NEVOIA DE A FI CURAT

Nevoia de a fi curat, îngrijit şi a-ţi proteja tegumentele şi mucoasele reprezintă o

necesitate pentru a menţine o ţinută decentă şi pielea sănătoasă, pentru a mentine integre
funcţiile sistemului tegumentar format din piele şi structurile complementare: păr, unghii,
glande.

Independență în satisfacerea nevoii

Datorită alcătuirii sale variate, pielea îndeplineşte o serie de funcţii, şi anume:

– apără organismul împotriva agenţilor patogeni, împiedicând pătrunderea acestora (stratul
cornos pentru microorganisme, acţiune uşor bactericidâ a sebumului, descuamare continuă a
epidermului);
– îl apără împotriva unor radiaţii (ultraviolete), prin pigmenţii pe care îi conţine organ de
protecţie împotriva agenţilor mecanici (rol de amortizor al şocurilor datorită . stratului adipos
din hipoderm), chimici (rezistenţa faţă de acizi, baze, enzime prin keratina din stratul
cornos), termici (datorită aceloraşi elemente structurale), actiniei (rol de protecţie împotriva
radiaţiilor ultraviolete conferit de keratina din stratul cornos şi mela¬nină din celulele
pigmentare ale epidermului);
– recepţionează excitaţiile termice, tactile şi dureroase;
– participă la excreţia substanţelor rezultate din metabolism: prin glandele sudoripare,
elimină apa, clorură de sodiu, uree, glucoză, corpi cetonici;
– participă la termoreglare atât prin termoliză, cât şi prin menţinerea temperaturii, prin
stratul adipos ce are rol de izolator termic;
– participă la absorbţie (unele medicamente pot fi absorbite prin piele intrând apoi în
circulaţia generală);
– participă la respiraţie, o cantitate mică de O2 poate intra prin piele: la fel, se elimină o
cantitate mică de CO2;
– organ de depozit al grăsimilor de rezervă (în stratul profund al pielii; hipoderm) şi sânge în
vasele din stratul papilar intervenind la redistribuirea acestuia în caz de ne în favoarea
organelor vitale: inima şi creierul

Pentru a îndeplini aceste roluri trebuie ca pielea să fie curată, sănătoasă şi îngrijită. Pielea

se prelungeşte prin mucoase care acoperă orificiile (nas, ochi, urechi, vagin, rect), care la
rândul lor trebuie să fie curate şi îngrijite pentru a asigura binele individului şi buna
funcţionare a organelor respective.

Factorii care influenteaza satisfacerea nevoii

Factori biologici

• Vârsta
– la copil şi persoanele în vârstă, pielea este mai sensibilă, mai puţin rezistentă la variaţii de
temperatură, la microbi şi la infecţii. In urma îmbătrânirii, dinţii pot să slăbească în rezistenţă
şi cad, părul devine mai puţin rezistent şi la fel unghiile.
– datorită procesului de îmbătrânire, la nivelul pielii, fanerelor (păr, unghii), glandelor, se
produc anumite perturbări:
-scăderea tonusului muscular, pierderea elasticităţii;
-descuamare deficitară a epidermului, atrofia stratului adipos, apariţia ridurilor;
-diminuarea activităţii glandelor sebacee şi glandelor sudoripare;
-subţierea, decolorarea, căderea părului;
-subţierea, decolorarea şi friabilitatea unghiilor cu încetinirea creşterii acestora;
-formarea de pliuri tegumentare în exces faţă de cele normale;
-prin îmbătrânire creşte efortul pentru îmbrăcat/dezbrăcat, menţinerea igienei corporale şi
riscul de expunere la traumatisme sau infecţii locale şi generale.

• Climatul
– datorită variaţiilor de temperatură, pielea se usucă, se deshidratează. Când temperatura este
prea ridicată, pielea participă la termoreglare prin glandele sudoripare, eliminând o cantitate
de sudoare (transpiraţie).

• Exerciţiile fizice şi activităţile zilnice care vizează mişcarea favorizează circulaţia,

respiraţia, menţinerea greutăţii în limite normale etc, cu impact direct pentru funcţiile pielii
(facilitează eliminarea deşeurilor din organism prin piele).

• Alimentaţia
-o bună alimentare şi hidratare a organismului împiedică apariţia dezechilibrului
hidroelectrolitic şi acidobazic, cu manifestări directe asupra stării tegumentului (absorbţia
unei cantităţi suficiente de lichide dă elasticitate pielii).

• Sexul
– femeile, prin natura biologică, dar şi prin preocupările focalizate pe aspectul estetic, au
nevoie de măsuri de igienă complementare. Anatomia femeii, ciclul menstrual, procedurile
cosmetice (vopsitul părului, coafură, manichiură, pedichiură, machiaj) sunt tot atâţia factori
care cer atenţie specială în asigurarea igienei.

• Factorul constituţional
– există persoane cu un număr mare de glande sudoripare care transpiră mai abundent decât
altele. De asemenea, secreţia de sebum poate fi excesivă. Toate acestea impun
comportamente igienice personalizate.

• Talia
– persoanele hiperponderale au nevoie de igienă corespunzătoare, mai ales la nivelul pliurilor
ce se formează din cauza masei corporale în exces.

• Starea de sănătate
– condiţia fizică şi psihică, la un moment dat, a unei persoane, este factorul cel mai important
care influenţează nevoia de igienă, dar şi capacitatea individului de a o performa la nivel
optim, în concordanţă cu stilul de viaţă şi cu obiceiurile sale.

Factori psihologici

• Deprinderi personale:
– obiceiurile individuale de vestimentaţie şi igienă corporală diferă de la un individ la altul
constând în a acorda pentru unii zilnic o atenţie deosebită toaletei din toate punctele de
vedere, pentru alţii doar o toaleta parţială zilnic iar unii omit sau neglijează noţiunea de
curăţenie corporală.
• Imagine de sine:
– imaginea personală asupra propriului corp-imagine corporală – depinde de personalitatea şi
percepţia individuală acordată îngrijirilor pentru aspectul fizic.
– respectul de sine duce la promovarea îngrijirilor pentru o imagine corporală pozitivă şi
invers, degradarea îngrijirilor în cazul neglijării şi dezinteresului pentru propria imagine.

• Stările emotive, nervozitatea, labilitatea psihoemoţională, anxietatea, depresia perturbă

funcţiile pielii şi necesită măsuri specifice de igienă (transpiraţie, lacrimi,micţiuni frecvente,
emisie de materie fecală).

• Pudoarea:
– pudoarea individuală legată de sex, adolescenţă, vârstnicii, necesită respectul intimităţii
personale;
– în cazul vârstnicilor: de foarte multe ori aceştia necesită ajutor pentru efectuarea îngrijirilor
şi toaletei, pe care îl refuză din cauza sentimentului de pudoare exacerbat sau a lipsei de
respect şi pregătire profesională a celui care acordă îngrijirile.

• Tipul de personalitate
– anumite categorii de persoane simt nevoia unor condiţii igienice ieşite din comun. Nu
numai mediul în care trăiesc trebuie să fie foarte curat, ci şi igiena personală are rol esenţial
în existenţa lor. Ordinea şi curăţenia, în cazul acestor persoane, nu mai reprezintă doar o
condiţie de asigurare a sănătăţii, ci chiar raţiunea lor de a trăi. Orice perturbare a “ordinei”
stabilite de persoana respectivă devine un puternic factor de stres.
– alte categorii de persoane, dimpotrivă, au o tendinţă nativă pentru dezordine, neacordând
factorului igienic o prea mare importanţă. Uneori este nevoie de presiunea grupului pentru a
menţine ordinea şi curăţenia şi pentru a se spăla mai des.

Stresul psihic
– stresul, acest inductor universal de apariţie a bolilor se face responsabil de prezenţa unor
tulburări la nivelul tegumentelor şi mucoaselor.
Dacă se ia în consideraţie numai faptul singular că stresul influenţează nivelul de sudoraţie al
indivizilor vom deduce importanţa condiţiilor de declanşare a stresului în comportamentele
igienice. Adaptarea la stres este un proces personal şi poate fi însoţită de fenomene
neurovegetative precum hiperhidroza. Aceasta are impact social important, scade imaginea
de sine şi determină o creştere a preocupării individului pentru igiena corporală.

Factori sociologici
• Cultura
– importanţa curăţeniei diferă după nivelul de cultură. Indivizii au obiceiuri de igiena şi
curăţenie care variază ca frecvenţă şi manifestare.
• Curentul social 
– apar obiceiuri de igienă şi curăţenie după modă (coafură, produse cosmetice etc.)
• Organizarea socială 
– obiceiuri de igienă în funcţie de condiţiile fizice, materiale sau de promiscuitate).O locuinţă
corespunzătoare prevăzută cu instalaţii sanitare (apă curentă, căldură,canalizare, baie,
duş)determină obiceiurile personale pentru igienă şi vestimentaţie.
• Statutul social
– profesiunea sedentară influenţează direct componenta fizică a imaginii de sine.
•Locul de muncă
– anumite categorii profesionale implică măsuri de igienă excepţionale. Printre acestea se
numără şi profesiile din sfera medicală. Atât igiena locului unde se desfăşoară activitatea, cât
şi igiena personală trebuie să fie riguroase.
•Educaţia
– comportamentele igienice se învaţă. O persoană care a folosit periuţa şi pasta de dinţi din
fragedă copilărie şi a făcut duş zilnic îşi interiorizează afectiv aceste comportamente şi simte
acut disconfortul în lipsa lor. Măsurile de igienă “intră în sânge” şi devin rutină.
•Starea economico-financiară
-condiţiile de trai se reflectă asupra nivelului de igienă a populaţiei. Lipsa apei curente, lipsa
căldurii, dar şi a spaţiului corespunzător limitează comportamentele igienice. Acolo unde
există lipsuri, produsele cosmetice sunt mai puţine, iar oamenii prea puţin preocupaţi de
igiena lor şi a spaţiului în care trăiesc.
•Clima
– în regiunile calde, datorită transpiraţiei abundente sunt necesare măsuri crescute de igienă.
Frecvenţa duşurilor creşte. Hainele trebuie să fie de culoare deschisă şi trebuie schimbate
mai des. Folosirea pălăriilor protejează părul de efectele nedorite ale razelor solare.

Manifestări de independenţa
Păr – lungime, supleţe, strălucire.
Parul – este un produs cornos al epidermului cu aspect filiform si flexibil.
Urechi – configuraţie normală, curăţenie.
Urechea sau organul statuoacustic constituie segmentul intermediar de cale acustică şi
vestibulară; configuraţia normală determină integritatea şi îndeplinirea rolurilor sale
fiziologice.
Nas – mucoasă umedă, fose nazale libere.
Nasul şi cavităţile nazale alcătuiesc un organ complex cu funcţie respiratorie şi senzorială;
mucoasa nazală respiratorie este de culoare roz, iar mucoasa nazală olfactivă (are 2-3 cm2),
este de culoare gălbuie.
Cavitate bucala – dentiţie albă. completă, fără carii;
– mucoasa bucală umedă şi roz;
– gingiile aderente dinţilor şi roz;
In cavitatea bucală este situată limba, organ músculo- epitelial care participă la masti¬caţie,
procesul vorbirii, formarea salivei şi ca organ gustativ.
Unghii – curate, tăiate scurt, culoare roz.
Unghia este o lama cornoasa,dura,situata pe fata dorsala a ultimelor falange de la maini si de
la picioare. Zona alba semilunara dintre corpul si radacina unghiei se numeste lunula.
Piele – curată, neteda, catifelată, elastică, pigmentată normal.
Pielea are o suprafaţă neregulată cu o culoare care variază după regiuni şi vârstă fiind
determinată de pigmentul melanic şi gradul de vascularizaţie.
Culoarea pielii variază în funcţie de mai mulţi factori:
– determinarea genetică;
– starea de sănătate;
– starea emoţională;
– condiţiile climaterice.
Melanina este pigmentul care conferă culoarea naturală a pielii. Cantitatea de melanină
prezentă în piele o apără de agresiunea razelor solare. Din această cauză, o persoană care se
expune la soare intens are o piele închisă la culoare.
Deprinderi igienice

– baie, duş (frecvenţă, durată);

– spălarea dinţilor (frecvenţă, penaj corect, produse folosite);
– spălarea părului (frecventă, produse folosite).
Intervenţiile asistentei medicale pentru menţinerea independenţei in satisfacerea nevoii
– explorează obiceiurile pacientului,
– planifică un program de igienă cu pacientul, în funcţie de activităţile sale
– îl învaţă măsuri de igienă corporală
Atunci când sistemul tegumentar este sănătos şi intact contribuie la menţinerea homeostaziei,
la buna desfăşurare a activităţii celulare şi îndeplinirea în bune condiţii a tuturor funcţiilor
sale.

Igiena corporală, a fanerelor, a părului, lipsa carenţelor în igienă (spălat pe dinţi, păr îngrijit,
unghii tăiate etc) asigură individului stare de confort, relaxare, capacitate muncă şi învăţat,
rezistenţă crescută împotriva agenţilor patogeni;

Pe lângă îndeplinirea conditiilor de mişcare, alimentaţie, hidratare, igienă, vestimentaţie şi

posibilităţi materiale există câteva principii pentru a evita apariţia tulburărilor trofice
cutanate.

Examinează, controlează:
Tegumentele pentru a observa:
– culoarea normală sau modificările patologice, consistenţa suplă sau aspră;
– elasticitatea, mirosul, prezenţa edemelor, ulcerelor de presiune etc.
– mucoasele, cu o notă aparte pentru cea bucală ţinând cont de:
– culoarea şi starea lor, dentiţia completă/lipsa cu/fără carii;
– starea gingiilor şi a buzelor, depistarea eventualelor mirosuri şi leziuni.
Părul pentru:
– lungime, supleţe, strălucire, pigmentaţie, desimea;
– gradul de încărcare cu grăsime (uscat, gras), gradul de curăţenie.
Unghiile pentru:
– consistenţă culoare, fribilitate şi aspect general;
– gradul de curăţenie, depistarea eventualelor afecţiuni sau leziuni.
Nasul şi cavitatea nazala pentru:
– mucoasa umedă, fose nazale libere, depistarea eventualelor modificări
Urechile pentru:
– configuraţie normală, starea de curăţenie, depistarea eventualelor afecţiuni şi leziuni.
Evalueaza deprinderile şi obiceiurile igienice ale pacientului pentru:
– numărul şi durata duşurilor/ băilor;
– frecvenţa şi periajul corect la spălarea dinţilor precum şi produsele utilizate;
– frecvenţa pentru spălarea părului şi produsele utilizate;
– tăiatul unghiilor şi toaleta periunghiala.
Examinarea tegumentelor si mucoaselor are rolul de a descoperi cât mai precoce
manifestările patologice care trebuie aduse la cunostinta medicului constituind indici
importanţi pentru stabilirea diagnosticului şi prevenirea complicaţiilor.

Dependența în satisfacerea nevoii

Când această nevoie nu este satisfăcuta, apar urmatoarele probleme de dependenţa:
1. Carenţe de igienă.
2. Alterarea tegumentelor şi a fanerelor; alterarea mucoaselor.
3. Deficit de autoingrijire.
Modificările patologice care apar la nivelul tegumentelor şi mucoaselor privind:

– transpiraţia excesivă;
– culoarea;
– edemul;
– descuamaţiile;
– erupţiile cutanate;
– hemoragiile cutanate etc.

Surse de dificultate
Surse de ordin fizic

• insuficienţă intrinsecă:
– slăbiciunea sau paralizia membrelor superioare
– lezare fizică
– circulaţie inadecvată

• insuficienţa extrinsecă:
– orice piedică a mişcării
– imobilitate
– puncte de presiune
• dezechilibru:
– durere
– slăbiciune
– dezechilibru endocrin

Surse de ordin psihologic

– tulburari de gândire
– anxietate, stres
– pierderea imaginii corporale
– situaţie de criză

Surse de ordin sociologic

– sărăcie
– eşecul profesional,

1. Carențe de igienă / Deficit de autoîngrijire

Neglijenţa în măsurile de igienă sau incapacitatea de a se păstra curat, fie din cauza bolii sau
a slăbiciunii, fie prin refuzul de a se spăla are drept consecinţă aparenţa de neîngrijit.
Tegumentele sunt murdare şi lasă poartă deschisă infecţiilor.

Manifestări de dependenţă
 părul
– murdar şi gras, în dezordine,
– pediculoză.
 urechile
– murdărie acumulată în conductul auditiv extern
– pavilioane murdare
– murdărie retroauriculară
 nasul
– rinoree
– cruste.
 cavitatea bucală
– absenţa dinţilor,
– carii dentare,
– culoare galbenă a dinţilor,
– proteze dentare neîngrijite,
– prezenţa tartrului pe dinţi (depuneri dure şi adezive),
– halena fetidă (miros neplăcut al gurii),
– limbă încărcată,
– fisuri ale buzelor.
 unghiile
– netăiate
– murdărie acumulată la capătul unghiilor.
 pielea
– gri sau neagră, în anumite locuri,
– barbă murdară,
– aspră,
– cu leziuni de grataj.
 deprinderi igienice
– nu se spală;
– nu se piaptănă;
– dezinteres faţă de măsurile de igienă;
– degajă miros dezagreabil.

Intervenţiile asistentei medicale – pacient care prezintă carenţe igienice

Obiective – Intervenţiile autonome şi delegat

Pacientul să prezinte tegumentele şi mucoasele curate

– ajută pacientul, în funcţie de starea generală, să îşi facă baie sau duş, sau îi efectuează
toaleta pe regiuni;
– pregăteşte materialele pentru baie;
– pregăteşte cada;
– asigură temperatura camerei (20-22* C) şi a apei (37-38* C);
– ajută pacientul să se îmbrace, să se pieptene, să-şi facă toaleta cavităţii bucale, să-şi taie
unghiile;
– pentru efectuarea toaletei pe regiuni, pregăteşte salonul şi materialele, protejează pacientul
cu paravan şi-l convinge cu tact şi cu blândeţe să accepte;
– efectuează toaleta cavităţii bucale la pacienţii inconştienţi.

Pacientul să-şi redobândească stima de sine

– identifică, împreună cu pacientul cauzele şi motivaţia preocupării pentru aspectul fizic şi
îngrijirile igienice;
– ajută pacientul să-şi schimbe atitudinea faţă de aspectul său fizic şi faţă de îngrijirile
igienice;
– conştientizează pacientul în legătură cu importanţa menţinerii curate a tegumentelor, pentru
prevenirea îmbolnăvirilor.

2. Alterarea tegumentelor și fanerelor

Leziunile la nivelul tegumentelor pot fi cauzate de diminuarea circulaţie sanguine în punctele
de presiune, prin iritaţia produsă de veşminte (haine necorespunzătoare) şi prin acumulare de
murdărie.

Organismul uman, prin funcţia de apărare a pielii, este protejat împotriva agenţilor externi.
Totuşi, aceştia reuşesc, uneori, în funcţie de gradul de vulnerabilitate, să provoace leziuni.

O presiune exercitată un anumit timp asupra unei regiuni prin tulburările trofice pe care le
determină, produce apariţia escarelor sau chiar necroza ţesutului.
Murdăria acumulată la nivelul pielii produce cruste ce pot degenera în ulceraţii.

Orice leziune a pielii este o poartă de intrare a germenilor patogeni, de unde rezultă
importanţa menţinerii integrităţii ei.

Manifestări de dependenţă
1. Leziuni la nivelul pielii si mucoaselor
– apar in boli de piele, boli infecto – contagioase dar si in afectiuni generala, sistemice.

 eritem – pată congestivă datorată vasodilataţiei; roseata a pielii sau a mucoaselor

care dispare la presiune;
 macula – modificare de culoare a pielii, datorită unei reacții inflamatoare pe o
zona limitata circumscrisa;
 excoriaţii – leziune superficiala a pielii sau a unei mucoase cu pierdere de
substanţă superficială, apărută în urma unui traumatism sau produsa prin grataj
(frecvent după prurit);
 papula – leziune elementara constand intr-o mica ridicatura circumscrisa ,
consistenta si bine delimitata la suprafata pielii (d<5mm) rosiatica sau neagra,
rezultata fie prin hiperplazia celulelor din derm sau epiderm, fie prin infiltrate
seros localizat in derm; poate fi tranzitorie, pruriginoasa, persistenta; are caracter
rezolutiv, nu lasă cicatrici şi apare în urticarie, febre eruptive etc.
 nodulul – leziune solida tridimensionala, cu diametru mai mare decat al papulei,
localizata in derm sau hipoderm;
 vezicule – ridicături ale epidermului (băşici cu d<5 mm)) rotunde, de dimensiuni
mici, pline cu lichid clar sau galbui şi de cele mai multe ori însoţite de prurit şi
durere;
 flictena: d >5mm.
 pustule – abces minuscul la suprafaţa tegumentului, localizat la rădăcina firului
de păr şi constituind aşa-numitele leziuni de foliculită (coşuri); pot fi primitive
sau secundare, prin infectarea veziculelor care se pustulizează.
 fisuri – întreruperi liniare ale continuităţii tegumentului;
 descuamaţie – desprinderea celulelor cornoase, superficiale, din epidermă:
– furfuracee descuamare fină – „tărâţe”;
– pitiriazica;
– lamelar (descuamaţie brută);
 – in lambour (detaşare accidentală sau chirurgicală a fragmentului de piele).
La copii în bolile infecţioase descuamările sunt frecvente.
 vitiligo – leuco-melano-dermie de natură, probabil, neuroendocrină caracterizată
prin pete acromice, mărginită de o zonă hiperpigmentată;
 ulceraţii – pierdere de substanţă rezultând dintr-un proces patologic ce
acţionează asupra pielii;
– poate fi superficială (eroziune) sau profundă (exulceraţie şi ulceraţie propriu-
zisă);
– poate fi cutanat (de gamba) sau de mucoasa (gastroduodenal);
 escare – distrugeri tisulare ca urmare a unui deficit de nutriţie locală, de obicei,
prin leziuni vasculare sau prin compresiune continuă se pot produce şi prin
acţiunea directă a unor factori infecţioşi sau prin toxinele lor, sau sub acţiunea
unor substanţe chimice caustice
 varice – dilatări permanente ale venelor superficiale, însoţită de insuficienţa
valvulelor peretelui venos; sensul circulaţiei venoase este inversat în ortostatism
 hemoroizi – afecţiuni ale plexurilor venoase anale şi din partea terminală a
rectului, constând în dilatarea acestor vene, cu apariţia de procese inflamatorii şi
trombotice.
 ulcere varicoase – erodare a ţesutului pe teren varicos.
 eruptia cutanata – reprezintă modificarea tegumentelor determinate de:
• boli infecţioase acute (scarlatina, rujeola, rubeola, varicela, herpes etc);
• reacţii alergice (urticarie, boala serului);
• hiperexcitabilitatea nervilor vasomotori ale pielii (meningite, Basedow etc);
• efectul toxic şi de desensibilizare al unor medicamente (iod, morfină, salicilat,
anti-biotice etc).
 crusta -leziune elementară secundară rezultată în urma uscării unei serozităţi
provenite dintr-o ulceraţie, prezentându-se ca mici depozite de fibrina din plasma
sanguină (vezicula, flictena).
 acneea – afecţiune a pielii cauzată de inflamaţia glandelor sebacee şi polisebacee;
localizarea este în general pe faţă, umeri, spate iar forma cel mai des întâlnită
survine în perioada pubertăţii = acneea juvenilă/vulgară.
 furunculul – reprezintă inflamaţia unui folicul polisebaceu produsă de
stafilococul auriu; are aspectul unui burbion gălbui care se elimină la deschiderea
furunculului prezentând cicatrice după vindecare; Atenţie, nu se stoarce, sau
presează furunculul în ideea de eliminare a puroiului deoarece există riscul de
diseminare a microbilor si în funcţie de localizare.
 furunculoza – apariţia succesivă sau simultană în diferite regiuni ale corpului a
mai multor furunculi.
 intertrigo – apare mai ales la obezi la nivelul cutelor abdominale sau interfesiere,
la noi născuţi la nivelul feselor şi părţilor genitale; micoză cutanată, situată la
nivelul plicilor şi interdigital, caracterizată prin eritem pruriginos, apoi,
decolorare epidermica, secreţie şi depozit albicios, prin macerarea epidermei
cornoase cu fisurarea fundului pliului.

2. Modificari ale culorii tegumentelor

• paloarea
– reprezintă decolorarea pielii;
– paloarea pielii este cauzată de anemii şi deficit de irigare a pielii;
– paloarea instalată brusc se constată în hemoragii;
– paloarea accentuată se constată în colaps, şoc, prin fipsa de irigare a pielii cauzată de
depozitarea sângelui în vasele abdominale.
•cianoza
– reprezintă coloraţia albăstruie a tegumentelor şi mucoaselor;
– este determinată în cazul afecţiunilor aparatului respirator de:
– obturarea căilor respiratorii;
– micşorarea suprafeţei respiratorii;
– deficit funcţional al muşchilor respiratori;
– apare în cursul afecţiunilor aparatului circulator, bolilor cardiace congenitale;

Cianoza poate fi localizată:

-discret la nivelul extremităţilor degetelor şi al lobului urechilor;
– intensă la nivelul nasului, buzelor, ochilor;
-foarte intensă la nivelul feţei şi limbii;
– generalizată la nivelul unei anumite regiuni prin tromboză sau compresie venoasă.
• roşeaţa
-reprezintă coloraţia intensă a pielii apărută în emoţii, eforturi fizice, stări febrile,diferite
afecţiuni hemoragice.
In pneumonie aspectul roşu congestionat este caracteristic pentru jumătatea de faţă a părţii
afectate pulmonar.
• hiperpigmentarea
– difuza generalizata in afara cazului care reprezinta o trasatura rasiala; apare in boala
Addison;
– circumscrisa- limitata:
– periocular in hipertiroidie, nevroze;
– la fata- cloasma gravidelor;
– frunte, obraji, perioral- masca biliara;
– difuza si circumscrisa:
– albinismul– anomalie congenitala: tegument alb-rozat, iris roz-rosu, par blond subtire si
mat;
– vitiligo – pete decolorate cu margini hiperpigmentate, neregulate si tegument
normal in rest;
– discromii– datorate acumularii in piele a unor pigmenti patologici:
– icterul coloratia galbena de nuante diferite:
– intensitatea mica si nuanta flavinica (galben deshis) ne orienteaza spre icterul hemolitic,
– intensitatea moderata si nuanta rubinica (galben rosiatic) ne orienteaza spre icterul
hepatitic,
– intensitatea mare si nuanta verdinica (galben verzui) ne orienteaza spre icterul obstructiv.
– icter melas (cenusiu inchis) in cancerul de cap de pancreas

3. Leziuni cutanate vasculare

hemoragia cutanata poate fi cauzată de:
– tulburări de coagulare a sângelui;
– fragilitatea capilară exagerată de natură toxică sau infecţioasă;
– modificarea funcţională sau cantitativă a trombocitelor;
– petesii = hemoragii mici de formă punctiformă, ovalară sau rotundă;
– echimoze = pată hemoragică de culoare albăstruie sau negricioasă produsă prin
extravazarea sângelui şi infiltrare difuză în ţesutul subcutanat;
• hemoragia cutanată nu dispare la presiunea digitală ca în cazul eruptiilor congestive.
hemoragia mucoaselor
–epistaxis = hemoragie nazală;
-hemoragii gingivale;
–hematemeza = sânge eliminat prin vărsătură;
–melena= eliminarea în scaun de sânge negru (digerat în tubul digestiv).

4. Modificari de aspect si de volum

Edemul reprezintă acumularea de lichid seros caracterizat prin creşterea în volum a regiunii
edemaţiate; pielea este palidă, lucie, străvezie, fără elasticitate şi păstrează impresiunea
degetelor(godeu).

Edemul poate fi:

– localizat prin staza venoasă în părţile declive (înclinate) ale corpului;
– generalizat în afecţiuni cardiace şi pulmonare = anasarca; lichidul se acumuleaza in
cavitatile seroase(pleural, peritoneala, pericardica);
– cardiac: este de culoare albastra; apare la inceput in regiunile declive;
– renal: albe, moi, pufoase, lasa semnul godeului;
– caşectic; consecinta scaderii proteinelor plasmatice în tuberculoză, subnutriţie, cancer prin
scăderea albuminelor din sânge creşterea permeabilităţii pereţilor vasculari;
– inflamator localizat în jurul proceselor inflamatoare (de culoare roşie); se insotesc de
semnele inflamatie: rubor, dolor, calor, tumor, lezarea functiei segmentului respectiv.
– angioneurotic când are o cauză alergică şi se instalează rapid;

5. Alte modificari la nivelul tegumentelor si mucoaselor

Hiperhidroza înseamnă creşterea anormală a secreţiei sudorale şi poate fi localizată sau
generalizată. Deasemeni poate fi transpiraţie continuă în stările febrile continue din criza
pneumonică si transpiraţia periodică = în stările febrile intermitente.
Hiperhidroza localizată este, de obicei, simetrică şi atinge zona feţei, axilele, palmele şi
plantele. Localizările asimetrice trădează o tulburare organică, cel mai adesea neurologică.

Hiperhidroza axilară, palmară şi plantară sunt cele mai frecvente, adeseori asociate una

cu alta. Prezintă caractere comune: debut la pubertate, tendinţă la remisie după 40 de ani,
dispariţia la subiecţii vârstnici, dar mai ales apariţia unor crize sudorale psihogene la cel mai
mic şoc emoţional (uneori, chiar frica de a transpira devine motiv în sine). Crizele pot genera
o stare de jenă, mai ales la persoanele investite social la care imaginea are mare importanţă.
Cauza hiperhidrozei palmo-plantare este genetică, dominant autosomală. Hiperhidroza
palmară este deosebit de jenantă şi poate fi declanşată printr-o simplă sugestie. Este
incomodă, afectând activitatea în anumite profesii: chirurgi, violonişti, electricieni etc.

Hiperhidroza plantară antrenează macerarea, fiind sursa unui miros urât dat de

descompunerea bacteriană. Talpa piciorului este adesesa brăzdată de erupţii keratolitice prin
acţiunea germenilor. Planta este hiperhidratată, devine sensibilă la presiunea mersului şi
poate dezvolta dermite de contact la diverşi alergeni din încălţăminte (vopsele, tanini). Astfel
se explică necesitatea spălării frecvente, utilizarea de pulberi absorbante, evitarea ciorapilor
din fibre sintetice şi a încălţămintei din înlocuitori de piele care împiedică evaporarea.

Hiperhidroza axilară are acelaşi impact social. Cu toată abundenţa lor în axilă, glandele
sudoripare apocrine nu joacă un rol important în hiperhidroza axilară. Ea este declanşată de
factori stresanţi şi există în afara crizelor sudorale. Este inodoră din cauza diluţiei sudorii
apocrine şi constituie un adevărat handicap, mai ales pentru femei, prin aspectul inestetic şi
implicaţiile vestimentare.

Acneea este o afecţiune comună, parţial determinată genetic, observată mai ales la puberi,
dar întâlnită şi la adulţi. În acnee coexistă leziuni retenţionale şi inflamatorii pe fond de piele
seboreică.
Leziunile de acnee induc o creştere a reactivităţii emoţionale cu o scădere a imaginii şi stimei
de sine. Pacientul cu acnee are nevoie de suport psihologic pentru că poate prezenta
modificări comportamentale. Igiena reprezintă principala preocupare a acestui pacient.

Celulita defineşte, ca termen, două condiţii, care nu au nici o legătură una cu cealaltă:

celulita estetică sau comună, caracterizată prin depunerea inegală de grăsime subcutanată,
oferind un aspect de îmbătrânire a pielii şi celulita infecţioasă, care are o conotaţie pur
medicală, fiind o infecţie bacteriană ce poate lua forme grave. Fiecare formă de celulită
prezintă tablou clinic specific şi necesită îngrijiri speciale, mai ales în spectrul igienei.

Hemangioamele cutanate afectează structurile vasculare de la nivelul mucoaselor şi pielii şi

sunt, în general, localizate. Ele au o structură embrionară imatură, dar în timp se poate
maturiza. Din acest motiv majoritatea hemangioamelor cutanate dispar spontan până la
vârsta de 7 ani.

Hirsutismul este o condiţie ce se caracterizează printr-o creştere în exces a pilozităţii, cu

topografie specific masculină, la femei sau copii. Cauza este cel mai frecvent ovariană,
suprarenală sau iatrogenă (consum de medicamente), dar poate fi şi idiopatică (cauză
necunoscută).
Se descrie o cauză genetică în zona mediteraneană.

Hipertricoza este o condiţie caracterizată de creşterea părului în zone care în mod normal nu

prezintă pilozitate sau în care pilozitatea este slab reprezentată.

Hipertricoza generalizată este o afecţiune congenitală, rară. Formele localizate sunt date de

anumite afecţiuni precum mixedem, porfirie etc. sau de consumul de medicamente
(cortizonice, difenilhidantoina sau minoxidil).

Înţepăturile de insecte pot produce diferite leziuni, de la o inflamaţie mare, roşiatică, până

la una abia vizibilă. Înţepătura de insectă poate fi o simplă neplăcere, dar poate fi gravă,
uneori letală, mai ales dacă insecta a inoculat venin prin înţepătură. Este recomandată
prezentarea la medic.

Scabia este o afecţiune dermatologică pruriginoasă şi extrem de contagioasă provocată de un

artropod (Sarcoptes scabiae) ce parazitează în stratul superficial al epidermei. În urma
scărpinatului şi prin intervenţia mecanismelor imunologice, o parte din paraziţi sunt distruşi,
dar în caz de suprainfectare, numărul lor poate fi foarte mare. Pruritul şi erupţiile sunt
condiţionate de reacţia alergică: infestarea primară poate rămâne asimptomatică pentru 4-6
săptămâni, dar reinfestarea produce imediat o reacţie de hipersensibilitate.

6. Modificari patologice la nivelul părului

Mătreaţa (pitiriazis simplex capitis) este o descuamare fiziologică exagerată a pielii capului
la care se adaugă (sau nu) o ciupercă (phityrosporum). Există mătreaţă uscată (pitiriazis
uscat) şi mătreaţă grasă (pitiriazis gras – atunci când cantitatea de sebum este abundentă).
Deşi mătreaţa reprezintă un simplu dezechilibru al părului sănătos, datorită implicaţiilor
sociale, necesită măsuri igienice speciale şi poate face adeseori obiectul consultului
dermatologic.

Alopeciile reprezintă afecţiuni ale părului şi scalpului, caracterizate prin căderea difuză sau
localizată a părului. În mod normal se pierd zilnic cam 50 de fire de păr. Unele căderi ale
părului sunt fiziologice (căderea părului la nou-născut şi cea aşa-zisă seboreică la sexul
masculin).
Alopecia androgenică este responsabilă de calviţia comună la bărbaţi şi are predispoziţie
ereditară.
Există şi o alopecie cauzată de stres (exemplu : un episod febril, o naştere dificilă, o
intervenţie chirurgicală, un episod negativ psiho-afectiv. Refacerea completă după un astfel
de episod se realizează în 4 până la 6 luni.
Alopeciile toxice sunt cauzate de anumite substanţe toxice (exemplu: citostatice,
antitiroidiene de sinteză, anticoagulante, anticonvulsivante, derivaţi ai vitaminei A etc.).
Alopeciile dobândite se întâlnesc în anumite afecţiuni precum: mixedem, insuficienţă
hipofizară, diabet sever, colagenoze, carenţe alimentare, sifilis.
Pelada este o boală frecventă de cauză neprecizată. Poate surveni în urma unor traume
psihice. Leziunea se prezintă ca o zonă fără păr, de formă rotundă sau ovalară, la nivelul
scalpului, limita zonei fără păr fiind bine conturată, iar pielea strălucitoare, punctată de
orificiile foliculilor pilo-sebacei şi înconjurată de fire rupte la aproximativ 1 cm, în formă de
semnul exclamării. Leziunea poate fi unică sau multiplă. Evoluţia merge spre creşterea
spontană a părului sau dimpotrivă, spre generalizare.
Microsporia şi tricofiţia sunt micoze localizate la nivelul pielii capului. Leziunile se
prezintă ca nişte plăci rotunde sau ovale, acoperite de scuame sau cu suprafaţa roşie şi
acoperite cu pustule din care la apăsare ies picături de puroi. Aceste dermatomicoze sunt
contagioase şi necesită tratament şi măsuri igienice speciale.
Pediculoza este dată de infestarea cu păduchi. Păduchii se cantonează, de obicei în pielea cu
păr a capului, mai frecvent la ceafă sau retroauricular. Afectează mai frecvent preşcolarii şi
şcolarii, dar se întâlneşte şi la adulţi, în condiţii de igienă precară.
Există şi o pediculoză pubiană.

7. Modificari patologice la nivelul unghiilor

Aspectul unghiilor reflectă într-o oarecare măsură dezechilibrele hidro-minerale, dar uneori
ne oferă indicii preţioase despre eventuale condiţii patologice.

Culoarea modificată înseamnă ori o circulaţie periferică insuficientă (unghii palide), ori o
cianoză (unghii vineţii). Luciul unghiei este un alt indicator de sănătate. O unghie sănătoasă
este transparentă. Rezistenţa unghiei arată echilibrul mineral. Unghiile moi, friabile denotă
lipsa calciului şi a altor minerale.

Unghia încarnată reprezintă o problemă pentru un mare număr de subiecţi, ea devenind o

cauză a apariţiei infecţiilor. Unghia încarnată are drept cauze tăierea deficitară a unghiei sau
purtarea de încălţări foarte strâmte.

Infecţiile unghiale şi periunghiale

Onicomicozele sunt infecţii fungice care apar de obicei, mai întâi în zona interdigitală sau pe
plantă, iar după o perioadă se extind la nivelul unghiilor.
În micoze, la început apare o modificare a culorii şi a grosimii unghiei. La marginea unghiei
apare o pată albă, unghia se îngroaşă şi începe să devină friabilă (se sfărâmiţează).

Disconfortul de ordin estetic este cel mai frecvent simptom, durerea lipsind de obicei în cazul
onicomicozelor. Din acest motiv, multe persoane trec cu vederea simptomele, neştiind că
este vorba despre o boală.

Micozele se transmit relativ uşor prin contact direct sau indirect. Folosirea în comun a unor
obiecte de igienă personală (unghieră, forfecuţă pentru unghii, prosop, săpun), a hainelor sau
a pantofilor reprezintă mare risc de infecţie. De asemenea, contactul cu suprafeţe infectate
(vasele din saloanele de coafură şi cosmetică, bazinele de înot, grătarul din lemn din saune
sau de pe plajă) prezintă risc de infecţie. Onicomicozele afectează în primul rând persoanele
care lucrează cu mâinile în mediu umed şi dulce (cofetărie, bucătărie, spălătorie) şi care nu
poartă mănuşi.

Cele mai multe onicomicoze se găsesc la unghiile de la picioare. Onicomicozele localizate la

nivelul unghiilor de la picioare sunt mai frecvente la persoanele cu unghii încarnate sau care
îşi taie exagerat unghiile. Încălţamintea strâmtă, sau cea care păstrează piciorul cald şi umed
favorizează apariţia onicomicozelor.

Panariţiul este o inflamaţie a ţesutului periunghial. Panariţiul este produs de cauze multiple.

Poate fi de natură infecţioasă sau cauzat de un factor iritativ (substanţe chimice, detergenţi).
Traumatismele, tăierea cuticulei sau macerarea pielii prin umezeala prelungită a degetelor
pot duce la apariţia panariţiului (copiii care îşi sug degetul pot face panariţiu

Intervenţiile asistentei medicale

Obiective – Interventiile autonome şi delegate

Pacientul să nu devină sursă de infecţii nosocomiale

– ia măsuri de prevenire a infecţiilor nosocomiale ;
– leziunile care s-au suprainfectat vor fi protejate cu pansament efectuat în condiţii de
perfectă asepsie, atât a tegumentelor, materialelor cât şi a mâinilor persoanei care îl execută ;
– pansamentul se va face cu blândeţe, pentru a nu distruge ţesuturile nou formate prin
procesul de vindecare ;
– desfacerea pansamentelor se va face blând, umezindu-le la nevoie ;
– supraveghează ca pansamentele să nu fie prea strânse, pentru a nu împiedica circulaţia
sanguină;
Pacientul să fie echilibrat nutriţional, pentru favorizarea cicatrizării leziunilor cutanate
– multe dintre leziuni sunt determinate de hipersensibilitatea organismului faţă de unele
alimente; ca urmare, asistenta îndrumă pacientul să consume alimente neiritante şi
neexcitante;
– controlează alimentele provenite de la aparţinători;
– învaţă pacientul să consume legume, făinoase, fructe şi zarzavaturi;
– conştientizează pacientul şi familia în legătură cu rolul nociv al alcoolului, cafelei,
condimentelor, alimentelor prăjite, conservelor, afumăturilor;
Pacientul să aibă o stare de bine fizic şi psihic
– încurajează pacientul în permanenţă (leziunile sunt supărătoare prin pruritul pe care îl
produc, prin aspectul dizgraţios prin posibilitatea de a lăsa cicatrice) ;
– îi explică necesitatea intervenţiilor;
– prelevează produse specifice pentru investigaţii de laborator (cruste, puroi, fire de păr,
unghii).

Deficit de autoîngrijire
– referitor la durere, disconfort general, sistemul perceptiv sau cognitiv deteriorat, deprimare,
sistem neuromuscular modificat; starea depresivă, oboseală, slăbiciune, perturbarea imaginii
de sine, neadaptare la rol.

Mod de manifestare:
– nu poate să-şi acorde îngrijiri igienice fără ajutor, nu simte nevoia de autoîngrijire, acceptă
situaţia nouă/rolul, îi este frică de exacerbarea durerii, oboseală, slăbiciune.
– lipsa autonomiei:referitor la poziţia forţată, imobilizarea la pat, contrangeri fizice,
intoleranţa la activităţii,anxietate gravă;
– aspect murdar – neîngrijit; are nevoie de ajutor;
– dezinteres faţă de măsurile de igienă: nu se spală, nu se piaptănă, îşi neglijează sau refuză
aplicarea măsurilor/modalităţilor de îngrijiri igienice.
Obiective:
– sa se asigure curăţenia corporală şi sa învete modalităţi de păstrare a igienei;
– pacientul sa fie capabil de autoîngrijire, sa exprime acceptul de a efectua îngrijiri zilnice;
– pacientul sa îşi redobândeasca interesul pentru desfăşurarea îngrijirilor;
– pacientul sa fie ajutat în activităţile igienice, sa fie promovata curăţenia corporală sau a
unei regiuni;
– pacientul sa exprime diminuarea leziunilor si a starii de disconfort;
– pacientul sa preziente tegumente, mucoase, fanere normale, curate, integre.

Interventii:
– se evalueaza caacitatile persoanei de a desfasura activitati de autoingrijire utilizand
urmatoarea scala de coduri:
0 – complet independent;
1- utilizeaza autonom mijloace adaptate;
2- are nevoie de ajutor minim;
3- este asistat partial;
4- este asistat total;
5- are nevoie total de ajutor.
– se asigura mijloace de igiena adaptate gradului de autonomie/ dependenta;
– se exploreaza obiceiurile persoanei legate de igiena;
– se planifica impreuna cu pacientul, intalniri cu alte persoane care au trecut prin situatii
similare si s-au adaptat;
– se permite pacientului sa-si exprime sentimentele de neputinta sau frustrare, la nevoie;
– se evidentiaza, se lauda progresele facute de pacient.

Procesul de îngrijire/nursing
Culegere de date despre modul in care pacientul îsi satisface nevoia.

Analiza si interpretarea datelor

Probleme de dependenţă: murdăria, alterarea tegumentelor si fanerelor, deficit de
autoingrijire.
Manifestări de dependenţă: piele murdara, leziuni la nivelul tegumentelor, semne de
inflamaţie, fanere murdare (par gras, secreţii nazale, prezenţa de tartru pe dinţi), halenă,
pediculoză, dezinteres pentru igiena corporală, edeme, leziuni de grataj, etc.
Surse de dificultate: imobilizarea, constrângerile fizice, circulaţie inadecvată, tulburări de
gândire, anxietate, stres, situaţii de criză, sărăcia, esecul profesional, conflictul de rol, lipsa
de cunostinţe, ignoranţa.

Planificarea îngrijirilor
Obiective potenţiale pentru pacient:
– să cureţe pielea de substanţele străine şi de produşii de excreţie;
– să menţină integritatea, elasticitatea şi starea de hidratare;
– să asigure permeabilitatea sa pentru păstrarea în condiţii adecvate a rolului de respiraţie,
absorbţie şi excreţie;
– să o protejeze de agresiunea externă.

Interventii:
– evaluarea gradului de dependenta al pacientului (starea tegumentelor si mucoaselor, gradul
de mobilitate, etc. );
– acordarea îngrijirilor igienice corporale;
– efectuarea toaletei cavităţii bucale la pacientul conştient/inconştient;
– îngrijirea tegumentelor pentru prevenirea escarelor de decubit;
– observarea apariţiei unor manifestări : edem, tulburări de coloraţie, leziuni de grataj,
erupţii, tulburări de sensibilitate, tulburări de pilozităţi sau alte probleme ale tegumentelor
sau fanerelor;
– efectuarea igienei mediului ambiant;
– îngrijirea părului, a unghiilor, îngrijirea plăgilor chirurgicale sau traumatice;
– efectuarea pansamentelor

Aplicarea îngrijirilor

Intervenţii generale:
• asigurarea igienei pacienţilor este una din funcţiile autonome ale asistentului medical. Sub
indicativul “ori de câte ori este nevoie”, dar nu mai rar decât se stabileşte prin protocoale şi
standarde de calitate, măsurile de igienă constituie o prioritate în îngrijirea pacienţilor
(nursing).
Asistentul medical este responsabil pentru:
– igiena secţiei;
– igiena patului bolnavilor;
– igiena lenjeriei de corp;
– igiena personală a pacientului.
Asistentul medical îndeplineşte următoarele sarcini:
– asigură lenjeria de pat curată;
– asigură materialele necesare aplicării intervenţiilor (săpun, prosop, pieptene etc);
– execută / supraveghează (după caz) toaleta parţială (toaleta cavităţii bucale, toaleta pe
regiuni);
– execută / supraveghează baia generală a pacientului (sau duşul zilnic);
– execută / supraveghează anumite manevre igienice necesare, precum: pieptănatul, tăierea
unghiilor etc.;
– învaţă pacientul anumite reguli de igienă.
Igiena secţiei înseamnă aplicarea măsurilor de asepsie (curăţenie, dezinfecţie, dezinsecţie,
deratizare).

Asistentul medical trebuie să cunoască regulile de igienă, chiar dacă nu el execută cea mai
mare parte a acestor sarcini, ci numai le deleagă.
• educatia pacientului pentru protecţia tegumentelor şi mucoaselor, pentru menţinerea
integrităţii şi a funcţiilor lor, pentru păstrarea aspectului estetic (culoare, strălucire,
elasticitate etc.), prin respectarea urmatoarelor principii generale:

– alimentaţie corectă: regim echilibrat bazat pe fructe, legume şi produse lactate.

Factorii nutritivi proveniţi din alimentaţie întreţin pielea şi mucoasele. Numeroase afecţiuni
de nutriţie (exemplu: avitaminozele A, C etc.) se reflectă la nivelul pielii.

– odihnă şi somn suficiente. Somnul „de frumuseţe” nu este numai o vorbă lipsită de
conţinut, ci o realitate. Lipsa odihnei, precum şi somnul insuficient sau de proastă calitate
determină apariţia cearcănelor şi a ridurilor timpurii. Pielea resimte stresul psihic şi capătă
aspecte maladive. – folosirea obiectelor personale de igienă. Obiectele de igienă personală nu
trebuie
împrumutate. Periuţa de dinţi, pieptănul, prosopul etc., trebuie să aibă caracter personal
pentru evitarea transmiterii germenilor de la o persoană la alta.

– evitarea fumatului şi a excesului de alcool.

– evitarea expunerii prelungite la soare şi vânt.

Soarele are efecte benefice pentru sănătate. Sub acţiunea ultravioletelor se
sintetizează vitamina D care favorizează absorbţia calciului. Razele solare stimulează
formarea melaninei şi pielea devine bronzată, bronzul fiind necesar chiar pentru protecţie
împotriva radiaţiilor solare. Numai că excesul de expunere epuizează resursele de apărare şi
favorizează apariţia arsurilor, iar pe termen lung, şi a cancerelor de piele. Vântul şi soarele
usucă pielea, modificându-i pH-ul şi, ca o consecinţă, reducându-i capacitatea de a se apăra
şi de a apăra organismul. Folosirea săpunurilor grase şi a uleiurilor sau loţiunilor hidratante
poate ajuta pielea să reziste mai bine la acţiunea radiaţiilor solare şi a vântului.
– evitarea temperaturilor extreme. Căldura excesivă sau frigul supun pielea unor eforturi
maxime, pe de o parte pentru menţinerea constantă a temperaturii corporale, iar pe de altă
parte pentru menţinerea integrităţii sale.
– evitarea contactului cu substanţe chimice sau cu potenţial alergic. Detergenţii, produsele
chimice folosite pentru treburile casnice etc., pot afecta epiderma, conducând la apariţia unor
afecţiuni locale şi chiar generale.
– folosirea serviciilor cosmetice în mod adecvat. Serviciile de frizerie, coafură, cosmetică
trebuie să fie asigurate prin reţele controlate sanitar. Unele proceduri, precum epilatul,
manichiura, pedichiura trebuie să respecte reguli stricte pentru că pun în pericol însăşi viaţa
clientului.
– folosirea corectă a cosmeticelor. Produsele cosmetice afectează funcţionarea pielii, drept
pentru care nu trebuie folosite în exces. Sunt cunoscute afecţiuni locale, cum ar fi dermatitele
de contact care sunt cauzate de folosirea inadecvată a substanţelor cosmetice. Machiajul
zilnic trebuie însoţit de demachiere consecutivă corespunzătoare. Viaţa modernă cu stresul
continuu, poluarea, radiaţiile atmosferice cauzate de subţierea stratului de ozon, impun
utilizarea unor produse adjuvante pentru întreţinerea pielii şi fanerelor. Cremele trebuie
adaptate tipului de ten, iar şampoanele tipului de păr. Deodorantele vor fi alese cu grijă, cât
mai puţin agresive şi în niciun caz antiperspirante.
– consultarea specialistului. Folosirea produselor cosmetice trebuie să aibă avizul
specialistului pentru prevenirea unor efecte neplăcute. În cazul apariţiei unor tulburări la
nivelul tegumentelor şi mucoaselor, automedicaţia este interzisă, fiind necesară consultarea
dermatologului.

Evaluarea îngrijirilor
Se va referi la:
• aspectul tegumentelor şi mucoaselor: erupţii, culoare, leziuni de decubit;
• integritatea tegumentelor (plăgi);
• poziţie, imobilitate, starea psihică, satisfacţia pacientului, rezultatele obţinute;
• menţinerea sau redobândirea independenţei;
• efectuarea de îngrijiri igienice zilnice, calitatea îngrijirilor;
• nivel de cunoştinţe, alte semne asociate.

Interdependența cu celelalte nevoi fundamentale 

Nesatisfacerea nevoii de a menţine tegumentele curate şl integre afectează celelalte nevoi
fundamentale.

A comunica
• comunicare ineficace, la nivel senzorial, motor şi intelectual prin confuzie, dezorientare,
apatie, dezinteres, cu efecte dintre cele mai negative pentru pacient prin lipsa de igienă.
A se mişca şi a avea o bună postură
• carenţele de curăţenie, dezinteresul pentru modul cum se prezintă etc. determină în final pe
lângă sentimentul de izolare, afectarea tegumentelor şi mucoaselor cu impli¬caţii directe
pentru mobilizare şi postura deficitară.
A-si menţine temperatura corpului in limite normale
•lipsa masurilor de igiena si alterarea mucoaselor/tegumentelor conduce la modificari ale
temperaturii corpului(exemplu:hipertermie,in cazul lezarii tesuturilor si suprainfectarea lor).
A respira
• doar prin afectarea mucoaselor respiratorii şi a căilor respiratorii superioare libere cauzate
de lipsa de igienă şi a celor mai elementare măsuri de autoprotecţie, nevoia de a respira
devine deficitară.
A se alimenta si hidrata
• prin leziunile prezente la nivelul cavităţii bucale, endonazal etc. sunt produse mari tulburari
în posibilităţile de hidratare şi alimentare.
A elimina
• eliminare de urină şi fecale neadecvată, cauzate de lezarea integrităţii fizice.
A dormi si a se odihni
• diminuare/incapacitatea de odihnă şi somn prin acumulare de murdărie şi apariţia
tulburărilor trofice cutanate.
A se îmbrăca şi dezbrăca
• incapacitate de a se-îmbrăca şi dezbrăca determinate de lezarea integrităţii fizice.
A evita pericolele
•vulnerabilitate în faţa pericolelor prin lipsa de curăţenie, igienă, cauzată de dezinteres, lipsa
deprinderilor igienice.
A acţiona după credinţele şi valorile sale
• diminuarea/imposibilitatea de a practica religia, serviciul religios şi a acţiona conform
valorilor sale prin aspect neglijent, murdar, halena fetidă etc.
A se realiza
• incapacitatea de a se realiza şi fenomenul de respingere al colectivităţii pentru partici¬pare
la viaţa socială şi profesională prin izolare, lipsa măsurilor de curăţenie, dezinteres faţă de
propria-i persoană.
A se recreea
• diminuarea posibilităţilor de recreere în colectivitate, cauzată de aspect fizic,
murdărie,miros neplăcut etc.
A învăţa
• diminuarea/incapacitatea de a învăţa prin sentiment de izolare, neglijenţa şi refuzul pentru
aspect îngrijit.