CONFORTUL LA

PURTAREA ÎMBRĂCĂMINTEI
 
 
 
 CONFORTUL LA PURTAREA ÎMBRĂCĂMINTEI

Îmbrăcămintea reprezintă totalitatea obiectelor confecţionate de

oameni din diverse materiale având ca scop acoperirea corpului pentru a-l proteja
împotriva agenţilor mediului exterior, dar fără a-i perturba activitatea sau
odihna. Îmbrăcămintea trebuie să menţină în jurul corpului o zonă igienică şi
îngrijită, care oferă aceeaşi senzaţie plăcută şi la schimbările rapide
interioare şi exterioare. Varietatea condițiilor climaterice, diversitatea profesiunilor,
necesită crearea unor tipuri de îmbrăcăminte specială corespunzătoare, prin
folosirea unor materiale care au proprietăți fizico-igienice și de protecție necesare.
Trebuie luat în considerare și funcțiile de apărare ale îmbrăcămintei împotriva
căldurii, focului, frigului, substanțelor chimice, zgomotului și vibrațiilor, curentului
electric, radiațiilor ionizante emanate în procesele industriale. În funcție de
activitățile desfășurate, fiecare parte a corpului este necesar a fi protejată, prin
echipamente speciale. Deoarece îmbrăcămintea reglează starea termică a
organismului, ea trebuie să fie permeabilă la aer și vapori, să fie impermeabilă
dacă e necesar și să corespundă cerințelor de exploatare.
 CONFORTUL LA PURTAREA ÎMBRĂCĂMINTEI

Cerințele îmbrăcămintei
Cerinţele estetice impun alegerea culorii şi a desenului de structură sau de culoare ale
materialelor. Aceste cerinţe sunt strict influenţate de modă, dar depind şi de gusturile
segmentului de populaţie care va purta produsul, de nivelul lor de cultură în
materie de design vestimentar.
Cerinţele de funcţionalitate implicate în alegerea materialelor vizează asigurarea unei
stări de confort termofiziologic, psihosenzorial şi dinamic al purtătorului.
Confortul termofiziologic este asigurat în măsura în care principalele caracteristici de
asimilare şi transfer de căldură, umiditate şi de aer sunt în limite corespunzătoare
destinaţiei produsului, astfel încât excesul de căldură, de umiditate şi dioxidul de carbon
din spaţiul subvestimentar să fie eliminate în mediu.
Confortul psihosenzorial este determinat de totalitatea senzaţiilor percepute la
contactul direct al pielii umane cu suprafaţa materialului textil. Factorii obiectivi ce
determină şi influenţează confortul psihosenzorial sunt caracteristicile materialelor
definite cu noţiunea de tuşeu.
• 
 CONFORTUL LA PURTAREA ÎMBRĂCĂMINTEI

Cerințele îmbrăcămintei
Cerinţele de disponibilitate vizează fiabilitatea, mentenanţă şi siguranţa produsului în timpul
purtării. Fiabilitatea este definită de caracteristicile fizico-mecanice ale materialelor, mentenanţă
este definită de posibilitatea menţinerii funcţiilor la nivelele proiectate precum şi
posibilitatea remedierii unor defecte apărute în purtarea produsului, iar siguranţa în purtarea
produselor uzuale este determinată în special de rezistenţa la aprindere a materialelor textile.
Cerinţele şi funcţiile ergonomice se referă la asigurarea mobilităţii corpului şi sunt
satisfăcute de următoarele funcţii: concordanţa în formă şi dimensiuni a produsului la
corp, uşurinţă în îmbrăcare-dezbrăcare, accesibilitatea în utilizarea unora din elementele de
produs, protecţia corpului, conţinerea sau purtarea de alte obiecte, fixarea pe corp.
Cerinţele şi funcţiile de confort fiziologic şi psihosenzorial (cerinţe sanogenetice) se referă la
evitarea riscului ca prin produsul de îmbrăcăminte să se prejudicieze sănătatea. Aceste
cerinţe sunt asigurate prin funcţiile cvasifiziologice (capacitatea de izolaţie termică, capacitatea de
ventilaţie, absorbţia şi transferul de umiditate) şi funcţiile psihosenzoriale.
Cerinţele de disponibilitate vizează capacitatea produsului de a-şi păstra însuşirile nu doar pe
durata achiziţiei, ci şi ulterior în procesul de exploatare.
 CONFORTUL LA PURTAREA ÎMBRĂCĂMINTEI

Funcțiile îmbrăcămintei
Funcţiile vestimentaţiei utilitare se împart în două grupe: utilitare şi social estetice.
A. Funcţiile utilitare ale îmbrăcămintei depind de modul de utilizare practică, în
vestimentaţia uzuală aceste funcţii se subîmpart în funcţii de protecţie şi utilitar practice.
1. Funcţiile de protecţie ale îmbrăcămintei sunt incluse în principalele funcţii utilitare,
îmbrăcămintea contemporană protejează omul de influenţele negative ale mediului fizic
(electricitate statică, praf, supraîncălzire, apă fierbinte etc.), mediului biologic (muşcăturile
insectelor, rozătoarelor, acţiunea bacteriilor, ciupercilor, plantelor etc.), mediului fiziologico-
psihologic (suprasolicitări statice, dinamice, hipodinamice emoţionale), mediului natural
(radiaţia solară, umiditatea atmosferică şi a solului, vântului etc.) şi acţiunilor mecanice
(lovituri, incizii etc.).
2. Funcţiile utilitar-practice includ funcţiile specifice destinaţiei şi utilizării practice. Funcţia
aferentă destinaţiei constă în asigurarea cu ajutorul vestimentaţiei a proceselor pentru care
este destinată, adică pentru lucru, odihnă etc. îmbrăcămintea care nu este adaptată pentru
aceste procese poate deveni cauza apariţiei stării de oboseală, înrăutăţirii stării sănătăţii,
scăderii productivităţii muncii etc.
•
 CONFORTUL LA PURTAREA ÎMBRĂCĂMINTEI
Funcțiile îmbrăcămintei

3. Funcţia practică este caracteristică unor grupe de îmbrăcăminte (corsete, sutiene etc.) care au rolul
de a fixa anumite sectoare ale corpului într-o stare bine definită sau pentru a le atribui o anumită formă.

B. Funcţiile social-estetice ale vestimentaţiei constau în latura spirituală, adică însuşirea

îmbrăcămintei de a oglindi utilitatea sa naturală şi socială, frumuseţea şi perfecţiunea, de a conţine o
anumită informaţie. Aceste funcţii pot fi departajate totuşi în funcţii sociale şi estetice. Funcţiile sociale
caracterizează concordanţa confecţiilor cu necesităţile sociale şi rolul acestora privind funcţia socială,
care poate fi foarte diversificată. Această grupă include funcţiile moral-estetice, informaţionale,
educative, vizual-comunicative şi funcţia de stimulare a activităţii psihice. Funcţia estetică a
îmbrăcămintei constă în proprietatea acesteia de a crea omului satisfacţie emoţional-senzuală, prin
expresivitate, design şi armonia sa cu mediul înconjurător, cu aspectul exterior al omului etc. Fiecare
model de îmbrăcăminte de un anumit tip îndeplineşte nu toate funcţiile, ci doar câteva, din care una sau
două sunt principale, iar celelalte auxiliare. De exemplu: principalele funcţii ale paltoanelor, scurtelor,
costumelor sunt izolaţia termică mare, protecţia corpului de influenţele nefavorabile ale mediului natural
şi decorul acestuia; a rochiei pentru femei sunt reglarea cedării de căldură a organismului, crearea
condiţiilor favorabile pentru muncă, odihnă şi de a scoate în evidenţă trăsăturile favorabile femeii.
Funcţiile îmbrăcămintei pentru sport, producţie şi ale uniformei depind de condiţiile de exploatare şi sunt
determinate de acestea. Pentru multe tipuri de îmbrăcăminte pentru sport şi producţie cea mai
importantă este funcţia de protecţie, iar a uniformei, funcţia de protecţie şi de semnificaţie.
 CONFORTUL LA PURTAREA ÎMBRĂCĂMINTEI
CARACTERISTICI CE DETERMINĂ CONFORTUL LA PURTARE
Caracteristici ergonomice

În funcţie de multitudinea mişcărilor, pielea posedă şi ea o

elasticitate diferenţiată în raport cu porţiunea de pe corp.
Proprietatea pielii în relaţiile musculare este aceea că permite
mişcările articulaţiilor, nu se opune la deformaţia musculară şi
reia forma normală a corpului în repaus fără a păstra urmele
mişcărilor şi deformaţiilor datorită elasticităţii sale naturale. Pentru
a scoate în evidenţă ideea de confort la purtare, la o
îmbrăcăminte determinată, este suficient să se analizeze limitele
elasticităţii pielii, pentru anumite zone .
 CONFORTUL LA PURTAREA ÎMBRĂCĂMINTEI
Se impune cunoașterea caracteristicilor materialelor cu diferite destinați în produse
finite, în corelația cu poziția față de suprafața corpului, precum și ordinea în strat, fără a fi
necesară o analiză detaliată a tuturor grupelor de caracteristici.

Componentele confortului îmbrăcămintei

 CONFORTUL LA PURTAREA ÎMBRĂCĂMINTEI
Principalele componente ale confortului la purtare sunt:
1 - confortul termofiziologic este determinat de modul în care
îmbrăcămintea îndeplineşte funcţii similare pielii umane,
asigurând schimbul de energie şi masă între corp şi mediu.
2. Confortul psihosenzorial care este determinat de totalitatea
senzaţiilor tactile declanşate la contactul direct al îmbrăcămintei
cu pielea. În vederea obţinerii unor valori optime pentru
principalii parametri de confort este necesar ca îmbrăcămintea să
fie adaptată condiţiilor de mediu specifice activităţii desfăşurate
de utilizator şi să fie corelată cu intensitatea efortului efectuat de
corpul uman.
 CONFORTUL LA PURTAREA ÎMBRĂCĂMINTEI
• Confortul termofiziologic este determinat prin interacţiunea
corp-climă şi este atins când transportul de căldură şi
umiditate de la corp prin îmbrăcăminte este reglat în aşa fel,
încât se echilibrează bilanţul energetic al omului şi în
microclimatul îmbrăcămintei există valori de temperatură şi
umiditate ce sunt considerate drept a fi confortabile.
• Confortul senzorial al pielii este determinat prin senzaţiile care
rezultă din contactul de atingere mecanica între textile şi piele.
Pot apărea senzaţii plăcute de moliciune, flexibilitate, dar
şi iritaţii neplăcute ale pielii cum sunt: zgârieturi,
usturimi, lipituri.
 CONFORTUL LA PURTAREA ÎMBRĂCĂMINTEI
Absorbţia şi transferul umidităţii
Comportarea materialelor în mediu umed se tratează sub
aspectul permeabilităţii la vapori, hidrofiliei, higroscopicităţii şi
comportării la transpiraţiei. Aceste caracteristici nu pot fi izolate de
proprietăţile fizice ale materialelor ci ele se tratează în
conexiune cu organismul uman, în condiţiile creării echilibrului la
preluarea degajărilor rezultate la diferite condiţii de stare. O
comportare bună în mediu umed nu se poate realiza fără
aerisirea permanentă a suprafeţei corpului, ce antrenează vaporii
şi transpiraţia de pe suprafaţa pielii, excesul de căldură creat sub
ansamblu, precum şi alte emanaţii nocive rezultate. Structura fibrei, natura
chimică şi morfologică a substanţei din care este realizată, poate influenţa
caracterul hidrofil, hidrofob şi higroscopic al materialului.
 CONFORTUL LA PURTAREA ÎMBRĂCĂMINTEI
Rezistenţa la trecerea vaporilor
Rezistenţa la trecerea vaporilor este influenţată de grosimea
stratului, dependenţă ce este în strânsă concordanţă cu
greutatea specifică a materiei prime.
Hidrofilia reprezintă capacitatea unui corp de a absorbi apa şi ea poate
fi influenţată de:
- termodinamica suprafeţelor de separaţie
- interacţiunea moleculară
- termodinamica şi fizica filmelor submicroscopice
Din punct de vedere al hidrofiliei materialul textil poate absorbi apa
repede, încet sau deloc. Materialul în general este o suprafaţă poroasă
care are un conţinut mare de aer care în procesul de umezire este
eliminat de către apă din capilarele micro sau macro ale acestuia.
 CONFORTUL LA PURTAREA ÎMBRĂCĂMINTEI
Higroscopicitatea reprezintă unul din multitudinea de
factori ce permite analiza variaţiei umidităţii în
microclimat precum şi stabilizarea zonelor de apariţie a
disconfortului în funcţie de starea de efort a omului
Higroscopicitatea este un factor important care poate fi
inclus în senzaţia de cald ori de răcoare. Dacă fibrele absorb
umiditate ele devin mai calde eliberând suma căldurii
rezultate la condensarea apei şi la sorbţia chimică.
Capacitatea materialelor textile de a reţine şi ceda umiditate are o
importanţă covârşitoare asupra indicatorilor proprietăţilor
fizico - mecanice şi determină destinaţia lor.
 CONFORTUL LA PURTAREA ÎMBRĂCĂMINTEI
Acțiunea transpirației asupra materialelor
Produsele transpirației conțin 98% apă și doar 2%
particule solide. Transpirația prin compoziția sa poate crea
senzații neplăcute la nivelul pielii și poate contribui prin
concentrația substanțelor (aciditatea sau alcalinitatea) și acțiunea
bacteriilor rezultate, la distrugerea materiilor prime și la
modificări esențiale privind valoare de prezentare
(împâslire, modificarea nuanței, modificarea desimii, alungirii,
contracției).
 CONFORTUL LA PURTAREA ÎMBRĂCĂMINTEI
Absorbţia umidităţii în fibrele textile
Principiile importante ale sorbţiei şi transportului
umidităţii pot fi utilizate pentru descoperirea de textile pentru
noi folosinţe şi cu caracter de performanţe superioare, în
particular pe pieţele cu dezvoltare, extindere rapidă ca
îmbrăcămintea de timp liber, de sport şi îmbrăcămintea de
performanţă.
Ingineria materialelor compozite a condus la ţesături
moderne, ca Goretex, încorporând un strat de politetrafluoretilen
expandat cu mai mult de l bilion pori/cm2. Aceste găuri sunt mult
prea mici pentru a trece apa-picături dar considerabil mai mari în
secţiune transversală decât o moleculă de apă. Ţesăturile devin
impermeabile dar „respirabile".
 CONFORTUL LA PURTAREA ÎMBRĂCĂMINTEI
MODALITĂŢI DE CALCUL AL PARAMETRILOR DE INFLUENŢĂ A
CONFORTULUI
Pentru definirea confortului vestimentar, dar şi pentru proiectarea
sortimentelor şi structurilor vestimentare, s-a impus introducerea unor modele de
calcul a parametrilor importanţi de influenţă a confortului, ţinând seama de:
− utilizarea raţională a materiilor prime şi materialelor textile în produse şi
structuri vestimentare;
− proiectarea pe criterii ştiinţifice a produselor şi structurilor vestimentare;
− interacţiunea corp – îmbrăcăminte - mediu.
Modelele se referă la stabilirea:
− rezistenţei termice;
− rezistenţei la trecerea aerului;
− rezistenţei la trecerea vaporilor.
 CONFORTUL LA PURTAREA ÎMBRĂCĂMINTEI
• Calcule aferente izolaţiei termice şi rezistenţei termice
• Calcule aferente permeabilităţii la aer şi rezistenţei la
trecerea aerului
• Cantitatea de aer ce traversează sortimentul, Q
• Calcule aferente permeabilităţii la vapori şi rezistenţei la trecerea
vaporilor
• Elemente de calcul al echilibrului schimbului termic
 CONFORTUL LA PURTAREA ÎMBRĂCĂMINTEI
DIN CE MATERIALE NE ALEGEM ÎMBRĂCĂMINTEA
1. Lâna
Izolează prin elasticitatea și încrețirea tridimensională a fibrelor care captează aer
între ele. În funcție de textură și grosime, 60-80% din volumul țesăturii poate fi aer.
Lâna poate să absoarbă o cantitate considerabilă de umezeală fără să creeze
disconfort pentru că apa este reținută de spațiile dintre fibre. Chiar și udă, lâna
poate să rețină mult aer și să izoleze termic. Dezavantajul lânii este că poate să
rețină atât de multă apă încât să facă haina foarte grea (poate să rețină apă până la
1/3 din greutate).
2. Fleece (Polar)
Este un material sintetic (poliester, polipropilena, etc.). Are capacitate de izolație
similară cu lâna. Avantajul este că reține mai puțină apă și se usucă mai ușor.
Țesăturile sunt de mai multe tipuri și grosimi asigurând grade de izolație diferite.
Asta dă posibilitatea de mai multor variante de asociere a straturilor. Marele
dezavantaj este că are o rezistență la vânt foarte mică și aproape întotdeauna este
necesar un strat exterior rezistent la vânt.
 CONFORTUL LA PURTAREA ÎMBRĂCĂMINTEI
3. Polipropilena și alte materiale care nu rețin apa
Polipropilena este un material sintetic care captează aer între fibre și nu
absoarbe apa. Fibrele acestui material sunt hidrofobe și îndepărtează
vaporii de apă de sursă (pielea). Straturile de polipropilenă sunt extrem de
eficiente purtate direct pe piele pentru că o țin uscată și reduc pierderile de
căldură prin evaporare.
4. Polarguard, hollofil, quallofil și altele
Sunt fibre sintetice folosite în principal pentru confecționarea sacilor de
dormit dar și pentru haine groase de tip “pufoaică” sau “canadiană”. Aceste
fibre sunt eficiente, asigurând un strat izolator de aer ( deși încă departe de
eficiența pufului ). Avantajul lor este că nu absorb umiditate / apa și se
usucă destul de repede. Polarguard este un fel de “vatelina” de firmă.
Hollofil este o fibră similară Polarguard-ului, dar goală pe dinăuntru. Asta
mărește volumul de aer izolator. Quallofil este o evoluție a Hollofil-ului,
având 4 “camere” de-a lungul fibrelor.
 CONFORTUL LA PURTAREA ÎMBRĂCĂMINTEI
5. Primaloft, microloft, thinsulate și altele
Acestea funcționează pe principul că volumul de aer izolator, captat de niște
fibre foarte subțiri, este mai mare. Ca exemplu, se considere un spațiu închis
de 5 cm împărțit de 2 pereți interiori, fiecare de 1cm grosime. Sunt folosite cu
succes la confecționarea sacilor de dormit ca alternativă pentru puf. Se
comprimă foarte mult și au capacitate de izolație raportată la greutate ca și
puful fără riscul de udare.
6. Puful – (pene)
Este un izolator foarte bun. Asigură un excelent strat izolator de aer captat
într-o cantitate (greutate) mică. Cea mai mare problemă a pufului este ca
absoarbe umezeala (apa) și aceasta poate fi gravă pe timp de iarnă. Odată ce
puful/penele se udă, se lipesc între ele și pierd din volumul de aer captat.
Utilizarea sacilor de dormit și hainelor cu puf necesită o grijă deosebită pe
timp de iarnă pentru a evita udarea acestora.
 CONFORTUL LA PURTAREA ÎMBRĂCĂMINTEI

7. Bumbacul
Bumbacul este practic inutil pe timp de iarnă. Absoarbe apa,
dar spre deosebire de polipropilenă, apa ocupă spațiile ce în mod
normal sunt pline cu aer. Rezultă o reducere a stratului izolator de
aer, răcire intensă prin evaporare și o haina care este aproape
imposibil de uscat.
CONFORTUL LA PURTAREA ÎMBRĂCĂMINTEI