FIINŢ A UMANĂ Ş I NURSINGUL 2013-

NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE 2014

NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE.

Nevoia de a evita pericolele reprezintă pentru fiinţa umană menţinerea protecţiei faţă de
agresiunile interne şi externe asupra integrităţii fizice, psihice şi sociale.

Independenţa în satisfacerea nevoii.

• în decursul vieţii fiecare individ este agresat de stimuli din mediul înconjurător:
- agenţi fizici (temperatură, zgomot, radiaţii, etc.)
- agenţi chimici (substanţe toxice), agenţi microbieni (infecţii, etc.) şi stimuli din mediul
intern: ereditate, sex, vârstă, stil de viaţă şi obiceiuri, etc.
• organismul uman dispune pentru menţinerea integrităţii fizice, psihice şi sociale de mecanisme şi
medii naturala de autoapărare: rezistenţă şi forţă fizică, imunitate, resurse psihice şi intelectuale şi
de posibilitatea aplicării măsurilor şi strategiilor cu scop profilactic.
Exemple de medii naturale:
• tegument, unghii, păr la nivelul orificiilor, secreţiile pielii
• starea generală fizică şi mentală
Exemple de strategii profilactice:
• menţinerea igienei
• efectuarea de vaccinări
• control periodic pentru evaluarea stării de sănătate
• alimentatie si hidratare corespunzatoare
• mod de viata adaptat necesitatilor
• evitarea expunerii gratuite la agresiunii de tot felul

Factorii care influenţează satisfacerea nevoii.

 biologici
- Vârsta. Persoana adultă are abilitatea de a se proteja. Are cunoştinţe despre sine şi dezvoltarea sa
- Copilul percepe sensul pericolului şi în funcţie de ritmul dezvoltării sale mintale, descoperă puţin
câte puţin autoprotecţia contra pericolelor, până la vârsta adultă
- Persoanele în vârstă prezintă diminuarea funcţiilor senzoriale şi motorii şi, în consecinţă, trebuie
să-şi ia măsuri particulare de autoapărare
- Mecanismul de autoapărare. Individul posedă mecanisme de autoapărare înnăscute (exemplu:
termoreglarea) sau însuşite de-a lungul experienţei sale; rezistenţa la îmbolnăviri este dată de
protecţia sa imunitară naturală sau dobândită, prin crearea de anticorpi specifici în urma unor
îmbolnăviri infecţioase sau prin vaccinare.
 psihologici
- Emoţiile şi anxietatea pot provoca la individ utilizarea mecanismelor de apărare ce permit
conservarea integrităţii faţă de agresiuni de ordin psihologic
- Stresul - fiecare stare de stres poate influenţa adaptarea individului la toate formele de agresiune
stimulate de mecanismele de apărare.
 sociologici
- Salubritatea mediului. Un mediu sănătos este esenţial persoanelor pentru un trai fără pericole.
Sunt necesare următoarele condiţii:
- temperatura ambiantă 18,3° - 25° C
- umiditatea între 30%-60%
- lumina - nici prea întunecoasă, nici prea luminoasă
- zgomot - a cărui intensitate să nu depăşească 120 decibeli
- mediul ambiant să conţină un minim de microorganisme, produse chimice, fum

44
 FIINŢ A UMANĂ Ş I NURSINGUL 2013-
NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE 2014
- condiţii de securitate (precauţie atunci când se folosesc aparate, obiecte care ar fi surse de
accident)
- Rol social. În funcţie de exigenţele locului de muncă şi ale muncii lor, indivizii trebuie să
utilizeze măsuri de protecţie împotriva tuturor pericolelor.
Astfel, salariaţii trebuie să aibă un mediu înconjurător şi condiţii de muncă care să le permită
satisfacerea nevoilor de muncă; cei cu un post cu responsabilităţi trebuie să folosească perioada de
destindere pentru a preveni stresul şi surmenajul.
- Organizarea socială. Societatea prevede măsuri legale care trebuie luate pentru protecţia
individului contra pericolelor; în toate societăţile sunt legiferate măsuri de prevenire a accidentelor,
de prevenire a îmbolnăvirilor; în plus, societatea se ocupă şi de bunul mers al individului pe
parcursul anilor de viaţă, prin măsurile de protecţie şi de asigurări sociale. Aceste măsuri vizează:
prevenirea îmbolnăvirilor şi menţinerea stării de sănătate, folosind un evantai multiplu de metode de
educaţie, informaţii, publicitate etc.
- Clima. în funcţie de climă, individul utilizează metode de autoapărare faţă de condiţiile
nefavorabile climatice, în locuinţă sau în locurile colective.
- Religia. Practicarea unor religii este o preocupare ideologică ce permite individului să-şi menţină
securitatea psihologică.
- Cultura. Măsurile de protecţie contra pericolelor sunt variate în funcţie de cultură, ele sunt
reliefate în tradiţii, fiind măsuri socio-economice ale unei societăţi.
- Educaţia. Părinţii informează copilul în ceea ce priveşte măsurile de securitate ce trebuie luate în
lunga perioadă de creştere; şcoala se ocupă de educaţia copiilor, adultul socialmente este obligat să
cunoască posibilele pericole pentru a stabili măsurile de prevenire pe care să le aplice.

MI
 Securitatea fizică
Măsuri de prevenire a: - accidentelor
- infecţiilor
- bolilor
- agresiunilor, agenţilor fizici (mecanici, termici), chimici (arsuri chimice,
intoxicaţii), agresori umani, animale şi autoagresiuni (mutilări, suicid)
 Securitatea psihologică
Stare de linişte a individului care se simte la adăpost de toate pericolele. Individul poate realiza
control liber asupra mediului înconjurător.
Măsuri - metode de destindere, de relaxare şi de control al emoţiilor;
- utilizarea mecanismelor de apărare în diferite situaţii;
- răspuns eficace şi adaptat la agent stresant;
- practicarea unui obicei, crez, religie
 Securitatea sociologică
Mediu sănătos: - salubritatea mediului
- calitatea şi umiditatea aerului 30%-60%
- temperatura ambiantă între 18,3°-25° C
- fără poluare fonică, chimică, microbiană
- mediu de siguranţă
- măsuri de protecţie socială

45
 FIINŢ A UMANĂ Ş I NURSINGUL 2013-
NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE 2014
IN pentru menţinerea independenţei.

Pentru menţinerea unui mediu sănătos:

- educă pacientul pentru evitarea poluării atmosferei cu praf, încărcătură microbiană prin
ştergerea umedă a mobilierului şi aerisirea încăperilor
- îndepărtează sursele cu miros dezagreabil
- participă la programe de propagandă şi control, de educaţie a populaţiei pentru menţinerea
unui mediu sănătos, în comunitate, unităţi de învăţământ
Pentru prevenirea accidentelor:
- face educaţie pentru prevenirea accidentelor, verifică dacă sunt respectate normele de
securitate a muncii, normele ergonomice în unităţile cu activităţi cu risc de accidente
- explorează pericolele reale şi cele potenţiale la locul de muncă şi la domiciliu
Pentru prevenirea infecţiilor:
- supraveghează dacă sunt respectate normele de igienă, salubritate, dezinfecţie, dezinsecţie,
deratizare şi circuitele funcţionale
- asigură implicarea populaţiei în aplicarea programelor pentru menţinerea şi promovarea sănătăţii
- supraveghează starea de sănătate a populaţiei şcolare prin controale periodice; face controale
periodice persoanelor cu risc crescut la infecţie
- organizează - efectuează imunizările obligatorii

NESATISFACEREA NEVOII DE A EVITA PERICOLELE

afectează relaţia cu celelalte nevoi

A comunica
• inhibarea/diminuarea/incapacitatea de a comunica prin afectare biofiziologică (deficit de vorbire în
urma traumatismelor craniene şi afecţiuni cerebrale) şi psihologică (determinată de depresie,
anxietate, stres).
A se mişca şi a păstra o bună postură
• afectarea mobilizării prin traumatisme fizice şi psihice, lipsa de mişcare, activitate cu apariţia
fenomenelor de dependenţă pentru îngrijiri cauzate de consumul excesiv de medicamente şi alcool.
A-şi menţine temperatura corpului în limite normale
• perturbarea mecanismului de termoreglare pentru termogeneză sau termoliză cauzat de lipsa de
protecţie şi securitate în expunere la agresiunea agenţilor fizici, chimici şi microbieni.
A respira
• afectare respiratorie determinată de tulburările psihicului sau suprasolicitărilor nervoase şi
fenomene dispneice, insuficienţă respiratorie acută prin lezarea integrităţii fizice (aparatul
respirator) în urma agresiunilor sau traumatismelor.
A se alimenta şi hidrata
• dezechilibru în hidratare şi alimentaţie prin stare depresivă şi incapacitatea de nutriţie în urma
traumatismelor şi ingerărilor accidentale de substanţe chimice, toxice.
A elimina
• apariţia tulburărilor de micţiune şi defecaţie postafecţiune depresivă, consum abuziv de
alcool şi medicamente precum şi în urma afectării stării generale de sănătate cu modificarea
mecanismelor de eliminare prin intervenţii chirurgicale sau imobilizare terapeutică (forţată).
A fi curat şi a avea tegumentele intacte
• diminuarea/incapacitatea de autoângrijire prin handicap fizic cauzat de accidente, răniri etc. şi
indiferenţă pentru igienă şi salubritate cauzată de tulburările psihice.
A dormi şi a se odihni
• diminuarea/incapacitatea de odihnă şi somn prin schimbarea mediului ambiental şi neadaptarea la
stările de stres şi suprasolicitarea intelectuală.
A se îmbrăca şi dezbrăca

46
 FIINŢ A UMANĂ Ş I NURSINGUL 2013-
NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE 2014
• afectare majoră prin obligativitatea de a se îmbrăca şi dezbrăca cu vestimentaţie neajustată sau
chiar lipsa de vestimentaţie prin lezarea integrităţii fizice (traumatisme, fracturi, arsuri, aparat
gipsat).
A trăi conform propriilor convingeri spirituale
• afectarea religioasă şi a tradiţiilor prin schimbarea mediului şi neintegrarea în noul mediu
înconjurător.
A se realiza
• eliminarea posibilităţilor de realizare pe plan intelectual şi social în urma afectării integrităţii fizice
şi psihice prin accidente, traumatisme, handicap fizic şi stări depresive.
A se recrea
• lipsa activităţilor recreative prin schimbarea mediului ambiental cu lipsa de cunoaştere a noului
mediu (spital, cămin spital, azil) sau imposibilitatea efectuării acestora, datorită lezării integrităţii
fizice şi psihice precum şi lipsa posibilităţilor financiare.
A învăţa
• diminuarea posibilităţilor de şcolarizare la orice nivel prin neadaptare, stări depresive, handicap
intelectual sau imposibilitatea participării cauzată de traumatisme, accidente, răniri.

Exemple de Dx.
1. Vulnerabilitatea faţă de pericole.
2. Afectarea fizică şi psihică.
3. Anxietate.
4. Durere.
5. Stare depresivă.
6. Pierderea stimei de sine.
7. Pierderea imaginii de sine.
8. Pierdere, separare.
9. Frică.

SD
 de ordin fizic. Insuficienţă intrinsecă - deficit senzorial
- lipsă de sensibilitate
- afectare fizică
Dezechilibru - durere
- dezechilibru metabolic
- dezechilibru electrolitic
Surmenaj - saturaţie senzoro-perceptuală
 de ordin psihologic - tulburări de gândire
- anxietate
- stres
- pierdere
- separaţie
- pierderea imaginii corporale
- situaţie de criză
 de ordin sociologic - insalubritatea mediului
- poluare
- condiţii deficitare de muncă (absenţa măsurilor de protecţie)
- lipsa amenajărilor sanitare
- sărăcie
- promiscuitate
 Lipsa cunoaşterii - insuficienta cunoaştere de sine, a altora şi a mediului înconjurător.
PROCESUL NURSING
47
 FIINŢ A UMANĂ Ş I NURSINGUL 2013-
NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE 2014
Dx 1. Vulnerabilitatea faţă de pericole.
MD
 Predispoziţie la accidente: răniri căderi
- Neatenţia poate fi responsabilă de accidente rutiere, de muncă sau alţi agenţi traumatici, fizici,
chimici
- Tegumentele pot fi lezate prin contact prelungit cu substanţe iritante, corozive, în lipsa
echipamentului de protecţie
- Apariţia de leziuni la nivelul spaţiilor interdigitale, plici datorate umezelii, căldurii, îmbrăcăminte
neadecvată
- Deshidratarea, edemaţierea predispun tegumentele la lezare
 Predispoziţie la infecţii: gripă abces etc.
- Neîngrijirea corespunzătoare a acestor infecţii poate da complicaţii mai mari (pulmonare,
cardiace, ale sistemului nervos, septicemie)
 Predispoziţie la: îmbolnăviri frecvente, fatigabilitate, surmenaj
- îmbolnăvirile frecvente favorizează scăderea rezistenţei organismului de autoapărare
- Fatigabilitate - slăbire fizică, adinamie, lipsă de forţă.
- Surmenaj - fatigabilitatea excesivă care influenţează organismul; apare în urma unui exces de
efort fizic, psihic, muncă extenuantă
 Comportament depresiv şi agresiv
- Comportamentul poate fi modificat cu tendinţă spre depresie sau agresivitate în foarte multe boli
psihice; bolnavul poate avea tentativă de sinucidere sau poate deveni agresiv faţă de cei din jur. În
unele forme instabile în cadrul unor psihopatii, bol. pot face acte antisociale
- incendieri, în alte cazuri, bolnavii pot face acţiuni impulsive
- crimă, automutilare, sinucidere

Dx 2. Alterarea integrităţii fizice sau psihice ori amândouă; efectul unei boli sau al unui stres, la
nivel fizic sau psihic.
MD
 Semne inflamatorii - durere
- roşeaţă locală a regiunii respective
- tumefacţie (mărirea în volum)
- limitarea mişcărilor segmentului afectat
- căldură locală
 Semne de insecuritate psihologică
- agitaţie, iritaţie, agresivitate
- neîncredere, frică, idei de sinucidere
Ob şi IN
Ob. 1. Pac. să-şi satisfacă nevoile în funcţie de starea de sănătate şi gradul de dependenţă
IN - ajută şi suplineşte pacientul în satisfacerea nevoilor organismului
- determină pacientul să participe la luarea deciziilor privind îngrijirile
- administrează tratament medicamentos antiinflamator, antiinfecţios
- aplică măsurile de prevenire a complicaţiilor septice
- foloseşte metode de relaxare pasivă; de exemplu, terapie muzicală, masaj
Ob. 2. Pacientul să beneficieze de siguranţă psihologică, pentru înlăturarea stării de anxietate
IN - asigură un mediu de protecţie psihică adecvat stării de boală a pacientului, prin înlăturarea
excitanţilor psihici
- aplică tehnici de psihoterapie adecvate
- asigură condiţiile de mediu adecvate (cameră izolată, aerisită, T adecvată, semiobscuritate)
- încurajează pac. să comunice cu cei din jur, să-şi exprime emoţiile, nevoile, frica, opiniile
- învaţă pac. să folosească mijloacele de autoapărare (pentru persoanele cu risc sporit la pericol)
PROCESUL DE INGRIJIRI/NURSING
48
 FIINŢ A UMANĂ Ş I NURSINGUL 2013-
NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE 2014

Culegere de date - apreciere -

• vezi date/informaţii referitoare la pacientul îngrijit.
Identificarea problemelor – analiza –
Probleme posibile:
• anxietate, durere, frica, teama, depresie
• violenţa potenţială faţă de sine sau de alţii, risc de a-şi face rău singur;
• adaptare ineficace/reacţie de apărare, risc de accident (cădere);
• risc de complicaţii acute sau cronice;
• pierderea stimei de sine, pierderea imaginii de sine;
• probabilitatea modificării integrităţii fizice şi psihice;
• risc de = infecţie, transmiterea bolii, de rănire, de perturbare a asistării în spaţiu, de intoxicare, de
sufocare, de hemoragie, de traumatizare;
• pierdere/separare.
Dx = P.E.S.
• durere acută:
- referitor la boală, traumatism fizic sau psihic;
- mod de manifestare = gesturi, mimică, verbal; poziţie compensatorie, transpiraţii, tahicardie,
tahipnee, midriază, gemete, planşete, comportament protectiv, percepţie eronată a timpului, proces
al gândirii deteriorat, modificări ale tonusului muscula
• potenţialele accidentare/de traumatisme:
- referitor la dificultăţi de menţinere a echilibrului, T° mediului ambiant modificată, coordonare
redusă a mişcărilor, lipsa cunoştinţelor privind securitatea, dificultăţi cognitive sau emoţionale,
consum excesiv de medicamente, nerespectarea tratamentului prescris
- mod de transmitere = plăgi, entorse, luxaţii, fracturi, arsuri, degeraturi, insolaţie, etc.
• potenţial de infecţie:
- referitor la un sistem de apărare neadecvat (rană uşoară, ţesut traumatizat, circulaţie periferică
modificată), boală cronică, malnutriţie, lipsa activităţii sistemului imunitar, proceduri invazive,
nerespectarea regulilor de asepsie şi antisepsie
- mod de manifestare = febră, frison, plagă infectată, infecţie urinară, complicaţii pulmonare,
secreţie abundentă prin tubul de dren şi plagă.
Planificarea îngrijirilor.
Obiective potenţiale pentru pacient:
• ştie să-şi menţină integritatea fizică şi psihică;
• va preveni escarele de decubit, va preveni rănirile accidentale;
• ştie să limiteze propagarea infecţiei, va fi ajutat să identifice factorii de risc;
• ştie să păstreze sentimentul şi stima de sine;
• va fi orientat temporo-spaţial, va înţelege măsurile de control (infecţie sau grataj);
• va fi instruit pentru a preveni complicaţiile;
• va fi instruit pentru a şti să prevină fenomenele de embolie;
• va demonstra că a înţeles necesitatea acţiunilor;
• îşi va reduce crizele dureroase ca frecvenţă şi intensitate;
• va preveni complicaţiile imediate/tardive;
• va demonstra absenţa durerii sau a fricii, îşi va ameliora starea de anxietate.
Realizarea - Aplicarea îngrijirilor.
Intervenţii generale:
• observarea comportamentului pacientului cu durere, convulsii
• observarea poziţiei pacientului, prevenirea autoagresiunii la bolnavii agitaţi
• prevenirea şi combaterea agresiunilor terapeutice (accidente ce pot apare în timpul sau după
aplicarea unor tehnici - injecţii, puncţii, PEV, etc.)
• aplicarea de tehnici de resuscitare cardiorespiratorie
49
 FIINŢ A UMANĂ Ş I NURSINGUL 2013-
NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE 2014
• aprecierea rapidă a funcţiilor vitale, pentru aplicarea metodelor de resuscitare corecte - impuse
• acordarea de prim ajutor în cazul unor urgenţe medicale sau chirurgicale; în entorse, luxaţii,
fracturi, hemoragii externe şi interne, plăgi, politraumatisme
• îngrijirea plăgilor accidentale şi chirurgicale
• prevenirea infecţiilor nosocomiale, prevenirea accidentelor casnice
• prevenirea accidentelor la şcoală sau la locul de muncă.
Evaluarea îngrijirilor.
Se va referi la:
• aspectul şi gravitatea traumatismului, gradul de mobilizare, poziţia;
• aspectul şi gravitatea hemoragiei, caracterele durerii;
• prezenţa factorilor de risc, controlul factorilor de risc;
• ventilaţia mecanică, administrarea de 02, intubaţie, traheostomie;
• sondaje diverse, stare de vomă, convulsii, de inconştienţă;
• ameliorarea calităţii vieţii (la vârstnic), modificări şi adaptări ale mediului;
• confirmări ale stării de securitate sau nu;
• soluţiile găsite care pot fi temporare sau vor fi adaptate ca definitive;
• afişarea încrederii şi implicării în relaţii;
• nivel de cunoştinţe, alte semne asociate.

PROCESUL DE INGRIJIRI/NURSING
- pentru durere

Culegere de date - apreciere -

Date subiective:
• aprecierea persoanei care acuză durerea începe cu o anamneză - informaţiile ce trebuiesc obţinute
includ:
- caracteristicile şi descrierea durerii (loc, gravitate, durată, localizare); persoana trebuie rugată
să spună ce ar putea îndepărta sau nu durerea; chestionarea amănunţită ar scoate la iveală şi
speranţele bolnavului referitor la îndepărtarea durerii de către echipa de îngrijire, sau speranţa de
durere atenuată sau îndepărtată;
- datele socioculturale potrivite includ vârsta, religia, reacţia obişnuită la durere, poziţia în
familie şi responsabilitatea;
- datele despre medicamentul luat pentru durere, doză, frecvenţa şi efectul acestuia (a atenuat sau
nu durerea);
- datele subiective de localizarea, durata şi intensitatea durerii;
- datele despre existenţa factorilor asociaţi experienţei durerii, precum momentul zilei, al
săptămânii sau lunii în care apare, anumite poziţii ale corpului; anumite situaţii de mediu.
• asistenta medicală trebuie să arate încredere şi interes faţă de starea pacientului, astfel încât
pacientul să poată discuta liber toate lucrurile ce-l preocupă.
• o metodă eficace de identificare a durerii este scala lui Mc Gill:
0 - nici o durere
1 - durere uşoară
2 - disconfort
3 - suportabilă
4 - oribilă
5 - înfiorătoare

Date obiective:

50
 FIINŢ A UMANĂ Ş I NURSINGUL 2013-
NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE 2014
• asistenta medicală trebuie să facă observaţii obiective la adresa pacienţilor, - datele obiective pot
clarifica răspunsurile subiective, sau pot fi singura cale în care asistenta medicajă să poată aprecia
durerea pacientului.
Semnele fiziologice ale durerii pot include:
•o valoare crescută a bătăilor inimii, frecvenţa crescută sau amplificarea R;
•presiunea diastolică sau sistolică crescută;
•paloarea tegumentelor, tensiune musculară ridicată;
•pupile dilatate, piloerecţie;
•greaţă, slăbiciune, diaforeză.
Alte modificări observabile:
•schimbări ale expresiei faciale;
•încleştarea maxilarelor, încleştarea pumnilor, vaiet amar, plâns;
•zvârcoliri în pat, apăsare a părţii dureroase;
• asistenta medicală trebuie să fie în stare să aprecieze durerea şi răspunsurile emoţionale la aceasta,
într-o manieră în care să nu pară a judeca atitudinea persoanei;
• modul în care reacţionează pacienţii ce acuză dureri, este influenţată de experienţele trecute şi nu
poate fi modificat voluntar cu uşurinţă;
• indiferent de cauza durerii sau de comportamentul în caz de durere, scopul imediat este de a
îndepărta durerea;
• cunoscând modul în care persoana priveşte durerea, putem institui măsuri adecvate pentru confort.
Identificarea problemelor – analiza –
Probleme posibile:
• alterarea confortului/durere, deficit de cunoaştere
• falsă interpretare, teama de durere
Planificarea îngrijirilor. Obiective potenţiale:
• persoana afirmă/susţine ameliorarea disconfortului
• persoana sau alţii semnificativi pot:
- descrie măsurile generale de îndepărtare a durerii: starea raţională de terapie; demonstrează
exerciţii sau activităţi ce au sporit cu succes controlul inimii; descrie metoda şi frecvenţa
măsurii specifice;
- explică medicamentele prescrise: acţiune, doză, frecvenţă şi efectele secundare; descrie
momentul la care să caute ajutor medical, dacă durerea nu a fost îndepărtată precum te aşteptai;
- demonstra folosirea corectă a stimulatoarelor electrice transcutanate, dacă sunt prescrise.
Realizarea – Aplicarea îngrijirilor.
• primul pas este de a câştiga încrederea pacientului; în mod ideal, asistenta medicală a început să
aprecieze starea pac. urmărind şi acest obiectiv al câştigării încrederii; răbdarea, dorinţa de a ajuta,
evitarea prejudecăţilor sunt importante.
• intervenţiile pentru a elimina durerea se încadrează în 3 categorii:
- cele ce modifică stimulul durerii
- cele ce alterează modul de transmitere
- cele ce modifică reacţia la durere
• modificarea stimululor durerii se va face prin:
- schimbarea atitudinii cognitive şi senzoriale, se realizează prin:
- educarea pacientului (informare, explicare, înţelegere)
- promovarea autonomiei (menţinerea unui anumit control asupra activităţilor zilnic; plan zilnic,
conlucrare la elaborarea planului de îndepărtare a durerii);
- promovarea continuităţii (un program între echipa de îngrijire şi pacient, care
onora deciziile pacientului, să pună ordine în activităţile zilnice, stabilirea rutinei zilnice care să
reducă anxietatea şi frustarea);
- asigurarea unei relaxări/distracţii (mediu liniştit, discuţii, jocuri, plimbare, TV, terapie
muzicală)
• terapia muzicală realizează relaxare, iar tehnicile imaginative ajută la scăderea concetraţiei asupra
51
 FIINŢ A UMANĂ Ş I NURSINGUL 2013-
NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE 2014
durerii; se folosesc pentru succes căştile de ascultat; se alege o muzică lentă, relaxantă după gust şi
de preferinţă fără cuvinte; se va asculta 20-30 mininute neîntrerupte, de 2 ori/zi; are efect la durerea
uşoară şi moderată.
• folosirea unor exerciţii de:
- respiraţia ritmică = respiraţia rară, se executa de la 1 la 20 minute; este utilă înaintea unor
tehnici complexe;
- respiraţia adâncă = cu ţinerea aerului, expiraţie-căscat, aplicată mai ales preoperator;
- relaxarea maxilarelor =uşor de explicat; utilă în durerea postoperatorie;
- relaxarea progresivă = în care pacientul va alterna încordarea cu relaxarea diferitelor grupe
musculare; necesită aproximativ 15 min. pentru fiecare şedinţă; se aplică pacienţii cu dureri
prelungite şi stării de anxietate; nu influenţează numai psihicul, care ajută pac. în relaxarea
musculară totală;
• promovarea exerciţiului (în situaţii selectate exerciţiul este prescris pentru a atenua disconfortul;
pacientul trebuie încurajat permanent, supravegheat pentru a nu face ce ar fi dureros sau nu dă
rezultatele dorite; activitatea, îmbrăcatul şi mâncatul pot fi exerciţiile grele pentru cel obişnuit să le
efectueze zilnic; speranţa rezonabilă trebuie stabilită referitor la nota şi frecvenţa exercitiilor;
efectuarea exercitiilor poate servi ca o formă de a distrage atenţia)
• promovarea odihnei, relaxării şi a somnului: (se dezvoltă un plan care să îmbunătăţească odihna;
diverse modele uzuale de somn şi odihnă, se stabilesc pentru reducerea numărului de întreruperi a
somnului în cursul nopţii pentru a verifica funcţiile vitale, asigurarea unui mediu liniştit după o
anumită oră, oferirea unei băuturi calde necafenizată înainte de somn, asigurarea perioadelor de
odihnă în cursul zilei şi administrarea unui somnifer sau a unui calmant la aceeaşi oră, în fiecare
seară; poziţie confortabilă ce poate fi menţinută pentru 2-3 ore, poziţie relaxantă);
• ameliorarea izolării sociale care poate apare la bolnavii cu dureri dintr-o varietate de motive
(natura gravă a bolii, izolarea în cazul unei afecţiuni contagioase, spitalizarea la distanţă mare de
familie, perioade extinse de spitalizare etc); soluţiile sunt diferite, de la caz la caz, asistenta
medicală consideră izolarea ca o problemă a pacientului ce va trebui să fie introdusă în planul
nursing (alegerea colegilor de cameră, vizite frecvente ale familiei sau prietenilor, discuţii deschise
cu pacientul etc.)
 asigurarea stimulării cutanate (masarea uşoară a zonei dureroase – picioare, braţe, tâmple –
aplicare de căldură sau frig, aplicarea de gheaţă, frecarea uşoară cu un burete ud, frecţie cu mentol,
vibromasaj)
 reducerea stimulilor dureroşi (sprijinul părţilor dureroase pentru a preveni creşterea durerii prin
mişcarea articulaţiilor, muşchilor şi ligamentelor; centuri chirurgicale pentru sprijinirea
abdomenului; corsete, ortheze şi mulaje folosite pentru imobilizarea coloanei vertebrale; patul rigid,
paturile speciale)
 reducerea stimulării vizuale şi auditive (atenţie la zgomotul în mediul ambiant, la folosirea
radioului şi TV care obosesc; noaptea lumina este stinsă sau folosită cea de veghe; planurile vor fi
astfel alcătuite pentru a fi un număr mic de persoane implicat în îngrijiri)
 atingerea terapeutică este o terapie mai puţin tradiţională, sunt foarte puţine asistente medicale
pregătite în acest domeniu; se pot folosi la anumiţi pacienţi şi în cazul unor anumite tipuri de durere
Modificarea perceperii durerii se va realiza prin:
 medicamente calmante (asistenta medicală va cunoaşte efectele medicamentelor, curba timpului
de apariţie a efectului, gradul de eficienţă şi momentul în care se întrerupe efectul; efectul unui
medicament variază în funcţie de momentul administrării şi de starea fiziologică a pacientului)
 medicamente folosite pentru a atenua cauza durerii:
- salicilate = aspirina; antiiritante = unguente, emolienţi;
- AINS = fenilbutazona, indometacin, nalfon, naprosyn, motrin etc.
- medicamente folosite pentru controlul durerii = multe dintre ele acţionează la nivelul
receptorilor creierului şi sunt de fapt morfinele exogene
- narcotice = morfina, codeina; sintetice-demerso, dolaphine (atenţie la doză şi răspuns în
raport cu starea fiziologică a pacientului), meperidine, methadone, pentatocine etc. Atenţie! la
52
 FIINŢ A UMANĂ Ş I NURSINGUL 2013-
NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE 2014
pericolul creării dependenţei prin utilizarea narcoticelor, asistenta medicală trebuie să
aprecieze pacientul de fiecare dată când este necesară administrarea unui astfel de
medicament.
 sedative = permit somnolenţa şi relaxarea pentru a analgezicul să fie mai eficient
 substanţe antianxioase – tranchilizante, care pot modifica dispoziţia pacinetului (diazepam, valium
sau librium)
 stimulatorii electrici şi transcutanaţi ai nervilor (TENS) au baterie şi sunt purtaţi extern de pacienţi
 scopul este de a modifica reacţiile sensibile prin blocarea sau schimbarea stimulării dureroase cu o
stimulare percepută ca fiind mai puţin dureroasă sau nedureroasă (este o metodă invazivă)
 stimulatorii pentru măduva spinării, sunt similari TENS cu excepţia plasării electrolizilor în
apropierea sau în jurul măduvei; sau plasaţi percutan în spaţiul epidural
Proceduri neurochirurgicale:
 neurectomia = susţinerea nervilor periferici sau cranieni din zona dureroasă; de ex. nevralgia de
trigemen; o dificultate a metodei o constituie regenerarea nervului periferic
 rizotomia = rezecţia căii nervoase posterioare înainte de intrarea sa în măduva spinării; de ex.
carcinomul pulmonar, la reducerea spasticităţii severe a persoanelor cu paraplegie; necesită îngrijiri
şi educaţie specială a pacienţilor ce au suferit intervenţia
 cordotomia = intervenţia este realizată pentru reducerea durerii care nu poate fi stăpânită; de ex.
carcinom întins al pelvisului; se acordă îngrijiri asemănătoare cu pacientul care a suferit o
laminectomie cervicală
 blocaje ale nervilor = presupun injectarea unei substanţe ca analgezicele locale sai agenţii
neurolotici (ex. alcool sau fenol) în apropierea nervilor pentru blocarea conducerii impulsurilor prin
nervi; sunt folosite frecvent pentru ameliorarea simtomatică (ex. dureri cronice asociate cu boli
vasculare periferice; nevralgia de trigemen, cauzalgia şi cancerul)
 acupunctura = este o formă antică de tratare a bolilor, care poate fi utilizată şi pentru înlăturarea
durerii; teoria controlului reacţiei durerii oferă cea mai bună explicaţie a succesului = stimularea
locală a fibrelor cu diametru mare prin ace „închide poarta” pentru durere
Modificarea răspunsului la durere se poate obţine prin:
 scăderea anxietăţii pacientului şi familiei (pregătirea pentru durere, de ex. naşterea, durerea
postoperatorie; liniştirea pacientului şi familiei, exprimarea preocupării faţă de pacient, atenţie la
nevoie paceintului)
 educaţie, care va fi cuprinsă în planul de îngrijiri
 educaţia variază cu fiecare pacient, dar poate include cauza durerii chiar şi din punct de vedere
fiziologic, dacă pacientul doreşte să o cunoască (ex. pregătirea preoperatorie sau procesuri de
investigaţie ce vor fi explicate pentru a înţelege necesitatea pentru el, a efectuării acestora)
 ajutorul spiritual apare necesar pentru mulţi pacienţi care nu mai au speranţe
 credinţa lor religioasă îi poate ajuta să considere durerea ca pe ceva obişnuit şi deci să o suporte
(ex. aranjăm o întâlnire a pacientului cu îndrumătorul spiritual, îi citeşte Biblia sau alte cărţi
religioase)
 ajutor de natură psihiatrică pentru pacientul suferind de durere cronică sau nestăpânită care poate
fi trist, ostil sau anxios
 as. med. îl va sprijini pentru a accepta, a înţelege acest ajutor terapeutic
 baza acestei terapii o reprezintă ideea că ”un comportament va tinde să apară mai frecvent dacă
este urmat în mod consistent de o răsplată”, precum recompense (ex. încurajarea şi felicitarea
pacientului care a îndeplinit exerciţiile propuse); dacă a încercat o nouă metodă de diminuare a
durerii (ex. cea a relaxării) este de aşteptat ca durerea să se amelioreze sau să dispară, aceasta fiind
de fapt răsplata
 biofeedback = termen general care include un grup de tehnici prin care individul învaţă să-şi
controleze activităţile corpului care în mod obişnuit sunt considerate involuntare
 individul poate fi conectat la dispozitive ce monitorizează bătăile inimii, numărul de respiraţii,
tensiunea musculară (electromiograf), activitatea cerebrală (EEG) şi răspunsul galvanic al pielii
53
 FIINŢ A UMANĂ Ş I NURSINGUL 2013-
NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE 2014
 pacientul se concentrează asupra activităţii şi durerea este mai puţin intensă
 scopul este să te adaptezi la aceasta şi astfel să suprimi durerea
 pregătirea autogenică utilizează acelaşi tip de autoreglare pentru a modifica funcţii autonome ale
SN ca P, TA, sau tensiunea musculară (ex. practicile utilizate în meditaţia transcedentală)
 hipnoza îi ajută pe indivizi să-şi modifice propria percepţie a durerii prin acceptarea unor sugestii
pozitive, făcute subconştientului
 persoanele sunt diferite ca sugestibilitate şi capacitate de a încerca această modalitate
 promovarea nutriţiei ştiind că apetitul este afectat de durere
 apetitul poate fi îmbunătăţit oferindu-se preparate în cantităţi mici, prezentate atractiv şi
manifestând un sincer interes faţă de reacţiile pacientului la mâncare; alimentele care nu plac, nu se
oferă
 promovarea eliminărilor – pacientul cu dureri moderate până la severe poate suferi de constipaţie,
sporind astfel disconfortul general şi anxitatea
 se va monitoriza eliminarea intestinală sau se instruieşte pacientul şi familia pentru realizarea ei:
se creşte cantitatea de lichide (zilnic 2500 – 3000 ml), va face mişcare, va consuma fructe, sucuri de
fructe, tărâţe, fibre sau alte alimente cunoscute de pacient ca fiind stimulatoare a defecaţiei
 prevenirea sinuciderii care poate fi posibilă la un pacient cu durere severă continuă şi
insuportabilă
 durerea este demoralizantă mai ales când nu poate fi controlată prin medicaţie şi când pacientul
cunoaşte sau suspectează că nu există o rezolvare definitivă a acesteia
 planurile de îngrijiri ce privesc protecţia unor astfel de pacienţi, trebuiesc individualizate şi depind
de faptul că pacientul este imobilizat la pat

54