ANALIZA FUNCŢIONAL-CONSTRUCTIVĂ A REPERULUI

1.1 Codificarea suprafeţelor piesei

Pentru o identificare uşoară a suprafeţelor, este necesară codificarea acestora în funcţie de modul lor de
realizare. Pentru codificarea suprafeţelor se pleacă de la desenul de execuţie iniţial al piesei şi se realizează schiţe
ale acesteia, astfel încât să fie evidenţiate toate elementele geometrice ale acesteia (muchii, suprafeţe). Aceste
schiţe nu vor fi cotate, dar pe ele se vor marca şi numerota suprafeţele piesei cu Sk.
Suprafeţele unei piese pot fi:
- simple, constituite dintr-o singură suprafaţă: cilindrică, plană sau conică.
- complexe, formate din reuniuni (asocieri) de suprafeţe: canal de pană, canal circular, elicoidală, canelură,
dantură etc. Prin suprafeţe complexe înţelegem acele reuniuni de suprafeţe care sunt generate simultan în timpul
procesului de prelucrare.

1.2 Identificarea caracteristicilor geometrice constructive prescrise şi a rolului suprafeţelor piesei

Se analizează precizia dimensională, de formă şi de poziţie, precum şi rugozităţile suprafeţelor piesei.
Această analiză se prezintă sintetic, într-un tabel de forma celui de mai jos.

Tab. 1 Condiţii tehnice prescrise suprafeţelor piesei

Dimensiune Treapta
Forma Rugozitate Toleranţa de Poziţia Alte
Sk principală* / (clasa)
suprafeţei Ra [μm] formă [mm] reciprocă condiţii
abateri** [mm] ***
S1 Plan-frontală 102/ 60 6.3 IT13 - - -
…

* dimensiunea principală a unei suprafeţe se consideră acea dimensiune care se reglează pe sistemul tehnologic la
generarea suprafeţei respective:
- pentru suprafeţe cilindrice: diametrul,
- pentru suprafeţe plane frontale: o cotă liniară, diametrele minime şi maxime;
- pentru suprafeţele conice şi cele complexe sunt mai multe dimensiuni principale ale suprafeţei respective :
- un diametru şi unghi (înclinare), în cazul unei suprafeţe conice,
- diametrul exterior şi pasul, în cazul unui filet,
- diametrul interior, lăţimea şi o cotă liniară, în cazul unui canal circular etc.
** abaterile dimensiunilor principale se determină astfel :
- de pe desenul de execuţie, atunci când acestea sunt marcate explicit;
- din STAS SREN – 20286, atunci când este dată poziţia câmpului de toleranţă şi treapta de precizie a suprafeţei ;
- din STAS SREN – 22768, pentru dimensiunile libere, conform clasei indicate pe desenul de execuţie a piesei.
*** treapta de precizie se stabileşte astfel :
- pentru suprafeţele simple, în funcţie de dimensiunea principală şi toleranţa acesteia, din STAS 8101- 68.
- pentru suprafeţele complexe (filete, danturi), în funcţie de complexul de indici de precizie (care formează o clasă de
precizie), specifici tipului de suprafaţă. Aceşti indici trebuie să se regăsească pe desenul de execuţie a piesei.

Pentru utilizarea uşoară a datelor din tabel, se recomandă ca suprafeţele să fie ordonate în tabel după forma
acestora. De exemplu: suprafeţele cilindrice (exterioare / interioare), suprafeţele plane frontale ext./int., suprafeţe
plane, găuri simple/filetate/complexe, canale circulare ext./int., canale de pană/caneluri, filete ext./int., danturi şi
conice.
Se prezintă rolul funcţional al piesei în cadrul subansamblului (sistemului) din care face parte. Se încadrează
suprafeţele piesei în una din următoarele trei categorii, cu menţionarea rolului suprafeţelor principale şi
tehnologice:
- principale (funcţionale): suprafeţele care determină parametrii de funcţionare ai piesei (au rol în
funcţionarea / exploatarea piesei),
- tehnologice: suprafeţele cu rol în procesul de fabricare (pentru orientare, evacuare aşchii etc.),
- libere (suprafeţe de trecere / legătură): celelalte suprafeţe.
Această analiză se va prezenta într-un tabel de forma celui următor:
Tab. 2 Clasificarea suprafeţelor piesei
Categoria de
Codul suprafeţei Rolul suprafeţei
suprafaţă
…
Principală
S18 De fixare
(funcţională)
…
…
Tehnologică S15 Pentru ieşirea sculei din prelucrare
…
1. 3 Identificarea caracteristicilor materialului piesei
Se identifică materialul din care este executată piesa şi, din STAS – ul prescris, se extrag următoarele
caracteristici, care se prezintă tabelar:
- compoziţia chimică şi structura materialului ;
- proprietăţile fizico-mecanice ;
- tratamentele termice (preliminare şi finale) care pot fi prescrise.

1.3 Analiza tehnologicităţii piesei

Analiza tehnologicităţii piesei urmăreşte verificarea respectării condiţiilor de tehnologicitate impuse de rolul
funcţional al acesteia şi de procedeele de fabricare aplicabile în execuţia sa. Cele mai importante condiţii de
tehnologicitate care trebuie analizate sunt următoarele:
- condiţii de tehnologicitate impuse de materialul piesei (prelucrabilitatea acestuia) şi de masa piesei;
- condiţii de tehnologicitate impuse de unificarea constructivă a elementelor geometrice ale piesei (calculul
gradului de unificare a elementelor constructive);
- condiţii de tehnologicitate impuse de procedeele de fabricare, aplicabile pentru execuţia piesei.
De asemenea, se verifică dacă desenul de execuţie al piesei este corect şi complet cotat.
La analiza condiţiilor de tehnologicitate impuse de procedeele de fabricare se recomandă realizarea unui
tabel de forma celui de mai jos:

Tab. 3 Procedee de prelucrare aplicabile suprafeţelor piesei

Cod Procedee de prelucrare Observaţii privind respectarea
Tip suprafaţă
suprafaţă aplicabile tipului de suprafaţă condiţiilor de tehnologicitate*
Cilindrică
S1, S2, ... Strunjire, rectificare
exterioară
Cilindrică
S3, S4, .... Strunjire, broşare, rectificare
interioară
…

* Se indică fie „posibil de realizat”, fie „ce trebuie făcut (măsuri, propuneri de modificare a formei constructive)”.

După realizarea analizei, se sintetizează toate observaţiile rezultate şi, dacă au rezultat modificări care se
impun desenului de execuţie a piesei, se transmit şi se discută cu proiectantul piesei. După soluţionarea tuturor
modificărilor propuse, se realizează desenul de execuţie definitiv al piesei, cel care va fi considerat ca atare în
elaborarea tehnologiei de prelucrare a piesei.
 EXEMPLU
Să se realizeze analiza funcţional-constructivă a piesei CAPAC al cărui desen de execuţie este prezentat în
fig. 1, având următoarele date iniţiale :
- tipul producţiei: serie mică  mijlocie;
- resurse de producţie: nelimitate (cele dorite de proiectant);
- termene de realizare: libere (neimpuse).

"C-C"

35
20
M14x1.5 12±0.10
8
C
O11
3.2

0.015 R

16

1.6
23

1.6
18 4
O1 5x45° 1.6
A

D
B B O8

O40 +0.039

O38 +0.025
36

O40 +0.039

O65-0.030
-0.060
O30.5
O60

O40
112 4
3.2 R
0.8

25
3.2

1x45°
56

O4
7.5 R5 C 3

15

C 0.01 R
"C" 80
102
Ra 6,3
Abaterile cotelor netolerate sunt în clasa de execu?ie mijlocie,
2

"B-B" "A" "D" SR EN 22768 - 1997

2

O18
R0
3.2 .2 PROIECTAT
DESENAT C 45
12

5°
0.2
VERIFICAT
CONTR.STAS
3° 3.2 R APROBAT MASA Inlocuieste desen nr.
6 gauri O11
1.6

echidistante 1:1
1.6

6 CAPAC
DATA

Fig. 1

1.1 Codificarea suprafeţelor piesei

Pentru a pune în evidenţă toate suprafeţele piese este necesară realizarea unei vederi frontale, a unei secţiune
axiale şi a unei secţiuni parţiale. Schiţele piesei cu numerotarea suprafeţelor acesteia sunt prezentate în fig. 2.

S27
S6 S7
C S8
S5
S3 S21
S2 S10
S11
S1 S4
S12
S13
B B S9
S26 S14
S15
S25 S16

S24 S17
S23

S22 S18
S28
C S19
S20

Fig. 2
1.2 Identificarea caracteristicilor geometrice constructive prescrise şi a rolului suprafeţelor piesei
Pe baza desenului de execuţie a piesei şi a codificării suprafeţelor, se analizează precizia dimensională, de
formă şi de poziţie, precum şi rugozităţile suprafeţelor piesei. Datele rezultate sunt cele din tabelul 4.

Tabelul 4
Forma Dimensiuni Rugozitatea Treapta Toleranţa de Poziţia Alte
Sk
suprafeţei principale [mm] Ra [μm] (clasa) formă [mm] reciprocă condiţii
S1 Plan-frontală 102( 60/40) 6.3 IT13 - - -
S5 Plan-frontală 35( 118/60) 6.3 IT14 - -
12±0.1
S8 Plan-frontală 1.6 IT11 - -
( 118/65)
102/
S13 Plan-frontală 1.6 IT9 - -
(65/40)
S27, Plană
112 3.2 IT13 - - -
S28 exterioară
Cilindrică
S3 60 6.3 IT13 - - -
exterioară
Cilindrică
S6 118 3.2 IT11 - -
exterioară
Cilindrică 0.030
S11 65  0.060 1.6 IT7 - -
exterioară
Cilindrică Bază de
S15 38+0.025 0.8 IT7 - -
interioară referinţă R
Cilindrică
S16 40+0.039 3.2 IT8 - -
interioară
S21 Complexă 18 / 12 6.3 IT14 - - -
Cilindrică
S24 30.5 3.2 IT13 - - -
interioară
Cilindrică
S26 400.039 3.2 IT9 - - -
interioară
Conică
S2 5x45 6.3 IT13 - - -
(teşitură)
S14, Conică
1x45 6.3 IT13 - - -
S18 (teşitură)
Conică
S17 4x30 6.3 IT13 - - -
(teşitură)
S12 Canal exterior 65/3.2/3 3.2 IT11 - - -
S10 Canal exterior 42.2/2/2 6.3 IT13 - - -
S23 Canal interior 40/4/80 6.3 IT14 - - -
S25 Canal interior 35.50.025/6/15 3.2 IT7 - - -
S4,
Gaură netedă 8 6.3 IT11 - - -
S22
S19 Gaură netedă 4 6.3 IT12 - - -
S9 Gaură netedă 11 6.3 IT13 - - -
S7,
Gaură filetată M14 6.3 Cl 6 - - -
S20

Piesa “CAPAC” este o carcasă dintr-o bucată care face legătura între elementele aflate în mişcare, montate în
interiorul carcasei şi corpul produsului (cilindru pneumatic / hidraulic), pe care este fixată piesa. Analiza rolului
suprafeţelor piesei este prezentată în tabelul 5.

Tabelul 5
Categoria de Codul
Rolul suprafeţei
suprafaţă suprafeţei
Bază de referinţă a piesei, asigură ghidarea unei piese de tip
S15
arbore (tija pistonului)
S11, S8 Asigură centrarea şi rezemarea piesei în corpul ansamblului
S9, S21 Asigură fixarea piesei prin şuruburi
Asigură poziţionarea unghiulară corespunzătoare a piesei
Principală S27, S28
faţă de corpul produsului
(funcţională)
S7, S4,
S22, S20, Asigură circulaţia fluidului în compartimentele produsului
S19
S16, S26 Suprafeţe pe care se vor monta lagăre
S12, S25 Asigură montarea unor inele de etanşare, în vederea
 asigurării etanşeităţii compartimentelor
S27, S28 Asigură prelucrarea uşoară a găurilor (S22)
S10, S23 Permit evacuarea aşchiilor la rectificarea suprafeţelor vecine
Tehnologică
S2, S14,
Asigură montarea uşoară a piesei în ansamblu
S17, S18

Celelalte suprafeţe ale piesei (cele necuprinse în tabelul 4.5) sunt suprafeţe libere (de trecere).

1. 3 Identificarea caracteristicilor materialului piesei

Materialul din care se execută piesa este C 45 (OLC 45 STAS 880-86). Acest oţel este un oţel carbon de
calitate nealiat, obţinut printr-o elaborare îngrijită şi cu un grad de purificare chimică ridicat. La aceste oţeluri se
garantează atât compoziţia chimică, cât şi caracteristicile mecanice.
Oţelul C 45 poate fi tratat termic, prin îmbunătăţire, în cazul pieselor din sistemele mecanice supuse la
solicitări mari. În general, aceste oţeluri se folosesc pentru roţi dinţate, piese cu suprafeţe de alunecare, bolţuri etc.
Principalele caracteristici ale materialului, menţionate în STAS 880 – 86 sunt: compoziţia chimică, tab. 6.a,
caracteristicile mecanice, tab. 6.b, tratamentele termice aplicabile, tab. 6.c.

Tabelul 6.a
Elementul de aliere C Mn Si Cr Ni
% 0,42…0,50 0,50…0,80 0,17…0,30 max. 0,03 max. 0,03
Tabelul 6.b
Limita de Rezistenţa la Alungirea la Rezilienţa Rezilienţa
curgere, Rp0,2 rupere, Rm rupere, A KCU 300/5 KCU 300/2
[N/mm2] [N/mm2] [%] [Jcm2] [Jcm2]
min. 370 620…760 min. 17 min. 39 min. 59
Caracteristicile anterioare sunt după călire şi revenire înaltă
Duritatea în stare recoaptă : max. 207 HB

Tabelul 6.c
recoacere de normalizare, recoacere de
Tratamente termice primare
omogenizare, recoacere de înmuiere
Tratamente termice secundare călire, revenire

1.4 Analiza tehnologicităţii piesei

Pentru aprecierea tehnologicităţii construcţiei piesei se utilizează anumiţi indici tehnico-economici absoluţi
sau relativi, ca masa piesei şi gradul de unificare a elementelor constructive. Totodată, se analizează concordanţa
dintre caracteristicile materialului şi forma constructivă a acesteia şi posibilităţile de fabricare a piesei.
Masa piesei
O modalitate de calcul a masei piesei este estimarea acesteia prin calculul volumului piesei şi înmulţirea
acestuia cu densitatea materialului. Pentru calculul volumului piesei, se descompune piesa în corpuri cu forme
geometrice simple, iar volumele acestora se adună sau se scad, după caz.
Pentru piesa dată se obţine un volum de 419,23 [cm3], iar prin considerarea unei densităţi de 7,8 [g/cm3],
obţinem o masă a piesei de 3,27 kg.
O altă cale de determinare a masei piesei este desenarea acesteia cu ajutorul unui soft CAE (desenare 3D şi
bază de date cu densităţi ale materialelor) şi calculul automat la masei piesei, pe baza unor setări corespunzătoare.
Gradul de unificare a elementelor constructive
Tipurile de elemente constructive din cadrul piesei (conform datelor din tab. 1.4), sunt:
- suprafeţe cilindrice interioare, notate ci;
- suprafeţe cilindrice exterioare, notate ce;
- găuri netede, notate gn;
- găuri filetate, notate gf;
- canale exterioare, notate cce;
- canale interioare, notate cce;
- suprafeţe plane exterioare, notate pe.
Pentru fiecare tip de elemenet geometric, se inventariază numărul elementelor cu dimensiuni diferite - ed şi
numărul total al elementelor - et, apoi se calculează gradul de unificare constructivă, e. Rezultatele obţinute sunt
prezentate în tab. 7.
 Tabelul 7
Codul suprafeţelor cu Nr. total al Gradul de unificare
Tipul elementului
dimensiuni diferite / nr. suprafeţelor constructivă :
constructiv
supraf. cu dim. diferite, ed de acelaşi tip, et e = ed / et
Suprafeţe cilindrice
16=26, 15, 24 / 3 15, 16, 24, 26 / 4 0,75
interioare
Suprafeţe cilindrice
3, 6, 11 / 3 3, 6, 11 / 3 1
exterioare
Găuri netede 4=22, 9, 19 / 3 4, 9, 19, 22 / 4 0,75
Găuri filetate 7= 20 / 0 7, 20 / 2 0
Canale exterioare 10, 12 / 2 10, 12 / 2 1
Canale interioare 23, 25 / 2 23, 25 / 2 1
Plană exterioară 27, 28 / 0 27, 28 / 2 0

Se constată că tipodimensiunile piesei sunt limitate (dacă e = 0  dimensiunile elementelor constructive

din tipul respectiv sunt aceleaşi) pentru: găurile filetate şi suprafeţele plane exterioare. Acest lucru constituie un
indicator al bunei tehnologicităţii constructive a piesei.
În schimb, tipodimensiunile suprafeţelor cilindrice exterioare şi al canalelor (exterioare şi interioare) sunt
foarte diversificate (dacă e = 1  toate dimensiunile suprafeţelor cilindrice sunt diferite între ele). Acest lucru
arată o tehnologicitate constructivă minimă a piesei.
Îmbunătăţirea acestui indicator (diminuarea valorii sale) ar putea fi făcută doar prin unificarea dimensiunilor
suprafeţelor 4 şi 19, alte unificări dimensionale nefiind posibil a se realiza datorită cerinţelor funcţionale ale piesei.
Pe ansamblul piesei, pentru cele 7 tipuri de elemente constructive identificate, rezultă următorul grad de
unificare constructivă:
e = (0,75 + 1 + 0,75 + 1 + 1) / 7 = 0,64

Semifabricatul din care se poate obţine piesa

Piesa este executată din C 45, iar tipul producţiei este de serie mijlocie. În legătură cu semifabricatul din
care se poate obţine piesa se pot preciza următoarele:
- acesta poate fi obţinut prin matriţare pe prese (cu formă apropiată de piesa de realizat) sau prin laminare
la cald (sub formă de bară). Alegerea modului de obţinere a semifabricatului depinde de condiţiile
concrete existente în întreprinderea care execută piesa (şi, eventual, de posibilii furnizori de
semifabricate).
- datorită diametrului suficient de mare al alezajului central (30,5) şi al diametrului exterior maxim
relativ mare (118), se justifică economic utilizarea unui semifabricatul matriţat cu alezaj.
- pentru realizarea semifabricatului matriţat cu alezaj, piesa respectă condiţiile de tehnologicitate impuse de
procedeele de forjare în matriţă.
Prelucrarea semifabricatului
Rugozitatea generală prescrisă piesei este Ra = 6,3 m, ceea ce impune prelucrarea prin aşchiere a tuturor
suprafeţelor semifabricatului. De aceea, se vor avea în vedere condiţiile de tehnologicitate impuse de procedeele de
prelucrare prin aşchiere.
Prelucrabilitatea prin aşchiere a materialului C 45 este corespunzătoare (oţelul C 45 fiind considerat material
de referinţă, în legătură cu prelucrabilitatea prin aşchiere). Totuşi, pentru obţinerea unei granulaţii fine şi uniforme,
care favorizează prelucrările prin aşchiere, este recomandată realizarea unui tratament termic primar de normalizare
sau înmuiere, indiferent de modul de obţinere al semifabricatului.
În legătură cu caracteristicile constructive prescrise suprafeţelor, se constată că acestea necesită prelucrări
prin:
- strunjire : suprafeţele 1 – 3, 5, 6, 8, 10 – 18, 23 - 26;
- frezare : suprafeţele 27 şi 28 ;
- găurire : suprafeţele 4, 19, 22 ;
- adâncire cilindrică : suprafaţa 21;
- filetare cu tarod : suprafeţele 7 şi 20;
- rectificare exterioară : suprafeţele 8 şi 11;
- rectificare interioară : suprafeţa 16.
O grupare a suprafeţelor pe tipuri de suprafeţe şi procedeele aplicabile acestora este prezentă în tabelul 8.
 Tabelul 8
Nr. (cod) Procedee de prelucrare Observatii privind respectarea
Tip suprafaţă
suprafaţă aplicabile tipului de suprafaţă condiţiilor de tehnologicitate
Cilindrică
S3, S6, S11 Strunjire Posibil de realizat
exterioară
S 16, S24, S26 Strunjire
Posibil de realizat
Cilindrică S15 Strunjire, rectificare
interioară S4, S19, S22 Găurire Posibil de realizat
S7, S20 Filetare Posibil de realizat
Plană-frontală S1, S5, S13, S8 Strunjire Posibil de realizat
Conică S2, S14, S17,
Strunjire Posibil de realizat
(teşitură) S18
Canal circular
S10, S12 Strunjire Posibil de realizat
exterior
Canal circular
S23, S25 Strunjire Posibil de realizat
interior
Plană S27, S28 Frezare Posibil de realizat

Aplicarea procedeelor de prelucrare menţionate nu ridică nicio problemă deosebită, asigurându-se

perpendicularitatea axei burghiului pe suprafeţele de prelucrat (cu condiţia executării în prealabil a suprafeţelor S27
şi S28), precum şi existenţa unor canale pentru evacuarea aşchiilor în cazul rectificărilor suprafeţelor cu colţ.
Concluzie: având în vedere elementele anterior analizate, putem spune că piesa prezintă o tehnologicitate
corespunzătoare, neridicând probleme deosebite la execuţie.