-un convertor analog-digital  pentru a proba semnalul
de intrare, urmat de un microprocesor și de unele componente periferice, cum ar fi memoria
pentru a stoca date și coeficienții de filtrare.
În unele aplicații de înaltă performanță, se folosește un FPGA sau ASIC în locul unui
microprocesor cu scop general sau un procesor digital specializat de semnal (DSP) cu arhitectură
paralelă specifică pentru accelerarea operațiunilor, cum ar fi filtrarea.

13
6. Bibliografie

1. C. Rusu and L. Grama.

Lecture Notes in Digital Signal Processing. Ed. Risoprint, 2009.
2. L. Grama.
Prelucrarea numeric˘a a semnalelor - Indrumtor de laborator. Ed. U.T.Press, 2014.
3. L. Grama and C. Rusu.
Prelucrarea numerica a semnalelor - aplicattii si probleme. Ed. U.T.Press, 2008.

14