DESEN TEHNIC ŞI INFOGRAFICĂ (I) 1

CURSUL NR. 9 (anul I , sem. 1, 2005-2006)

NOTAREA STĂRII SUPRAFEŢELOR

1. Generalităţi

Pentru ca reperele reprezezentate să poată fi executate, pe desenele de execuţie ale acesto-

ra sunt înscrise şi informaţii referitoare la calitatea şi aspectul suprefeţelor lor.
Starea unei suprafeţe se prescrie în mod explicit doar dacă precizarea şi respectarea ei sunt
importante din punct de vedere al funcţionalităţii şi aspectului acesteia, precum şi al tehnologiei de
execuţie. Deasemenea impunerea rugozităţii suprafeţelor are efect asupra costurilor de fabricaţie,
acestea sporind considerabil dacă sunt prescrise, nejustificat, valori mici ale parametrului de rugozita-
te. Starea suprafeţei indicată pe desen fără alte precizări se consideră a fi cea corespunzătoarea pie-
sei finite (inclusiv tratamente termice, termochimice şi acoperiri electrochimice) dar înainte de acoperiri
decorative - vopsire, lăcuire, cromare etc.
Pe desenele de execuţie ale pieselor starea suprafeţelor se indică folosind simboluri grafice şi
valori ale parametrilor de rugozitate.

2. Parametri de rugozitate
Următoarele noţiuni sunt fundamentale pentru definirea corectă a stării suprafeţelor pieselor.

Rugozitatea Ansamblul microneregularităţilor suprafeţei al căror pas este relativ mic şi sunt deter-
suprafeţei minate de procesul de fabricaţie utilizat sau alţi factori (de exemplu coroziunea).

Suprafaţa reală Suprafaţa care limitează un corp şi îl separă de mediul înconjurător (fig. 1b).

Suprafaţa
Suprafaţa ideală, a cărei formă este definită în documentaţia de execuţie (fig. 1a).
geometrică
Diferenţele dintre suprafaţa reală şi cea geometrică sunt reprezentate de: i) macroneregularităţi –
numite abateri geometrice şi ii) microneregularităţi.

Fig. 1a Fig. 1b Fig. 1c Fig.1d

Suprafaţă de referinţă Suprafaţa în raport cu care se estimează parametrii de rugozitate.

Curba rezultată din intersecţia suprafeţei reale cu un plan, normal la suprafaţa nominală
Profil real
(geometrică) (fig. 1.d)

Linia de referinţă Linia aleasă convenţional, faţă de care se determină parametrii de profil.

y - abaterea profilului Distanţa dintre un punct al profilului real şi linia de referinţă, măsurată în μm.
Se pot utiliza următorii parametri de rugozitate:
R a – abaterea medie aritmetică a profilului (fig. 2a);
R z – înălţimea neregularităţilor profilului în 10 puncte, (fig. 2b);
R y – înălţimea maximă a profilului,
S m – pasul mediu al neregularităţilor profilului,
S – pasul mediu al proeminenţelor locale ale profilului.
Dintre aceştia cel mai des utilizaţi sunt:R a şi R z.
Ra - abaterea me- Media aritmetică a valorilor absolute ale abaterilor profilului în limita lungimii de
die aritmetică a pro-
2 DESEN TEHNIC ŞI INFOGRAFICĂ (I)
CURSUL NR. 9 (anul I , sem. 1, 2005-2006)

filului bază (fig. 2a). Expresia de calcul este: [μm]

Media valorilor absolute ale primelor cinci înălţimi ale celor mai proeminente
Rz - înălţimea nere- vârfuri şi ale primelor cinci adâncimi ale celor mai adânci goluri (fig. 2b).
gularităţilor profilului
în 10 puncte Expresia de calcul este: [μm]

Fig. 2a Fig. 2b

Valorile standardizate ale parametrilor de rugozitate (SR ISO 4287-1: 1995) sunt:

- pentru Ra [μm] :
- tehnologii pentru mecanică fină 0,012 0,025 0,050 0,100 0,200
- tehnologii uzuale pentru
0,400 0,800 1,600 3,200 6,300 12,500 25 50
construcţii de maşini
- tehnologii pentru producerea
100 200 400
semifabricatelor
- pentru Rz [μm] :
- tehnologii pentru mecanică fină 0,025 0,050 0,100 0,200
- tehnologii uzuale pentru
0,400 0,800 1,600 3,200 6,300 12,500 25 50
construcţii de maşini
- tehnologii pentru producerea
100 200 400 800 1600
semifabricatelor

O modalitate alternativă de a indica valoarea parametrului de rugozitate este aceea de a folosi

clasele de rugozitate. Notaţia unei clase de rugozitate cuprinde majuscula N şi un indice - numărul de
ordine al clasei (de la 1 la 12). Tabelul de corespondenţă între valorile parametrului R a şi clasele de
rugozitate este cel de mai jos.
Tabelul nr. 1
Ra
0,025 0,050 0,1 0,2 0,4 0,8 1,6 3,2 6,3 12,5 25 50
[μm]
Clasa N1 N2 N3 N4 N5 N6 N7 N8 N9 N 10 N 11 N12

În tabelul de mai jos sunt extrase recomandări pentru alegerea valorii parametrului de rugozitate în
funcţie de rolul funcţional al suprafeţei [3, pag. 290].
Tabelul nr. 2
Ra [μ m] Indicaţii Exemple
Etanşări fixe (flanşe) fără garnituri.
Suprafeţe de etanşare pentru garnituri din pâslă.
Uzură redusă la viteze şi Suprafeţe de alunecarela pene paralele.
tensiuni de contact reduse. Suprafeţe de centrare la butuci canelaţi.
Suprafeţe de centrare Flancurile danturilor roţilor dinţate din bronz.
0,8
Suprafeţe nefuncţionale care Lagărele arborilor de transmisie.
urmează a fi cromate sau Cuzineţi din bronz.
nichelate Axe excentrice
Organe de comandă sau reazeme pentru mâna
operatorului
1,6 Suprafeţe de ghidare şi Alezajele lagărelor cu alunecare.
 DESEN TEHNIC ŞI INFOGRAFICĂ (I) 3
CURSUL NR. 9 (anul I , sem. 1, 2005-2006)

Ajustaje fixe obişnuite.

centrare (mişcări perioadice)
Suprafeţe de contact puţin
solicitate
3,2
Suprafeţe fără mişcare
Transmisii cu uzură redusă
Condiţii de aspect
Suprafeţe de contact,
nesolicitate, fără mişcare
6,3
Suprafeţe exterioare, vizibile
ale organelor de maşini
Suprafeţe de contact,
grosolane, fără mişcare.
12,5 - 25 Suprafeţe libere.
Suprafeţe nefuncţionale ale
orificiilor.
Suprafeţe grosolane.
50 - 100 Suprafeţe neprelucrate,
curăţate
Arbori şi alezaje la reductoare.
Suprafaţa activă a roţilor de curea.
Ghidaja în coadă de rândunică.
Etanşări cu garnituri metalice.
Fusuri şi lagăre pentru transmisii normale.
Cuzineţi, lagăre, pahare.
Ajustaje fixe demontabile.
Flanşele cuplajelor.
Flancurile danturilor frezate.
Ghidaje în coadă de rândunică.
Găuri de centrare.
Filete (metric, trapezoidal, rotund, pătrat, pentru ţevi).
Suprafeţe laterale ale organelor de maşini.
Etanşări cu garnituri nemetalice.
Suprafeţe de aşezare ale pieselor cu dimensiuni şi mase
mijlocii.
Suprafeţe cu condiţii de aspect.
Suprafeţe frontale şi laterale la şuruburi şi piuliţe precise.
Filetul la organele de asamblare uzuale şi semiprecise.
Suprafeţe de aşezare la piese mari şi grele.
Suprafeţe cu condiţii deaspect mediocru.
Suprafeţe frontale ale organelor de maşini uzuale (arbori,
bucşe, cuplaje).
Piese turnate în cochilă.
Piese turnate în amestec de formare.
Piese şi rosturile lor prelucrate în vederea sudării.
Suprafeţe laminate, tăiate, forjate, matriţate, ambutisate.

3. Simboluri pentru notarea stării suprafeţelor

Pentru notarea stării suprafeţelor se foloseşte un simbol de bază (fig.3a) sau simboluri deri-
vate (fig. 3 c, d). Simbolul de bază nu are nici o semnificaţie în timp ce simbolurile derivate au sem-
nificaţii precise:
- fig. 3c – valoarea parametrului de rugozitate se va realiza prin îndepărtare obligatorie de material;
- fig. 3d – valoarea parametrului de rugozitate se va realiza fără îndepărtare de material sau se va
păstra starea realizată în fazele anterioare ale procesului tehnologic.
Tuturor simbolurilor li se poate adăuga un braţ dacă este necesar să se indice informaţii supli-
mentare dispuse în raport cu simbolul de bază aşa cum se arată în fig. 3b . Categoriile de informaţii
suplimentare sunt:
b – procedeul tehnologic de prelucrare,
c – valoarea numerică a lungimii de bază [mm],
d – simbolul grafic al orientării neregularităţilor,
e – valoarea numerică a adaosului de prelucrare [mm],
f – valoarea numerică a altor parametri de profil.

Fig. 3a Fig. 3b Fig. 3c Fig. 3d

Simbolurilor grafice li se asociază în mod obligatoriu valoarea parametrului / clasei de rugozi-
tate (notată prin a în figurile 3 a – d) astfel:
- valoarea R a sau valorile maximă şi minimă admisibile;
- clasa de rugozitate sau clasele limită;
- valoarea parametrului de rugozitate (altul decât R a) precedată de
simbolul respectiv;
- valorile limită ale parametrului de rugozitate precedate de simbolul
respectiv. Fig. 4
Atunci când se indică valori limită admisibile se va plasa valoarea maximă deasupra valorii minime.
Pentru execuţia grafică a simbolurilor se vor respecta următoarele reguli.
4 DESEN TEHNIC ŞI INFOGRAFICĂ (I)
CURSUL NR. 9 (anul I , sem. 1, 2005-2006)

1. Simbolurile se trasează cu linie continuă având grosimea egală cu 1/ 10 din înălţimea nominală de
scriere folosită pentru cotare pe desenul respectiv.
2. Pentru execuţia caracterelor – cifre, litere, simboluri se foloseşte aceeaşi scriere ca şi cea pentru
cotare.
3. Forma simbolului de bază este cea din fig.4 iar dimensiunile sunt cele din tabelul nr. 3.
Tabelul nr. 3
Dimensiunea nominală de scriere 3,5 5 7 10 14 20
Grosimea liniei pentru simboluri 0,35 0,5 0,7 1,0 1,4 2,0
Grosimea liniei de scriere (numai pentru scrierea obişnuită) 0,35 0,5 0,7 1,0 1,4 2,0
Înălţimea H 1 5 7 10 14 20 28
Înălţimea H 2 10 14 20 28 40 56

4. Reguli pentru indicarea stării suprafeţelor pe desenele de execuţie

1.1 Simbolurile necesare indicării stării suprafeţelor se dispun pe desen astfel încât să nu fie
întrerupte sau intersectate de linii de indicaţie, ajutătoare sau de cotă iar textul asociat lor să poată fi
citit în mod obişnuit – de la stânga la dreapta şi de jos în sus (fig. 5).
1.2 Simbolurile pentru notarea rugozităţii se dispun, după caz: i) pe linii de contur ale proiec-
ţiilor suprafeţelor, ii) pe linii ajutătoare trasate în prelungirea acestora, iii) pe linii de indicaţie care se
termină cu o săgeată dispusă pe linii de contur ale proiecţiilor suprafeţelor. Vârful simbolului sau
săgeata liniei de indicaţie trebuie să fie orientate către suprafaţa respectivă, cu aceeaşi direcţie ca şi
scula care o prelucrează.
Nu se admite ca simbolurile să fie amplasate pe linii de contur acoperite.

Fig. 5 Fig. 6a Fig.6b Fig. 6c

În fig. 6a este notată corect rugozitatea suprafeţelor unei tije. În fig. 6b erorile sunt:i) simbolul
rugozităţii suprafeţei laterale orientat greşit (dinspre interiorul suprafeţei către exterior) şi ii) simbolul de
pe suprafaţa frontală inferioară construit greşit. În fig. 6c erorile constau în: i) simbolul rugozităţii
suprafeţei laterale este intersectat de linia de cotă şi ii) nu este notată rugozitatea suprafeţei frontale
inferioare.
1.3 Se admite ca atunci când nu există suficient spaţiu, simbolul de rugozitate să fie plasat pe
linia de cotă care defineşte suprafaţa respectivă (diametrul găurilor, o teşitură, o racordare).

Fig. 7a Fig. 7b
În fig. 7 sunt exemplificate două variante pentru reprezentarea unei piese. În fig. 7b notarea
rugozităţii suprafeţei interioare a găurii Φ6 pe linia d cotă permite renunţarea la proiecţia pe planul
vertical.
 DESEN TEHNIC ŞI INFOGRAFICĂ (I) 5
CURSUL NR. 9 (anul I , sem. 1, 2005-2006)

1.4 Starea unei suprafeţe se indică numai o dată, de preferinţă pe acea proiecţie pe care este
cotată suprafaţa.
1.5 Deoarece simetria pieselor sau a unor elemente geometrice nu presupune şi aceeaşi ru-
gozitate, este necesar ca aceasta să fie notată pentru toate suprafeţele.
1.6 Notarea stării suprafeţelor formelor geometrice care se repetă se face o singură dată, de
preferinţă acolo unde este cotată forma geometrică sau cât mai aproape de cotă.
1.7 Starea unei suprafeţe de rotaţie se indică plasând simbolul şi parametrii respectivi o
singură dată, pe o generatoare a acesteia.
1.8 Starea suprafeţelor de racordare şi a teşiturilor pot să nu se noteze dacă se aplică urmă-
toarele reguli:
a) dacă suprafeţele adiacente racordării sau teşiturii au aceeaşi stare, atunci suprafaţa de racordare
sau teşitura vor avea aceleaşi caracteristici;
b) dacă suprafeţele adiacente racordării sau teşiturii au rugozităţi diferite, atunci suprafaţa de racor-
dare sau teşitura vor avea caracteristicile celei mai netede suprafeţe.

Fig. 8a Fig. 8b
Cu ajutorul figurilor 8a şi b este dovedită simplificarea reprezentării atunci când se elimină
notarea rugozităţii pentru racordări şi teşituri folosind regula 1.8 precum şi evitarea cotării racordărilor
şi teşiturilor.
1.9 Rugozitatea unui filet defineşte starea suprafeţei spirei sale şi se notează plasând simbolul
şi valorile parametrilor fie pe proiecţia suprafeţei de vârf a filetului (fig. 9, 10a), fie pe cota diametrului
său (fig. 10b), fie pe flancul profilului - dacă acesta este reprezentat.

Fig. 9 Fig. 10a Fig. 10b

1.10 Dacă părţi ale aceleiaşi suprafeţe au stări diferite atunci ele se delimitează (în vedere) cu
linie continuă subţire şi se cotează, indicând în fiecare porţiune simbolul şi valorile specifice.

Fig. 11

1.11 Dacă toate suprafeţele unei piese au aceeaşi stare, notarea acesteia se va face în cadrul
condiţiilor tehnice sau în câmpul g al indicatorului.
6 DESEN TEHNIC ŞI INFOGRAFICĂ (I)
CURSUL NR. 9 (anul I , sem. 1, 2005-2006)

Fig. 12
În fig. 12 se arată cum se pot adăuga indicatorului câmpurile de informaţii g (pentru informaţii legate
de starea suprafeţelor piesei), câmpul h (informaţii referitoare la toleranţele geometrice), câmpul j
(informaţii referitoare la toleranţele dimensionale). Se reaminteşte faptul că înălţimea şi lungimea unui
câmp sunt cele alese de proiectant, după nevoie.
Dacă pentru piesa din fig. 13 câmpul g al indicatorului ar fi completat ca în fig. 12, se comite o
eroare deoarece nu toate suprafeţele piesei au aceeaşi calitate, realizată fără îndepărtare de material,
după forjare.
1.12 Dacă majoritatea suprafeţelor unei piese au aceeaşi stare, parametrii acesteia se indică
deasupra indicatorului, în unul din următoarele moduri.
a) Simbolul însoţit de valorile parametrilor de rugozitate urmat de un simbol general înscris între
paranteze, semnificaţia fiind următoarea:
toate suprafeţele pentru care pe desen nu este precizată rugozitatea au starea definită de
simbolul din faţa parentezelor.
b) Simbolul însoţit de valorile parametrilor de rugozitate urmat, între paranteze, de alte simboluri şi
valori ale parametrilor, semnificaţia fiind:
toate suprafeţele pentru care pe desen nu este precizată rugozitatea au starea definită de
simbolul din faţa parentezelor dar sunt şi alte suprafeţe care au starea notată, simbolurile şi
valorile fiind cele precizate între paranteze.
După aplicarea acestor reguli, pe desen se vor înscrie mult mai puţine simboluri de rugozitate.

Fig. 13a Fig. 13b

Pentru bolţul forjat reprezentat şi cotat în fig. 13a informaţiile referitoare la rugozitatea
suprafeţelor se pot înscrie în câmpul g al indicatorului în cele două variante din fig. 13b.

1.13 Se poate înscrie pe un desen de ansamblu starea suprafeţelor care formează ajustaje
atunci când valoarea parametrilor se realizează la montaj şi în procesul de rodare.

BIBLIOGRAFIE

1.SR ISO 4287 – 1: 1993 -

2. E. VASILESCU şi colectiv DESEN TEHNIC INDUSTRIAL Editura Tehnica Bucureşti 1994:
 Cap. 5 Notarea starii suprafetelor, pag.132; 134 - 136
3. Enache I, Ivanceanu T, Buzilă V. Geometrie descriptivă şi desen tehnic – Probleme şi aplicaţii,
EDP, Bucureşti, 1982 (pag. 290)
 DESEN TEHNIC ŞI INFOGRAFICĂ (I) 7
CURSUL NR. 9 (anul I , sem. 1, 2005-2006)

1. * * * STAS 5730 /1 – 85 Rugozitatea suprafeţei – Terminologie

2. * * * STAS 5730 /2 – 85 Prametri de rugozitate şi specificarea rugozităţii suprafeţei
3 * * * STAS

APLICAŢII REZOLVATE

1. Identificaţi erori, explicaţi în ce constau şi corectaţi-le.

2.