1

NEVOIA DE A SE
ÎMBRĂCA Şl
DEZBRĂCA
(OBEZITATE)

Elev: Georgescu Valeriu

Profesor: Putinica Eugenia
 2

Nevoia de a se imbraca si dezbraca este o necesitate proprie a individului de a purta

îmbrăcăminte adecvată după circumstanţe, temperatura zilei, activitate, pentru a-şi
proteja corpul de rigorile climei (frig, căldură, umiditate), permiţându-i o libertate a
mişcărilor.

Rolul imbracamintii:
Protectie termica si a intimitatii.
Asigurarea libertatii de miscare
Contribuie la comunicare.
Reflecta – personalitatea persoanei, starea sa psihica, o eventuala afectiune psihiatrica

Din punct de vedere al psihiatrilor, vestimentaţia este un semn de sănătate. O

îmbrăcăminte bizară, stridentă, cu multe podoabe poate exprima chiar o boală psihică.

I. Independenţa în satisfacerea nevoii

Omul, contrar animalelor, are nevoie de haine cu care să se îmbrace, pentru a se
proteja de rigorile climei; preocupat de sănătatea sa, el îşi alege veşmintele adecvate
circumstanţelor şi necesităţilor proprii.
Factorii care influenţează satisfacerea nevoii
Biologici
- Vârsta: temperatura corpului variază în funcţie de vârstă; individul îşi procură
veşmintele adecvate pentru a se proteja împotriva variaţiilor temperaturii mediului
ambiant.
Copiii mici şi persoanele în vârstă au temperatură corporală mai coborâtă decât
persoanele adulte, deci trebuie să utilizeze veşminte mai călduroase (copiii au tendinţă
mai mare de pierdere a temperaturii datorită unui sistem de autoreglare mai labil, fiind în
dezvoltare, iar vârstnicii, datorită diminuării funcţiilor organismului).
Talie, statură: în vederea asigurării stării de bine, indivizii îşi aleg veşmintele în funcţie
de talie şi statură.
Activitate: pentru confort şi libertatea în mişcare, indivizii în funcţie de activitate poartă
veşmintele adecvate.
Psihologici
- Credinţă:indivizii care aderă la o religie sau la ideologie poartă veşminte sau obiecte
care sunt semnificative pentru aceştia sau pentru comunitatea cărora le aparţin. în plus,
purtarea uniformei permite indivizilor să se distingă în societate ca făcând parte dintr-un
anumit grup.
- Emoţiile: influenţează alegerea şi purtarea veşmintelor care permit exprimarea unor
sentimente şi a unei stări de confort psihic.
Sociologici şi culturali
Clima: cea caldă obligă indivizii să-şi aleagă veşminte care să le permită menţinerea
temperaturii corpului; pentru a împiedica acumularea de căldură şi umiditate se vor purta
veşminte albe, largi, ample, uşoare, în timp ce veşmintele de culoare închisă şi
 3

groase menţin temperatura corpului în limite normale, împiedicând pierderea

căldurii.
Statutul social: societatea, prin normele sale, impune indivizilor un statut care-i
obligă să se îmbrace
şi să poarte obiecte prin care să dovedească rangul lor social. După condiţiile financiare,
pot apărea limite în alegerea şi purtarea îmbrăcămintei.
Munca: condiţiile de muncă pot, de asemenea, influenţa alegerea şi purtarea
veşmintelor.
Siguranţa muncii este dată de echiparea cu obiecte speciale de
vestimentaţie, protectiv împotriva accidentelor, frigului, zgomotelor etc.
Cultura: prin veşminte se poate contribui la conservarea tradiţiilor şi, de
aceea,
oamenii adoptă îmbrăcămintea care îi va distinge de ceilalţi (portul popular).

Manifestări de independenţă

Semnificaţia veşmintelor
Veşminte: tot ceea ce acoperă corpul uman, îl ascunde şi-l protejează
- ele sugerează apartenenţa sau neapartenenţa la un grup social, profesional, cultural,
religios etc.
Alegerea personală
- veşminte alese după gust şi circumstanţe (personalitatea individului, ocazii festive,
protejarea corpului de intemperii, preferinţe vestimentare, modă)
Sortarea veşmintelor
- adecvate funcţiilor psihologice • în concordanţă cu importanţa acordată îmbrăcămintei
şi ţinutei personale
Calitatea veşmintelor - adecvate climatului, statutului socio-cultural
Proprietatea veşmintelor reliefeaza nivelul socio-economic, statutul social
Purtarea de obiecte semnificative
- pune în evidenţă rangul social, însemnătatea personală (prin medalion, talisman),
funcţie religioasă, secta religioasă, calitatea de funcţionar de stat, ritualuri etc.
Exigenţe în intimitate - modă, norme sociale; ordonat, curat tot timpul, în orice activitate -
funcţională, estetică
Capacitatea fizică de îm-brăcare şi dezbrăcare
- mobilitate articulară, tonus muscular, maturitate psiho-motorie
Talie şi statură - vârstă, sarcină, grad de dezvoltare a ţesutului adipos etc.

- Intervenţiile asistentei -
Menţinerea independenţei
- învaţă persoana să-şi aleagă îmbrăcămintea corespunzătoare climei, temperaturii
mediului înconjurător, activităţii, vârstei explorează gusturile şi semnificaţia veşmintelor
la fiecare persoană încurajează persoana pentru a-şi alege singură îmbrăcămintea,
ornamentele, accesoriile dorite

II. Dependenţa în satisfacerea nevoii de a se îmbrăca şi dezbrăca

Problemele de dependenţă în satisfacerea acestei nevoi sunt:
 4

1.Dificultate de a se îmbrăca şi dezbrăca

2.Dezinteres pentru ţinuta vestimentară
3.Neîndemânare în a-şi alege haine potrivite
Surse de dificultate
De ordin fizic :
incapacitatea intrinsecă
- lezarea fizică (fracturi, arsuri, plăgi)
- diminuarea motricitatii membrelor superioare (slăbiciune, paralizie, hipotonie, pareze)
absenţa unui membru superior sau unei porţiuni din membru (bont)
incapacitatea extrinsecă
-obstacole ce împiedică mobilizarea membrelor superioare (aparate gipsate, sisteme de
imobilizare - chingi, benzi adezive, pansamente, plăgi)
dezechibre
- durere ,slăbire, fatigabilitate
De ordin psihologic
- tulburări de gândire,atentie ,concentrarea
- anxietate
- stres
- pierderea imaginii de sine
- pierderea/separaţia
- situaţie de criză

De ordin socio economic

- eşecuri
- conflicte,catastrofe ,dezastre
- pauperitate
- dificultati de adaptarea la schimbarea mediului social ( prin casatorie
,stramutare,degradare sau accedere pe scara ierarhica )
Lipsa de cunoaştere
- insuficienta cunoaştere de sine, a celorlalţi şi a mediului înconjurător

Manifestări de dependenţă

Dificultatea/ incapacitatea de a se îmbrăca şi dezbrăca

- Dificultatea de a-şi încheia şi descheia nasturii
- Dificultatea sau incapacitatea de a-şi mişca membrele superioare
- Dificultatea de a se încălţa şi descălţa
Dezinteresul faţă de ţinuta sa
- Apatie în a se îmbrăca
- Acces de melancolie
Refuzul de a se îmbrăca şi dezbrăca
Alegerea inadecvata de vesminte
Imbracaminte exagerata, caraghioasa, coafuri bizare
Vesminte inconfortabile neadecvate taliei, masei corporale
 5

Imbracarea si dezbracarea la pacientul cu obezitate

Pacientul diagnosticat cu obezitate prezinta aproape in toate cazuri, dificultate în a se

îmbraca și dezbraca.

Scopul asistentei de-a lungul planului de ingrijire a unui pacient cu obezitate (printre
multe altele) este sa educe pacientul astfel incat, in final, sa devina independent si sa se
poate imbraca si dezbraca singur.

Insa masa corporala mare a pacientului cu obezitate, reprezinta o piedica majora in

indeplinirea scopului de mai sus.

Pentru ca pacientul cu obezitate sa ajunga in stadiul in care se poate imbraca si

dezbraca singur, trebuiesc indeplinite urmatoarele etape:

- Imbunatatirea circulație și respirației grele datorită greutății

- Micsorarea masei corporale – respectarea regimului dietetic pentru ca masa
corporala sa se micosreze (slabire)
- Imbunatatirea mobilitatii si posturii adecvate
- Ingrijirea tegumentelor
- Stare psihologica buna - sa prezinte o buna dispozitie si o stare de optimism cu
privire la evolutia bolii
- Pacientul sa dobandeasca cunostinte despre obezitate astfel incat sa isi
cunoasca boala si sa reuseasca sa o combata
- Posibilitatea pacientului de a se imbraca si de a se dezbraca singur.

Etapele de mai sus vor fi parcurse in timp insa cu consecventa, pacientului poate reusi
sa combata obezitatea si sa aiba o viata de calitate.

Pacientul cu obezitatea va intalni mereu obstacole fizice si psihologice atunci cand

trebuie sa se dezbrace si sa se imbrace, de la a gasi haine efectiv, potrivite anotimpului,
care sa I se potriveasca pana la a reusi sa le imbrace si sa le dezbrace.

Pacientul trebuie reasigurat in permanenta de catre asistenta, membri ai familiei,

cunoscuti ca exista haine si pentru el/ea la magazine specializate, haine lejere, pe care
le poate folosi si pe care le va folosi pana cand va combate obezitatea.

Motivatia psihologica, de genul “hai ca se poate”, “putem reusi”, “nimic nu ne sta in

cale”, este vitala in tratarea unui pacient cu obezitate.

Rolul educatiei terapeutice a pacientului cu obezitate este de a motiva persoana sa faca

schimbarile de stil de viata necesare controlului ponderal, de a o invata cum sa le faca si
de a o ajuta sa le faca pe o perioada cat mai lunga de timp.