NEVOIA DE A FI CURAT, ÎNGRIJIT, DE A PROTEJA

TEGUMENTELE ŞI MUCOASELE
Definiţie:A fi curat, îngrijit şi a-ţi proteja tegumentele şi mucoasele sunt o necesitate pentru a-ţi
menţine o ţinută decentă şi pielea sănătoasă, pentru a mentine integre funcţiile sistemului tegumentar
format din piele şi structurile complementare: păr, unghii, glande.

I. INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII

Datorită alcătuirii sale variate, pielea îndeplineşte o serie de funcţii, şi anume:
- apără organismul împotriva agenţilor patogeni, împiedicând pătrunderea acestora(stratul cornos pentru
microorganisme, acţiune uşor bactericidâ a sebumului, descuamare continuă a epidermului;
- îl apără împotriva unor radiaţii (ultraviolete), prin pigmenţii pe care îi conţine organ de protecţie împotriva
agenţilor mecanici (rol de amortizor al şocurilor datorită . stratului adipos din hipoderm), chimici (rezistenţa
faţă de acizi, baze, enzime prin keratina din stratul cornos), termici (datorită aceloraşi elemente structurale),
actiniei (rol de protecţie împotriva radiaţiilor ultraviolete conferit de keratina din stratul cornos şi melanină
din celulele pigmentare ale epidermului);
- recepţionează excitaţiile termice, tactile şi dureroase;
- participă la excreţia substanţelor rezultate din metabolism: prin glandele sudoripare, elimină apa, clorură
de sodiu, uree, glucoză, corpi cetonici;
- participă la termoreglare atât prin termoliză, cât şi prin menţinerea temperaturii, prin stratul adipos ce are
rol de izolator termic;
- participă la absorbţie (unele medicamente pot fi absorbite prin piele intrând apoi în circulaţia generală); -
participă la respiraţie, o cantitate mică de O 2 poate intra prin piele: la fel, se elimină o cantitate mică de
CO2;
- organ de depozit al grăsimilor de rezervă (în stratul profund al pielii; hipoderm) şi sânge în vasele din
stratul papilar intervenind la redistribuirea acestuia în caz de ne în favoarea organelor vitale: inima şi
creierul
Pentru a îndeplini aceste roluri trebuie ca pielea să fie curată, sănătoasă şi îngrijită. Pielea se
prelungeşte prin mucoase care acoperă orificiile (nas, ochi, urechi, vagin, rect), care la rândul lor trebuie să
fie curate şi îngrijite pentru a asigura binele individului şi buna funcţionare a organelor respective.

Factorii care influenteaza satisfacerea nevoii

Factori • Vârsta.- la copil şi persoanele în vârstă, pielea este mai sensibilă, mai puţin rezistentă la
biolo- variaţii de temperatură, la microbi şi la infecţii. In urma îmbătrânirii, dinţii pot să slăbească în
gici rezistenţă şi cad, părul devine mai puţin rezistent şi la fel unghiile. - datorită procesului de
îmbătrânire, la nivelul pielii, fanerelor (păr, unghii), glandelor, se produc anumite perturbări:-
scăderea tonusului muscular, pierderea elasticităţii;-descuamare deficitară a epidermului, atrofia
stratului adipos, apariţia ridurilor;-diminuarea activităţii glandelor sebacee şi glandelor
sudoripare;-subţierea, decolorarea, căderea părului;-subţierea, decolorarea şi friabilitatea
unghiilor cu încetinirea creşterii acestora;-formarea de pliuri tegumentare în exces faţă de cele
normale;-prin îmbătrânire creşte efortul pentru îmbrăcat/dezbrăcat, menţinerea igienei corporale
şi riscul de expunere la traumatisme sau infecţii locale şi generale.
• Climatul. - datorită variaţiilor de temperatură, pielea se usucă, se deshidratează. Când
temperatura este prea ridicată, pielea participă la termoreglare prin glandele sudoripare,
eliminând o cantitate de sudoare (transpiraţie).
• Exerciţiile fizice şi activităţile zilnice care vizează mişcarea favorizează circulaţia, respiraţia,
menţinerea greutăţii în limite normale etc, cu impact direct pentru funcţiile pielii (facilitează
eliminarea deşeurilor din organism prin piele).
• Alimentaţia. :o bună alimentare şi hidratare a organismului împiedică apariţia dezechilibrului
hidroelectrolitic şi acidobazic, cu manifestări directe asupra stării tegumentului (absorbţia unei
cantităţi suficiente de lichide dă elasticitate pielii).
• Sexul- femeile, prin natura biologică, dar şi prin preocupările focalizate pe aspectul estetic, au
nevoie de măsuri de igienă complementare. Anatomia femeii, ciclul menstrual, procedurile
cosmetice (vopsitul părului, coafură, manichiură, pedichiură, machiaj) sunt tot atâţia factori care
cer atenţie specială în asigurarea igienei.
• Factorul constituţional- există persoane cu un număr mare de glande sudoripare care transpiră
 mai abundent decât altele. De asemenea, secreţia de sebum poate fi excesivă. Toate acestea
impun comportamente igienice personalizate.
• Talia- persoanele hiperponderale au nevoie de igienă corespunzătoare, mai ales la nivelul
pliurilor ce se formează din cauza masei corporale în exces.
• Starea de sănătate condiţia fizică şi psihică, la un moment dat, a unei persoane, este factorul
cel mai important care influenţează nevoia de igienă, dar şi capacitatea individului de a o
performa la nivel optim, în concordanţă cu stilul de viaţă şi cu obiceiurile sale.
• Deprinderi personale:- obiceiurile individuale de vestimentaţie şi igienă corporală diferă de la
un individ la altul constând în a acorda pentru unii zilnic o atenţie deosebită toaletei din toate
punctele de vedere, pentru alţii doar o toaleta parţială zilnic iar unii omit sau neglijează noţiunea
de curăţenie corporală.
• Imagine de sine:- imaginea personală asupra propriului corp-imagine corporală - depinde de
personalitatea şi percepţia individuală acordată îngrijirilor pentru aspectul fizic.
- respectul de sine duce la promovarea îngrijirilor pentru o imagine corporală pozitivă şi invers,
degradarea îngrijirilor în cazul neglijării şi dezinteresului pentru propria imagine.
• stările emotive, nervozitatea, labilitatea psihoemoţională, anxietatea, depresia perturbă funcţiile
pielii şi necesită măsuri specifice de igienă (transpiraţie, lacrimi,micţiuni frecvente, emisie de
materie fecală).
• Pudoarea:- pudoarea individuală legată de sex, adolescenţă, vârstnicii, necesită respectul
intimităţii personale;- în cazul vârstnicilor: de foarte multe ori aceştia necesită ajutor pentru
efectuarea îngrijirilor şi toaletei, pe care îl refuză din cauza sentimentului de pudoare exacerbat
Factori
sau a lipsei de respect şi pregătire profesională a celui care acordă îngrijirile.
psiho-
• Tipul de personalitate- anumite categorii de persoane simt nevoia unor condiţii igienice ieşite
logici
din comun. Nu numai mediul în care trăiesc trebuie să fie foarte curat, ci şi igiena personală are
rol esenţial în existenţa lor. Ordinea şi curăţenia, în cazul acestor persoane, nu mai reprezintă
doar o condiţie de asigurare a sănătăţii, ci chiar raţiunea lor de a trăi. Orice perturbare a “ordinei”
stabilite de persoana respectivă devine un puternic factor de stres.
- alte categorii de persoane, dimpotrivă, au o tendinţă nativă pentru dezordine, neacordând
factorului igienic o prea mare importanţă. Uneori este nevoie de presiunea grupului pentru a
menţine ordinea şi curăţenia şi pentru a se spăla mai des.
•Stresul psihic- stresul, acest inductor universal de apariţie a bolilor se face responsabil de
prezenţa unor tulburări la nivelul tegumentelor şi mucoaselor. Dacă se ia în consideraţie numai
faptul singular că stresul influenţează nivelul de sudoraţie al indivizilor vom deduce importanţa
condiţiilor de declanşare a stresului în comportamentele igienice. Adaptarea la stres (coping) este
un proces personal şi poate fi însoţită de fenomene neurovegetative precum hiperhidroza.
Aceasta are impact social important, scade imaginea de sine şi determină o creştere a preocupării
individului pentru igiena corporală.
Factori •Cultura:- importanţa curăţeniei diferă după nivelul de cultură. Indivizii au obiceiuri de igiena şi
socio- curăţenie care variază ca frecvenţă şi manifestare.
logici • Curentul social :- apar obiceiuri de igienă şi curăţenie după modă (coafură, produse cosmetice
etc.)
• Organizarea socială :- obiceiuri de igienă în funcţie de condiţiile fizice, materiale sau de
promiscuitate).O locuinţă corespunzătoare prevăzută cu instalaţii sanitare (apă curentă,
căldură,canalizare, baie, duş)determină obiceiurile personale pentru igienă şi vestimentaţie.
• Statutul social:- profesiunea sedentară influenţează direct componenta fizică a imaginii de
sine.
•Locul de muncă- anumite categorii profesionale implică măsuri de igienă excepţionale. Printre
acestea se numără şi profesiile din sfera medicală. Atât igiena locului unde se desfăşoară
activitatea, cât şi igiena personală trebuie să fie riguroase.
•Educaţia:- comportamentele igienice se învaţă. O persoană care a folosit periuţa şi pasta de
dinţi din fragedă copilărie şi a făcut duş zilnic îşi interiorizează afectiv aceste comportamente şi
simte acut disconfortul în lipsa lor. Măsurile de igienă “intră în sânge” şi devin rutină.
•Starea economico-financiară -condiţiile de trai se reflectă asupra nivelului de igienă a
populaţiei. Lipsa apei curente, lipsa căldurii, dar şi a spaţiului corespunzător limitează
comportamentele igienice. Acolo unde există lipsuri, produsele cosmetice sunt mai puţine, iar
 oamenii prea puţin preocupaţi de igiena lor şi a spaţiului în care trăiesc.
•Clima- în regiunile calde, datorită transpiraţiei abundente sunt necesare măsuri crescute de
igienă. Frecvenţa duşurilor creşte. Hainele trebuie să fie de culoare deschisă şi trebuie schimbate
mai des. Folosirea pălăriilor protejează părul de efectele nedorite ale razelor solare.

Manifestări de independenţa
- lungime, supleţe, strălucire.Parul-este un produs cornos al epidermului cu aspect filiform si
Păr
flexibil.
- configuraţie normală, curăţenie.Urechea sau organul statuoacustic constituie segmentul
Urechi intermediar de cale acustică şi vestibulară; configuraţia normală determină integritatea şi
îndeplinirea rolurilor sale fiziologice.
- mucoasă umedă, fose nazale libere.Nasul şi cavităţile nazale alcătuiesc un organ complex
Nas cu funcţie respiratorie şi senzorială; mucoasa nazală respiratorie este de culoare roz, iar
mucoasa nazală olfactivă (are 2-3 cm2), este de culoare gălbuie.
- dentiţie albă. completă, fără carii;- mucoasa bucală umedă şi roz;- gingiile aderente dinţilor
Cavitate şi roz;
bucala In cavitatea bucală este situată limba, organ músculo- epitelial care participă la masticaţie,
procesul vorbirii, formarea salivei şi ca organ gustativ.
- curate, tăiate scurt, culoare roz.Unghia este o lama cornoasa,dura,situata pe fata dorsala a
Unghii ultimelor falange de la maini si de la picioare.Zona alba semilunara dintre corpul si radacina
unghiei se numeste lunula.
-curată, neteda, catifelată, elastică, pigmentată normal.
Pielea are o suprafaţă neregulată cu o culoare care variază după regiuni şi vârstă fiind
determinată de pigmentul melanic şi gradul de vascularizaţie.
Culoarea pielii variază în funcţie de mai mulţi factori:
Piele
- determinarea genetică;- starea de sănătate;- starea emoţională;- condiţiile climaterice.
Melanina este pigmentul care conferă culoarea naturală a pielii. Cantitatea de melanină
prezentă în piele o apără de agresiunea razelor solare. Din această cauză, o persoană care se
expune la soare intens are o piele închisă la culoare.
Deprinderi - baie, duş (frecvenţă, durată);- spălarea dinţilor (frecvenţă, penaj corect, produse folosite);
igienice - spălarea părului (frecventă, produse folosite).

Intervenţiile asistentei medicale pentru menţinerea independenţei

in satisfacerea nevoii
- explorează obiceiurile pacientului,
-planifică un program de igienă cu pacientul, în funcţie de activităţile sale,
- îl învaţă măsuri de igienă corporală
Atunci când sistemul tegumentar este sănătos şi intact contribuie la menţinerea homeostaziei, la buna
desfăşurare a activităţii celulare şi îndeplinirea în bune condiţii a tuturor funcţiilor sale. Igiena corporală, a
fanerelor, a părului, lipsa carenţelor în igienă (spălat pe dinţi, păr îngrijit, unghii tăiate etc) asigură
individului stare de confort, relaxare, capacitate muncă şi învăţat, rezistenţă crescută împotriva agenţilor
patogeni;
Pe lângă îndeplinirea conditiilor de mişcare, alimentaţie, hidratare, igienă, vestimentaţie şi posibilităţi
materiale există câteva principii pentru a evita apariţia tulburărilor trofice cutanate.
Examineaza, controleaza:
- tegumentele pentru a observa-culoarea normală sau modificările patologice, consistenţa suplă sau aspră;-
elasticitatea, mirosul, prezenţa edemelor, ulcerelor de presiune etc.
-mucoasele, cu o notă aparte pentru cea bucală ţinând cont de: -culoarea şi starea lor, dentiţia
completă/lipsa cu/fără carii; -starea gingiilor şi a buzelor, depistarea eventualelor mirosuri şi leziuni.
- părul pentru: -lungime, supleţe, strălucire, pigmentaţie, desimea; -gradul de încărcare cu grăsime (uscat,
gras), gradul de curăţenie.
- unghiile pentru -consistenţă culoare, friabilitate şi aspect general; -gradul de curăţenie, depistarea
eventualelor afecţiuni sau leziuni.
- nasul şi cavitatea nazala 'pentru: -mucoasa umedă, fose nazale libere, depistarea eventualelor modificări
- urechile pentru -configuraţie normală, starea de curăţenie, depistarea eventualelor afecţiuni şi leziuni.
 Evalueaza:
• deprinderile şi obiceiurile igienice ale pacientului pentru:-numărul şi durata duşurilor/ băilor;- frecvenţa şi
periajul corect la spălarea dinţilor precum şi produsele utilizate; - frecvenţa pentru spălarea părului şi
produsele utilizate;- tăiatul unghiilor şi toaleta periunghiala.
Examinarea tegumentelor si mucoaselor are rolul de a descoperi cât mai precoce manifestările
patologice care trebuie aduse la cunostinta medicului constituind indici importanţi pentru stabilirea
diagnosticului şi prevenirea complicaţiilor.

II. DEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII

Când această nevoie nu este satisfăcuta, apar urmatoarele probleme de dependenţa:
1. Carenţe de igienă- murdaria.2. Alterarea tegumentelor şi a fanerelor; alterarea mucoaselor.3. Deficit de
autoingrijire.
Modificările patologice care apar la nivelul tegumentelor şi mucoaselor privind:
- transpiraţia excesivă; - culoarea;- edemul; descuamaţiile
erupţiile cutanate;- hemoragiile cutanate

Surse de dificultate
• insuficienţă intrinsecă:- slăbiciunea sau paralizia membrelor superioare,- lezare fizică
Surse de ordin - circulaţie inadecvată
fizic • insuficienţa extrinsecă:- orice piedică a mişcării, - imobilitate,- puncte de presiune
• dezechilibru:- durere- slăbiciune- dezechilibru endocrin
Surse de ordin - tulburari de gândire- anxietate, stres- pierderea imaginii corporale
psihologic - situaţie de criză
- sărăcie
Surse de ordin
- eşecul profesional,
sociologic
- conflictul de rol
Lipsa - lipsă de cunoştinţe
cunoaşterii - insuficienta cunoaştere de sine şi a mediului înconjurător- ignoranţa.

1. CARENŢE DE IGIENĂ/ DEFICIT DE AUTOINGRIJIRE

Neglijenţa în măsurile de igienă sau incapacitatea de a se păstra curat, fie din cauza bolii sau a
slăbiciunii, fie prin refuzul de a se spăla are drept consecinţă aparenţa de neîngrijit. Tegumentele sunt
murdare şi lasă poartă deschisă infecţiilor.

Manifestări de dependenţă
părul - murdar şi gras, în dezordine,- pediculoză.
- murdărie acumulată în conductul auditiv extern, pavilioane murdare- murdărie
urechile
retroauriculară
nasul - rinoree,- cruste.
- absenţa dinţilor, carii dentare, - culoare galbenă a dinţilor,proteze dentare neîngrijite,
cavitatea - prezenţa tartrului pe dinţi (depuneri dure şi adezive), - halena fetidă (miros neplăcut al
bucală gurii),
- limbă încărcată,fisuri ale buzelor.
unghiile - netăiate,- murdărie acumulată la capătul unghiilor.
pielea - gri sau neagră, în anumite locuri,- barbă murdară, - aspră,- cu leziuni de grataj.
deprinderi - nu se spală; - nu se piaptănă;- dezinteres faţă de măsurile de igienă;
igienice - degajă miros dezagreabil.

Intervenţiile asistentei medicale- pacient cu carenţe igienice

Obiective Intervenţiile autonome şi delegate
Pacientul să - ajută pacientul, în funcţie de starea generală, să îşi facă baie sau duş, sau îi efectuează
prezinte toaleta pe regiuni;
tegumentele şi - pregăteşte materialele pentru baie;- pregăteşte cada;
mucoasele - asigură temperatura camerei (20-22* C) şi a apei (37-38* C);
curate - ajută pacientul să se îmbrace, să se pieptene, să-şi facă toaleta cavităţii bucale, să-şi
 taie unghiile;
- pentru efectuarea toaletei pe regiuni, pregăteşte salonul şi materialele, protejează
pacientul cu paravan şi-l convinge cu tact şi cu blândeţe să accepte;
- efectuează toaleta cavităţii bucale la pacienţii inconştienţi.
- identifică, împreună cu pacientul cauzele şi motivaţia preocupării pentru aspectul fizic
Pacientul să-şi şi îngrijirile igienice;
redobândea- - ajută pacientul să-şi schimbe atitudinea faţă de aspectul său fizic şi faţă de îngrijirile
scă stima de igienice;
sine - conştientizează pacientul în legătură cu importanţa menţinerii curate a tegumentelor,
pentru prevenirea îmbolnăvirilor.

2. ALTERAREA TEGUMENTELOR ŞI FANERELOR

Leziunile la nivelul tegumentelor pot fi cauzate de diminuarea circulaţie sanguine în punctele de
presiune, prin iritaţia produsă de veşminte (haine necorespunzătoare) şi prin acumulare de
murdărie.Organismul uman, prin funcţia de apărare a pielii, este protejat împotriva agenţilor externi. Totuşi,
aceştia reuşesc, uneori, în funcţie de gradul de vulnerabilitate, să provoace leziuni.O presiune exercitată un
anumit timp asupra unei regiuni prin tulburările trofice pe care le determină, produce apariţia escarelor sau
chiar necroza ţesutului.Murdăria acumulată la nivelul pielii produce cruste ce pot degenera în ulceraţii.Orice
leziune a pielii este o poartă de intrare a germenilor patogeni, de unde rezultă importanţa menţinerii
integrităţii ei.

Manifestări de dependenţă
1. Leziuni la nivelul pielii si mucoaselor –apar in boli de piele, boli infecto- contagioase dar si in
afectiuni generala, sistemice.
- roseata pielii sau a mucoaselor care dispare la presiune si se produce prin dilatarea
eritem
capilarelor
- modificare de culoare a pielii, datorită unei reacții inflamatoare pe o zona limitata
macula
circumscrisa;
- leziune superficiala a pielii sau a unei mucoase cu pierdere de substanţă limitata la
excoriaţii
straturile superioare, apărută în urma unui traumatism sau produsa prin grataj (frecvent
după prurit);
-reprezinta decolorarea pielii. Paloarea pielii este cauzata de anemii si deficit de irigare a
paloarea
pielii; paloarea instalata brusc se constata in hemoragii.
coloratia -caracteristica icterelor prin impregnarea tesuturilor cu pigmenti biliari
galbena
coloratia -indica aparitia unei boli infectioase(hepatite)
icterica
-culoare bruna in criza hepatica
-culoare cenusiu-murdar in supuratii pulmonare cronice
pigmentatie
-culoare galben-pai in cancer si anemie pernicioasa
anormala
-culoare bronzata in boala Addison

- reprezinta coloratia albastruie a tegumentelor si mucoaselor. Este determinata in cazul

cianoza afectiunilor aparatului respirator de: obturarea cailor respiratorii; micsorarea suprafetei
respiratorii; deficit functional al muschilor respiratori.
-reprezinta coloratia intensa a pielii aparuta in emotii, eforturi fizice, stari febrile. In
roseata pneumonie aspectul rosu congestionat este caracteristic pentru jumatate de fata a partii
afectate pulmonar.
- leziune elementara constand intr-o mica ridicatura circumscrisa , consistenta si bine
papula
delimitata la suprafata pielii, nu lasă cicatrici şi apare în urticarie, febre eruptive etc.
- leziune solida tridimensionala, cu diametru mai mare decat al papulei, localizata in
nodulul
derm sau hipoderm;
-ridicături ale epidermului (băşici cu d<5 mm)) rotunde, de dimensiuni mici, pline cu
vezicule lichid clar sau galbui. (afectiuni virale ca herpesul, varicela; de cele mai multe ori
însoţite de prurit şi durere;)
 - abces minor la suprafaţa tegumentului (continut purulent), localizat la rădăcina firului
de păr şi constituind aşa-numitele leziuni de foliculită (coşuri); Sunt frecvent intalnite in
pustule
infectiile cutanate cu stafilococ, streptococ, etc. Pot fi primitive sau secundare, prin
infectarea veziculelor care se pustulizează.
fisuri - întreruperi liniare ale continuităţii tegumentului;
- indepartarea celulelor cornoase, superficiale, din epiderm: La copii în bolile infecţioase
descuamaţie
descuamările sunt frecvente.
- reprezinta pata alba – fildes – plana cu margini convexe hiperpigmentate si pe o
vitiligo
suprafata intinsa. Cauza poate fi de natura neuroendocrina.
- pierdere de substanţă rezultând dintr-un proces patologic ce acţionează asupra pielii;
ulceraţii
- poate fi cutanat (de gamba) sau de mucoasa (gastroduodenal);
- distrugeri tisulare ca urmare a unui deficit de nutriţie locală, de obicei, prin leziuni
escare vasculare sau prin compresiune continuă se pot produce şi prin acţiunea directă a unor
factori infecţioşi sau prin toxinele lor, sau sub acţiunea unor substanţe chimice caustice
varice - reprezinta dilatarea venoasa patalogica si permanenta la nivelul membrelor inferioare
- afecţiuni ale plexurilor venoase anale şi din partea terminală a rectului, constând în
hemoroizi
dilatarea acestor vene, cu apariţia de procese inflamatorii şi trombotice.
ulcere - erodare a ţesutului pe teren varicos.
varicoase
-reprezintă modificarea tegumentelor determinate de:
 boli infecţioase acute (scarlatina, rujeola, rubeola, varicela, herpes etc);
eruptia  reacţii alergice (urticarie, boala selui);
cutanata  hiperexcitabilitatea nervilor vasomotori ale,pielii (meningite, Basedow etc);
 efectul toxic şi de desensibilizare al unor medicamente (iod, morfină, salicilat, anti-
biotice etc).
-leziune elementară secundară rezultată în urma uscării unei serozităţi provenite dintr-o
crusta
ulceraţie, prezentându-se ca mici depozite de fibrina din plasma sanguină (vezicula,
flictena).
- afecţiune a pielii cauzată de inflamaţia glandelor sebacee şi polisebacee; localizarea este
acneea în general pe faţă, umeri, spate iar forma cel mai des întâlnită survine în perioada
pubertăţii = acneea juvenilă/vulgară.
- reprezintă inflamaţia unui folicul polisebaceu produsă de stafilococul auriu;
- are aspectul unui burbion gălbui care se elimină la deschiderea furunculului prezentând
cicatrice după vindecare;
furunculul • atenţie, nu se stoarce, sau presează furunculul în ideea de eliminare a puroiului deoarece
există riscul de diseminare a microbilor si în funcţie de localizare (buza superioară) risc
de tromboză a vaselor;
• furunculoza apariţia succesivă sau simultană în diferite regiuni ale corpului a mai mul-
tor furunculi.
- inflamatia pielii la nivelul plicilor si interdigital , caracterizata prin eritem sau eczema
umeda
- apare mai ales la obezi la nivelul cutelor abdominale sau interfesiere, la noi născuţi la
intertrigo
nivelul feselor şi părţilor genitale;
- micoză cutanată, situată la nivelul plicilor şi interdigital, caracterizată prin eritem
pruriginos, apoi, decolorare epidermica, secreţie şi depozit albicios, prin macerarea
epidermei cornoase cu fisurarea fundului pliului
-EPISTAXIS = hemoragie nazală;
hemoragia -hemoragii gingivale;
mucoaselor -HEMATEMEZA= sânge eliminat prin vărsătură;
-MELENA= eliminarea în Scaun de sânge negru (digerat în tubul digestiv).
hemoragia
cutanata -poate fi cauzată de:
- tulburări de coagulare a sângelui;
- fragilitatea capilară exagerată de natură toxică sau infecţioasă;
 - modificarea funcţională sau cantitativă a trombocitelor;
-PETESII= hemoragii mici de formă punctiformă, ovalară sau rotundă;
-ECHIMOZE = pată hemoragică de culoare albăstruie sau negricioasă produsă prin
extravazarea sângelui şi infiltrare difuză în ţesutul subcutanat;
hemoragia cutanată nu dispare la presiunea digitală ca în cazul eruptiilor congestive.

2. Modificari de aspect si de volum

- reprezinta acumulare de lichid seros caracterizat prin cresterea in volum a regiunii

edematiate
Edemul poate fi:
- localizat prin staza venoasă în părţile declive (înclinate) ale corpului;
- generalizat în afecţiuni cardiace şi pulmonare = anasarca;lichidul se acumuleaza in
cavitatile seroase(pleural, peritoneala, pericardica);
- cardiac: este de culoare albastra; apare la inceput in regiunile declive;
- renale: albe, moi, pufoase, lasa semnul godeului;
edem
- caşectic; consecinta scaderii proteinelor plasmatice în tuberculoză, subnutriţie, cancer
prin scăderea albuminelor din sânge creşterea permeabilităţii pereţilor vasculari;
- inflamator localizat în jurul proceselor inflamatoare (de culoare roşie); se insotesc de
semnele inflamatie: rubor, dolor, calor, tumor, lezarea functiei segmentului respectiv.
- angioneurotic când are o cauză alergică şi se instalează rapid;
Uscăciunea la nivelul mucoaselor ne indică o deshidratare.
Secreţiile cu aspect modificat sau în exces au şi ele conotaţie patologică.

– edem generalizat – in afectiuni cardiace si pulmonare

anasarca

3.Alte modificari la nivelul tegumentelor si mucoaselor

HIPERHIDROZA (HIPERSUDORATIE) înseamnă creşterea anormală a secreţiei sudorale şi poate

fi localizată sau generalizată. Deasemeni poate fi transpiraţie continuă în stările febrile continue din criza
pneumonică si transpiraţia periodică = în stările febrile intermitente.
Hiperhidroza localizată este, de obicei, simetrică şi atinge zona feţei, axilele, palmele şi plantele.
Localizările asimetrice trădează o tulburare organică, cel mai adesea neurologică.
Hiperhidroza axilară, palmară şi plantară sunt cele mai frecvente, adeseori asociate una cu alta.
Prezintă caractere comune: debut la pubertate, tendinţă la remisie după 40 de ani, dispariţia la subiecţii
vârstnici, dar mai ales apariţia unor crize sudorale psihogene la cel mai mic şoc emoţional (uneori, chiar
frica de a transpira devine motiv în sine). Crizele pot genera o stare de jenă, mai ales la persoanele investite
social la care imaginea are mare importanţă.
Cauza hiperhidrozei palmo-plantare este genetică, dominant autosomală. Hiperhidroza palmară este
deosebit de jenantă şi poate fi declanşată printr-o simplă sugestie. Este incomodă, afectând activitatea în
anumite profesii: chirurgi, violonişti, electricieni etc.
Hiperhidroza plantară antrenează macerarea, fiind sursa unui miros urât dat de descompunerea
bacteriană. Talpa piciorului este adesesa brăzdată de erupţii keratolitice prin acţiunea germenilor. Planta este
hiperhidratată, devine sensibilă la presiunea mersului şi poate dezvolta dermite de contact la diverşi alergeni
din încălţăminte (vopsele, tanini). Astfel se explică necesitatea spălării frecvente, utilizarea de pulberi
absorbante, evitarea ciorapilor din fibre sintetice şi a încălţămintei din înlocuitori de piele care împiedică
evaporarea.
Hiperhidroza axilară are acelaşi impact social. Cu toată abundenţa lor în axilă, glandele
sudoripare apocrine nu joacă un rol important în hiperhidroza axilară. Ea este declanşată de factori stresanţi
şi există în afara crizelor sudorale. Este inodoră din cauza diluţiei sudorii apocrine şi constituie un adevărat
handicap, mai ales pentru femei, prin aspectul inestetic şi implicaţiile vestimentare.
CELULITA defineşte, ca termen, două condiţii, care nu au nici o legătură una cu cealaltă: celulita
estetică sau comună, caracterizată prin depunerea inegală de grăsime subcutanată, oferind un aspect de
îmbătrânire a pielii şi celulita infecţioasă, care are o conotaţie pur medicală, fiind o infecţie bacteriană ce
poate lua forme grave. Fiecare formă de celulită prezintă tablou clinic specific şi necesită îngrijiri speciale,
mai ales în spectrul igienei.
HEMANGIOAMELE CUTANATE afectează structurile vasculare de la nivelul mucoaselor şi pielii
şi sunt, în general, localizate. Ele au o structură embrionară imatură, dar în timp se poate maturiza. Din acest
motiv majoritatea hemangioamelor cutanate dispar spontan până la vârsta de 7 ani.
HIRSUTISMUL este o condiţie ce se caracterizează printr-o creştere în exces a pilozităţii, cu
topografie specific masculină, la femei sau copii. Cauza este cel mai frecvent ovariană, suprarenală sau
iatrogenă (consum de medicamente), dar poate fi şi idiopatică (cauză necunoscută).
SCABIA este o afecţiune dermatologică pruriginoasă şi extrem de contagioasă provocată de un
artropod (Sarcoptes scabiae) ce parazitează în stratul superficial al epidermei. În urma scărpinatului şi prin
intervenţia mecanismelor imunologice, o parte din paraziţi sunt distruşi, dar în caz de suprainfectare,
numărul lor poate fi foarte mare. Pruritul şi erupţiile sunt condiţionate de reacţia alergică: infestarea primară
poate rămâne asimptomatică pentru 4-6 săptămâni, dar reinfestarea produce imediat o reacţie de
hipersensibilitate.

4. Modificari patologice la nivelul părului

MĂTREAŢA (pitiriazis simplex capitis) este o descuamare fiziologică exagerată a pielii capului la
care se adaugă (sau nu) o ciupercă (phityrosporum). Există mătreaţă uscată (pitiriazis uscat) şi mătreaţă
grasă (pitiriazis gras - atunci când cantitatea de sebum este abundentă). Deşi mătreaţa reprezintă un simplu
dezechilibru al părului sănătos, datorită implicaţiilor sociale, necesită măsuri igienice speciale şi poate face
adeseori obiectul consultului dermatologic.
ALOPECIILE reprezintă afecţiuni ale părului şi scalpului, caracterizate prin căderea difuză sau
localizată a părului. În mod normal se pierd zilnic cam 50 de fire de păr. Unele căderi ale părului sunt
fiziologice (căderea părului la nou-născut şi cea aşa-zisă seboreică la sexul masculin).
Alopecia androgenică este responsabilă de calviţia comună la bărbaţi şi are predispoziţie ereditară.
Există şi o alopecie cauzată de stres (exemplu : un episod febril, o naştere dificilă, o intervenţie
chirurgicală, un episod negativ psiho-afectiv. Refacerea completă după un astfel de episod se realizează în 4
până la 6 luni.
Alopeciile toxice sunt cauzate de anumite substanţe toxice (exemplu: citostatice, antitiroidiene de
sinteză, anticoagulante, anticonvulsivante, derivaţi ai vitaminei A etc.).
Alopeciile dobândite se întâlnesc în anumite afecţiuni precum: mixedem, insuficienţă hipofizară,
diabet sever, colagenoze, carenţe alimentare, sifilis.
PELADA este o boală frecventă de cauză neprecizată. Poate surveni în urma unor traume psihice.
Leziunea se prezintă ca o zonă fără păr, de formă rotundă sau ovalară, la nivelul scalpului, limita zonei fără
păr fiind bine conturată, iar pielea strălucitoare, punctată de orificiile foliculilor pilo-sebacei şi înconjurată
de fire rupte la aproximativ 1 cm, în formă de semnul exclamării. Leziunea poate fi unică sau multiplă.
Evoluţia merge spre creşterea spontană a părului sau dimpotrivă, spre generalizare.
PEDICULOZA este dată de infestarea cu păduchi. Păduchii se cantonează, de obicei în pielea cu păr
a capului, mai frecvent la ceafă sau retroauricular. Afectează mai frecvent preşcolarii şi şcolarii, dar se
întâlneşte şi la adulţi, în condiţii de igienă precară.
Există şi o pediculoză pubiană.

5. Modificari patologice la nivelul unghiilor

Aspectul unghiilor reflectă într-o oarecare măsură dezechilibrele hidro-minerale, dar uneori ne oferă
indicii preţioase despre eventuale condiţii patologice.
Culoarea modificată înseamnă ori o circulaţie periferică insuficientă (unghii palide), ori o cianoză
(unghii vineţii). Luciul unghiei este un alt indicator de sănătate. O unghie sănătoasă este transparentă.
Rezistenţa unghiei arată echilibrul mineral. Unghiile moi, friabile denotă lipsa calciului şi a altor minerale.
Unghia încarnată reprezintă o problemă pentru un mare număr de subiecţi, ea devenind o cauză a
apariţiei infecţiilor. Unghia încarnată are drept cauze tăierea deficitară a unghiei sau purtarea de încălţări
foarte strâmte.
Infecţiile unghiale şi periunghiale
ONICOMICOZELE sunt infecţii fungice care apar de obicei, mai întâi în zona interdigitală sau pe
plantă, iar după o perioadă se extind la nivelul unghiilor. În micoze, la început apare o modificare a culorii şi
a grosimii unghiei. La marginea unghiei apare o pată albă, unghia se îngroaşă şi începe să devină friabilă (se
sfărâmiţează). Disconfortul de ordin estetic este cel mai frecvent simptom, durerea lipsind de obicei în cazul
onicomicozelor. Din acest motiv, multe persoane trec cu vederea simptomele, neştiind că este vorba despre o
boală.
Micozele se transmit relativ uşor prin contact direct sau indirect. Folosirea în comun a unor obiecte
de igienă personală (unghieră, forfecuţă pentru unghii, prosop, săpun), a hainelor sau a pantofilor reprezintă
mare risc de infecţie. De asemenea, contactul cu suprafeţe infectate (vasele din saloanele de coafură şi
cosmetică, bazinele de înot, grătarul din lemn din saune sau de pe plajă) prezintă risc de infecţie.
Onicomicozele afectează în primul rând persoanele care lucrează cu mâinile în mediu umed şi dulce
(cofetărie, bucătărie, spălătorie) şi care nu poartă mănuşi.
Cele mai multe onicomicoze se găsesc la unghiile de la picioare. Onicomicozele localizate la nivelul
unghiilor de la picioare sunt mai frecvente la persoanele cu unghii încarnate sau care îşi taie exagerat
unghiile. Încălţamintea strâmtă, sau cea care păstrează piciorul cald şi umed favorizează apariţia
onicomicozelor.
PANARIŢIUL este o inflamaţie a ţesutului periunghial. Panariţiul este produs de cauze multiple.
Poate fi de natură infecţioasă sau cauzat de un factor iritativ (substanţe chimice, detergenţi).
Traumatismele, tăierea cuticulei sau macerarea pielii prin umezeala prelungită a degetelor pot duce la
apariţia panariţiului (copiii care îşi sug degetul pot face panariţiu

Intervenţiile asistentei medicale

Obiective Interventiile autonome şi delegate
- ia măsuri de prevenire a infecţiilor nosocomiale ;
- leziunile care s-au suprainfectat vor fi protejate cu pansament efectuat în condiţii
Pacientul să nu de perfectă asepsie, atât a tegumentelor, materialelor cât şi a mâinilor persoanei
devină sursă de care îl execută ;- pansamentul se va face cu blândeţe, pentru a nu distruge
infecţii nosocomiale ţesuturile nou formate prin procesul de vindecare ;- desfacerea pansamentelor se
va face blând, umezindu-le la nevoie ; supraveghează ca pansamentele să nu fie
prea strânse, pentru a nu împiedica circulaţia sanguină;
- multe dintre leziuni sunt determinate de hipersensibilitatea organismului faţă de
Pacientul să fie unele alimente; ca urmare, asistenta îndrumă pacientul să consume alimente
echilibrat nutriţional, neiritante şi neexcitante;
pentru favorizarea - controlează alimentele provenite de la aparţinători;
cicatrizării leziunilor - învaţă pacientul să consume legume, făinoase, fructe şi zarzavaturi;
cutanate - conştientizează pacientul şi familia în legătură cu rolul nociv al alcoolului,
cafelei, condimentelor, alimentelor prăjite, conservelor, afumăturilor;
- încurajează pacientul în permanenţă (leziunile sunt supărătoare prin pruritul pe
Pacientul să aibă o care îl produc, prin aspectul dizgraţios prin posibilitatea de a lăsa cicatrice) ;
stare de bine fizic şi - îi explică necesitatea intervenţiilor;
psihic - prelevează produse specifice pentru investigaţii de laborator (cruste, puroi, fire de
păr, unghii).

3. DEFICIT DE AUTOÎNGRIJIRE
- referitor la durere, disconfort general, sistemul perceptiv sau cognitiv deteriorat, deprimare, sistem
neuromuscular modificat; starea depresivă, oboseală, slăbiciune, perturbarea imaginii de sine, neadaptare la
rol.
Mod de manifestare:
- nu poate să-şi acorde îngrijiri igienice fără ajutor, nu simte nevoia de autoîngrijire, acceptă situaţia
nouă/rolul, îi este frică de exacerbarea durerii, oboseală, slăbiciune.
- lipsa autonomiei:referitor la poziţia forţată, imobilizarea la pat, contrangeri fizice, intoleranţa la
activităţii,anxietate gravă;
- aspect murdar - neîngrijit; are nevoie de ajutor;
- dezinteres faţă de măsurile de igienă: nu se spală, nu se piaptănă, îşi neglijează sau refuză aplicarea
măsurilor/modalităţilor de îngrijiri igienice.

Obiective :
- sa se asigure curăţenia corporală şi sa învete modalităţi de păstrare a igienei;
- pacientul sa fie capabil de autoîngrijire, sa exprime acceptul de a efectua îngrijiri zilnice;
- pacientul sa îşi redobândeasca interesul pentru desfăşurarea îngrijirilor;
- pacientul sa fie ajutat în activităţile igienice, sa fie promovata curăţenia corporală sau a unei regiuni;
- pacientul sa exprime diminuarea leziunilor si a starii de disconfort;
- pacientul sa preziente tegumente, mucoase, fanere normale, curate, integre.
Interventii:
- se evalueaza caacitatile persoanei de a desfasura activitati de autoingrijire utilizand urmatoarea scala de
coduri:
0 - complet independent;
1- utilizeaza autonom mijloace adaptate;
2- are nevoie de ajutor minim;
3- este asistat partial;
4- este asistat total;
5- are nevoie total de ajutor.
- se asigura mijloace de igiena adaptate gradului de autonomie/ dependenta;
- se exploreaza obiceiurile persoanei legate de igiena;
- se planifica impreuna cu pacientul, intalniri cu alte persoane care au trecut prin situatii similare si s-au
adaptat;
Se permite pacientului sa-si exprime sentimentele de neputinta sau frustrare, la nevoie;
Se evidentiaza, se lauda progresele facute de pacient.