Rugozitatea

Cuprins:

1. Introducere............................................................................................................3
2. Definitie.................................................................................................................4
3. Filtre......................................................................................................................5
Tipuri de filtre:.........................................................................................................5
4. Parametri...............................................................................................................6
Tipuri de parametri:.................................................................................................6
5. Reprezentare pe desene tehnice:.........................................................................7
1. Introducere:

Existenţa neregularităţilor pe suprafaţa piesei prezintă, în condiţii de

funcţionare mai severe, o serie de dezavantaje: micşorarea suprafeţelor
efective de contact, agravarea condiţiilor de frecare şi de funcţionare ale
piesei, reducerea rezistenţei la eforturi alternante ale materialului prin
concentrarea de tensiuni, reducerea etanşeităţii, modificarea dimensiunilor
efective ale piesei.
Pe de altă parte, absenţa acestora face imposibilă menţinerea peliculei
de ulei pe suprafaţa de contact la o ungere normală. Rugozitatea se
stabileşte corespunzător condiţiilor de întrebuinţare, în funcţie de: viteza de
prelucrare, mărimea suprafeţei de contact, mărimea şi caracterul
solicitărilor, precizia dimensiunilor şi a formei geometrice.
2. Definitie:

Ansamblul neregularităţilor ce formează relieful suprafeţei reale şi care

sunt definite convenţional în limitele unei secţiuni fără abateri de formă,
reprezintă rugozitatea suprafeţei. Aceste neregularităţi apar în urma mişcării
oscilatorii a vârfului sculei, frecării tăişului sculei pe suprafaţa piesei,
vibraţiilor de înaltă frecvenţă ale sculei sau ale maşinii-unelte.
Desenele de execuție ale pieselor trebuie să cuprindă, pe lângă detalii
de aspect și dimensiuni, date referitoare la starea (rugozitatea) suprafețelor.
In realitate, o suprafată nu are o forma perfect plana, ea are neregularitati
(asperitați), relevate uneori numai la microscop.
Rugozitatea este definită prin SR ISO 1302:1995, reprezintă ansamblul
asperitășilor suprafetei, care nu sunt abateri de formă sau poziție. Ea se
măsoară în mm.
3. Filtre:
Rugozitateaeste o proprietate a stării suprafeţelor, alături
de ondulaţieşi formă. Profilul rugozităţii intră în contact cu suprafaţa de
interacţiune, spre deosebire de ondulaţie. Aşadar, pentru a examina
interacţiunea dintre suprafeţe, rugozitatea se separă de celelalte forme prin
intermediul filtrelor.

Instrumentele informatizate folosesc metoda descrisă pentru a procesa

datele obţinute în urma efectuării unei măsurări, astfel:

a) Metoda celor mai mici pătrate (forma cea mai potrivită). O linie sau un
arc de cerc sunt aplicate rezultatelor pentru a îndepărta forma;

b) Suprafaţa căreia i s-a îndepărtat forma este apoi trecută printr-un filtru
cu o valoare a cut-off-ului specificată, îndepărtând astfel ondulaţiile.

Rugozitatea rezultată a profilului este apoi eşantionată pentru a-i

calcula parametrii.

Instrumentele utilizate pentru determinarea formelor folosesc trei filtre

convenţionale, acestea constând în filtre analogice sau digitale ce
simulează filtrarea analogică.

În mod ideal, caracateristicile tipului de filtru ar trebui să se modifice

considerabil la alegerea lungimii cut-off-ului. Orice lungimi de undă mai mici
decât lungimea cut-off-ului trebuie să treacă prin filtru nemodificate, în timp
ce lungimile de undă mai mari sunt reduse (reprezentând termenul de cut-
off).
Tipuri de filtre:

Filtrele se clasifică după cum urmează:

 ISO 2CR – filtru electronic compus din doi condensatori şi două

rezistenţe (de aici denumirea 2CR), fiind unul din primele filtre utilizate,
are posibilitatea de a transmite 75% din lungimile de undă la cut-off-ul
utilizat, însemnând că amplitudinile ondulatorii pe lungimea cut-off-ului
vor fi reduse cu 75% din valoarea lor.
 2CR Phase Corrected – Corecţia defazajului cauzat de utilizarea
unui filtru ISO 2CR va fi parţial depăşit utilizând 2CR PC. Diferenţa dintre
cele două filtre constă în dubla încercare de a corecta defazajul.
 Gaussian – acest filtru digital are capacitatea de a transmite 50% din
lungimea de undă de la valoarea limită (cut-off) selectată, însemnând că
adăugarea profilului filtrat al rugozităţii la cel al ondulaţiei va avea ca
rezultat profilul orginal nefiltrat. De asemenea, cantitatea de date
eliminate de filtrul Gaussian este mai mică decât cea a filtrelor descrise
mai sus, făcându-l mai puţin susceptibil de a denatura profilul iniţial.
Filtrul Gaussian devine astfel favorit.
 

Capetele intervalelor de colectare a datelor sunt distorsionate datorită

timpului în care traversa accelerează pentru a ajunge la viteza de măsurare
optimă. Fiecare tip de filtru supune profilul la un anumit nivel de distorsiune,
făcând necesară îndepărtarea unor porţiuni din datele cumulate în urma
măsurării, după cum urmează:

 ISO 2CR îndepărtează primele două cut-off-uri;

 2CR PC îndepărtează primul şi ultimul cut-off;
 Gaussian îndepărtează jumătate din primul şi ultimul cut-off.
 

Valoarea cea mai utilizată este 0,8 mm, fiind obţinută empiric dintr-un
număr considerabil de testări şi evaluări. S-a constatat că pentru majoritatea
pieselor prelucrate, o lungime eşation de 0,8 mm ar avea în jur de 20 - 30
de abateri de la linia medie. Aceste abateri sunt create de aşchiere, iar
datorită numărului lor, măsurarea pe un eşantion de 0,8 mm poate fi
considerată adecvată pentru analiza statistică.
4. Parametri
Parametrii de profil sunt împărţiţi în trei mari categorii, în funcţie de
caracteristicile profilului cuantificat:

 Parametri Amplitudine - sunt măsurări ale caracteristicilor verticale ale

deviaţiei suprafeţei (Z);
 Parametri de Spatiu - sunt măsurări ale caracteristicilor orizontale ale
deviaţiei suprafeţei (X);
 Parametri Hibrizi - sunt definiţi din asocierea celor doi parametri
descrişi (Z şi X).

Tipuri de parametrii:

Parametrii principali ai rugozităţii sunt aleşi utilizând punctele de

maxim, minim sau o asociere a celor două, după cum urmează:

 Ra este universal recunoscut şi cel mai utilizat parametru de

rugozitate. Reprezintă media aritmetică a abaterilor absolute ale profilului
rugozităţii de la linia medie;
 Rq reprezintă valoarea rădăcinii pătrate medii a parametrului Ra.
Parametrul Rq este mult mai sensibil la punctele de maxim şi minim de
pe suprafaţa măsurată, făcându-l des utilizat în industria optică, tinzând
să ofere o valoare mai mare decât Ra. Pentru calculul statistic, valorile
parametrului Rq sunt mai semnificative decât cele ale Ra;
 Rt este înălţimea maximă dintre punctul maxim şi cel minim al
profilului în cadrul lungimii de evaluare. Acest parametru este utilizat în
cazul în care componentele sunt supuse la eforturi mari, făcând ca orice
diferenţă considerabilă între punctele de maxim, repectiv minim, să fie
susceptibilă de a genera propagarea fisurilor;
 Rp este înălţimea maximă a profilului peste linia medie în cadrul unei
lungimi eşantionate. Punctele de maxim sunt importante atunci când se
iau în considerare elementele de frecare şi uzură, deoarece interacţiunea
dintre suprafeţe se accentuează în prezenţa lor;
 Rv este adâncimea maximă a profilului de sub linia medie în cadrul
unei lungimi eşantionate, împărţită, la rândul ei, la n lungimi intermediare;
 Rz reprezintă media tuturor valorilor Rt ce reies din fiecare eşantion.
Acest parametru are utilizări similare cu Rt, dar nu este supus variaţiilor
mari cauzate de caracteristici false precum praful, bavurile sau
zgârieturile.

5. Reprezentare pe desene tehnice:

Conform SR ISO 1302: 1996 pentru înscrierea stării suprafețelor în desenele
tehnice se folosesc 4 simboluri:
Un simbol de bază:

Trei simboluri derivate:

- suprafețe la care se cere o îndepărtare de material prin prelucrare:

- suprafețe la care este strict interzisă îndepărtarea de material prin prelucrare:

- toate piesele au aceeași stare a suprafeței:

Pe desenele tehnice se trece rugozitatea

folosind un semn specific în formă de V împreună
cu informațiile dorite (standardul ISO 1302: 1996):
parametrul de profil, valoarea numerică a
rugozității.
a reprezintă valoarea maximă a rugozității Ra sau
Rz. Toți parametrii numerici sunt în microni.
b reprezintă valoarea numerică a adaosului de prelucrare, în milimetri
c - simbolul orientării neregularităților (vezi figura de mai jos și explicațiile
aferente) (Exemplu: =)
d - procedura de prelucrare sau alte condiții legate de fabricație (cum ar
fi rectificarea)
e - simbolul parametrului ondulației și valoarea acestuia sau lungimea de bază (în
milimetri) pentru unul dintre parametrii prescriși Ra sau Rz
f - valoarea altor parametri de rugozitate, cum ar fi Rz
Semnul pentru rugozitate este plasat în colțul din dreapta jos al desenului tehnic și
se aplică tuturor elementelor de suprafață. Dacă există suprafețe cu rugozități
(dorite) diferite se notează separat pe fiecare suprafață cu vârful simbolului
orientat spre suprafața respectivă. Indicațiile din interiorul simbol trebuie să poată
fi citite din dreapta sau de jos.