MINTE SĂNĂTOASĂ ÎN CORP SĂNĂTOS

Igiena pielii
La prima vedere ar părea suficientă tratarea acestui capitol în cadrul
igienei fizice generale, dar pielea, acest înveliş care ne separă şi, în
acelaşi timp, face legătura cu mediul înconjurător, este, de fapt, un
organism atât de complex, cu funcţii atât de importante, încât există o
vastă disciplină medicală ce se ocupă de piele, mucoase şi anexe -
dermatologia.

De aceea, este necesar să diferenţiem într-un capitol aparte şi

totalitatea măsurilor de îngrijire adecvată, pe care trebuie să le aplice
omul sănătos, în vederea conservării, pentru cât mai mult timp a stării
de sănătate a tegumentelor.

În epoca modernă rolul măsurilor igienice în prevenirea îmbolnăvirilor

este recunoscut de toată lumea, dar nici aspectul estetic nu este
neglijat.

Prima condiţie ca funcţiile pielii să se desfăşoare în mod normal este

asigurarea stării de curăţenie. Pe suprafaţa pielii sunt depuse în
permanenţă secreţiile glandelor sebacee şi sudoripare, cu rol în
formarea stratului hidrolipidic al pielii; concomitent, pe aceste secreţii
se acumulează celulele stratului cornos, precum şi praful sau diverse
pulberi din exterior. Acest strat împiedică funcţionarea normală a
pielii, precum şi favorizarea dezvoltării unei flore patogene
microbiene.

De aceea este necesară îngrijirea pielii prin spălare cu apă şi săpun,

de cel puţin două ori pe săptămână, cu apă caldă. Unele zone ale
suprafeţei cutanate, care au o secreţie abundentă, cum ar fi faţa,
picioarele, axilele, zona perineo-genitală trebuie să fie spălate zilnic.

Mâinile însă, care sunt cele mai expuse contaminării, trebuie spălate
de mai multe ori pe zi şi aceasta în funcţie de activitate.

Săpunul utilizat trebuie ales în funcţie de starea fiziologică a

tegumentului, cunoscut fiindcă există mai multe categorii de piele:
grasă, uscată, normală, cu diverse subvariante.
Pentru tenul gras este recomandat săpunul alcalin, pentru
tegumentele uscate este necesar un săpun supragras, cu adaosuri
de lanolină, iar săpunul neutru este util pentru tegumentele normale.

Există o serie de profesiuni în care omul este obligat să stea în medii

intens poluate cu pulberi, fum, praf, care se depun pe piele şi unde
baia este necesară zilnic, chiar la terminarea lucrului.

Băile de aer şi soare au, de asemenea, o acţiune favorabilă asupra

pielii, desigur, totul echilibrat, fără excese.

Masajul pielii are o importantă acţiune de păstrare a tonicităţii pielii,

creşte elasticitatea, activează circulaţia din plexurile sangvine
subcutanat, stimulează secreţia glandelor sebacee şi sudoripare,
îndepărtează stratul cornos depus pe piele, degajând porii şi
favorizând funcţia de excreţie a pielii.

Faţa este o regiune aparte a corpului şi tegumentele feţei necesită

îngrijiri speciale. Tipurile de ten diferă după conţinutul în grăsimi în
apă, fiecare formă de ten necesitând îngrijiri speciale.

Tegumentele sunt fie glabre, fie acoperite cu păr. Zonele piloase

necesită şi ele îngrijire.

Periatul părului este obligatoriu de 2 ori pe zi, debarasând astfel părul

de praf şi impurităţi, se exercită un masaj asupra tegumentelor de la
baza părului, cu activarea circulaţiei şi a hrănirii bulbului pilos. Periile
de cap trebuie făcute din păr natural, nu prea aspre; în general,
periile de plastic nu sunt igienice, întrucât produc electrizarea firelor
de păr şi ruperea lor.

Spălatul părului este obligatoriu o dată pe săptămână, cu variaţii, în

funcţie de tipul de păr, de lungimea firului.

Apa utilizată - idealul este apa de ploaie, moale, dedurizată - şi

săpunurile utilizate trebuie alese în funcţie de calitatea părului. O
igienă corectă a regiunii piloase împiedică apariţia seboreii, mătreţii.

Alte regiuni care trebuie tratate diferenţiat, sunt:

- mâinile sunt partea cea mai expusă factorilor iritanţi. De aceea, se
impun factori de protecţie - mănuşi, creme protectoare - spălarea
repetată a mâinilor, folosirea, fie a substanţelor degresante atunci
când se folosesc substanţe grase, sau substanţe grase atunci când
s-a produs degresarea exagerată a tegumentelor mâinilor.

Unghiile trebuie şi ele îngrijite, tăiate periodic, deoarece sub

marginea liberă se acumulează imediat substanţe infectante ce pot fi
diseminate pe restul corpului; de asemenea este necesară spălarea
frecventă şi curăţarea cu perii speciale;

- picioarele au alt specific, întrucât secreţia sudoripară este foarte

abundentă şi ea poate determina maceraţia locală, miros dezagreabil
şi poate favoriza apariţia unor infecţii locale, uneori destul de grave.

Spălatul cu apă şi săpun trebuie făcut zilnic sau de mai multe ori pe
zi. Trebuie avut în vedere încălţămintea, ciorapii, schimbaţi zilnic.

- marile pliuri - zonele axilare, submamare, ombilicale, anogenitale,

au ca specific secreţia abundentă a glandelor sudoripare, cu
producerea abundentă a descuamaţiei, maceraţiei şi în consecinţă cu
dezvoltarea unei flore microbiene, ce poate deveni patogenă,
producând iritaţii locale şi infecţii. De aceea, este necesară spălarea
zilnică şi de două ori pe zi în sezonul cald.

Şi pentru că mai tot timpul suprafeţe întinse vin în contact strâns cu

îmbrăcămintea, şi aceasta trebuie schimbată periodic, spălată şi
călcată.

De multe ori o îmbrăcăminte inadecvată contribuie la apariţia unei

îmbolnăviri, mai ales în ultimul timp când cerinţele modei devin
ciudate şi numai rareori poţi îmbina utilul cu plăcutul.

Lidia Cornea

IB.AMG