IGIENA APEI

Igiena apei studiaza modalitatile prin care sanatatea

populatiei este afectata de calitatea apei potabile.

Despre apă
Apa este esențială pentru supravietuire. Organismul uman contine o
mare cantitate de apă, care se află într-o continuă mişcare între
compartimentele intra- şi extracelulare, asigurând desfăşurarea
proceselor necesare vieții.

Procentul de apă din organism variază între 50- 70%, in functie de

cantitatea de grăsime acumulata, sex şi vârstă. Adultul slab are 70% apă,
iar persoanele obeze- 40-50%.

De ce ne este necesară apa?

 ca solvent: apa reprezintă solventul lichid pentru toate procesele

chimice care se desfăşoară în organism;

 pentru transport: apa circulă în organism sub forma de sânge,

secretii şi fluide tisulare, realizând transportul de nutrienti, produşi
de secretie, metabolite şi alte materiale, în concordanţă cu
necesitatile tesuturilor,

 pentru mentinerea formei şi structurii corporale: apa asigură

saturarea tesuturilor, distensia sau gradul de rigiditate a celulelor,
fiind astfel un determinant al formei corporale;
1
Page
  pentru mentinerea temperaturii corpului: apa este necesară pentru
mentinerea constantă a temperaturii corporale; pierderea de apă pe
cale cutanată (prin transpirații şi perspirații insensibile) este
determinată de temperatură;

 ca lubrifiant: apa joacă rol de lubrifiant pentru structurile ce

asigură mobilitatea corpului (de exemplu, fluidele din articulații).

Echilibrul hidric

În condiţii normale un adult metabolizează 2,5-3 litri de apă pe zi,

reprezentând echilibrul dintre aportul şi pierderea de apă.

Aportul de apă şi pierderea acesteia sunt reglate prin sete şi prin

mecanisme hormonale.

Există situații când necesarul de apă este crescut, aşa cum se

întâmplă în timpul exercițiilor fizice intense, dar şi în anumite perioade
din viață.

Astfel, copiii au un risc crescut de deshidratare în condiții de

temperatură crescută a mediului ambiant, deoarece activitatea me
tabolică crescută a acestora determină producerea unei cantităti mari de
căldură, iar suprafața cutanată (de care depinde evaporarea) raportată la
masa corporală este mare.

Femeile gravide şi cele care alăptează au un necesar crescut de apă.

Varsnicii au un risc crescut de deshidratare datorită alterării

mecanismului fiziologic al setei, ceea ce duce la un aport hidric insufi-
cient pentru satisfacerea nevoilor.
2
Page
 Adultii care muncesc la temperaturi ridicate sau care sunt implicați în
eforturi fizice crescute pot pierde prin transpiratie până la 2 litri de apă
pe oră.

De unde provine apa?

Sursele de apă ale organismului sunt:

apa din lichide:

consumul zilnic de apă şi de alte lichide este de 1200-1500 ml;

apa din alimente:

alimentele contin proporții variabile de apă; cantitatea de apă adusă
zilnic de acestea este de aproximativ 700-1000 ml;

apa formată de către organismul însuşi:

procesele de oxidare au ca produs final apa metabolică, a cărei cantitate
este de 200-300 ml/zi.

În mod fiziologic apa este eliminată din organism pe patru căi:

prin rinichi:
adultul elimină zilnic în condiții normale o cantitate de 1000-2000 ml
urină;

prin piele:
aproximativ 300 ml de apă se pierd zilnic la nivel cutanat, prin
difuziune; 100 ml se pot pierde suplimentar prin perspirație normală; în
condiții de creştere a temperaturii mediului ambiant sau de efort fizic
crescut se pot pierde încă 250 ml sau mai mult;

prin plămâni:
prin respirație se pierd zilnic 350 ml apă; această cantitate variază în
3

functie de conditiile climatice, fiind mai redusă la cald şi umezeală şi

Page

mai mare în condiții de temperaturi scăzute;

prin intestin:
prin materiile fecale se pierd zilnic 150-200 m apă; pierderi crescute se
produc în caz de diaree;

Ce cantitate de apă trebuie si consumăm?

In general se recomandă un aport de 35 ml/kgcorp adulti, 50-60

ml/kgcorp la copii şi 150 /kgcorp la nou-născuti.
Necesarul de apă este, prin urmare, de 2-2,5 litri/zi la adulti, în
functie de masa corporală. La copii necesarul este mare datorită
capacității reduse a rinichilor de a limita diureza, procentului crescut de
apă din compoziția corporală şi suprafetei corporale mari.
Femeile gravide şi cele care alaptează au un necesar zilnic de apă cu
600-700 ml mai mare, datorită nevoilor crescute pentru producția lactată.

Necesarul este crescut şi în cazul celor care execută efort fizic de

intensitate crescută şi în cazul celor bolnavi.

Sfaturi practice:

 Beti cel putin 8 pahare de apă pe zi !

 Activitatea fizică, căldura ambientală şi unele boli necesită un

aport suplimentar de apă.
4
Page
 Igiena apei studiaza modalitatile prin care sanatatea
populatiei este afectata de calitatea apei potabile.

Apa potabila este orice tip de apa destinata consumului

uman, in stare naturala sau dupa tratare, folosita pentru baut, la
prepararea hranei ori pentru alte scopuri casnice, indiferent de
originea ei si care este furnizata prin retea de distributie, din
rezervor sau este distribuita in sticle ori in alte recipiente.
Calitatea apei potabile se reglementeaza avand ca obiectiv
“protectia sanatatii oamenilor impotriva efectelor oricarui
tip de contaminare a acesteia."

Pericolele pentru sanatate asociate apei potabile pot fi:

microbiologice, chimice, radiologice sau legate de impactul
asupra acceptabilitatii (parametri organoleptici/estetici).

Riscul general de consumul unei ape care nu indeplineste

conditiile de potabilitate este corelat cu probabilitatea expunerii
la aceste pericole. Pentru a se produce efecte asupra sanatatii,
5
Page
expunerea la contaminantii din apa, trebuie sa fie suficient de
mare.

Bolile posibil asociate apei, cunoscute si sub denumirea de

boli hidrice, sunt cele corelate cu prezenta in apa a unor pericole
care genereaza efecte negative asupra sanatatii umane, fiind
cauzata de contactul direct sau indirect cu apa.

Boli hidrice

Epidemiile hidrice (transmiterea de la om la om) sunt generate

de cantitatea mare de agenti patogeni prezenti accidental in apa
potabila ca urmare cel mai adesea, a contaminarii prin apa de
canalizare.

Pericole microbiologice

•Patogeni de provenienta umana -

rezultati din evacuarea materiei fecale in sursele de apa

potabila sau din evacuarea unor ape reziduale tratate inadecvat.

•Patogeni de provenienta animala - in

special de la fermele de animale dar si de la
animale salbatice.
6
Page
Patologia infectioasa transmisa prin apa (Bradley, 1974):

Bolile cauzate de ingestia apei contaminate:

•Bolile bacteriene - holera, febra tifoida,

dizenteria, boala diareica, gastroenteritele
acute
•Bolile virale - poliomielita, hepatita virala A

Bolilevirale - poliomielita, hepatita virala A

(boala mainilor murdare) si E,
gastroenteritele acute
Bolile parazitare - cryptosporidioza,
giardiaza.

7
Page
Norovirus Capsidul Virusul hepatitei Cryptosporidium Giardia lamblia
virusului A parvum
Norwalk (raze X)

• Germeni patogeni vehiculati de apa

• Prevalenta hepatitei tip A pe glob

Prevalenta = numar total cazuri de boala intr-o populatie, la
un moment dat
8
Page
 Boli asociate lipsei de apa - lipsa apei se asociaza cu o igiena
precara ceea ce poate conduce la boli diareice, helmintiaze,
infectii ale pielii, infectii ale ochilor (trachomul), scabia,
pediculoza etc.
Boli bazate pe apa - in transmiterea carora apa are un rol
activ, ea fiind mediul de viata al gazdelor intermediare (moluste,
gasteropode) in care unii paraziti petrec o parte din ciclul lor
biologic pana la forma infestanta. Principalele boli ce apartin
acestei categorii sunt: Schistosomiaza - cu poarta de intrare
cutanata; Dracunculoza si fascioloza - transmise prin ingestia
apei.
Boli corelate cu apa - pentru aceste imbolnaviri apa
reprezinta habitatul unor vectori care traiesc sau se reproduc in
apa sau aproape de apa; exemple: boala Denga (febra neagra),
Febra Galbena si Encefalita Japoneza.
Boli dispersate prin apa - infectii ale caror agenti patogeni
pot sa prolifereze in apa calduta (20-45°C) stagnanta
nedezinfectata si sa intre in organism prin tractul respirator. Se
dezvolta in tarile dezvoltate, fiind legate de utilizarea sistemelor
de climatizare, a instalatilor tehnico-sanitare (dusurile cu jet,
sisteme spa); exemple: Legionella pneumophila si Naegleria
fowleri.
9
Page
 Pericole chimice

Substantele chimice pot patrunde in sursele de apa potabila

in mod natural sau datorita deversarilor din agriculture, industrie
si canalizare, pot apare datorita reactivilor utilizati la potabilizare
sau din materialele aflate in contact cu apa; uneori provin din
instalatiile interioare sau din rezervoare.
De obicei este necesara o expunere de lunga durata pentru a
se produce imbolnavirea cauzata de substantele chimice. Pentru
cele mai multe substante chimice nu exista dovezi ale producerii
unor efecte adverse cauzate de apa potabila. Numai cateva
substante chimice sunt cunoscute a genera probleme de sanatate:
arsenul, fluorurile, nitratii si plumbul.
• Arsenul - cancer, dermatite, probleme
legate de circulatia periferica.
• Fluorurile - caria dentara si fluoroza care
afecteaza scheletul.
• Nitratii- methemoglobinemie la copii
hraniti artificial.
• Plumbul - nivelele mari provenite de la
instalatile interioare pot cauza efecte
neurologice.
Patologia neinfectioasa transmisa prin apa:
• Substantele minerale - gusa endemica (I),
10
Page

caria dentara (F, Ca, P), fluoroza dentara

 (F), bolile cardiovasculare (duritate)
• Substantele toxice - intoxicatii cu nitrati,
• Substantele toxice-intoxicatii cu nitrati, plumb,mercur,
arsen, cadmiu,pesticide.

Fluoroza dentara

Fluoroza dentara este o perturbarea procesului de mineralizarea

smaltului dentar cauzata de intoxicatia cu fluor (F). Cel mai des
este intalnita fluoroza dentara la copii.

Fluoroza dentara poate fi cauzata de inghitirea pastei de dinti

sau a apei de gura in timpul igienizarii orale in unele regiuni, apa
potabila poate fi una dintre cauze, in cazul in care aceasta contine
o cantitate prea mare de fluor. Si pesticidele folosite in agricultura
pot favoriza fluoroza dentara, daca sunt folosite pentru perioade
indelungate si ajung sa se infiltreze in panza freatica.

11
Page
 12
Page

 Fluoroza dentara
 Intoxicatia acuta cu nitrati sau Methemoglobinemia
acuta infantila sau Boala copilului albastru

Methemoglobinemia a fost descoperit in Japonia cu cateva

sute de ani in urma, fiind denumita boala Kuchikuro sau
boala ,,gurii negre". In forma in care boala este cunoscuta in
prezent, ea a fost descrisa pentru prima data in anul 1945 de
catre Hunter Comly din SUA, care a descoperit legatura dintre
consumul apei de fantana cu o concentrate mare de nitrati si
producerea methemoglobinemiei.

In organismul sugarului, nitratul din apa se reduce la nitrit,

care formeaza impreuna cu hemoglobina (pigmentul rosu din
sange, Hb), o combinatie complexa denumita Methemoglobina
(MHb).In acest fel Hb care este transportorul de oxigen catre
organe si tesuturi este blocata si survine cianoza. Daca 70% din
Hb este blocata, intervine decesul.
13
Page
 Nou nascut cu cianoza

14
Page
 Intoxicatia cu mercur sau boala Minamata

Sindrom neurologic datorat intoxicatiei severe cu mercur,

cauzat de deversarea de apa uzata continanad metil mercur, de
catre Corporatia de produse chimice Chisso (1932 -1968).

Mercurul (Hg) este un element otravitor, care are tendinta de

acumulare in corp in decursul timpului; actioneaza ca o
neurotoxina, distrugand tesutul nervos si cel cerebral. Intoxicatia
acuta, datorata unor concentratii mari de mercur, provoaca o
serie de tulburari cognitive, comportamentale, senzoriale si
motorii.

15
Page
  Mana lui Tomoko Uemura, victima a bolii Minamata

Boala Minamata- Japonia 1956

16
Page
Page 17