CAPITOLUL IV

PREDICŢIA CONFORTULUI LA PURTAREA ÎMBRĂCĂMINTEI

Utilizând cunoştinţele despre mecanismele fizice şi psihofizice pe care le

implică activităţile umane desfăşurate, se pot crea instrumente predictive, cu
care producătorii de îmbrăcăminte pot optimiza activitatea de proiectare a
produselor lor în funcţie de cerinţele consumatorilor.

4.1 Predicţia confortului termofiziologic la purtarea îmbrăcămintei

În ultimele decenii, pe plan internaţional s-a desfăşurat o intensă activitate

de cercetare şi experimentare cu privire la confortul la purtarea îmbrăcămintei,
cercetare care a permis pe de o parte îmbogăţirea cunoştinţelor în acest domeniu,
iar pe de alta parte realizarea unor produse de îmbrăcăminte cu valoare de
întrebuinţare superioară din punct de vedere al confortului pe care îl asigură. De
asemenea, cercetările în domeniul confortului cuprind şi eforturile celor
interesaţi în a anticipa pe baza unor modele matematice şi ecuaţii statistico-
empirice, starea de confort în timpul purtării unui produs de îmbrăcăminte în
anumite condiţii de mediu şi de stare ale organismului.
În acest context, pentru a anticipa unele aspecte legate de confort,
Profesorul Kawabata de la Departamentul Chimiei Polimerilor, Universitatea
din Kyoto (Japonia), a proiectat şi realizat un grup de instrumente de evaluare
obiectivă KES-FB (Kawabata Evaluation System for Fabrics) a proprietăţilor
materialelor. Sistemul a fost elaborat pe baza cercetărilor asupra proprietăţilor
mecanice ale materialului textil şi a compoziţiei lui fibroase. În scopul predicţiei
influenţei amestecului fibros asupra confortului, Kawabata a folosit ecuaţia
dintre percepţia subiectivă şi măsurătorile obiective, un procedeu de regresie
liniară treptată, sub formă de funcţii liniare şi funcţii mixte liniar-logaritmice
[2].
Referitor la confortul termofiziologic, Fanger a dezvoltat o ecuaţie
generală de confort termic [4] care ţine cont de nivelul de activitate fizică a
corpului uman şi comportarea la transfer termic a îmbrăcămintei în orice
combinaţie a variabilelor de mediu. În această ecuaţie, corpul este considerat

121
drept generator de căldură, cu un echilibru termic obţinut prin diferite procese de
transfer de căldură uscată. Ecuaţia conţine trei seturi de variabile:
1.Activitatea corpului, incluzând ritmul metabolic al acestuia, mărimea
suprafeţei corpului ( zona Dubois) şi eficienţa lucrului mecanic extern;
2.Variabile de mediu;
3.Îmbrăcămintea.
În scopul realizării unei scări de temperatură a mediului înconjurător s-a
dezvoltat un model care conţine multe variabile dependente şi independente din
punct de vedere fiziologic.
Acest model era menit să anticipeze starea de confort care apare în
timpul unei stări termice de cvasi-echilibru în condiţii variate de mediu.
Pe baza modelului lui Fanger, cercetările au continuat prezentându-se un
model îmbunătăţit în procesul de găsire a unui indice standard unic de confort
[4].
În 1998 Li elaborează un alt model care permite analiza influenţei
procesului de transfer dinamic de căldură şi umiditate a îmbrăcămintei, asupra
răspunsurilor de reglare termică ale corpului în situaţii dinamice de stare ale
corpului şi în condiţii variabile de mediu [3] .
La Institutul pentru Fiziologia Vestimentaţiei din Hohenstein, Umbach a
prezentat un sistem de evaluare fiziologică cu cinci nivele[1] :
Nivelul1:Testarea materialelor în privinţa comportamentului la transfer
termic şi de umiditate cu un model de piele artificială;
Nivelul 2: Determinarea izolaţiei termice şi a capacităţii de transfer de
umiditate utilizând un manechin termic în mărime naturală;
Nivelul 3:Experimente de purtare controlate cu subiecţi umani în camere
bioclimatice;
Nivelele 4 si 5 cuprind experimente efectuate în condiţii practice de
purtare, rezultatele fiind utilizate în studii fundamentale pentru tipuri particulare
de îmbrăcăminte.
Sistemul lui Umbach poate funcţiona şi în sens invers.
Folosind un astfel de sistem, îmbrăcămintea poate fi îmbunătăţită în
funcţie de cerinţele consumatorilor.
Umbach a prezentat un model ce poate fi utilizat în proiectarea
îmbrăcămintei confortabile şi funcţionale. Este vorba de o haină de protecţie
împotriva frigului, alcătuită din mai multe straturi, cu ventilare controlată.
Printr-o combinaţie optimă de material şi model de produs, această haină a reuşit
să menţină un microclimat confortabil în condiţii de mediu variabil. Modelul a

122
fost testat şi pentru îmbrăcăminte pentru sport înregistrând un mare succes pe
piaţă ( costumul pentru ski, pentru ciclism şi costumul marinăresc). De
asemenea, Umbach a afirmat că precizările fiziologice rezultate din sistemul său
de măsurare au fost incluse de industria germană în unele standarde DIN pentru
îmbrăcămintea de protecţie şi de muncă. Aceste standarde bazate pe parametrii
de confort măsuraţi, au fost folosite ca elemente tehnice în industria de confecţii
pentru uniforme militare, îmbrăcăminte pentru sport şi îmbrăcăminte obişnuită.

4.2 Predicţia confortului senzorial la purtarea îmbrăcămintei

Studierea relaţiilor dintre răspunsurile senzoriale în timpul purtării arată

că noţiunea de confort senzorial a îmbrăcămintei implică trei factori[5]:

- confort termic şi de umiditate;

- confort tactil;
- confort la presiune (potrivirea produsului pe corp).
Din analiza răspunsurilor senzoriale obţinute în urma anchetelor şi
experimentelor de purtare, s-a dedus că importanţa relativă a celor trei factori în
experimentele senzoriale ale purtătorilor variază în funcţie de combinaţiile
dintre diferitele activităţile fizice şi condiţiile de mediu.
Dificultatea de anticipare a performanţei generale de confort senzorial a
impus necesitatea studierii relaţiei dintre proprietăţile obiective ale materialelor
textile şi preferinţele şi percepţiile senzoriale obiective, prin folosirea metodelor
statistice.
Din analize de redundanţă canonică s-a dedus că factorii obiectivi ai
materialelor textile au o mare putere predictivă a preferinţelor subiective ale
consumatorilor.
Tehnicile folosite în studiile senzoriale (simpla ordonare, comparaţia prin
perechi, scări de receptivitate şi scări semantice) pot fi utilizate pentru a obţine
răspunsurile consumatorilor în următoarele etape:
- apariţia idei unui nou produs;
- ilustrarea ideii;
- testarea conceptului şi crearea produsului,
Răspunsurile consumatorilor au la bază teste funcţionale (în laborator sau
pe teren) şi teste pentru consumator.
Testele se pot efectua pe 3 niveluri :
1.teste de purtare în încăperi climatice,

123
 2.teste de teren;
3.teste pe scară largă.
Testele funcţionale pot fi efectuate în laborator sau pe teren pentru a fi
siguri că produsele se comportă sigur şi eficient printr-o serie de teste fizice şi
fiziologice.
Testele pentru consumator pot fi efectuate pe subiecţi umani fie într-o
cameră bioclimatică, în vederea unor experimente de purtare simulate, fie prin
experimente de purtare pe teren. O serie de tehnici folosite de studiile senzoriale,
cum ar fi : simpla ordonare, comparaţia prin perechi, scări de receptivitate şi
scări semantice pot fi folosite pentru a obţine senzaţiile şi preferinţele
consumatorilor.
Astfel de teste furnizează informaţii în legătură cu:
- calitatea superioară a produsului percepută de consumatori;
- diferenţa percepută de consumatori, între produsul ideal pentru ei
şi produsul creat;
- poziţia relativă a produsului nou creat între cele deja existente, ale
aceleiaşi firme sau ale firmelor concurente, valoarea şi preţul noului produs.
Aceste informaţii sunt esenţiale pentru companii, pentru ca ele să poată
lua decizii, cum ar fi : “merge” sau “nu merge” un anume produs, modificarea
produsului, nume şi poziţie, ambalare, distribuire, preţ şi alte strategii de lansare
cum ar fi promovarea şi publicitatea. Prin urmare, utilizând cunoştinţele despre
mecanismele fizice, psihofizice şi preferinţele psihologice ale consumatorilor
faţă de diverse senzaţii la purtare, pot fi create instrumente predictive ale
confortului. Aceasta i-ar ajuta pe producătorii de îmbrăcăminte să
economisească timp, bani şi să răspundă cerinţelor pieţii, prompt şi cu încredere.
Prin investigarea şi modelarea stimulilor fizici, a răspunsurilor neuro-
fiziologice şi a percepţiilor subiective, este posibilă anticiparea performanţei de
confort termic dinamic a îmbrăcămintei [6] .
Răspunsurile termofiziologice şi perceperea subiectivă a senzaţiilor
termice şi a celor de umiditate pot fi prevăzute prin specificarea proprietăţilor
relevante ale fibrei, a caracteristicilor structurale ale materialului şi a condiţiilor
limită. Înţelegând mecanismele neuro - fiziologice ale percepţiei senzoriale de
înţepare şi iritare, factorul tactil de confort poate fi prevăzut din distribuirea
diametrului fibrei şi din densităţile de distribuire ale capetelor de fibră la
suprafaţa materialului.
Aceste cercetări sunt foarte importante pentru stabilirea unui cadru
ştiinţific, care să mărească cunoştinţele despre confortul îmbrăcămintei, care
implică oricum un număr de factori complecşi. Starea de confort senzorial este
încă dificil de anticipat, fiind necesară studierea relaţiei dintre proprietăţile

124
obiective ale materialului şi preferinţele şi percepţiile senzoriale subiective, prin
folosirea metodelor statistice[9].
În 1983, [6] Vollrath şi Martin au comparat evaluarea subiectivă a
confortului la contactul cu pielea în zona spate – umăr - gât cu proprietăţile
materialului (masă, desime, grosime, fineţea fibrei, coeficientul de frecare şi
compresiune). Nu s-a găsit nici o relaţie fundamentală între masa, grosimea sau
desimea materialului şi senzaţia subiectivă a contactului cu pielea şi nu s-a
constatat nici o corelaţie între fineţea fibrei, coeficientul de frecare sau
comprimare şi evaluările de confort. Drapajul şi rigiditatea de îndoire erau slab
corelate. Valorile asprimii de suprafaţă obţinute prin mijloace electromecanice
erau însă puternic corelate.
Concluzia la care s-a ajuns este că, testele pe purtătorii umani sunt precise
şi nu pot fi înlocuite prin teste cu aparatură de laborator.
În încercarea de a stabili relaţia dintre percepţiile subiective de confort şi
proprietăţile fizice ale materialului, Li (1988) a efectuat o serie de experimente
de purtare psiho - fiziologice folosind tricouri realizate din tipuri de fibre
diferite. În aceste experimente, evaluările subiective asupra unor descriptori
senzoriali au fost înregistrate în 2 condiţii de mediu, din care s-au identificat 3
factori senzoriali fundamentali : confort termic şi de umiditate, tactil şi de
presiune.
Factorii senzoriali sunt semnificativ legaţi de valorile proprietăţilor
fizice ale materialului. De exemplu, factorul de confort tactil este în primul rând
legat de asprimea şi desimea materialului, de rigiditatea şi gradul de umezeală a
acestuia. Factorul de confort la presiune era corelat cu rigiditatea materialului,
permeabilitatea materialului şi rigiditatea fibrei. Factorul de confort termic şi de
umiditate a fost corelat cu gradul de umezeală al materialului, desimea şi
asprimea materialului şi capacitatea de evaporare a apei de către acesta.
Analizele de redundanţă au arătat că, variabilele cunoscute ale
caracteristicilor fizice ale materialelor puteau anticipa factorii senzoriali
psihologici, însă factorii senzoriali nu anticipau corect caracteristicile fizice ale
materialelor. Prin urmare, s-a arătat că măsurătorile obiective ale
caracteristicilor fizice ale materialelor pot anticipa destul de bine confortul
senzorial al hainelor purtate direct pe piele.
Li a folosit analizele de corelaţie şi redundanţă pentru a investiga
predictabilitatea preferinţelor subiective pornind de la factorii fizici obiectivi ai
materialelor [7]. S-au analizat apoi preferinţele purtătorilor, utilizând metoda de
apreciere comparativă a lui Thurstone. Preferinţele exprimate au fost comparate
cu 10 factori fizici obiectivi prin analize de corelaţie canonice. Au fost obţinuţi 3
coeficienţi de corelaţie canonici semnificativi, indicând că existau 3 dimensiuni
ale factorilor fizici obiectivi, legate de preferinţele subiective exprimate.

125
 Prima corelaţie a arătat că preferinţele subiective la purtare sunt strâns
asociate cu asprimea şi desimea materialului, gradul de umezeală şi gradul de
deformare a acestuia.
A doua corelaţie a sugerat că, senzaţiile la pipăire sunt în primul rând
legate de rigiditatea materialului, gradul de deformare a acestuia şi rigiditatea
fibrelor, precum şi de gradul de umezeală al materialului.
Cea de-a treia corelaţie a indicat că, senzaţiile la purtare sunt de
asemenea legate de gradul de umezeală al materialului, de asprimea şi desimea
acestuia şi de rigiditatea fibrelor.
Din analizele de redundanţă canonică s-a dedus că, factorii obiectivi ai
materialelor aveau o mare putere predictivă pentru preferinţele subiective.
În eforturile de a crea noi produse, cheltuielile cresc pe măsura ce se
progresează de la o etapă la alta. Raporturile costurilor în cazul unui produs nou,
de succes, au fost 1:5:25:31:156, de la ilustrarea ideii, testarea conceptului,
crearea produsului, comercializarea de probă până la lansarea finală. Cele mai
multe cheltuieli sunt localizate în etapa finală-lansarea pe piaţă.
Prin urmare, este foarte important ca, producătorii să se asigure că
acceptarea şi preferinţele clienţilor faţă de noul produs sunt pozitive înainte de
lansare. Pentru aceasta, este necesar ca noul produs sa fie supus evaluării
subiective de către consumatori în etape diferite. Acest lucru este foarte
important pentru produsele de confecţii deoarece, multe senzaţii nu pot fi
percepute decât la purtare, în situaţii reale, care sunt determinate de combinaţii
între activităţi fizice, condiţii de mediu şi mediu social.
Pe baza datelor privind procesele psihologice, psihofizice şi fizice s-a
elaborat un sistem de evaluare a funcţionalităţii şi confortului îmbrăcămintei
astfel [8] .
Nivelul 1-studiu tradiţional asupra clientului pe grupuri de subiecţi, prin
interviuri şi studiu de piaţă în scopul obţinerii de informaţii de piaţă despre
produse de îmbrăcăminte;
Nivelul 2-experimente de purtare în teritoriu, la scară mică, mare şi studiu
de piaţă, experimente utilizate în vederea obţinerii de informaţii în legătură cu
atributele cerute de destinaţie unui produs de îmbrăcăminte;
Nivelul 3- studiu senzorial psihologic prin experimente de purtare, studiu
pe grup central în mediu simulat şi evaluarea noilor produse de către
consumator. Din răspunsurile senzoriale ale subiecţilor pot fi obţinute informaţii
foarte precise asupra atributelor dorite la un produs de îmbrăcăminte. Estimările
psihologice pot fi folosite pentru a testa previziunile sau rezultatele obţinute din
măsurătorile şi sistemele de analiză de la nivelele 4 şi 5.

126
 Nivelul 4- măsurători obiective pe îmbrăcăminte atât pe subiecţi umani
cât şi manechine termice care permit stabilirea detaliilor tehnice ale produselor
de îmbrăcăminte cum ar fi: design-ului şi stilul îmbrăcămintei, efectul mişcării
corpului ;i a condiţiilor de mediu, efectul ansamblului de îmbrăcăminte. Aceste
detalii tehnice sunt folosite în procesul de proiectare a îmbrăcămintei ;
Nivelul 5- măsurători obiective pe material privind confortul
termofiziologic şi senzorial, măsurători utilizate pentru a evalua trăsăturile şi
calitatea materialelor în scopul atingerii confortului şi performanţelor
funcţionale dorite în timpul purtării. Aceste informaţii pot furniza detalii tehnice
pentru obţinerea materialelor textile;
De la nivelul 5 la nivelul 1, informaţiile trec de la tehnic la senzorial şi
obiectiv.
Evoluţia tehnicii poate fi descrisă, în ultimul deceniu, de trecerea de la
automat la inteligent. Calculul inteligent este un domeniu al Inteligenţei
Artificiale care utilizează instrumente teoretice şi terminologie specifică,
prezentând atât avantaje cât şi dezavantaje. Printre cele mai utilizate sisteme ale
Inteligentei Artificiale sunt reţelele neurale.
Majoritatea cercetătorilor sunt de acord că reţelele neurale reprezintă
ansambluri de elemente de procesare simple, interconectate prin canale de
comunicaţii prin care se propagă informaţie numerică [10].
În domeniul reţelelor neurale direcţia inginerească spre care se îndreaptă
atenţia cercetătorilor îşi propune identificarea unor principii de procesare
suficient de simple şi robuste, dependente de un număr relativ restrâns de
parametri şi care să poată fi folosite pentru rezolvarea unor probleme concrete.
Reţelele neurale s-au impus ca instrumente puternice de analiză a unor
volume mari de date experimentale, generate de procese fizice, ghidate de legi
necunoscute, pentru care aceste sisteme pot oferi modele adecvate.
Reţelele neurale îşi propun obţinerea unor circuite motivante funcţional,
astfel încât să beneficiem de metode de procesare eficiente complementare celor
tradiţionale, disponibile sub formă de algoritmi de calcul şi componente hard şi
soft.
Gama aplicaţiilor în care se utilizează reţelele neurale este extrem de
vastă, extinzându-se mult înafara preocupărilor legate de tehnică în general şi
electronică în particular (figura 1.16).
Pentru predicţia confortului la purtarea îmbrăcămintei se pot aplica
reţelele neurale artificiale deoarece acestea sunt utile în aplicaţii pe care le-am
putea denumi "orientate pe date", adică aplicaţii la care beneficiem de un volum
mare de rezultate experimentale de genul unor perechi intrare-ieşire, fără să putem
spune prea multe despre sistemul sau procesul care le-a generat.

127
 Gama aplicaţiilor în care se
utilizează reţelele neurale

Probleme de Aproximarea Predicţie: Optimizare:

clasificare şi funcţională scopul fiind numeroase probleme
recunoaştere care are la dispoziţie acela de a pune concrete necesită
(date de un set limitat de la dispoziţie o identificarea unui set
intrare-ieşire) perechi de date de valoare de valori ale unor
care urmăresc intrare - ieşire viitoare a unei parametri astfel încât
încadrarea unei generate dintr-o informaţii de o anumită informaţie
anumite funcţie necunoscută, interes folosind de interes (denumită
informaţii de scopul urmărit date cunoscute funcţie obiectiv) să
interes într-o constând în numai până la atingă valori
categorie dintr- estimarea cât mai momentul de extreme. Astfel de
o listă exactă a dependenţei timp aplicaţii pot fi
predefinită; funcţionale care considerat; extrem de dificile, în
exprimă legătura special dacă funcţia
dintre aceste de optimizat este
informaţii; supusă unor
constrângeri sau
dacă problema poate
avea mai multe
soluţii.

Figura 1.16
Gama aplicaţiilor în care se utilizează reţelele neurale

De ce reţelele neurale în predicţia confortului la purtarea îmbrăcămintei?

Reţelele neurale artificiale reprezintă un exemplu de arie de cercetare

interdisciplinară a cărui studiu este de neconceput fără cunoştinţe de
neurofiziologie, psihologie, matematică, fizică statistică, informatică, teoria
sistemelor, microelectronică, care oferă suport teoretic şi experimental, beneficiind
de instrumentele de analiză proprii tehnologiilor inteligente[10].
În scopul obţinerii unor arhitecturi simple de calcul, reţelele neurale
integrează rezultate din discipline variate. Reformularea unitară, în cadrul
teoriei reţelelor neurale, a unor tehnici deja clasice dar aparţinând unor domenii
variate, asigură acoperirea unor zone de graniţe, fapt important în condiţiile în
care interdisciplinaritatea câştigă tot mai mult teren [10].
Reţelele neurale artificiale sunt o paradigmă la metoda clasică bazată pe
descompunerea problemelor în unităţi logice şi pe secvenţa de instrucţiuni

128
programe. Modelele bazate pe abordări multicriteriale sunt de mare actualitate
şi cuprind în special domeniile aplicative asupra cărora se focalizează
cercetarea.
Abordarea predicţiei confortului cu ajutorul reţelelor neurale este în
concordanţă cu actualele tendinţe din soft computing privind tratarea
restricţiilor în maniera fuzzy [9].
Reţelele neurale artificiale oferă o baza solidă pentru proiectarea,
analiza, controlul şi exploatarea sistemului complex corp – îmbrăcăminte -
mediu (C-I-M) pentru predicţia confortului la purtare.
În vederea predicţiei confortului la purtare pentru îmbrăcăminte destinată
sportivilor de performanţă - se pot aplica reţele neurale de tip perceptron
multistrat (MLP), care:
- au capacitatea de a aproxima în limitele unei toleranţe oricât de mici
orice funcţie neliniară, oricât de complicată, fără a impune constrângeri de
modelare.
- au capacitatea sporită de modelare nu numai din perspectiva aplicaţiilor
de regresie, ci şi a celor de clasificare.
Astfel în filatură (atât în domeniul filaturii de bumbac cât şi în domeniul
filaturii de lână) reţelele neurale artificiale s-au aplicat cu succes în rezolvarea
problemelor de optimizare a amestecurilor de fibre în vederea obţinerii unor fire
cu proprietăţi predicte [11].
De asemenea, reţelele neurale au fost folosite în scopul determinării şi
optimizării parametrilor tehnologici la diferite sisteme de filare.
Pentru a sublinia performanţele aplicării reţelelor neurale artificiale în
analizele mai sus amintite s-au desfăşurat în paralel aceleaşi aplicaţii folosind
modelele matematice şi statistice.
Utilizarea reţelelor neurale artificiale s-a impus şi în rezolvarea unor
probleme specifice industriei textile datorită avantajelor, cu caracter general,
mai sus prezentate.
Preocupări serioase privind aplicarea reţelelor neurale se semnalează în
domeniul tehnologiei chimice textile, pentru predicţia şi optimizarea procesului
de vopsire.
În domeniul confecţiilor textile nu există încă indicaţii bibliografice
privind utilizarea reţelelor neurale artificiale în analizele specifice domeniului
confortului la purtare.

129
Bibliografie

[1] Umbach K.H , Methodes of Measurement for Testing Physiological Requirements of

Civilian, Work and Protective, Clothing and Uniforms, Melliand Textilberichte,1987, 68,
857- 865
[2] S. Kawabata, The Developement of the Objective Measurement of Fabric Handle, Proc.
Of Japan- Australia Symp. On Objetive Specification of Fabric Quality, Mechanical
Properties, and Performance, Osaka, Japa, 1982
[3] Y.Li and B.V. Holcombe . Mathematical Simulation of Heat and Mass Transfer in
Human – Clothing Environment System. Text. Res. J. , 1998, 67, 5. 389-397
[4] P.O.Fanger, Thermal Confort, Danish Technical Press, Copenhagen, Denmark, 1970
[5] Y.Li Dimensions of Sensory Perception in a Cold Condition , J. China Text. University,
1998, Vol. 15, No.3, 50-53
[6] L. Volltrath and H. Martin Relationships between the Sensory Judgement of the Skin
Contact Behaviour of Fabrics and Laboratory Testing of Properties, Textiltechnik, 1983,
225-231
[7] Y.Li, The Objective Assement of Confort of Knitted Sportswear in Relation to Psycho-
Physiological Sensory Studies, Dept. Of Textile Industries , The Univ. of Leeds, Leeds, ,
UK 1988, Ph.D. Thesis
[8] Umbach K.H ,Protective Clothing Against Cold with a Wide Range of
Thermophysiological Control, Melliand Textilberichte, 1981, 3 and 4, 360-364
[9] Stocks , A.I, Le confort en plus, T.U.T., Nr. 13/1994
[10] Iulian B. Ciocoiu, Retele Neurale Artificiale , Iaşi, Cantes, 2001
[11] Abhijit Majumdar, Quality characterisationof cotton fibres for yarn engineering usingf
artificia lintelligence and multicriteria decision making process , Ph D. Thesis, Jadavpur
University Indai ,2005

130