NEVOIA DE A FI CURAT, ÎNGRIJIT,

DE A-ŞI PROTEJA TEGUMENTELE ŞI MUCOASELE

1. Definitie
Reprezintă necesitatea esenţială şi vitală a fiinţei umane de a fi curat, îngrijit şi a-şi proteja tegumentele
şi mucoasele, pentru a-şi menţine o ţinută decentă şi pielea sănătoasă, astfel încât aceasta să-şi poată îndeplini în
condiţii optime funcţiile caracteristice.
Igiena personală reprezintă una din condiţiile de păstrare a sănătăţii pentru fiecare persoană în parte.
Igiena cuprinde măsurile pentru asigurarea curăţeniei, dar şi îngrijiri special pentru întretinerea curată a
tegumentelor, fanerelor (unghii, păr) şi a mucoaselor. Există diferenţe notabile în obiceiurile şi practicile
igienice, fiecare individ având reguli proprii de igienă, preferând anumite produse cosmetic şi alegând anumite
ore pentru spălare.
Responsabilitatea propiei stări de igiena aparţine fiecăruia dintre noi şi se bazează în special pe comportamente
învaţate.

2. Independenţa în satisfacerea nevoii de a fi curat şi îngrijit

Pielea este un organ complex, care datorită alcatuirii sale variate îndeplineşte o multitudine de funcţii şi
anume:
protecţia organismului împotriva pătrunderii agenţilor patogeni
protecţia organismului împotriva radiaţiilor UV, datorită pigmenţilor pe care îi conţine
receptor a excitaţiilor tactile, termice şi dureroase
participă la excreţia substanţelor toxice rezultate în urma metabolismului cellular prin intermediul glandelor
sudoripare
participă la termoreglare, atât prin termoliză cât şi prin menţinerea temperaturii corpului datorită prezenţei
stratului adipos ce are rol de izolator termic
participă la absorbţie – unele substanţe medicamentoase se pot aplica pe tegument, ele fiind ulterior absorbite
şi introduse în circulaţia sanguină
participă la respiraţie – la nivelul tegumentului poate fi absorbită o mică cantitate de O2 şi de asemenea prin
tegument se elimină o cantitate mică de CO2
*are rol estetic, iar pentru a indeplini aceste roluri pielea trebuie să fie curată, sănătoasă si îngrijită
Pielea reprezintă învelişul extern al corpului şi are o suprafaţă de 1,5-2 m2, grosimea medie de 1mm,
care variază în funcţie de varstă, sex, de regiune, astfel este mai subţire pe faţă, pleoape, mai groasă pe faţa
palmară. Culoarea pielii variază în funcţie de pigmentul melanic, de vârstă, de vascularizaţie.
Pielea este compusă din trei straturi:
- Epidermul este stratul extern care vine în contact direct cu mediul extern;
 - Dermul – ţesut conjunctiv lax cu rol de legătură, hrănire, deposit, reglare şi apărare împotriva infecţiilor.
În derm se află vasele sanguine, terminaţiile nervoase, foliculii piloşi, glandele sebacee şi sudoripare.
- Hipodermul – format din ţesur adipos, care este un strat izolant ce funcţionează ca un termoizolator.
Pielea se prelungeşte prin mucoase care acoperă orificiile (nas, ochi, urechi, vagin, rect), care la rândul lor
trebuie să fie curate şi îngrijite pentru a asigura o bună funcţionare a organelor respective.
Fanerele sunt reprezentate de:
- Unghii sunt anexe ale pielii cu rol protector, care prin aspectul lor reflect starea de sănătate a
organismului;
- Părul împiedica pierderile de căldură jucând un rol important în termoreglare. Cel mai important rol al
parului este cel estetic.
Igiena corporală este un mod de exprimare al educaţiei atitudunale faţă de persoanele din jur şi faţă de
mediul ambiant. Prin curăţenia corporală se păstrează echilibrul sănătăţii, se împiedică apariţia unor boli sau
infecţii ca şi dezvoltarea mediului favorizant lor.Prin curăţenia corporală se crează o stare de bine (stare
psihoafectivă). Prin impresia generală creată prin curaţenie se induce celor din jur o atitudine de respect, de
apreciere, de plăcerea de a fi cu noi.
Scopul nevoii de a fi curat, îngrijit este acela de a conserva pielea şi starea de sănătate, Pielea se prelungeşte
prin mucoase (cele care acoperă orificiile – nas, gură, ochi, vagin, urechi, rect) şi care trebuie menţinute în
aceleaşi condiţii de curăţenie numai că ele necesită îngrijiri speciale.
Factorii care influenţează satisfacerea nevoii - sunt reprezentaţi de:
1.Factori Biologici:
* Vârsta – factor important ce inflenţează masurile de igienă, astfel:
- în primii 2-3 ani, copilul este în totalitate dependent de persoanele din jur în asigurarea igienei. Începând cu
vârsta de 3 ani copilul începe să înveţe primele comportamente igienice.
- adolescanţii şi adulţii au nevoie de măsuri igienice stricte mai ales datorita mirosurilor emanate la nivelul pielii
prin excreţia excesivă de hormone sexuali. Aceştia sunt tentaţi să folosească produse cosmetic în exces pentru a
îndepărta efectele nedorite ale secreţiei hormonale.
- batrânii odată cu pierderea interesului pentru aspectul exterior pot renunţa la rigurozitatea măsurilor de igienă.
Igiena la aceştia devine deficitară şi prin degradare fizică şi mentală.
Deprinderile igienice se formează de la vârste mici şi trebuie consolidate pe parcurs. Adultul are un rol
important în formarea deprinderilor igienice la copil oferindu-le modele pozitive. La vârste foarte fragede
vorbim de deprinderea de a spăla mâinile sau a dinţii, ulterior învăţându-se şi alte deprinderi.
* Sexul – femeile prin natura biologic , dar si prin preocupările pentru aspectul esthetic au nevoie de măsuri de
igienă complementare. Anatomia femeii şi procedurile cosmetice (cafură, manichiură, pedichiură) sunt tot atâţia
factori care cer o atenţie specială în asigurarea igienei.
* Temperatura: - căldura excesivă sau frigul supun pielea unor eforturi maxime pe de o parte pentru menţinerea
constantă a temperaturii corporale, iar pe de altă parte pentru menţinerea integrităţii sale.
-atunci când temperatura mediului este prea ridicată, pielea participă la termoreglare prin intermediul glandelor
sudoripare eliminând o cantitate de sudoare
-datorită variaţiilor de temperatură, pielea se usucă şi se deshidratează
* Exerciţiile fizice:
-ameliorează circulaţia şi facilitează eliminarea deşeurilor din organism prin tegumente. Condiţia fizică a unei
persoane este un factor important care influenţează masurile de igienă în concordanţă cu stilul de viaţă şi cu
obiceiurile sale.
* Alimentaţia:
-factorii nutritive proveniţi din alimentaţie asigură întreţinerea pielii şi a mucoaselor precum şi faptl că
numeroase afecţiuni de nutriţie (hipovitaminoze) se reflectă prin modificări la nivelul pielii si a mucoaselor.
-absorbţia unei cantităţi suficiente de lichide asigură elasticitatea tegumentului – TURGOR – elasticitatea şi
consistenţa pliului cutanat atunci cand este prins între 2 degete
-o piele hidratată menţine o piele elastică, moale, catifelată
2.Factori Psihologici:
* Emoţiile şi stresul:
-sunt responsabile de prezenţa unor tulburări la nivelul tegumentelor şi a mucoaselor şi pot determina o creştere
a fenomenului de sudoraţie, fapt care duce la acoperirea tegumentelor cu transpiraţie şi care necesită impunerea
unor măsuri speciale de igienă.
Adaptarea la stress este un proces personalavând un impact social important şi determină o creştere a
preocupării individului pentru igiena corporal.
* Educaţia
-în funcţie de educaţie, indivizii au deprinderi igienice diferite, unii acordându-le o atenţie mai deosebită, alţii
mai puţin. În mod normal comportamentele igienice se învaţă, măsurile de igienă devenind astfel o rutină.
3.Factori sociologici:
* Cultura:
-importanţa curăţeniei diferă în funcţie de nivelul de cultură, indivizii având obiceiuri de igienă şi curăţenie care
variază ca frecvenţă şi manifestare
* Curentul social:
-în funcţie de evoluţia modei, apar obiceiuri de igienă şi curăţenie diferite, în general dupa modă.
* Organizarea socială:
-în funcţie de aceasta, obiceiurile de igienă se raportează la condiţiile fizice şi material
* Starea economico-financiară:
- condiţiile de trai se reflectă asupra nivelului de igienă a populaţiei. Lipsa apei curente, lipsa căldurii dar si a
spaţiului corespunzător limitează comportamentele igenice. Acolo unde exista lipsuri oamenii sunt prea puţin
preocupaţi de igiena lor şi a spaţiului în care trăiesc.
* Locul de muncă
- anumite categorii profesionale implică masuri de igienă excepţionale, printre acestea se numără profesiile din
sfera medical unde igiena locului cât şi igiena personal trebuie să fie cât mai riguroase.
Manifestări de Independenţă la nevoia de a fi curat şi ingrijit:
∙părul - are lungime corespunzătoare, supleţe şi strălucire
∙urechile - sunt curate şi au o conformaţie normală
∙nasul - prezintă mucoasa respiratorie umedă şi fosele nazale libere
∙cavitatea bucală - dentiţie albă completă fără carii; mucoasă bucală umedă şi roz; gingii aderente dinţilor şi de
culoare roz
∙unghiile - curate, tăiate scurt şi de culoare roz
∙pielea - curată, netedă, elastică, de culoare roz şi pigmentată normal
∙deprinderi igienice - baie, duş (durata, frecventa): spălarea dinţilor (frecvenţă, periaj corect, produse folosite):
spălarea părului (frecvenţă, produse folosite)
Intervenţiile asistentei medicale pentru menţinerea independenţei:
·explorează obiceiurile pacientului
∙planifică împreună cu pacientul un program de igienă în funcţie de activităţile acestuia
∙îl învaţă măsuri de igienă corporală

3. Dependenţa în Satisfacerea Nevoii de a fi curat şi îngrijit

-atunci când această nevoie nu este satisfăcută, apar următoarele probleme de dependenţă:
1.Carenţe de igienă
2.Alterarea tegumentelor şi a fanerelor
3.Dezinteres faţă de măsurile de igienă
4.Dificultate de a urma prescripţiile de igienă
5.Alterarea mucoaselor
Sursele de Dificultate:
1. De ordin fizic:
Insuficienţă intrinsecă: slăbiciunea sau paralizia membrelor superioare, lezarea fizică, circulaţie inadecvată
 Insuficienţă extrinsecă; orice piedică a mişcării, imobilitate,puncte de presiune

Dezechilibru: durere, slăbiciune, dezechilibru endocrin

2. De ordin psihologic
tulburări de gândire, anxietate, stres, pierderea imaginii corporale, situaţie de criză
3. De ordin sociologic
sărăcie, eşec, conflict
4. Lipsa cunoaşterii – lisa cunoaşterii de sine, a celor din jur , amediului înconjurător.
Probleme de Dependenţă:
* Carenţe de igienă
-neglijenţa în măsurile de igienă sau incapacitatea de a se păstra curat, fie din cauza bolii sau a slăbiciunii, fie
prin refuzul de a se spăla, are drept consecinţă aparenţa de neîngrijit, şi drept urmare, tegumentele se prezintă
murdare constituind adevărate porţi de pătrundere a microbilor în organism
Manifestări de Dependenţă la carenţa de igienă:
-părul - este murdar, gras, în dezordine şi poate prezenta pediculoză
-urechile - prezintă: murdărie acumulată în conductul auditiv extern, pavilioane murdare şi murdărie
retroauriculară
-nasul - prezintă cruste şi rinoree ( secreţie nazală abundentă)
-cavitatea bucală - este caracterizată de: absenţa dinţilor, carii dentare, culoare galbenă a dinţilor, proteze
dentare neîngrijite, prezenţa tartrului pe dinţi (depuneri dure şi adezive), halenă fetidă (miros dezagreabil al
gurii), limbă încărcată cu depozite albicioase (limbă saburală), fisuri ale buzelor, sângerarea gingiei
(gingivoragie)
-unghiile - netăiate şi cu murdărie acumulată la capătul acestora
-pielea - gri sau neagră în anumite locuri, barba murdară şi aspră
-deprinderi igienice – individul nu se spală, nu se piaptănă, dezinteres faţă de măsurile de igienă, degajă un
miros dezagreabil
Intervenţiile asistentei medicale pentru problemele de dependenţă
* Obiectiv 1 - pentru ca pacientul să prezinte tegumentele şi mucoasele curate, asistenta medicală:
-ajută pacientul în funcţie de starea generală a acestuia să facă baie, duş sau îi efectuează toaleta pe regiuni
-pregăteşte materialele necesare pentru baie
-asigură temperatura camerei 20 - 22°C şi temperatura apei de baie 37 - 38°C
-ajută pacientul să se îmbrace, să se pieptăne, să-şi facă toaleta cavităţii bucale, să-şi taie unghiile
-în cazul pacienţilor imobilizaţi la pat sau a celor care nu se pot mobiliza şi a celor inconştienţi, efectuează
toaleta pe regiuni
* Obiectiv 2 - pentru ca pacientul să-şi redobândească stima de sine, asistenta medicală:
-identifică împreună cu pacientul, cauzele şi motivaţiile preocupării pentru aspectul fizic şi îngrijirile igienice
-ajută pacientul să-şi schimbe atitudinea faţă de aspectul său fizic şi faţă de îngrijirile igienice
-conştientizează pacientul în legătură cu importanţa menţinerii stării de igienă în vederea prevenirii
îmbolnăvirilor

* Alterarea tegumentelor şi a fanerelor

Organismul uman prin funcţia de apărare a pielii este protejat împotriva agenţilor externi, dar totusi
aceştia reuşesc uneori în funcţie de gradul de vulnerabilitate să provoace leziuni la nivelul tegumentelor,
mucoaselor şi fanerelor. Leziunile la nivelul mucoaselor şi tegumentelor pot fi observate cu ocazia îmbrăcării şi
dezbrăcării bolnavului, cu ocazia examinării curente sau cand se face toaleta zilnică.
Leziunile la nivel tegumentar, pot fi cauzate de:
diminuarea circulaţiei sanguine în punctele de presiune - datorată unei presiuni exercitate un anumit timp
asupra unei regiuni, presiuni ce determină tulburări trofice şi ca atare apariţia de escare sau dacă acestea se
prelungesc în timp, pot duce chiar la necroza ţesutului;
iritaţia produsă de veşminte;
prin acumulare de murdărie - la nivel tegumentar, care poate duce la apariţia crustelor ce pot degenera ulterior
în ulceraţii
Manifestări de Dependenţă la alterarea tegumentelor şi a fanerelor
*eritem = pată congestivă datorată vasodilataţiei; se mai poate datora unei iritaţii locale din cauza umezelii. Se
mai poate datora unei compresiuni îndelungate (escare), a unei arsuri de gr.I (la plajă – eritem solar), eritemul în
urma unui efort,
a bolilor febrile, iar în unele situaţii eritemul poate fi doar o pată de vascularizaţie (pată congestivă)
*paloarea – se datorează vasoconstricţiei (irigare insuficientă a pielii); cauze: anemie, hemoragie (în
hemoragiile mari, paloarea se instalează brusc), colaps, şoc (sângele se adună în vasele abdominale);
*cianoza – coloraţie albăstruie, rezultatul unei oxigenări imperfecte prin reducerea suprafeţei de hematoză -
întalnită în afecţiunile ap.respirator, obstrucţie, reducerea suprafeţei respiratorii, alterarea funcţiilor respiratorii
prin alterarea muşchilor care participă la respiraţie; - este prezentă şi în bolile cardiace, congenitale, insuficienţa
cardiacă severă; - poate fi localizată (acrocianoză) la nivelul lobilor urechilor, nasului, nasului, degetelor.
*icter - culoare galbenă a tegumentelor şi mucoaselor; - dupa nuanţa de galben, icterul este:
∙- icter flavin (galben deschis)
∙- icter citrin (portocaliu)
·- icter rubin (roşu)
·- icter verdin (verzui)
∙- icter melanic (negru) - coloraţia icterică este dată de bilirubină sau de impregnarea cu pigment biliar;
∙- subicter - coloraţie galbenă doar a tegumentelor nu şi a mucoaselor; - aceasta coloraţie mai poate fi dată şi de
intoxicaţii medicamentoase (metacrină, acid picoic);
*alte culori ale tegumentelor
-bronz – culoare ciocolatie – in boala Addison
-galben pai-deschis – în cancer
-brun murdar-cenuşiu – supuraţii pulmonare
*escoriaţii = pierdere de substanţă superficială, apărută în urma unui traumatism, cel mai frecvent
după prurit (stare patologica constând în mâncărime intensă a pielii sau a mucoasei, provocată de tulburări
funcţionale ale nervilor pielii)
*cruste = leziune elementară secundară, datorită uscării unei serozităţi provenite dintr-o ulceraţie (veziculă sau
flictenă), ce se prezintă ca mici depozite de fibrină, provenită din plasma sanguină
*vezicule = ridicături ale epidermului (băşici) rotunde, de dimensiuni mici, pline cu lichid clar şi de cele mai
multe ori însoţite de prurit şi durere
*pustule( coşuri) = abcese (colectie purulenta constituita, plecand de la un focar local de infectie, pe seama
tesuturilor normale) minuscule la suprafaţa tegumentului localizate la rădăcina firului de păr şi constituind aşa
numitele leziuni de foliculită (coşuri) - pot fi primitive sau secundare, prin infectarea veziculelor care se
pustulizează
*papule = leziuni caracterizate printr-o ridicătură circumscrisă şi solidă la suprafaţa pielii, datorate fie unei
îngroşări a pielii (hipertrofii) fie unei infiltraţii apoase (edem)
*fisuri = întreruperi liniare ale continuităţii tegumentului
*descuamaţie = desprinderea celulelor cornoase, superficiale, din epidermă - descuamaţie ce poate îmbrăca
următoarele forme:
descuamaţie furfuracee = descuamare a tegumentului, marunta, asemanatoare cu faina
descuamaţie pitiriazică = descuamare a tegumentului caracterizată prin erupţia unei plăci unice apoi, într-un al
doilea timp, a unor plăci multiple dar mai mici
descuamaţie lamelară = descuamare a tegumentului sub forma de lamele
descuamaţie în lambouri = descuamare a tegumentului sub forma unor bucăţi mari de formă neregulată
*acnee = multitudine de pustule determinate de un agent patogen specific, întâlnită mai ales la adolescenţi dar şi
la adulţi
*furuncule = infecţie specifică foliculului pilosebaceu, produsă de stafilococul auriu
*intertrigo = micoză (infecţie provocată de unele ciuperci) cutanată, situată la nivelul plicilor şi interdigital,
caracterizată prin eritem pruriginos (care se caracterizeaza prin prezenta unui prurit - mancarime - intens) apoi,
decolorare epidermică, secreţie şi depozit albicios, prin macerarea epidermei cornoase cu fisurarea fundului
pliului
*vitiligo = leuco-melano-dermie (afecţiune cutanată în care zonele hiperpigmentate alternează cu cele
hipopigmentate) de natură probabil neuro- endocrină caracterizată prin pete acromice (albe,
depigmentate), mărginită de o zonă hiperpigmentată
*ulceraţii = pierderi de substanţă rezultând dintr-un proces patologic ce acţionează asupra pielii, pierdere ce
poate fi superficială (eroziune) sau profundă (exulceraţie şi ulceraţie propriu-zisă)
*edeme = acumulare de lichid seros în ţesuturi
*varice = dilatări permanente ale venelor superficiale, însoţită de insuficienţa valvulelor peretelui venos
*hemoroizi = afecţiuni ale plexurilor venoase anale şi din partea terminală a rectului, constănd în dilatarea
acestor vene cu apariţia de procese inflamatorii şi trombotice
*ulcere varicoase = erodare a ţesutului pe teren varicos
*alopecie = lipsa parţială sau totală a părului
*hiperhidroză = creşterea anormlă a secreţiei sudorale, ea putând fi localizată sau generalizată. Cele mai
frecvente si adeseori associate una cu alta sunt hiperhidrozele axilară, palmara si plantar.
*celulita = depuneri inegale de grăsime subcutanată ce oferă un aspect de îmbătrânire a pielii.
*hipertricoza = creşterea parului în zone în care în mod normal nu există pilozitate.
*matreaţa = descuamarea fiziologică exagerată a pielii capului, la care se poate adăuga si prezenţa unei
ciuperci.
*onicomicoze = sunt infecţii fungice care apar de obicei mai întâi în zona interdigitală sau plantar, iar după o
perioadă se extend şi la nivelul unghiilor. La început apare o modificare a culorii şi grosimii unghiei, iar apoi
unghia devine friabilă.
*panariţiul = inflamţie a ţesutului periunghial, produs de factori iritativi (detergenţi, traumatisme) sau de
menţinerea umezelii prelungite la nivelul degetelor.
*pediculoza = infestarea cu păduchi, care de obicei se cantonează pe pielea cu păr a capului, mai frecvent la
ceafă sau retroauricular.
*scabia = afecţiune pruriginoasă extreme de contagioasă provocată de un arthropod (sarcoptes scabie) ce
parazitează stratul superficial al epidermului.
Intervenţiile asistentei medicale în manifestările de dependenţă
*Obiectiv 1 - pentru ca pacientul să nu devină sursă de infecţie nosocomială, asistenta medicală:
-ia măsuri de prevenire a infecţiilor nosocomiale
-protejează leziunile suprainfectate cu pansament efectuat în condiţii de perfectă asepsie atât a tegumentelor,
materialelor cât şi a mâinilor persoanei care executa pansamentul
-supraveghează ca pansamentele să nu fie prea strânse pentru a nu împiedica circulaţia sanguină
∙pentru ca pacientul să fie echilibrat nutriţional în vederea favorizării cicatrizării leziunilor cutanate, asistenta
medicală:
-îndrumă pacientul să consume alimente neiritante şi neexcitante
-învaţă pacientul să consume legume, făinoase, fructe şi zarzavaturi
-conştientizează pacientul şi familia in legătură cu rolul nociv al alcoolului, cafelei, condimentelor, alimentelor
prăjite, conservelor şi afumăturilor
*Obiectiv 2 - pentru ca pacientul să aibe o stare de bine fizic şi psihic, asistenta medicală:
-încurajează pacientul în permanenţă
-îi explică necesitatea intervenţiilor
-prelevează produse specifice pentru investigaţiile de laborator

4. Tehnici asociate nevoii de a fi curat şi îngrijit

A. ESCARELE DE DECUBIT
1. Definiţie
Escarele sunt leziuni ale tegumentelor interpuse între doua planuri dure (os şi pat). Escarele sunt leziuni
cutanate de origine ischemică cauzate de compresia ţesuturilor moi într-un plan dur si de scheletul osos.
Escarele de decubit sunt complicatii medicale frecvente si dăunatoare, fiind rezultatul conjugat a doi factori:
- factori mecanici;
- factori clinici.
Escarele de decubit pot fi:
- escare accidentale – legate de o dereglare temporară a mobilităţii şi cunoştinţei;
- escare neuroplegice – consecinţa unei patologii cronice (paralizii, leziuni ale coloanei vertebrale);
- escare plurifactoriale – cauzate de polipatologii cu condamnarea la pat a pacientului.
Escara reprezintă orice înroşire sau întrerupere a tegumentului cauzată de prea multă presiune pusă pe
tegument pentru o perioadă mai indelungată de timp. Rămânerea în aceeaşi poziţie va începe sa reducă irigarea
cu sânge a zonei respective, împiedicând oxigenul şi nutrienţii să păstreze ţesutul sănătos. Când ţesutul este
privat de oxigen prea mult timp începe să moară şi astfel se formează escara.
2. Cauzele de apariţie
I.Cauzele generale sau determinante:
- paralizii ale membrelor;
- leziuni ale coloanei vertebrale;
- stări de subnutriţie (pacientul nu se alimentează);
- obezitatea;
- vârsta.
II.Cauzele locale sau favorizante:
- menţinerea îndelungată, mult timp, în aceeaşi poziţie;
- cute ale lenjeriei de pat şi de corp;
- igienă defectuoasă;
- firmituri.
Riscurile de apariţie ale escarelor sunt determinate de:
- starea generală a pacientului;
- starea nutriţională şi psihică;
- capacitatea de mobilizare;
- incontinenţa şi starea pielii.
3. Regiuni expuse escarelor
În funcţie de poziţia bolnavului în pat, escarele se pot constitui în următoarele regiuni:
 în poziţia de decubit dorsal (pe spate):
∙regiunea occipitală,
∙regiunea omoplaţilor,
∙regiunea coatelor,
∙pe coloana vertebrală,
∙regiunea sacrală,
∙regiunea feselor,
∙la nivelul călcâielor.
 în decubit lateral (pe o parte):
·pavilionul urechii,
∙zona temporală,
∙regiunea humerală,
∙olecranul (os la cot),
∙regiunea trohanteriană (la şold),
∙pe interiorul sau exteriorul genunchiului,
∙regiunea maleolară internă sau externă (fluierul piciorului).
 în şezând sau semişezând
∙reiunea. fesieră,
∙regiunea coatelor, regiunea călcâielor.
 în decubit ventral (pe burtă)
∙nas,
∙frunte,
∙bărbie,
∙humerus,
∙coastele,
∙crestele iliace,
∙genunchi,
·vârfurile degetelor de la picioare,
∙maleolele interne şi externe
4. Clasificarea escarelor
Escarele se clasifică în 4 stadii:
1. Stadiul 1 – pielea este intactă, este prezent doar eritemul şi uneori o căldură locală;
2. Stadiul 2 – pielea este afectată superficial, inclusive epidermul şi dermul, poate fi prezentă flictena sau
ulceraţia;
3. Stadiul 3 – pielea este afectată în întregime, inclusive tesutul subcutanat, plaga având aspectul unei
ulceraţii profunde;
4. Stadiul 4 – pielea este afectată în totalitate, fiind prezentă necroza care poate implica muşchii şi osul,
tendoanele si articulaţiile.
5. Simptomatologia escarelor
Leziunile pielii încep să apară în jurul proeminenţelor osoase, în orice loc unde oasele sunt aproape de suprafaţa
pielii, datorită scaderii fluxului sanguin şi aportului de oxigen de la acest nivel, ceea ce contribuie la scăderea
rezistenţei pielii.
Escarele de decubit se dezvotă astfel:
- Prima etapă – pielea devine albă sau mai deschisă la culoare, deoarece sângele nu ajunge la piele din
cauza presiunii;
- A doua etapă – pielea se va înroşi si poate fi uşoe edemaţiată (umflată). Dacă tenul este închis la culoare
şi nu se observă roşeaţa, atunci se simte căldura cu ajutorul degetelor.
- A treia etapă – se formează în zona respectivă, unde pielea este roşie, o flictenă (başică), care se sparge,
pielea capatând culoarea albastruie.
- A patra etapă – centrul leziunii devine negru sau maro şi pot exista secreţii abundente.
6. Mijloacele de prevenire ale escarelor
Aceste mijloace se adresează cauzelor locale sau favorizante si reprezintă cartea de vizită a asistentei medicale.
Escarele pot apărea în câteva zile, formarea lor fiind variabilă şi depinzând de toleranţa pielii la presiunea
digitală
Principiile tratamentului preventiv sunt:
1. Schimbarea pozitiei pacientului – este cea mai important intervenţie şi se face la interval de 2-3 ore, iar
la nevoie chiar si mai des. Pentru aceasta intervenţie este necesara o foaie de supraveghere în care se noteaza:
- Orele de schimbare si poziţia care s-a efectuat (ex. Ora 14,00-DD, ora16,00 DLS)
- Aspectul cutanat
- Zonele de masaj
2. Asigurarea confortului si mentinerea bolnavului într-o stare de igienă perfectă, care are in vedere
urmatoarele:
- Evitarea cutelor lenjeriei de pat;
- Renunţarea eventual la lenjeria de corp
- Spalarea zilnica cu apa si săpun
- Ungerea regiunilor expuse escarelor
- Scuturarea patului zilnic sau ori de câte ori este nevoie.
3. Folosirea de materiale complementare:
- Saltele speciale (eventual, blană de oaie)
- Perne de diverse dimensiuni şi forme
- Colaci de cauciuc
- Pentru hidratare ungerea tegumentelor cu unguente pe bază de oxid de zinc sau vitamina A+D2
- Aplicatii cu pudră de talc
4. Asigurarea unei alimentaţii şi hidratari adecvate:
- Alimentaţia trebuie să fie bogată în protein pentru a favoriza cicatrizarea şi in vitamine, în acest caz
ţinându-se cont de vârsta şi greutatea bolnavului;
- Pentru hidratare se indică o completare a necesarului de lichide cu 1,5-2 litri/24 ore.
5. Favorizarea vascularizatiei în zonele comprimate – se realizeaza prin masaj sau utilizarea alternativă
de cald si frig.
Masajul
Obiective:
- Favorizeaza vascularizaţia superficial si profundă;
- Indepartează celulele descuamate şi deschide orificiile glandelor sebacee;
- Rehidratează pielea;
- Favorizează o stare de bine şi confort;
- Înlatură durerea şi ajută la refacerea forţei si energiei.
Indicaţii:
- Pentru toţi bolnavii imobilizaţi;
- În momentul schimbării poziţiei pe toate regiunile expuse comprimarii.
Contraindicaţii:
- La bolnavii cu neoplasme;
- La bolnavii cu leziuni ale coloanei vertebrale;
- La bolnavii cu infecţii ale pielii.
Principii de respectat:
- Se închid ferestrele si se aşează bolnavul într-o poziţie variabilă în funcţie de zona supusă masajului şi în
acelaşi timp confortabilă pentru asistentul medical;
- Masajul se face pe pielea curată după ce I s-a schimbat lenjeria;
- Se face cu un unguent aplicat pe mâna goală în direcţia circular de întoarcere (jos – sus), iar la ceafă şi
umeri invers de sus-jos şi circular spre exterior;
- Se face pe o zonă mai mare decât suprafaţa interesată;
- Masajul nu trebuie să fie dureros, iar durata sa trebuie să fie de aproximativ 15 minute.
Utilizarea alternativă de cald şi frig
Obiective:
- Favorizează vascularizaţia tisulară, producând alternative o vasoconstricţie şi o vasodilataţie
Indicaţii:
- În escarele din stadiul 1 şi 2
Materiale necesare:
- Cuburi de gheaţă
- Apă calda
- Poziţia bolnavului este similară cu cea de la masaj.
Tehnica:
- Se aplică compresa cu gheaţă pe locul escarei pentru a obţine o vasoconstricţie;
- Apoi, se aplică compresa cu apă caldă până se obţone o vasodilataţie;
- Tehnica se repeat de 3-4 ori.
7. Tratamentul escarelor
* Igiena bolnavului cu escare – se realizează prin:
- spalarea plăgii cu apă şi săpun cu Ph neutru;
- dacă plaga este infectată, curăţarea acesteia se poate face cu soluţie pe bază de iod;
- nu sunt indicate apa oxigenată si cloramina deoarece aceste soluţii pot avea effect de ardere a ţesuturilor atunci
când sunt folosite timp îndelungat;
- pentru îndepartarea ţesuturilor moarte se utilizează comprese sterile îmbibate cu soluţiile antiseptice cu care se
freacă suprafaţa plăgii;
- pielea sănatoasă din jurul plăgii trebuie îngrijită corespunzător pentru a preveni apariţia altor leziuni;
- dacă plaga prezintă semen de infecţie, trebuie consultat de urganţă un medic pentru a stabili un tratament cu
antibiotic orale pe lângă tratamentul local efectuat;
- antibioticele orale se administrează doar în urma unei culture din plagă cu antibiogramă;
- nu se aplică pe plagă crème sau pudre cu antibiotic deoarece acestea pot da reacţii alergice şi pot determina
rezistenţa germenilor la antibioticele orale;
- se alege pansamentul potrivit în funcţie de aspectul şi caracteristicile plăgii;
- nu se folosesc pansamente auto-adezive pe pielea sensibilă din imediata vecinatate a plăgii. În acest caz plaga
se acoperă cu comprese sterile şi se fixează prin înfăşare;
* Nutriţia bolnavului cu escare:
- pentru cicatrizarea plăgii se recomandă creşterea aportului de proteine, calorii şi vitamine cu evaluarea
periodică a stării nutriţionale şi a greutăţii corporale;
- aportul recomandat pentru bolnavul cu escare este: 35kcal/kgcorp, 1,5g/kgcorp
* Instalarea bolnavului cu escare:
- se referă la schimbarea periodică a poziţiei pacientului;
- până la vindecarea completă este recomandată evitarea poziţionării pacientului pe zona unde este localizată
plaga;
- în momentul vindecării poziţioarea pacientului pe zona respectivă se va face progresiv;
- suportul ce trebuie asigurat pacientului cu escare se referă la materialele complementare, la baza alegerilor
acestora stand următoarele criterii:
- nivelul de risc a apariţiei unei escare;
- numărul de ore petrecut de pacient în pat;
- gradul de mobilitate al pacientului;
-frecvenţa schimbării poziţiei pacientului;
- posibilitatea transferului din pat în fotoliu si din fotoliu în pat.

B.TOALETA GENERALA A PACIENTILOR

* Toaleta pacientului face parte din ingrijiriile de baza, adica din ingrijiriile acordate de Asistenta medicala, cu
scopul de a asigura confortul si igiena bolnavului. Aceasta consta in mentinerea pielii in stare de curatenie
perfecta, si in prevenirea aparitiei leziunilor cutanate, care este o conditie esentiala a vindecarii.
Toaleta pacientului poate fi :
- Zilnică – toaleta pe regiuni;
- Saptămânală – baia general.
În funcţie de starea pacientului, acesta îşi face toaleta singur, are nevoie de sprijin fizic si psihic, are nevoie de
ajutor partial sau necesită ajutor complet.
* Obiectivele procedurii:
- asigurarea starii de igiena si confort a pacientului precum si a demnitatii acestuia
- indepartarea de pe suprafaţa pielii a stratului descuamat şi impregnat cu secreţiile glandelor sebacee si
sudoripare, amestecate cu praf, alimente, resturi de dejecţii;
- deschiderea orificiilor de excreţie ale glandelor pielii;
- înviorarea circulaţiei cutanate si a întregului organism;
- producerea unei hiperemii active a pielii care favorizează mobilizarea anticorpilor.
* Reguli de bază:
- informati si explicati pacientului procedura, obtinand astfel consimtamantul si preferintele sale in legatura cu
igiena;
- apreciati starea generala a bolnavului (puls, tensiune, respiraţie), pentru a evita o toaleta prea lunga, prea
obositoare;
- verificati temperatura din salon, sa fie peste 20 gr. C, pentru a preveni racirea acestuia;
- inchideti geamurile si usa evitand astfel curentii de aer;
- asigurati intimitatea bolnavului, prin izolarea lui asezand un paravan;
- temperatura apei controlata cu termometrul de bai , sa fie intre 37gr.-38gr C;
- pregatiti in apropriere materialul necesar toaletei, schimbarii lenjeriei patului si a bolnavului;
- faceti toaleta pe regiuni, dezvelind numai suprafetele necesare si acoperindu-le imediat dupa terminare;
- bolnavul se va dezbraca complet si se va acoperi cu cearceaf si patura;
- se muta musamaua si aleza de protectie, in functie de regiunea care se spala;
- ordinea in care se face toaleta - spalat, clatit, uscat;
- toaleta bolnavului permite examinarea tegumentelor si observarea unor modificari cu luarea unor masuri
terapeutice;
- pentru activarea circulatiei sanguine se frictioneaza cu alcool mentolat indeosebi in regiunile predispuse la
escare;
- pacientii care se pot delasa vor face baie la dus sau in cada sub supravegherea personalului de ingrijire.
* Materialele necesare pentru toaleta pe regiuni sunt:
-musama, aleza, prosoape, tampoane tifon, comprese, manusi de baie, manusi de cauciuc, tavita renala, recipient
pentru apa, sapun, paravan, bazinete, plosca.
* Etapele toaletei: se va respecta urmatoarea succesiune: se incepe cu fata, gatul si urechile, apoi bratele si
mainile, partea anterioara a toracelui , abdomenul, fata anterioara a coapselor, se intoarce bolnavul in decubit
lateral si se spala spatele, fesele si fata posterioara a coapselor, din nou in decubit dorsal, se spala gambele si
picioarele, organele genitale externe, apoi ingrijirea parului si toaleta cavitatii bucale;
- se sapuneste si se clateste cu o mana ferma si cu miscari line, circulare, pentru a favoriza circulatia sanguina;
- apa calda sa fie din abundenta, schimbata de cate ori este nevoie;
-se insista la pliuri, sub sani, la maini si in spatiile interdigitale, la coate si axile;
- se mobilizeaza articulatiile in toata amplitudinea lor si se maseaza zonele predispuse escarelor;
- uscarea se face prin tamponare (nu frecare) cu prosopul usor incalzit.