Tolerante si Control dimensional Rodica ROHAN

Capitolul 1.

1. PRESCRIEREA PRECIZIEI DIMENSIUNILOR

1.1 Precizia caracteristicilor produselor

Precizia unei caracteristici este o mărime care arată gradul de concordanţă dintre caracteristica
aflată într-un anumit stadiu de realizare şi caracteristica nominală sau de referinţă a acesteia, grad
determinat, după caz, de toleranţa şi/sau de abaterile caracteristicii respective.

Aspectele preciziei caracteristicilor produselor

I. În funcţie de tipul de activitate căreia i se asociază o caracteristică dată, precizia
caracteristicilor poate fi:
1. Precizie de prelucrare sau, în general, de procesare;
2. Precizie de inspecţie sau de măsurare;
3. Precizie de asamblare şi montaj;
4. Precizie de manipulare etc.
II. Din punct de vedere al stadiului de realizare a caracteristicilor, respectiv a produselor, care
indică şi posibilitatea cunoaşterii acesteia, fiecare din cele trei aspecte ale preciziei, prezentate mai
sus, poate fi:
1. Precizie prescrisă;
2. Precizie reală;
3. Precizie efectivă.

Prescrierea preciziei caracteristicilor produselor impune:

I. Cunoaşterea mărimilor care determină precizia prescrisă a caracteristicilor produselor:
1. Dimensiunea;
2. Forma macrogeometrică;
3. Forma microgeometrică;
4. Poziţia relativă;
5. Precizia asamblărilor.
Cunoaşterea mărimilor care determină precizia prescrisă trebuie să aibă în vedere următoarele
aspecte:
• Definirea;
• Simbolizarea;
• Relaţiile de calcul;
• Reprezentarea grafică.
II. Stabilirea valorilor mărimilor care determină precizia prescrisă a caracteristicilor
produselor.
III. Înscrierea preciziei caracteristicilor produselor în desene.

1.2 Principalele mărimi care determină precizia prescrisă a dimensiunilor

(definirea, simbolizarea, relaţiile de definiţie şi reprezentarea grafică)

Dimensiune: Număr care exprimă, în unitatea de măsură aleasă, valoarea numerică a unei
caracteristici şi care înscrisă pe un desen poartă denumirea de cotă.

1
Tolerante si Control dimensional Rodica ROHAN

Conform standardului SR EN 20286-1, mărimile principale care determină precizia prescrisă a

unei dimensiuni sunt:
I. Dimensiunea nominală, notată de obicei cu N, este dimensiunea care se stabileşte la
proiectare, prin calcul sau constructiv, pe baza rolului funcţional al suprafeţelor cărora le sunt
asociate. Dimensiunile obţinute se rotunjesc la valori care se aleg din şirurile de dimensiuni liniare
normale prezentate în STAS 75-1990.
Dimensiunea nominală poate fi un număr întreg sau un număr zecimal (15; 42; 7,83; 0,55 etc).
Dimensiune efectivă (Ed, ED), este dimensiunea care se obţine în urma prelucrării sau
asamblării şi este cunoscută prin măsurare.
II. Dimensiunile limită - cele două dimensiuni extreme admisibile ale unui element geometric,
între care trebuie să se găsească dimensiunea efectivă, inclusiv dimensiunile limită:
1. Dimensiunea maximă;
2. Dimensiunea minimă.
În cazul în care E > Dmax sau E < Dmin, piesa nu–şi poate îndeplini rolul funcţional şi este
considerată rebut.
III. Abaterile limită ale dimensiunii
1. Abaterea superioară; ES = Dmax − Dnom , pentru alezaje
es= d max − d nom , pentru arbori
2. Abaterea inferioară; EI = Dmin − Dnom , pentru alezaje
ei= d min − d nom , pentru arbori
Rezulta că abaterile sunt mărimi algebrice. Atât abaterea efectivă, cât şi cele admisibile, pot fi
pozitive, negative sau egale cu zero.
IV. Toleranţa dimensiunii; simbol TD - pentru alezaje şi Td - pentru arbori: diferenţa algebrică
dintre dimensiunea maximă şi dimensiunea minimă” sau dintre abaterea superioară şi cea
inferioară, respectiv:
T D = Dmax − Dmin = (Dnom + ES )- (Dnom+ EI)= ES - EI, pentru alezaje
T d = d max − d min = (d nom + es) - (d nom + ei)= es - ei, pentru arbori
Toleranţa este întotdeauna pozitivă (deoarece Dmax >Dmin).
V. Câmpul de toleranţă: “zona care intr-o reprezentare graphic[ este cuprinsă între cele două linii
reprezentând dimensiunea maximă şi minimă, definită prin mărimea toleranţei şi poziţia ei în raport
cu linia zero”
La stabilirea mărimii câmpului de toleranţă se ţine cont atât de factorul funcţional cât şi de cel
economic, astfel încât, să utilizeze valoarea maximă care asigură funcţionarea piesei în condiţii
bune. Alegerea unor toleranţe mai mici decât este necesar atrage după sine o creştere inutilă a
costului.
Linia zero: dreaptă care intr-o reprezentare grafica corespunde dimensiunii nominale, faţă de care
sunt reprezentate abaterile şi toleranţele şi care se trasează orizontal, iar abaterile pozitive
deasupra şi cele negative dedesubt.
Pe desenele de execuţie, dimensiunile nominale şi abaterile se trec sub forma generală: N As
Ai .

Fig. 1.1 Înscrierea preciziei dimensiunilor liniare şi unghiulare în

desene pe baza toleranţelor individuale

2
Tolerante si Control dimensional Rodica ROHAN

a) b)
Fig. 1.2 Reprezentare grafică simplificată, fata de lina zero, a toleranţelor alezajelor a)
si arborilor b)

Exemplu :
Dacă dimensiunea tolerată a arborelui este  d  30( 00,,036
015 )
mm , iar dimensiunea tolerată a
alezajului este  D  30( 00,021 ) mm, reprezentarea grafica convenţional completă şi simplificată faţă
de linia zero este prezentată în fig.1.3.

a. Reprezentarea convenţional completă b. Reprezentarea convenţional simplificată

Fig. 1.3

Stabilirea valorilor toleranţelor dimensiunilor liniare

Metodologia determinării toleranţelor se diferenţiază distinct în funcţie de tipul toleranţelor,
respectiv:
1. Toleranţe individuale;
2. Toleranţe generale.
Factorii care determină valorile toleranţelor dimensiunilor atât individuale cât şi generale, sunt:
1. Valoarea dimensiunii nominale, cu creşterea căreia toleranţa creşte;
2. Precizia dimensiunii, determinată de rolul funcţional al suprafeţei căreia i se asociază
dimensiunea, cu creşterea căreia valoarea toleranţei scade.
Valorile toleranţelor dimensiunilor liniare se stabilesc pe baza “Sistemului ISO de toleranţe şi
ajustaje pentru dimensiuni liniare - Partea 1: Baze de toleranţe, abateri şi ajustaje”, „S-ISO -
TA - DL”,precizat de standardul SR EN 20286 - 1:1997 sau ISO 286 – 1.
Conform standardului ISO 286 – 1 sau sistemului S-ISO -TA - DL, toleranţele individuale se
denumesc “toleranţe fundamentale” şi se simbolizează cu IT (International Tolerance).

3
Tolerante si Control dimensional Rodica ROHAN

In Gama 1: cu dimensiuni cuprinse in intervalul 0 – 500 mm, sunt 20 trepte de precizie sau
“precizii”, simbolizate în ordine descrescătoare preciziei: 01, 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12,
13, 14, 15, 16, 17, 18.
Aceste toleranţe sunt simbolizate prin: ITx (IT01, IT0, IT1, IT2, …, IT18)
In Gama 2 cu dimensiuni cuprinse in intervalul 500 – 3150 mm, sunt 18 trepte de precizie sau
“precizii”, simbolizate în ordine descrescătoare preciziei: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14,
15, 16, 17, 18.
Utilizarea treptelor sau gradelor de precizie:
− Preciziile 01 şi 0: trepte speciale pentru dezvoltări ulterioare;
− Preciziile 1, 2, 3 şi 4: pentru dimensiunile pieselor de înaltă precizie: calibre, mecanică fină etc
− Preciziile 5 - 11: pentru dimensiunile suprafeţelor care formează ajustaje;
− Preciziile 12 - 18: pentru dimensiunile suprafeţelor care nu formează ajustaje;

1.3 Înscrierea preciziei dimensiunilor liniare şi unghiulare în desene pe baza

toleranţelor generale

Conform standardului SR EN 22 768-1:1995, ISO 2768:1993, înscrierea preciziei dimensiunilor

liniare în desene pe baza toleranţelor generale se face prin înscrierea deasupra indicatorului a
următoarelor date:
1. Înscrierea bazei de prescriere a preciziei şi a standardului corespunzător, respectiv:
“Toleranţe generale ISO 2768”;
2. Înscrierea clasei de toleranţe, după caz:
− Fină, simbol “f”;
− Mijlocie, simbol “m”;
− Grosieră, simbol “c”;
− Grosolană, simbol, “v”.
Exemplu: “Toleranţe generale, ISO 2768 - m”.

4
Tolerante si Control dimensional Rodica ROHAN