1.7. Precizia de prelucrare a pieselor şi produselor.

Toleranţe şi ajustaje

1.7.1. Precizia de prelucrare

Precizia geometrică a pieselor și produselor reprezintă
o caracteristică esențială a procesului tehnologic de
fabricație [21].
Datorită, în principal, imperfecțiunii mijloacelor de
producție și de control, procesele tehnologice de fabricație
permit respectarea dimensiunilor prescrise cu o anumită
precizie, definită prin documentaţia tehnică a produsului.
Orice proces tehnologic de prelucrare mecanică prin
aşchiere este însoţit de erori. Acest neajuns duce la
obţinerea unei piese care nu corespunde întocmai cu
desenul de execuţie al ei.
 Gradul de corespondenţă a piesei prelucrate cu desenul
de execuţie poartă denumirea de precizie de prelucrare.
Corespondenţa are următoarele aspecte:
- precizia dimensională;
- precizia formei geometrice;
- precizia de poziţie.

Figura 1.6. Corelația cost - precizie

 Pentru a asigura o precizie economică de prelucrare,
proiectantul trebuie să aibă în vedere următoarele
aspecte:
- proiectarea unei construcții tehnologice raționale;
- stabilirea unei toleranțe cât mai largi a
dimensiunilor, a formelor și a pozițiilor suprafețelor, în
condițiile asigurării interschimbabilității totale la
producția de masă;
- stabilirea rațională a calității suprafețelor;
- stabilirea anumitor procedee și regimuri capabile să
asigure precizia și calitatea suprafețelor la costul cel mai
redus.
 Diferenţa dintre piesa prelucrată şi piesa redată în
desenul de execuție reprezintă erorile de prelucrare.
Pentru ca piesa să corespundă scopului funcţional, este
necesar ca erorile apărute să se încadreze în anumite limite
care definesc toleranţa. Erorile apărute în timpul proceselor
de prelucrare se pot clasifica în două grupe:
- erori sistematice;
- erori întâmplătoare.
Erorile sistematice pot fi constante sau variabile.
Cauzele apariţiei lor sunt:
- uzura sculelor (sau al elementelor din sistemul
tehnologic);
- alungirea termică a sculelor;
- schimbarea semifabricatelor.
 Erorile întâmplătoare (aleatoare) sunt acele erori care
apar întâmplător, iar mărimile şi sensurile de acţionare nu
pot fi prevăzute.

Cauzele acestor erori sunt:

- instalarea semifabricatelor;
- neomogenitatea materialului semifabricatului;
- precizia semifabricatului;
- deformaţiile elastice ale sistemului tehnologic;
- erorile întâmplătoare de măsurare;
- erorile sculei.
 1.8. Dimensiuni, abateri și toleranțe
Dimensiunea este caracteristica geometrică liniară care
determină mărimea piesei și poate fi [21]:
- dimensiune de montaj, dacă folosește la asamblarea cu
alte piese;
- dimensiune liberă, dacă nu folosește la asamblarea cu
alte piese.
Prin ansamblarea a două piese care intră una în alta se
deosebesc două suprafețe conjugate (Figura 1.7.):
- suprafața cuprinsă, numită arbore, pentru cotele căreia
se folosesc notațiile cu litere mici;
- suprafața cuprinzătoare, numită alezaj, pentru cotele
căreia se folosesc notațiile cu litere mari.
Figura 1.7. Arbori și alezaje [21]
 Dimensiunea nominală N este valoarea de bază în
caracterizarea unei anumite dimensiuni.

Dimensiunile limită sunt cele două dimensiuni

indicate de proiectant pe desen sub forma abaterilor, și
anume:
- Dimensiunea limită maximă Dmax;
- Dimensiunea limită minimă Dmin.

Dimensiunea efectivă E este dimensiunea realizată

prin execuție, a cărei valoare se obține prin măsurare.
 Abaterea este diferența dintre o dimensiune efectivă
maximă și dimensiunea nominală corespunzătoare.

Abaterea efectivă A este diferența dintre dimensiunea

efectivă și dimensiunea nominală:
A = E – N.

Abaterea superioară As este diferența dintre

dimensiunea maximă și dimensiunea nominală:
As = Dmax – N.

Abaterea inferioară Ai este diferența dintre

dimensiunea minimă și dimensiunea nominală:
Ai = Dmin – N.
 Abaterile pot fi pozitive, negative sau nule și se notează în
felul următor:
NAi As ; NAi0 ; N0As ; N±A
Abaterile de formă reprezintă abaterile unui element (forme,
suprafețe, profil) față de cea a elementului adiacent corespunzător
(Figura 1.8.).

Figura 1.8. Tipuri de abateri

 Suprafața adiacentă este suprafața ideală, de aceeași formă cu
cea dată, tangentă la suprafața reală, înspre partea exterioară.
Toleranța reprezintă valoarea dinainte stabilită a intervalului de
variație a dimensiunilor limită, fiind totdeauna o mărime pozitivă:
T = Dmax – Dmin = As – Ai
Câmpul de toleranță (Figura 1.9.) este zona cuprinsă între
dimensiunea maximă și dimensiunea minimă.

Figura 1.9. Câmp de toleranță

 Linia de zero (Figura 1.10.), este linia de referință
față de care se măsoară abaterile, poziția ei fiind
determinată de dimensiunea nominală.

Figura 1.10. Linia de zero

 1.8.1. Jocuri, strângeri și ajustaje [21]
Asamblările se clasifică în:
Asamblări cu joc (Figura 1.11.a), când diametrul alezajului
este mai mare decât diametrul arborelui;
Asamblări cu strângere (Figura 1.11.b), când diametrul
alezajului este mai mic decât diametrul arborelui.

Figura 1.11. Asamblări cu joc și strângere

 Jocul J este diferența dintre diametrul efectiv al
alezajului și diametrul efectiv al arborelui, când primul
este mai mare decât al doilea.
- Jocul maxim Jmax :
Jmax = Dmax - dmin

- Jocul minim Jmin :

Jmin = Dmin – dmax

- Toleranța jocului:
Tj = Jmax – Jmin
 Strângerea S este diferența dintre diametrul efectiv al
arborelui și diametrul efectiv al alezajului, când primul
este mai mare decât al doilea.
Strângerea maximă Smax este valoarea absolută a
diferenței dintre diametrul minim al alejazului și
diametrul maxim al arborelui:
Smax = |Dmin – dmax|

Strângerea minimă Smin

Smin = |Dmax – dmin|

Toleranța strângerii:
Ts = Smax – Smin
 Ajustajul (Figura 1.12.) reprezintă ansamblul arbore-alezaj
din punct de vedere al raportului în care se găsesc cele două
piese, montate una în alta.

Figura 1.12. Ajustaje cu joc, strângere și intermediare [21]

 Ajustaje cu joc, când diametrul oricărui alezaj este mai
mare decât diametrul oricărui arbore.

Ajustaje cu strângere, când diametrul oricărui alezaj este

mai mic decât diametrul oricărui arbore.

Ajustaje intermediare, la care pot rezulta atât asamblări cu

joc, cât și asamblări cu strângere.

Toleranţa ajustajului este diferența dintre jocurile maxime

și minime, respectiv strângerile maxime și minime:
Tj = Jmax – Jmin
Ts = Smax – Smin
 1.8.2. Lanțuri de dimensiuni
Lanțul de dimensiuni reprezintă totalitatea dimensiunilor
succesive dintr-un șir care formează un contur închis. Dimensiunile
conturului pot fi liniare sau unghiulare (Figura 1.13.) [6].

Figura 1.13. Dimensiunile conturului [21]

Dimensiunile unui lanț pot fi:
Dimensiuni primare (de ex. D și d);
Dimensiuni de închidere (de ex. J și S).
Lanțurile de dimensiuni pot fi (Figura 1.14.):
Lanțuri de dimensiuni în paralel (dimensiunile au aceeaşi bază de cotare);
Lanțuri de dimensiuni în serie (dimensiunile au baze diferite de cotare);
Lanțuri de dimensiuni mixte.

Figura 1.14. Lanțurile de dimensiuni

 1.8.3. Sistemul de toleranțe și ajustaje
În vederea asigurării interschimbabilității diferitelor piese
și subansamble, indiferent de unitatea executantă, s-a
întocmit, pe baza unor considerente teoretice și practice, un
sistem de toleranțe și ajustaje ISO (International Standards
Organization), clasificate pe categorii specifice [21].
Acest sistem conține:
- un sistem de toleranțe, având 18 toleranțe fundamentale;
- un sistem de ajustaje între 1 și 3150 mm;
- un sistem de dimensiuni limită pentru calibre, destinat
verificării pieselor.
Unitatea de bază pentru toleranță în sistem ISO este
treapta de precizie, existând 18 astfel de trepte simbolizate
prin cifrele: 01, 0, 1, 2, …, 15, 16.
 Tabelul 1.1 [21]

Domeniul de utilizare Precizia ISO

Mecanica de precizie 01 – 0
Construcție de SDV 1–4
Elemente componente ale aparatelor 5–9
electrice
Piese ce formează ajustaje 5 – 11
Piese cu dimensiuni libere 12 – 16
 Intervalele de Toleranţă se notează cu simbolul IT urmat de treptele de precizie:
IT01, IT0, IT1, … , IT16.
Poziția câmpului de toleranță față de linia de zero se simbolizează cu una sau
două litere (litere mici pentru arbori și litere mari pentru alezaje) (Figura 1.15).
Pentru arbori: a, b, c, cd, d, e, ef, f, fg, g, h, j, js, k, m, n, p, r, s, t, u, v, x, y, z, za,
zb, z;
Pentru alezaje: A, B, C, CD, D, E, EF, F, FG, G, H, J, JS, K, M, N, P, R, S, T, U, V,
X, Y, Z, ZA, ZB, Z.

Figura 1.15. Poziția câmpului de toleranță față de linia zero

[21]
Exemplu de simbolizare ajustaj:

Interpretare:
Ajustaj de diametru 150 mm cu joc;
Poziția H pentru toleranța alezajului și precizie IT7;
Poziția a pentru toleranța arborelui și precizie IT9.