Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.1. Generalitati
În procesul de obtinere a suprafetelor unei piese, prin diferite procedee tehnologice (strunjire, frezare,
turnare, forjare, etc.), acestea(suprafetele) rezulta cu mici asperitati (microneregularitati), uneori
neobservabile cu ochiul liber.
Ansamblul microneregularitatilor unei suprafete rezultata în urma unui proces tehnologic se numeste
rugozitate .
Existenta acestor neregularitati prezinta unele dezavantaje: se reduce suprafata de contact, conditiile de
frecare se inrautatesc etc. În acelasi timp, absenta neregularitatilor determina greutati privind ungerea
suprafetelor de contact( mentinerea peliculei de ulei). În mod practic, suprafetele de contact trebuie sa aiba o
anumita rugozitate corespunzatoare conditiilor de functionare.
Elementele care caracterizeaza rugozitatea sunt definiti în standard SR ISO 4287: 2000. Într-o sectiune
perpendicular pe suprafata se obtine profilul microneregularitatilor (fig. 1.1).
Fig. 1.1
Deoarece aparatele de masura si control folosite la evaluarea rugoziatii nu permit reproducerea
profilului real al suparfetei decat cu un anumit grad de aproximatie, se face o distinctive intre profilul real si
profilul obtinut prin masurare(profilul efectiv). Ca atare, neregularitatile care constituie rugozitatea pot fi
masurate ca abateri ale profilului efectiv de la anumita linie de baza. Aceasta linie de baza este linia medie a
profilului sau o linie echidistanta cu aceasta.
Notatiile din figura 1.1. au urmatoarele semnificatii:
-yP max – înaltimea maxima a proeminentelor profilului; reprezinta distanta dintre punctul cel mai de
sus al profilului si linia medie;
-yV max – adâncimea maxima a golurilor profilului; reprezinta distanta dintre punctul cel mai de jos
al profilului si linia medie.
(1.2)
Fig. 1.2.
Ra - media aritmetica a valorilor absolute ale abaterilor profilului în limitele lungimii de baza
(fig.1.3.); se calculeazacu relatia:
(1.3)
Fig. 1.3.
Fig. 1.5.
În tabelul 1.1. sunt date valorile numerice preferentiale (în µm) ale parametrilor de rugozitate,
stabilite în SR ISO 4287:2000: Tabelul 1.1.
Determinarea rugozitatii se face cu aparate speciale în laborator sau prin comparare cu rugozitati cu
valori cunoscute numite mostre de rugozitate.
La prescrierea rugozitatii unei suprafete se are în vedere:
Fig. 1.6.
- simbolul din figura 1.6-c se foloseste atunci când se interzice îndepartarea de material. Acest simbol se
foloseste si pe desenele de operatii pentru a arata ca o suprafata trebuie sa ramâna în aceeasi faza ca la
operatia precedenta;
- daca trebuie sa fie indicate caracteristicile speciale ale suprafetei atunci la bratul cel mai lung al simbolului
de baza se completeaza cu o linie ca în fig. 1.6-d;
- daca pentru toate suprafetele piesei este ceruta aceeasi stare a suprafetei, atunci se foloseste simbolul din
fig. 1.6-e.
Forma si dimensiunile simbolului de rugozitate sunt date in figura 1.7.
Valoarea numerica înscrisa deasupra simbolului este maxima admisibila prescrisa pentru
acea suprafata. Fig. 1.7.
Indicatiile referitoare la starea suprafetei trebuie dispuse în raport cu simbolul grafic
ca în fig. 1.8, unde notatiile au semnificatiile:
a – valorile rugozitatii Ra în µm, precedate de simbolul parametrului Ra sau alte simboluri
urmate de valorile lor; Fig. 1.8.
b – procedeul de fabricatie, tratament, acoperire sau alte conditii referitoare la fabricatie;
c – înaltimea neregularitatilor, în µm, precedatade simbolul para metrului, sau lungimea de baza, în mm
(pentru Ra, Rz, Ry – aceasta valoare a lungimii de baza se omite când aceasta este cea
prevazutade standard);
d – forma neregularitatilor suprafetei;
e – adaosul de prelucrare;
f – valorile rugozitatii diferite de Ra, în µm, precedatade simbolul parametrului. Fig. 1.9.
Fig.1.10. Fig.1.11.
Simbolul grafic trebuie utilizat o singura data pe o suprafata si, de preferat, pe proiectia unde
figureaza cota care defineste suprafata sau pozitia acestei suprafete. Suprafetele cilindrice sau prismatice
definite printr-o axa de simetrie trebuie specificata doar o singura data(fig. 1.12).
Daca la o suprafata prismatica definita de axa de
simetrie, o fata are alta rugozitate decât a celorlalte fete,
atunci rugozitatile se vor prescrie separat pe fiecare
fata(fig.1.13).
Fig. 1. 14
Cand starea suprafetei de contact se indica pe desenul de ansamblu, aceasta se noteaza separat pentru
fiecare din suprafetele respective(fig. 1.15.)
Fig. 1.15.