Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Factori biologici
• Vârsta
– la copil şi persoanele în vârstă, pielea este mai sensibilă, mai puţin rezistentă la variaţii de
temperatură, la microbi şi la infecţii. In urma îmbătrânirii, dinţii pot să slăbească în rezistenţă
şi cad, părul devine mai puţin rezistent şi la fel unghiile.
– datorită procesului de îmbătrânire, la nivelul pielii, fanerelor (păr, unghii), glandelor, se
produc anumite perturbări:
-scăderea tonusului muscular, pierderea elasticităţii;
-descuamare deficitară a epidermului, atrofia stratului adipos, apariţia ridurilor;
-diminuarea activităţii glandelor sebacee şi glandelor sudoripare;
-subţierea, decolorarea, căderea părului;
-subţierea, decolorarea şi friabilitatea unghiilor cu încetinirea creşterii acestora;
-formarea de pliuri tegumentare în exces faţă de cele normale;
-prin îmbătrânire creşte efortul pentru îmbrăcat/dezbrăcat, menţinerea igienei corporale şi
riscul de expunere la traumatisme sau infecţii locale şi generale.
• Climatul
– datorită variaţiilor de temperatură, pielea se usucă, se deshidratează. Când temperatura este
prea ridicată, pielea participă la termoreglare prin glandele sudoripare, eliminând o cantitate
de sudoare (transpiraţie).
• Alimentaţia
-o bună alimentare şi hidratare a organismului împiedică apariţia dezechilibrului
hidroelectrolitic şi acidobazic, cu manifestări directe asupra stării tegumentului (absorbţia
unei cantităţi suficiente de lichide dă elasticitate pielii).
• Sexul
– femeile, prin natura biologică, dar şi prin preocupările focalizate pe aspectul estetic, au
nevoie de măsuri de igienă complementare. Anatomia femeii, ciclul menstrual, procedurile
cosmetice (vopsitul părului, coafură, manichiură, pedichiură, machiaj) sunt tot atâţia factori
care cer atenţie specială în asigurarea igienei.
• Factorul constituţional
– există persoane cu un număr mare de glande sudoripare care transpiră mai abundent decât
altele. De asemenea, secreţia de sebum poate fi excesivă. Toate acestea impun
comportamente igienice personalizate.
• Talia
– persoanele hiperponderale au nevoie de igienă corespunzătoare, mai ales la nivelul pliurilor
ce se formează din cauza masei corporale în exces.
• Starea de sănătate
– condiţia fizică şi psihică, la un moment dat, a unei persoane, este factorul cel mai important
care influenţează nevoia de igienă, dar şi capacitatea individului de a o performa la nivel
optim, în concordanţă cu stilul de viaţă şi cu obiceiurile sale.
Factori psihologici
• Deprinderi personale:
– obiceiurile individuale de vestimentaţie şi igienă corporală diferă de la un individ la altul
constând în a acorda pentru unii zilnic o atenţie deosebită toaletei din toate punctele de
vedere, pentru alţii doar o toaleta parţială zilnic iar unii omit sau neglijează noţiunea de
curăţenie corporală.
• Imagine de sine:
– imaginea personală asupra propriului corp-imagine corporală – depinde de personalitatea şi
percepţia individuală acordată îngrijirilor pentru aspectul fizic.
– respectul de sine duce la promovarea îngrijirilor pentru o imagine corporală pozitivă şi
invers, degradarea îngrijirilor în cazul neglijării şi dezinteresului pentru propria imagine.
• Pudoarea:
– pudoarea individuală legată de sex, adolescenţă, vârstnicii, necesită respectul intimităţii
personale;
– în cazul vârstnicilor: de foarte multe ori aceştia necesită ajutor pentru efectuarea îngrijirilor
şi toaletei, pe care îl refuză din cauza sentimentului de pudoare exacerbat sau a lipsei de
respect şi pregătire profesională a celui care acordă îngrijirile.
• Tipul de personalitate
– anumite categorii de persoane simt nevoia unor condiţii igienice ieşite din comun. Nu
numai mediul în care trăiesc trebuie să fie foarte curat, ci şi igiena personală are rol esenţial
în existenţa lor. Ordinea şi curăţenia, în cazul acestor persoane, nu mai reprezintă doar o
condiţie de asigurare a sănătăţii, ci chiar raţiunea lor de a trăi. Orice perturbare a “ordinei”
stabilite de persoana respectivă devine un puternic factor de stres.
– alte categorii de persoane, dimpotrivă, au o tendinţă nativă pentru dezordine, neacordând
factorului igienic o prea mare importanţă. Uneori este nevoie de presiunea grupului pentru a
menţine ordinea şi curăţenia şi pentru a se spăla mai des.
Stresul psihic
– stresul, acest inductor universal de apariţie a bolilor se face responsabil de prezenţa unor
tulburări la nivelul tegumentelor şi mucoaselor.
Dacă se ia în consideraţie numai faptul singular că stresul influenţează nivelul de sudoraţie al
indivizilor vom deduce importanţa condiţiilor de declanşare a stresului în comportamentele
igienice. Adaptarea la stres este un proces personal şi poate fi însoţită de fenomene
neurovegetative precum hiperhidroza. Aceasta are impact social important, scade imaginea
de sine şi determină o creştere a preocupării individului pentru igiena corporală.
Factori sociologici
• Cultura
– importanţa curăţeniei diferă după nivelul de cultură. Indivizii au obiceiuri de igiena şi
curăţenie care variază ca frecvenţă şi manifestare.
• Curentul social
– apar obiceiuri de igienă şi curăţenie după modă (coafură, produse cosmetice etc.)
• Organizarea socială
– obiceiuri de igienă în funcţie de condiţiile fizice, materiale sau de promiscuitate).O locuinţă
corespunzătoare prevăzută cu instalaţii sanitare (apă curentă, căldură,canalizare, baie,
duş)determină obiceiurile personale pentru igienă şi vestimentaţie.
• Statutul social
– profesiunea sedentară influenţează direct componenta fizică a imaginii de sine.
•Locul de muncă
– anumite categorii profesionale implică măsuri de igienă excepţionale. Printre acestea se
numără şi profesiile din sfera medicală. Atât igiena locului unde se desfăşoară activitatea, cât
şi igiena personală trebuie să fie riguroase.
•Educaţia
– comportamentele igienice se învaţă. O persoană care a folosit periuţa şi pasta de dinţi din
fragedă copilărie şi a făcut duş zilnic îşi interiorizează afectiv aceste comportamente şi simte
acut disconfortul în lipsa lor. Măsurile de igienă “intră în sânge” şi devin rutină.
•Starea economico-financiară
-condiţiile de trai se reflectă asupra nivelului de igienă a populaţiei. Lipsa apei curente, lipsa
căldurii, dar şi a spaţiului corespunzător limitează comportamentele igienice. Acolo unde
există lipsuri, produsele cosmetice sunt mai puţine, iar oamenii prea puţin preocupaţi de
igiena lor şi a spaţiului în care trăiesc.
•Clima
– în regiunile calde, datorită transpiraţiei abundente sunt necesare măsuri crescute de igienă.
Frecvenţa duşurilor creşte. Hainele trebuie să fie de culoare deschisă şi trebuie schimbate
mai des. Folosirea pălăriilor protejează părul de efectele nedorite ale razelor solare.
Manifestări de independenţa
Păr – lungime, supleţe, strălucire.
Parul – este un produs cornos al epidermului cu aspect filiform si flexibil.
Urechi – configuraţie normală, curăţenie.
Urechea sau organul statuoacustic constituie segmentul intermediar de cale acustică şi
vestibulară; configuraţia normală determină integritatea şi îndeplinirea rolurilor sale
fiziologice.
Nas – mucoasă umedă, fose nazale libere.
Nasul şi cavităţile nazale alcătuiesc un organ complex cu funcţie respiratorie şi senzorială;
mucoasa nazală respiratorie este de culoare roz, iar mucoasa nazală olfactivă (are 2-3 cm2),
este de culoare gălbuie.
Cavitate bucala – dentiţie albă. completă, fără carii;
– mucoasa bucală umedă şi roz;
– gingiile aderente dinţilor şi roz;
In cavitatea bucală este situată limba, organ músculo- epitelial care participă la masti¬caţie,
procesul vorbirii, formarea salivei şi ca organ gustativ.
Unghii – curate, tăiate scurt, culoare roz.
Unghia este o lama cornoasa,dura,situata pe fata dorsala a ultimelor falange de la maini si de
la picioare. Zona alba semilunara dintre corpul si radacina unghiei se numeste lunula.
Piele – curată, neteda, catifelată, elastică, pigmentată normal.
Pielea are o suprafaţă neregulată cu o culoare care variază după regiuni şi vârstă fiind
determinată de pigmentul melanic şi gradul de vascularizaţie.
Culoarea pielii variază în funcţie de mai mulţi factori:
– determinarea genetică;
– starea de sănătate;
– starea emoţională;
– condiţiile climaterice.
Melanina este pigmentul care conferă culoarea naturală a pielii. Cantitatea de melanină
prezentă în piele o apără de agresiunea razelor solare. Din această cauză, o persoană care se
expune la soare intens are o piele închisă la culoare.
Deprinderi igienice
Igiena corporală, a fanerelor, a părului, lipsa carenţelor în igienă (spălat pe dinţi, păr îngrijit,
unghii tăiate etc) asigură individului stare de confort, relaxare, capacitate muncă şi învăţat,
rezistenţă crescută împotriva agenţilor patogeni;
Examinează, controlează:
Tegumentele pentru a observa:
– culoarea normală sau modificările patologice, consistenţa suplă sau aspră;
– elasticitatea, mirosul, prezenţa edemelor, ulcerelor de presiune etc.
– mucoasele, cu o notă aparte pentru cea bucală ţinând cont de:
– culoarea şi starea lor, dentiţia completă/lipsa cu/fără carii;
– starea gingiilor şi a buzelor, depistarea eventualelor mirosuri şi leziuni.
Părul pentru:
– lungime, supleţe, strălucire, pigmentaţie, desimea;
– gradul de încărcare cu grăsime (uscat, gras), gradul de curăţenie.
Unghiile pentru:
– consistenţă culoare, fribilitate şi aspect general;
– gradul de curăţenie, depistarea eventualelor afecţiuni sau leziuni.
Nasul şi cavitatea nazala pentru:
– mucoasa umedă, fose nazale libere, depistarea eventualelor modificări
Urechile pentru:
– configuraţie normală, starea de curăţenie, depistarea eventualelor afecţiuni şi leziuni.
Evalueaza deprinderile şi obiceiurile igienice ale pacientului pentru:
– numărul şi durata duşurilor/ băilor;
– frecvenţa şi periajul corect la spălarea dinţilor precum şi produsele utilizate;
– frecvenţa pentru spălarea părului şi produsele utilizate;
– tăiatul unghiilor şi toaleta periunghiala.
Examinarea tegumentelor si mucoaselor are rolul de a descoperi cât mai precoce
manifestările patologice care trebuie aduse la cunostinta medicului constituind indici
importanţi pentru stabilirea diagnosticului şi prevenirea complicaţiilor.
– transpiraţia excesivă;
– culoarea;
– edemul;
– descuamaţiile;
– erupţiile cutanate;
– hemoragiile cutanate etc.
Surse de dificultate
Surse de ordin fizic
• insuficienţă intrinsecă:
– slăbiciunea sau paralizia membrelor superioare
– lezare fizică
– circulaţie inadecvată
• insuficienţa extrinsecă:
– orice piedică a mişcării
– imobilitate
– puncte de presiune
• dezechilibru:
– durere
– slăbiciune
– dezechilibru endocrin
Manifestări de dependenţă
părul
– murdar şi gras, în dezordine,
– pediculoză.
urechile
– murdărie acumulată în conductul auditiv extern
– pavilioane murdare
– murdărie retroauriculară
nasul
– rinoree
– cruste.
cavitatea bucală
– absenţa dinţilor,
– carii dentare,
– culoare galbenă a dinţilor,
– proteze dentare neîngrijite,
– prezenţa tartrului pe dinţi (depuneri dure şi adezive),
– halena fetidă (miros neplăcut al gurii),
– limbă încărcată,
– fisuri ale buzelor.
unghiile
– netăiate
– murdărie acumulată la capătul unghiilor.
pielea
– gri sau neagră, în anumite locuri,
– barbă murdară,
– aspră,
– cu leziuni de grataj.
deprinderi igienice
– nu se spală;
– nu se piaptănă;
– dezinteres faţă de măsurile de igienă;
– degajă miros dezagreabil.
Organismul uman, prin funcţia de apărare a pielii, este protejat împotriva agenţilor externi.
Totuşi, aceştia reuşesc, uneori, în funcţie de gradul de vulnerabilitate, să provoace leziuni.
O presiune exercitată un anumit timp asupra unei regiuni prin tulburările trofice pe care le
determină, produce apariţia escarelor sau chiar necroza ţesutului.
Murdăria acumulată la nivelul pielii produce cruste ce pot degenera în ulceraţii.
Orice leziune a pielii este o poartă de intrare a germenilor patogeni, de unde rezultă
importanţa menţinerii integrităţii ei.
Manifestări de dependenţă
1. Leziuni la nivelul pielii si mucoaselor
– apar in boli de piele, boli infecto – contagioase dar si in afectiuni generala, sistemice.
Hiperhidroza axilară are acelaşi impact social. Cu toată abundenţa lor în axilă, glandele
sudoripare apocrine nu joacă un rol important în hiperhidroza axilară. Ea este declanşată de
factori stresanţi şi există în afara crizelor sudorale. Este inodoră din cauza diluţiei sudorii
apocrine şi constituie un adevărat handicap, mai ales pentru femei, prin aspectul inestetic şi
implicaţiile vestimentare.
Acneea este o afecţiune comună, parţial determinată genetic, observată mai ales la puberi,
dar întâlnită şi la adulţi. În acnee coexistă leziuni retenţionale şi inflamatorii pe fond de piele
seboreică.
Leziunile de acnee induc o creştere a reactivităţii emoţionale cu o scădere a imaginii şi stimei
de sine. Pacientul cu acnee are nevoie de suport psihologic pentru că poate prezenta
modificări comportamentale. Igiena reprezintă principala preocupare a acestui pacient.
Alopeciile reprezintă afecţiuni ale părului şi scalpului, caracterizate prin căderea difuză sau
localizată a părului. În mod normal se pierd zilnic cam 50 de fire de păr. Unele căderi ale
părului sunt fiziologice (căderea părului la nou-născut şi cea aşa-zisă seboreică la sexul
masculin).
Alopecia androgenică este responsabilă de calviţia comună la bărbaţi şi are predispoziţie
ereditară.
Există şi o alopecie cauzată de stres (exemplu : un episod febril, o naştere dificilă, o
intervenţie chirurgicală, un episod negativ psiho-afectiv. Refacerea completă după un astfel
de episod se realizează în 4 până la 6 luni.
Alopeciile toxice sunt cauzate de anumite substanţe toxice (exemplu: citostatice,
antitiroidiene de sinteză, anticoagulante, anticonvulsivante, derivaţi ai vitaminei A etc.).
Alopeciile dobândite se întâlnesc în anumite afecţiuni precum: mixedem, insuficienţă
hipofizară, diabet sever, colagenoze, carenţe alimentare, sifilis.
Pelada este o boală frecventă de cauză neprecizată. Poate surveni în urma unor traume
psihice. Leziunea se prezintă ca o zonă fără păr, de formă rotundă sau ovalară, la nivelul
scalpului, limita zonei fără păr fiind bine conturată, iar pielea strălucitoare, punctată de
orificiile foliculilor pilo-sebacei şi înconjurată de fire rupte la aproximativ 1 cm, în formă de
semnul exclamării. Leziunea poate fi unică sau multiplă. Evoluţia merge spre creşterea
spontană a părului sau dimpotrivă, spre generalizare.
Microsporia şi tricofiţia sunt micoze localizate la nivelul pielii capului. Leziunile se
prezintă ca nişte plăci rotunde sau ovale, acoperite de scuame sau cu suprafaţa roşie şi
acoperite cu pustule din care la apăsare ies picături de puroi. Aceste dermatomicoze sunt
contagioase şi necesită tratament şi măsuri igienice speciale.
Pediculoza este dată de infestarea cu păduchi. Păduchii se cantonează, de obicei în pielea cu
păr a capului, mai frecvent la ceafă sau retroauricular. Afectează mai frecvent preşcolarii şi
şcolarii, dar se întâlneşte şi la adulţi, în condiţii de igienă precară.
Există şi o pediculoză pubiană.
Culoarea modificată înseamnă ori o circulaţie periferică insuficientă (unghii palide), ori o
cianoză (unghii vineţii). Luciul unghiei este un alt indicator de sănătate. O unghie sănătoasă
este transparentă. Rezistenţa unghiei arată echilibrul mineral. Unghiile moi, friabile denotă
lipsa calciului şi a altor minerale.
Disconfortul de ordin estetic este cel mai frecvent simptom, durerea lipsind de obicei în cazul
onicomicozelor. Din acest motiv, multe persoane trec cu vederea simptomele, neştiind că
este vorba despre o boală.
Micozele se transmit relativ uşor prin contact direct sau indirect. Folosirea în comun a unor
obiecte de igienă personală (unghieră, forfecuţă pentru unghii, prosop, săpun), a hainelor sau
a pantofilor reprezintă mare risc de infecţie. De asemenea, contactul cu suprafeţe infectate
(vasele din saloanele de coafură şi cosmetică, bazinele de înot, grătarul din lemn din saune
sau de pe plajă) prezintă risc de infecţie. Onicomicozele afectează în primul rând persoanele
care lucrează cu mâinile în mediu umed şi dulce (cofetărie, bucătărie, spălătorie) şi care nu
poartă mănuşi.
Deficit de autoîngrijire
– referitor la durere, disconfort general, sistemul perceptiv sau cognitiv deteriorat, deprimare,
sistem neuromuscular modificat; starea depresivă, oboseală, slăbiciune, perturbarea imaginii
de sine, neadaptare la rol.
Mod de manifestare:
– nu poate să-şi acorde îngrijiri igienice fără ajutor, nu simte nevoia de autoîngrijire, acceptă
situaţia nouă/rolul, îi este frică de exacerbarea durerii, oboseală, slăbiciune.
– lipsa autonomiei:referitor la poziţia forţată, imobilizarea la pat, contrangeri fizice,
intoleranţa la activităţii,anxietate gravă;
– aspect murdar – neîngrijit; are nevoie de ajutor;
– dezinteres faţă de măsurile de igienă: nu se spală, nu se piaptănă, îşi neglijează sau refuză
aplicarea măsurilor/modalităţilor de îngrijiri igienice.
Obiective:
– sa se asigure curăţenia corporală şi sa învete modalităţi de păstrare a igienei;
– pacientul sa fie capabil de autoîngrijire, sa exprime acceptul de a efectua îngrijiri zilnice;
– pacientul sa îşi redobândeasca interesul pentru desfăşurarea îngrijirilor;
– pacientul sa fie ajutat în activităţile igienice, sa fie promovata curăţenia corporală sau a
unei regiuni;
– pacientul sa exprime diminuarea leziunilor si a starii de disconfort;
– pacientul sa preziente tegumente, mucoase, fanere normale, curate, integre.
Interventii:
– se evalueaza caacitatile persoanei de a desfasura activitati de autoingrijire utilizand
urmatoarea scala de coduri:
0 – complet independent;
1- utilizeaza autonom mijloace adaptate;
2- are nevoie de ajutor minim;
3- este asistat partial;
4- este asistat total;
5- are nevoie total de ajutor.
– se asigura mijloace de igiena adaptate gradului de autonomie/ dependenta;
– se exploreaza obiceiurile persoanei legate de igiena;
– se planifica impreuna cu pacientul, intalniri cu alte persoane care au trecut prin situatii
similare si s-au adaptat;
– se permite pacientului sa-si exprime sentimentele de neputinta sau frustrare, la nevoie;
– se evidentiaza, se lauda progresele facute de pacient.
Procesul de îngrijire/nursing
Culegere de date despre modul in care pacientul îsi satisface nevoia.
Planificarea îngrijirilor
Obiective potenţiale pentru pacient:
– să cureţe pielea de substanţele străine şi de produşii de excreţie;
– să menţină integritatea, elasticitatea şi starea de hidratare;
– să asigure permeabilitatea sa pentru păstrarea în condiţii adecvate a rolului de respiraţie,
absorbţie şi excreţie;
– să o protejeze de agresiunea externă.
Interventii:
– evaluarea gradului de dependenta al pacientului (starea tegumentelor si mucoaselor, gradul
de mobilitate, etc. );
– acordarea îngrijirilor igienice corporale;
– efectuarea toaletei cavităţii bucale la pacientul conştient/inconştient;
– îngrijirea tegumentelor pentru prevenirea escarelor de decubit;
– observarea apariţiei unor manifestări : edem, tulburări de coloraţie, leziuni de grataj,
erupţii, tulburări de sensibilitate, tulburări de pilozităţi sau alte probleme ale tegumentelor
sau fanerelor;
– efectuarea igienei mediului ambiant;
– îngrijirea părului, a unghiilor, îngrijirea plăgilor chirurgicale sau traumatice;
– efectuarea pansamentelor
Aplicarea îngrijirilor
Intervenţii generale:
• asigurarea igienei pacienţilor este una din funcţiile autonome ale asistentului medical. Sub
indicativul “ori de câte ori este nevoie”, dar nu mai rar decât se stabileşte prin protocoale şi
standarde de calitate, măsurile de igienă constituie o prioritate în îngrijirea pacienţilor
(nursing).
Asistentul medical este responsabil pentru:
– igiena secţiei;
– igiena patului bolnavilor;
– igiena lenjeriei de corp;
– igiena personală a pacientului.
Asistentul medical îndeplineşte următoarele sarcini:
– asigură lenjeria de pat curată;
– asigură materialele necesare aplicării intervenţiilor (săpun, prosop, pieptene etc);
– execută / supraveghează (după caz) toaleta parţială (toaleta cavităţii bucale, toaleta pe
regiuni);
– execută / supraveghează baia generală a pacientului (sau duşul zilnic);
– execută / supraveghează anumite manevre igienice necesare, precum: pieptănatul, tăierea
unghiilor etc.;
– învaţă pacientul anumite reguli de igienă.
Igiena secţiei înseamnă aplicarea măsurilor de asepsie (curăţenie, dezinfecţie, dezinsecţie,
deratizare).
Asistentul medical trebuie să cunoască regulile de igienă, chiar dacă nu el execută cea mai
mare parte a acestor sarcini, ci numai le deleagă.
• educatia pacientului pentru protecţia tegumentelor şi mucoaselor, pentru menţinerea
integrităţii şi a funcţiilor lor, pentru păstrarea aspectului estetic (culoare, strălucire,
elasticitate etc.), prin respectarea urmatoarelor principii generale:
– odihnă şi somn suficiente. Somnul „de frumuseţe” nu este numai o vorbă lipsită de
conţinut, ci o realitate. Lipsa odihnei, precum şi somnul insuficient sau de proastă calitate
determină apariţia cearcănelor şi a ridurilor timpurii. Pielea resimte stresul psihic şi capătă
aspecte maladive. – folosirea obiectelor personale de igienă. Obiectele de igienă personală nu
trebuie
împrumutate. Periuţa de dinţi, pieptănul, prosopul etc., trebuie să aibă caracter personal
pentru evitarea transmiterii germenilor de la o persoană la alta.
Evaluarea îngrijirilor
Se va referi la:
• aspectul tegumentelor şi mucoaselor: erupţii, culoare, leziuni de decubit;
• integritatea tegumentelor (plăgi);
• poziţie, imobilitate, starea psihică, satisfacţia pacientului, rezultatele obţinute;
• menţinerea sau redobândirea independenţei;
• efectuarea de îngrijiri igienice zilnice, calitatea îngrijirilor;
• nivel de cunoştinţe, alte semne asociate.
A comunica
• comunicare ineficace, la nivel senzorial, motor şi intelectual prin confuzie, dezorientare,
apatie, dezinteres, cu efecte dintre cele mai negative pentru pacient prin lipsa de igienă.
A se mişca şi a avea o bună postură
• carenţele de curăţenie, dezinteresul pentru modul cum se prezintă etc. determină în final pe
lângă sentimentul de izolare, afectarea tegumentelor şi mucoaselor cu impli¬caţii directe
pentru mobilizare şi postura deficitară.
A-si menţine temperatura corpului in limite normale
•lipsa masurilor de igiena si alterarea mucoaselor/tegumentelor conduce la modificari ale
temperaturii corpului(exemplu:hipertermie,in cazul lezarii tesuturilor si suprainfectarea lor).
A respira
• doar prin afectarea mucoaselor respiratorii şi a căilor respiratorii superioare libere cauzate
de lipsa de igienă şi a celor mai elementare măsuri de autoprotecţie, nevoia de a respira
devine deficitară.
A se alimenta si hidrata
• prin leziunile prezente la nivelul cavităţii bucale, endonazal etc. sunt produse mari tulburari
în posibilităţile de hidratare şi alimentare.
A elimina
• eliminare de urină şi fecale neadecvată, cauzate de lezarea integrităţii fizice.
A dormi si a se odihni
• diminuare/incapacitatea de odihnă şi somn prin acumulare de murdărie şi apariţia
tulburărilor trofice cutanate.
A se îmbrăca şi dezbrăca
• incapacitate de a se-îmbrăca şi dezbrăca determinate de lezarea integrităţii fizice.
A evita pericolele
•vulnerabilitate în faţa pericolelor prin lipsa de curăţenie, igienă, cauzată de dezinteres, lipsa
deprinderilor igienice.
A acţiona după credinţele şi valorile sale
• diminuarea/imposibilitatea de a practica religia, serviciul religios şi a acţiona conform
valorilor sale prin aspect neglijent, murdar, halena fetidă etc.
A se realiza
• incapacitatea de a se realiza şi fenomenul de respingere al colectivităţii pentru partici¬pare
la viaţa socială şi profesională prin izolare, lipsa măsurilor de curăţenie, dezinteres faţă de
propria-i persoană.
A se recreea
• diminuarea posibilităţilor de recreere în colectivitate, cauzată de aspect fizic,
murdărie,miros neplăcut etc.
A învăţa
• diminuarea/incapacitatea de a învăţa prin sentiment de izolare, neglijenţa şi refuzul pentru
aspect îngrijit.