ASPECTE CE VIZEAZĂ CONFORTUL LA PURTAREA

UNUI PRODUS DE ÎMBRĂCĂMINTE

1. Stabilirea grupei de produse de îmbrăcăminte care necesită analiza din punct de vedere a confortului, deoarece:
 - până în prezent acest aspect a fost insuficient dezvoltat pentru grupa respectivă de produse;
 - la o structurare functionala sensibil îmbunătăţita s-ar putea intensifica concurenţa pe piaţă;
 - un produs de îmbrăcăminte considerat “foarte bun” ar micşora stressul de zi cu zi sau ar mări capacitatea la efort
fizic;
 - ar putea să apară mai puţine dificultăţi tehnologice şi financiare pentru realizarea produselor de îmbrăcăminte.

2. Stabilirea scopului în care va fi utilizat produsul de îmbrăcăminte;

3. Stabilirea produsului de îmbrăcăminte care s-ar putea realiza şi considera în general ca noutate sau ar putea
suporta adăugarea unor noi proprietăţi la purtare:
 - ca materiale textile destinate unui nou scop de utilizare;
 - ca materiale textile la care o nouă structură necunoscută până acum sau neutilizată, ar putea însemna un
progres din punct de vedere sanogenetic sau din punct de vedere estetic.
.

 ASPECTE CE VIZEAZA CONFORTUL LA
PURTAREA UNUI PRODUS DE
ÎMBRĂCĂMINTE

4. Alegerea criteriilor şi a caracteristicilor referitoare la:

 - structura fibrelor;
 - structura firelor;
 - structura materialului textil;
 - modelul produsului de îmbrăcăminte, care influenţează procesele fizice şi
fiziologice ce au loc în timpul purtării îmbrăcămintei;

 5. Stabilirea diferenţelor care apar la purtarea produselor de îmbrăcăminte

din fibre naturale, faţă de cele din fibre chimice.

 6. Stabilirea avantajelor şi dezavantajelor care apar prin alegerea unui

material textil în comparaţie cu altul.

 7. Alegerea acelor structuri de materiale textile care asigură proprietăţi bune

la purtare atât din punct de vedere al calităţii, cât şi din punct de vedere
sanogenetic, în corelaţie cu domeniul de utilizare.
 FUNCŢIA UNUI PRODUS DE ÎMBRĂCĂMINTE

În relaţia corp – îmbrăcăminte – mediu, îmbrăcămintea joacă rolul atât a unei bariere de protecţie împotriva pierderii
de căldură dacă factorii de mediu o impun, dar şi de principală cale de pierdere de căldură, dacă specificul activităţii
(condiţiile de stare a organismului) corelat şi cu factorii de mediu o determină.
 FUNCŢIA UNUI PRODUS DE ÎMBRĂCĂMINTE

 Funcţia unui produs de îmbrăcăminte este o însuşire esenţială a acestuia în

raport cu mediul şi purtătorul (sistemul CÎM).

 Teoretic funcţia reprezintă o parte componentă a valorii de întrebuinţare

generală a produsului .

 În identificarea funcţiilor produselor de îmbrăcăminte se ţine cont de

următoarele reguli:

a. Funcţiile trebuie să fie distincte;

b. Funcţia nu trebuie să se poată descompune în alte componente;
c. Pentru funcţii se tinde spre definiţii generale (se recomandă ca funcţia să
fie redată sub formă de verb-substantiv, evident în cazul în care exprimarea
poate fi clară).
 CLASIFICAREA FUNCŢIILOR
ÎMBRĂCĂMINTEI

Clasificarea funcţiilor îmbrăcămintei

După modul de După modul în care După modul în care sunt

evaluare contribuie la crearea valorii percepute de utilizator
de întrebuinţare

Funcţii
obiective Funcţii sociale
Funcţii auxiliare

Funcţii subiective
Funcţii principale

Funcţii Funcţii tehnico-

psihosenzoriale economice
 ETAPELE DE DEZVOLTARE A UNUI NOU PRODUS
-Produsul nou trebuie să fie unic, de o calitate superioară celor deja existente, cu trăsături noi, cu o valoare mai mare de întrebuinţare;
-Să existe un concept bine definit al noului produs, anterior creării sale, prin care se stabilesc şi se definesc: segmentul de piaţa ţintă, cerinţele impuse produsului şi beneficiile.

Etapele procesului de dezvoltare a

noului produs

1. Formularea ideei

2. Testarea conceptului

3. Dezvoltarea produsului

4. Testarea de piaţă

5. Lansarea finală a produsului pe piaţă

 CARE SUNT CONDIŢIILE ACTUALE?

1.Cererea pieţii este mult mai mare decât oferta,

din care cauză producătorii de textile şi cei de
confecţii care vor să aibă succes pe piaţă trebuie să
vină în întâmpinarea şi chiar depăşirea cerinţelor
consumatorilor.
2.Din punct de vedere al managementului
afacerilor întreprinderilor textile şi de confecţii,
cercetarea confortului la purtare are implicaţii
financiare substanţiale în efortul satisfacerii
cerinţelor şi dorinţelor consumatorului.
 CARE SUNT CONDITIILE ACTUALE?

3.Stilul şi imaginea au devenit importante şi influenţabile în

proiectarea îmbrăcămintei, iar creatorii şi producătorii de
confecţii textile plătesc sume imense pe manechine, pentru
a le purta şi prezenta produsele.
4.Există o gamă largă de produse de îmbrăcăminte oferită
de producătorii de îmbrăcăminte care trebuie să
îndeplinească diferite funcţii şi să satisfacă diverse
cerinţe. La acest aspect, industria de confecţii a reacţionat
pozitiv şi în strânsă colaborare cu producătorii de fibre, fire şi
materiale textile, a luat în consideraţie noile puncte de vedere
ale specialiştilor, care pun accentul pe latura ce vizează
aspectele privind confortul la purtarea îmbrăcămintei.
 PROIECTAREA FUNCTIONALA REFERITOARE LA
FUNCŢIA CE VIZEAZĂ CONFORTUL LA
PURTAREA IMBRACAMINTEI
 Confortul la purtarea îmbrăcămintei este rezultatul unei interdependenţe echilibrate între corp,
mediu şi îmbrăcăminte, o relaţie influenţată de senzaţii subiective, dar care este supusă unor
legităţi biofizice şi fiziologice.
 Cerinţă fundamentală şi universală a consumatorilor, confortul la purtarea îmbrăcămintei este
însă un subiect complex, neclar, foarte greu de definit, care implică componente termice şi
non-termice, fiind legat de situaţiile de purtare a îmbrăcămintei (muncă, condiţii critice şi non-
critice de mediu şi stare a organismului).
 Slater a definit confortul ca stare plăcută de armonie fizică, fiziologică şi psihică între om şi
mediu .
 Considerat stare fizică care poate fi descrisă obiectiv, confortul fiziologic este datorat
influenţelor reciproce dintre organismul uman, îmbrăcăminte, sarcina fizică şi condiţiile de
mediu.
 Confortul la purtarea îmbrăcămintei mai poate fi definit ca percepţie subiectivă a diferitelor
senzaţii care apar la purtarea îmbrăcămintei, senzaţii ce implică o serie de procese psihologice.
 Oxford Dictionary defineşte confortul ca stare de bine conştientă, liber de durere, tulburare,
dificultate.
 DE CE DESPRE PROIECTAREA
FUNCTIONALA DIN PUNCT DE VEDERE A
CONFORTULUI?

 Fiind el însuşi declarat cerinţă fundamentală şi

universală pentru toate categoriile de consumatori
de produse textile, confortul la purtare a fost
identificat ca fiind un atribut cheie în satisfacerea
cerinţelor consumatorilor.
 Începând cu alegerea materiei prime şi terminând cu
proiectarea constructivă şi tehnologică a îmbrăcămintei,
neuitând nici o clipă latura estetică, se urmăreşte de fapt
obţinerea de produse de îmbrăcăminte care să ajute
consumatorul să se simta bine.
 SCOPUL ANALIZEI ÎMBRĂCĂMINTEI DIN
PUNCT DE VEDERE A CONFORTULUI
LA PURTARE
Scopul cercetării confortului
la purtarea îmbrăcămintei

1. Cunoaşterea mecanismelor implicate atât

în procesele care determină starea de
confort cât şi în interacţiunile lor

2. Predicţia performanţelor îmbrăcămintei

3. Scopul final al cercetării confortului este acela de a îmbunătăţi calitatea vieţii şi de a

contribui la supravieţuirea fiinţei umane pe termen lung în condiţii determinate de mediu şi
de stare organismului.

Scopul final al cercetării confortului se poate realiza doar prin aplicaţia industrială a
cercetării din domeniul confortului
COMPONENTELE CONFORTULUI LA
PURTAREA ÎMBRĂCĂMINTEI
FACTORII DE INFLUENTA A CONFORTULUI
LA PURTAREA IMBRACAMINTEI
 RELAŢIA CORP – ÎMBRĂCĂMINTE – MEDIU
IN CADRUL SISTEMULUI CORP –
IMBRACAMINTE-MEDIU

 Sistemul corp – îmbrăcăminte – mediu

(C-Î-M) este considerat un sistem deschis, aflat permanent în stare de
interacţiune dinamică cu mediul înconjurător, în sens fizic,
senzorial, psihologic şi informaţional.
 VARIABILELE DIN SISTEMUL
CORP – IMBRACAMINTE - MEDIU
 CE SPUN CLIMATOLOGII ŞI CE SPUN
FIZIOLOGII DESPRE RELAŢIA C-Î-M

 În relaţia corp - îmbrăcăminte – mediu,

climatologii sunt tentaţi să considere corpul ca
fiind o constantă, iar mediul este analizat ca şi
cum ar fi o variabilă.
 În aceeaşi relaţie corp – îmbrăcăminte – mediu,
fiziologii consideră că atât mediul cât şi corpul
uman ar trebui tratate ca şi cum ar fi variabile.
Din punct de vedere al climatologilor un mediu rece se poate clasifica în trei grupe.
Din punct de vedere al fiziologilor limita pentru care un mediu este considerat rece
variază în funcţie de activitatea depusă de purtătorul de îmbrăcăminte si tipul de
imbracaminte.
 EVALUAREA CONFORTULUI LA PURTARE
Proprietăţile igienico - funcţionale ale produselor de îmbrăcăminte hotărăsc din ce în ce
mai mult calitatea acestora. La ora actuală, pentru alegerea îmbrăcămintei, încă se mai menţin
criterii empirico – psihologice, care nu oferă însă o apreciere suficient de satisfăcătoare şi prin
urmare, nu sunt obiective.
În ceea ce priveşte relaţia corp - îmbrăcăminte – mediu (C-Î – M) nu există încă un model
matematic unic, care să poată exprima întreaga complexitate de procese interdependente şi care
să poată fi utilizat în optimizarea structurii vestimentare. Acest lucru se explică pe de o parte
prin insuficienta lămurire a unor procese fiziologice, iar pe de altă parte, prin dificultăţile care apar
în simularea de laborator a unora din condiţiile practice de purtare ale îmbrăcămintei.
Este cunoscut faptul că rezistenţa termică şi rezistenţa la trecerea vaporilor sunt fatori decisivi
în asigurarea confortului termofiziologic, iar permeabilitatea la aer a îmbrăcămintei are efect numai
atât timp cât purtătorul nu se mişcă şi aerul din mediul ambiant este staţionar. De multe ori însă, nu
este posibilă formularea normelor cantitative nici măcar pentru factorii principali ce determină
confortul, deoarece domeniul de cercetare şi metodica testărilor nu sunt încă suficient perfectate.
Omul, ca purtător al îmbrăcămintei a fost mai puţin cercetat, lipsind astfel studiile asupra
modului şi intensităţii reacţiilor declanşate în organism sub influenţa îmbrăcămintei.
Confortul la purtarea îmbrăcămintei poate fi apreciat ca fiind seria de pierderi de
caldură care apare la un corp îmbrăcat într-un mediu ambiantal dat. Aceste pierderi merg de la
pierderile minime de caldură când corpul şi îmbrăcămintea sunt uscate până la pierderile maxime,
când corpul transpiră intens. Atâta timp cât căldura metabolică generată de corp rămâne între aceste
limite, subiectul se va simţi confortabil în sensul că el nu va suferi nici hipertemie, nici hipotermie.
MODALITĂŢI DE APRECIERE A STĂRII DE
CONFORT TERMOFIZIOLOGIC

Modalităţi de apreciere a
stării de confort
termofiziologic

Prin studiul proceselor Prin analiza legăturii dintre temperatura

metabolice corpului şi cea a mediului.
 MODALITĂŢI DE EVALUARE A
CONFORTULUI

Modalităţi de evaluare a
confortului

1.Evaluarea 3. Calcule 2. Evaluarea

subiectivă previzionare obiectivă

Scări Descriptori Teste de Teste de

numerice purtare laborator

Pe subiecţi Pe manechine
umani

Pe teren În camere bioclimatice

 1. EVALUAREA SUBIECTIVĂ A
CONFORTULUI
 Testele la purtarea îmbrăcămintei pe subiecţi umani se realizează prin aplicarea
metodelor de evaluare subiectivă a stării de confort (scări numerice, descriptori). Răspunsurile
obţinute pe baza acestor teste sunt comparate şi corelate cu valorile temperaturii şi umidităţii
preluate de pe suprafaţa corpului sau cu alte mărimi fiziologice şi caracteristici ale
îmbrăcămintei.

 Scările numerice presupun un anumit număr de gradaţii (scări de apreciere a senzaţiilor

termice, a senzaţiilor de umed, a senzaţiilor tactile, de apreciere globală a confortului).
 Descriptorii sunt adjective folosite în descrierea senzaţiilor percepute.
 Percepţia umană a îmbrăcămintei şi a mediului implică toţi senzorii relevanţi şi formează
o serie de concepte care se folosesc în exprimarea părerilor purtătorilor. Pentru a înţelege
procesele psihologice, aceste percepţii se măsoară în mod subiectiv. Deoarece nu există
instrumente fizice pentru a măsura ce gândeşte sau ce simte purtătorul, singura cale de a obţine
informaţii despre percepţia subiectivă este aceea de a folosi scala psihologică.

 În ciuda dificultăţilor întâmpinate, psihologia confortului a fost abordată în studierea

comportamentului oamenilor, cu peste 100 de ani în urmă. O mare parte a eforturilor a fost
orientată în scopul stabilirii scalei psihologice, care a permis elaborarea de legi psihologice,
tehnici experimentale şi metode matematice pentru a culege date din răspunsurile
subiective.
 Confortul fiziologic este considerat ca stare de comoditate în
care nu predomină nici senzaţia de firg nici cea de cald, stare în
care purtătorul îşi poate desfăşura activitatea un timp nelimitat.

Trepte
pentru senzaţia de cald

1.Cald moderat 3.Fierbinte

2.Cald
 Senzaţiile de cald apar la solicitare fizică mare, la
temperaturi ridicate ale mediului sau la purtarea unei
îmbrăcăminţi neadecvate condiţiilor de mediu şi de stare a
organismului. Senzaţia de cald cuprinde întregul corp,
transpiraţia apare pe spate şi piept şi este atât de puternică
astfel încât nu numai că se scurge, ci este absorbită de
îmbrăcăminte, dacă aceasta o permite. Într- o asemenea
situaţie se poate lucra numai alternand munca cu odihna, pentru
a se elimina senzaţia de disconfort.

 Senzaţia de cald moderat se resimte doar pe anumite părţi

ale corpului (pe mâni, pe frunte, picioare, etc.), uneori apărând
chiar transpiraţia .

 Senzaţia de fierbinte apare atunci când transpiraţia este

maximă şi respiraţia devine grea. Transpiraţia nu poate fi
îndepărtată de pe corp. În acest caz, este vorba despre efectele
secundare ale lipsei de confort termofiziologic.
 Senzaţiile de rece apar ca reacţie a corpului la temperaturile
scazute ale mediului, respectiv la o capacitate de izolaţie
termică slabă a îmbrăcămintei (chiar la o solicitare fizică mică).

Trepte
pentru senzaţia de rece

1.Răcoros 2.Rece 3.Înţepenire

 Senzaţia de răcoros apare atunci când unele părţi
ale corpului tremură (cele neacoperite sau insuficient
acoperite), determinând apariţia aşa numitei “piele de
găină”.

 Senzaţia de rece cuprinde întregul corp şi este

caracterizată de tremurul unor anumite grupe de
muşchi. Într-o asemenea stare se poate lucra numai un
timp scurt, chiar cu o îmbrăcăminte adecvată.

 Senzaţia de înţepenire apare la o răcire foarte

puternică (chiar totală) şi împiedică mişcarea
membrelor, ajungându-se la înţepenirea lor şi la
instaurarea şocului la rece. Dacă persoana rămâne în
această stare, ea poate suferi vătămări corporale grave
2. EVALUAREA OBIECTIVĂ A CONFORTULUI

 În baza stărilor fizice confortul poate fi apreciat în mod

obiectiv şi poate fi descris prin mărimi fizice şi principii
corespunzătoare.
 Testele utilizate în aprecierea obiectivă a confortului
se grupează în:
 a. teste de purtare, efectuate:
 a1. pe subiecţi umani:
 - în condiţii de teren;
 -in condiţii controlate în camere bioclimatice;
 a2. pe manechine în camere bioclimatice.
 b. teste de laborator
 Mediul înconjurator poate fi :
 - artificial ;
 - natural.

 Activitatea purtătorilor poate fi :

 - programată anterior ;
 - poate să urmeze condiţiile impuse de mediu.

 Mişcările fizice pot fi :

 - impuse ;
 - alese în mod liber.
 Analiza rezultatelor obţinute în
urma testelor de purtare cu
subiecţi umani

a) Modul în care diferitele proprietăţi b) Compararea valorilor temperaturii şi

ale materialelor textile se reflectă în umidităţii preluate de pe suprafaţa pielii
reacţiile fiziologice şi subiective ale cu senzaţiile termice şi de umiditate
purtătorilor. percepute de subiecţi.
TESTE DE PURTARE CU MANECHINE ÎN CAMERE BIOCLIMATICE

 Teste de purtare cu manechine în camere bioclimatice se realizează în condiţii controlate de :

 - temperatură ;
 - umiditate ;
 - viteză a curenţilor de aer ;
 - nivele de încărcare fizică.
 Printre încercările de înlocuire a subiecţilor umani cu manechine se numără şi testele cu
manechinele “Taro” şi “Charlie”.
 Manechinul “Taro” a fost construit prin colaborarea dintre “Institutul de Cercetare
Guvernamentală” - Osaka şi cinci companii de textile, în scopul studierii proprietăţilor
materialelor textile şi a produselor şi structurilor vestimentare, legate de transferul căldurii şi
umidităţii de la corp, prin îmbrăcăminte spre mediul exterior.
 Manechinul “Taro” este construit pe baza greutăţii medii a unui barbat japonez de 20-29
ani, cu înălţimea de 168 cm. şi greutate de 61 kg (după raportul “Nippon Kikaku Kyokai, din
1984); el a fost turnat din bronz cu o grosime de 4 mm .
 Corpul acestui manechin a fost divizat în zece zone putându-se controla independent
temperatura şi cantitatea de transpiraţie degajată. Fluxul de transpiraţie este simulat şi controlat
prin reglarea curentului de aer de la un generator de vapori. Parametrii spaţiului subvestimentar
sunt măsuraţi prin termometrie, higrometrie şi senzori de flux de căldură ataşaţi pe manechin.
 Manechinul “Taro” s-a realizat pentru a se obţine condiţii reproductibile pentru
transferul de caldură şi umiditate prin îmbrăcăminte, înlocuind astfel testele
costisitoare pe subiecţi umani. Studiile desfăşurate pe aceste manechine simulatoare au
aratat că izolaţia termică a îmbrăcămintei este mai mare decât cea a materialului textil
luat individual.

 De asemenea s-au putut efectua determinări legate de absorbţia umidităţii (în faza
de vapori sau lichidă), capacitatea de reţinere a umidităţii, transferul şi eliminarea
(evaporarea) acesteia din materialele textile.

 Modelul pielii manechinului prezintă o distribuţie omogenă de orificii cu diametrul

de 2 mm şi pasul de 3 mm. Gâtul din sârmă este ataşat pe peretele interior al modelului
pielii. Temperatura pielii este controlată prin intermediul unui termometru cu rezistenţa
din platină, montat în centrul peretelui interior. Vaporii saturaţi au fost furnizaţi printr-o
conductă de la un generator de vapori. Cele şase conducte pentru fiecare segment al
trunchiului sunt introduse prin partea superiară a capului, două conducte sunt introduse
în braţe începând cu degetele şi două conducte sunt introduse în picioare prin calcâie.

 Domeniul temperaturii pielii manechinului poate fi controlat, pentru o temperatură a

camerei de până la 50 °C, cu o precizie de +/- 0,1 °C. Domeniul de variaţie a cantităţii
de umiditate este de la 0 la 330 (g/m²h).
 La fiecare zonă a modelululi pielii sunt ataşate două termohigrometre şi un senzor
de flux de caldură.
La Hohenstein există o papuşă la scară reală numită manechinul "Charlie", cu membre mobile, a cărei piele
de cupru este încălzită cu apă, circulaţia sanguină fiind simulată electronic printr-un circuit cu apă caldă la
temperatura corpului. Măsurătorile se fac într-o cameră bioclimatică în care se află "Charlie", îmbrăcat cu

îmbrăcămintea analizată şi unde sunt reproduse condiţiile mediului ambiant

 TESTE DE LABORATOR

Testarea îmbrăcămintei prin metode de laborator permite determinarea

unor mărimi fizice specifice proceselor de transfer termic, respectiv higro sau
hidrotermice, ce au loc între corpul uman şi mediu, prin îmbrăcăminte. Valorile
acestor mărimi permit comparaţii între grupe de materiale şi estimarea
aproxmativă a confortului acestora .
Testele de laborator prezintă însă o serie de dezavantaje, datorită următoarelor
două considerente de bază:
- testele fizice se pot efectua în anumite condiţii staţionare, dar proprietăţile
materialelor se modifică simţitor în condiţiile nestaţionare de purtare;
- transferul de căldură, precum şi comportarea la umiditate a îmbrăcămintei
variază odată cu absorbţia transpiraţiei, respectiv cu uscarea materialului umezit.
Caracteristici termofiziologice
 3. CALCULE PREVIZIONARE

 Producatorul de materiale textile şi confecţii care doreşte să realizeze produse după

criterii termofiziologice, ar trebuie să-şi pun întrebarea: "Ce rezistenţă la trecerea caldurii şi a
vaporilor ar trebuie să aibă materialul textil, respectiv sistemul de îmbrăcăminte pentru
obţinerea unui confort la purtare urmarit?".
 Astfel, în ultimii ani s-a putut elabora un model teoretic de previziune, bazat pe
numeroase încercări la purtare cu subiecţi umani, care cu ajutorul relaţiilor matematice, poate
defini confortul termofiziologic al unui sistem de îmbrăcăminte, bazându-se pe datele obţinute
cu modelul "Haut" şi cu manechinul "Charlie". Acest lucru a fost posibil datorită faptului că
există o corelare univocă între datele fiziologice ale funcţiilor umane cum ar fi temperatura
pielii, temperatura rectală, pulsul şi rata de acoperire a pielii cu transpiraţiei şi percepţia
subiectivă a purtatorului.
 Deoarece un model previzionar trebuie să acopere toate problemele care ar putea să
apară în practică, acesta trebuie conceput multilateral. În acest sens, unul din calcule
poate fi făcut în scopul determinării temperaturii maxime a mediului ambiant (Ta max), la care
purtătorul unui sistem de îmbrăcăminte, poate rezista pe durată mai mare de timp. Pentru
sistemul de îmbrăcăminte se determină rezistenţa la trecerea căldurii şi a vaporilor, tinându-se
seama de convecţia şi ventilaţia care apare la mişcările purtatorului, la un anumit grad de
solicitare fizică, pe durată mai mare de timp . Invers, se poate calcula temperatura minimă a
mediului ambiant (Ta min), la care purtătorul unui sistem de îmbrăcăminte, supus unui efort
fizic minim să poată rezista fără a suferi de frig. Între cele două temperaturi (Ta max şi Ta
min) se află domeniul termic de utilizare a acelui sistem de îmbrăcăminte. Sistemul de
îmbrăcăminte analizat este cu atât mai avantajoas din punct de vedere termofiziologic cu cât
domeniul de utilizare este mai mare.
 A.APLICAŢII ALE CERCETĂRII
CONFORTULUI LA PURTARE

Aplicaţii ale cercetării

confortului la purtare

1.Aplicaţii industriale 3.Dezvoltarea de noi

produse

2.Înţelegerea şi anticiparea cerinţelor umane 4.Evaluarea subiectivă a consumatorilor

5. Asigurarea calităţii procesului de fabricaţie

a îmbrăcămintei
 1.APLICAŢII INDUSTRIALE

Aplicaţii industriale ale cercetării

confortului la purtare
Studii de piaţă

Dezvoltarea de produse textile cu Utilizarea de informaţii şi

caracteristici funcţionale unice şi precizări tehnice în scopuri
sigure în ceea ce priveşte satisfacerea promoţionale şi de marketing
clienţilor

Formularea de instrumente de asigurare a Utilizarea aprecierii senzoriale făcută de

calităţii dezvoltând metode de testare şi consumator ca modalitate de evaluare a
standarde specifice noilor produselor pentru a reduce riscul unui
eventual eşec pe piaţă.

Studiile de piaţă, ca aplicaţii ale cercetării confortului la purtare, se pot face prin utilizarea
tehnicilor de cercetare - dezvoltate pentru înţelegerea cerinţelor consumatorilor şi pentru
identificarea golurilor de piaţă ce impun dezvoltarea de produse noi.
 2. ÎNŢELEGEREA ŞI ANTICIPAREA
CERINŢELOR UMANE

 Una dintre cele mai importante metode prin care

întreprinderile moderne concep strategii de afaceri
solide care să satisfacă cerinţele clienţilor şi să combată
competiţia pe piaţă, este aceea a înţelegerii şi anticipării
acestor cerinţe.
 Înţelegerea şi anticiparea cerinţelor umane implică şi
studierea sistematică a atributelor produselor precum
şi importanţa lor relativă în motivarea cumpărătorilor.
 Cercetarea privind consumatorul presupune identificarea
atitudinii acestuia faţă de noi produse, precum şi
criteriile (atât cele funcţionale cât şi cele sentimentale) ce
influenţează decizia de cumpărare.
 IMPORTANŢA STUDIERII SISTEMATICE A
CARACTERISTICILOR PRODUSELOR

Importanţa studierii sistematice

a atributelor produselor şi
importanţa lor relativă în
motivarea cumpărătorilor.
Identificarea acelor Identificarea acelui
mărci de produs care segment de piaţă care
concurează pe piaţă poate deveni profitabil.

Identificarea acelor atribute funcţionale şi

emoţionale ale produsului, care să explice
preferinţa cumpărătorilor pentru o anume marcă de
produs dintre toate mărcile disponibile pe piaţă
 AVANTAJE ALE UTILIZĂRII TEHNICILOR
MODERNE DE TESTARE A
CONSUMATORILOR

Avantaje ale utilizării

tehnicilor moderne de
testare a consumatorilor

Permit firmelor să selecteze Permit selectarea de mesaje

direcţia de dezvoltare a unui publicitare raţional-emoţionale
produs

Îmbunătăţesc administrarea firmei Pot determina o creştere cu

şi strategia de piaţă aproximativ 10% a aportului firmei
pe piaţă şi o rată de succes de
aproximativ 80% a noului produs.
 TEHNICILE DE STUDIU SENZORIAL
DEZVOLTATE ÎN ANALIZA CONFORTULUI

Avantaje ale utilizării tehnicilor

de studiu senzorial a confortului

Identificarea cu o mai mare acurateţe a Completarea golului de piaţă prin dezvoltarea

atributelor specifice unui produs pe care şi introducerea de noi produse.
consumatorii le doresc
 3.DEZVOLTAREA DE NOI PRODUSE

 Pentru competiţia de piaţă, crearea de produse

noi care să satisfacă nevoile şi dorinţele
consumatorilor, a devenit din ce în ce mai dificilă
şi mai importantă.
 Acest aspect se datorează faptului că astăzi,
oamenii tind să se îmbrace cât mai neoficial şi
prin urmare, tot mai multe companii îşi instituie
politici mai puţin formale. Indiferent de
activitatea pe care o desfăşoară, consumatorii
preferă îmbrăcămintea în care să se simtă bine şi
confortabil, din care cauză, ei cer mai multe
informaţii despre produsele pe care le cumpără.
 PRINCIPALII FACTORI DE SUCCES AL
NOILOR PRODUSE

Factori care determină succesul

noului produs

Produsul nou trebuie să fie unic, de o calitate
superioară celor deja existente, cu trăsături noi, cu
o valoare mai mare de întrebuinţare
Să existe un concept bine definit al noului produsului,
anterior creării sale, prin care se stabilesc şi se definesc
segmentul de piaţa ţintă,
cerinţele din partea produsului
şi beneficiile.
 SISTEM PENTRU CREAREA ŞI EVALUAREA
PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE

 Pentru a obţine informaţii despre produse, la nivelul 1 sunt folosite tehnici tradiţionale de studiu asupra purtătorilor de îmbrăcăminte ( cele pe
grupuri de subiecţi, interviuri personale, studiu de piaţă).

 La nivelul 2 se pot efectua experimente de purtare pe un număr mai mare sau mai mic de subiecţi umani, în mediul în care este purtată
îmbrăcămintea. Experimentele de acest tip sunt folosite:
 în evaluarea consumatorilor;
 testarea pieţii sau în studii fundamentale pe tipuri particulare de produse, pentru a obţine informaţii mai precise despre atributele cerute unui
produs de îmbrăcăminte. Acest tip de cercetare este scump şi relativ riscant, deoarece unele informaţii confidenţiale pot fi detectate de
competitori.

 La nivelul 3, experimentele de purtare controlate, cu subiecţi umani, sunt efectuate în camere climatice pentru:
 - studiul senzorial psihologic;
 - studiul de grup;
 - evaluarea subiectivă a produselor de îmbrăcăminte.
 Din răspunsurile senzoriale ale subiecţilor pot fi obţinute informaţii foarte precise privind atributele cerute unui produs.
 Acest tip de cercetare este mai precis şi mai sigur decât cel de la nivelul 2. Estimările psihologice pot fi folosite pentru a testa previziunile sau
rezultatele obţinute din măsurătorile şi sistemele de analiză de la nivelele 4 şi 5.

 La nivelul 4, întregul sistem de îmbrăcăminte este testat pe subiecţi umani sau manechine pentru a determina: izolaţia termică; capacitatea de
transport a umidităţii; comportamentul mecanic; aspectul produsului în timpul purtării.
 Aceste măsurători fizice şi fiziologice urmăresc determinarea şi aprecierea detaliilor tehnice ale produselor de îmbrăcăminte ( design-ul şi stilul
produselor, efectul mişcărilor corpului şi al condiţiilor de mediu, efectul ansamblului de îmbrăcăminte de la lenjerie şi produse exterioare la straturile
de aer din microclimatul vestimentar).
 Cercetarea la acest nivel poate furniza precizări tehnice esenţiale pentru procesele de proiectare şi fabricare a produselor.
 Sistem pentru crearea şi evaluarea
De la general produselor de îmbrăcăminte
la particular

NIVELUL I
Studiu tradiţional asupra
clientului:
- grup central
- interviuri personale
- studiu pe piaţă

NIVELUL II
Probe de purtare pe teren:
- la scară mică
- la scară mare
- studiu de piaţă

NIVELUL III
Studiu senzorial psihologic:
- experimente de purtare perceptuale;
- studiu pe grup central în mediu simulat;
- evaluarea noilor produse de către consumator;

NIVELUL IV
Măsurători obiective pe material:
- Confort termofiziologic;
- Confort senzorial;
- Confort la presiune;
- Estetică (culoare,înfăţişare);

NIVELUL V De la tehnic la
Măsurători obiective pe îmbrăcăminte: senzorial şi
- măsurători fiziologice pe subiecţi umani; obiectiv
- măsurători pe manechine.
 4. EVALUAREA SUBIECTIVĂ A CONSUMATORILOR
În diferite stadii ale lansării noului produs, se face evaluarea subiectivă a consumatorilor, care este
necesară pentru ca producătorii să se asigure, că noul produs este acceptat şi pentru a afla dacă
percepţiile consumatorilor privind noul produs, sunt pozitive (înainte de lansarea produsului pe
piaţă).
În studiile senzoriale, aplicate în etapele procesului de dezvoltare a noului produs, pentru
obţinerea unui răspuns din partea consumatorilor, se pot utiliza diferite tehnici

Tehnici pentru studii

senzoriale

Simpla evaluare Dubla comparare Scale de evaluare Scale semantice

 PENTRU EVALUAREA SUBIECTIVĂ A
CONFORTULUI POT FI UTILIZATE ATÂT TESTE
FUNCŢIONALE CÂT ŞI TESTE PE CONSUMATORI
Teste pentru evaluarea
subiectivă a confortului

Teste funcţionale Teste pe

consumatori

Teste de laborator Teste cu ajutorul

specifice subiecţilor umani
materialelor textile

Teste de purtare în camera Teste în medii Teste efectuate

bioclimatică limitate pe scară largă
 TEHNICA PROCESULUI EXPERIMENTAL AL
PURTĂRII PENTRU CARACTERIZAREA
CONFORTULUI SENZORIAL (HOLLIES )

Tehnica procesului experimental al

purtării

1.Generarea descriptorilor
senzoriali cu respondenţi
4.Construcţia scalelor cu caracteristici sub
forma unor foi de evaluare pentru a obţine
diverse răspunsuri senzoriale la articole de
2.Selectarea condiţiilor testate pentru a mări îmbrăcăminte particulare
oportunităţile pentru perceperea diverselor
senzaţii

3.Culegerea datelor, analiza şi interpretarea 5.Conducerea proceselor de purtare în medii

rezultatelor interioare controlate
5. CONTROLUL CALITĂŢII MATERIALELOR TEXTILE ŞI
A PROCESULUI DE FABRICAŢIE A ÎMBRĂCĂMINTEI
 Metodele obiective de testare folosite în studiile de confort pot fi utilizate pentru:
 măsurarea cantitativă a caracteristicilor materialelor şi îmbrăcămintei, legate de confort ;
 predicţii privind confortul.
 Predicţiile fiziologice rezultate din sistemul de măsurare al lui Umbach au fost incluse, în industria germană, în unele standarde DIN pentru
îmbrăcămintea de protecţie şi de muncă (costumul de protecţie folosit în construcţii, pentru protejare împotriva influenţei umidităţii şi vântului).
Conform DIN 61539, acest costum de protecţie ar trebui să aibă rezistenţa la trecerea vaporilor mai mică de 0,200 m2 mbar / W, asigurându-se astfel
confortul necesar celor care efectuează activităţi fizice moderate, la temperaturi de până la 20 0C.
 Pe baza parametrilor de confort măsuraţi ar putea fi elaborate standarde, folosite ca precizări tehnice în industria de confecţii pentru diferite tipuri de
îmbrăcăminte.
 Studierea relaţiilor dintre răspunsurile senzoriale în timpul purtării arată că noţiunea de confort senzorial implică trei factori senzoriali
independenţi: 1. Confortul termic şi de umiditate; 2. Confortul tactil; 3. Confortul la/ de presiune ( potrivire pe corp).
 Din analiza răspunsurilor senzoriale obţinute în urma anchetelor şi experimentelor de purtare efectuate de Umbach, rezultă că importanţa relativă a
celor trei factori în experimentele senzoriale ale purtătorilor variază în funcţie de combinaţiile diferite dintre activităţile fizice şi condiţiile de mediu .
 Presupunând că stilul şi aspectul îmbrăcămintei sunt aceleaşi şi/sau satisfac cerinţele impuse de purtător, s-a stabilit importanţa relativă a factorilor
senzoriali.
 Pentru îmbrăcămintea pentru iarnă ordinea importanţei factorilor s-a găsit a fi următoarea:
 1. Confortul tactil;
 2. Confortul termic;
 3. Confortul la umiditate, în proporţie de 67%.
 Pentru îmbrăcămintea de vară şi cele de primăvară ordinea importanţei factorilor este :
 1.Confortul termic şi de umiditate;
 2. Confortul tactil ;
 3. Confortul la/de presiune .
 Pentru îmbrăcămintea pentru sport, confortul termic şi de umiditate s-a dovedit extrem de important, explicând 43% din variaţiile totale, urmat de
cel tactil şi de presiune.