Nevoia de a-si mentine

temperatura corpului - cursuri

anul 1
NEVOIA DE A-SI MENTINE TEMPERATURA CORPULUI IN LIMITE

NORMALE

1. Definitie

Menținerea temperaturii în limite normale este necesitatea

organismului de a conserva o temperatură la un grad aproximativ
constant, pentru a-și menține starea de bine.

2. Independența în satisfacerea nevoii

Temperatura corpului se menține constantă datorită

echilibrului dintre termogeneză și termoliză. Menținerea echilibrului
este asigurată de funcționarea centrilor termoreglatori, situați
în hipotalamus.

În producerea de căldură – termogeneza – intervin procesele

biochimice, căldura fiind rezultatul proceselor oxidate din organism,
mai ales prin activitatea musculară și glandulară dar si prin aport de
alimente (în special alimente energetice ca lipide și glucide).

Mușchii și ficatul sunt organele principale ale termogenezei.

Producerea de căldură este rezultatul:

– activității fizice și contracției musculare;
– aportului de alimente (în special alimente energetice ca lipide și
glucide)
– aportului hormonal (secreție hipofizară sau tiroidiană);
:
 – variației temperaturii mediului înconjurător.

Scăderea temperaturii aerului intensifică arderile din organism

rezultând eliberarea compensatorie de căldură. Scăderea accentuată
și continuă a temperaturii aerului conduce reflexogen la apariția
contracțiilor musculare minore manifestate prin tremurături și frison.

În pierderea de căldură – termoliza – intervin mecanisme fizice,

căldura pierzându-se prin piele, plămâni, rinichi.

Pierderile se realizează prin:

– evaporare, care reprezintă pierderea căldurii datorită eliminării

transpirației și evaporării ei prin piele. Respirația antrenează o
pierdere de căldură și, astfel, răcirea corpului; chiar în stare de
repaus când pielea pare uscată are loc evaporarea sudorii foarte lent
– perspirație insensibilă.

– radiație, care reprezintă pierderea căldurii sub formă de unde

electromagnetice, atunci când temperatura mediului înconjurător
este mai mică decât temperatura corpului;

– conducție, care reprezintă pierderea căldurii prin contactul direct al

corpului cu obiecte reci (băi reci, cuburi de gheață);

– convecție, care reprezintă pierderea căldurii printr-o circulație de

aer în jurul corpului.

Temperatura mediului înconjurător influențează termogeneza astfel:

– când temperatura mediului înconjurător scade, pe cale reflexă, se

produce o creștere a activității musculare (tremurături) și deci se
intensifică procesele oxidative.

– când temperatura mediului înconjurător crește, se produce pe cale

:
 reflexă o diminuare a proceselor oxidative.

În pierderile de căldură intervin mecanisme fizice:

– vasoconstricție, în caz de frig, deci pierderi reduse de căldură;

– vasodilatație, în caz de temperatură crescută a mediului, deci
pierderi mal mari de căldură.

Echilibrul dintre termogeneza și termoliză se numește homeotermie.

Factorii care influențează satisfacerea nevoii

1. Factori biologici

* vârsta

Nou-născutul și copilul mic au termoreglarea fragilă, datorită

imaturității centrului reglator, de aceea temperatura lor corporală
este ușor influențată de cea a mediului ambiant. Temperatura
corpului la nou-nascut este cuprinsă între 36,1 și 37,4° C.

Adultul își menține temperatura corpului între 36-36,9° C.

Vârstnicul, prin diminuarea proceselor nervoase, este predispus la

temperaturi în jur de 35-36° C (prin diminuarea proceselor
oxidative).

* exercițiul – în timpul activității musculare foarte Intense,

temperatura corpului poate crește cu 2,2-2,7° C peste valorile
normale, dar revine când activitatea încetează. Temperatura corpului
scade în timpul inactivității.

* alimentatia– ingestia de alimente, în special proteinele, creste

temperatura corpului;

* ritmul circadian: temperatura corpului variază în funcție de ora

:
 zilei: este minimă între orele 3-5 dimineața (remisiune matinală),
datorită diminuării proceselor metabolice în timpul somnului; este
maximă seara, între orele 18-23 (exacerbarea vesperală); valorile
matinale sunt cu 0,5° C mai mici decât vesperale;

* sexul – la femei temperatura corporală înregistrează valori peste

37° C în a doua jumătate a ciclului menstrual, în timpul ovulației;

* activitatea hormonală: temperatura femeilor este mai fluctuantă

decat a barbatilor din cauza de perioada ciclului menstrual.

2. Factori psihologici – anxietatea, emoțiile puternice pot

determina o creștere a temperaturii corporale.
3. Factori sociologici

* locul de muncă cu condiții de creștere sau scădere a temperaturii

mediului ambiant pot determina dereglări ale temperaturii corpului

* climatul – umed și cald determină creșterea temperaturii corporale,

climatul rece și umed determină scăderea temperaturii corpului

* locuința – temperatura încăperii influențează temperatura corpului.

Astfel: camera supraîncălzită produce creșterea temperaturii corpului
prin radiația aerului către individ. Același fenomen, în sens invers, se
întâmplă când temperatura locuinței este scăzută.

Manifestări de independență

* Temperatura corporală

– nou-născut și copilul mic 36,1-37,7° C;

– adult 36-36,9° C obținută prin măsurare în cavitatea axilara;
– vârstnic 35- 36,9° C , în functie si de activitate;
– prin măsurarea temperaturii în cavitățile închise (rect, vagin,
cavitatea bucală) valorile sunt cu 0,3-0,5° C mai mari decât cele
:
 axilare.

Exemplu:

rect, vagin – 37,5° C

axilă – 36,7 ° C
cavitatea bucală – 37° C
esofag – 37,3° C

* Piele

– culoare roz, temperatură călduță ;

– transpirație minimă;
– senzație plăcută față de frig sau căldură.

* Stare de confort – pacientul exprima stare de bine;

* Starea de constienta si functiile vitale – fara modificari .

* Temperatura mediului ambiant – 18- 24° C.

Intervențiile asistentei medicale pentru menținerea independenței în

satisfacerea nevoii

Când temperatura mediului ambiant este crescută, învață pacientul:

– să reducă din alimentație, alimentele cu valoare calorică mare; de
exemplu, grăsimile;
– să consume lichide și alimente reci;
– să aibă o bună ventilație în încăpere, la locul de muncă;
– să aibă îmbrăcăminte lejeră, amplă, de culoare albă.
Când temperatura mediului ambiant este scăzută, învață pacientul:
– să crească cantitatea de alimente, în general, și a celor calorigene,
în special;
– să ingere lichide și alimente calde;
– să aibă în încăpere temperatura de 18-25° C;
:
 – să poarte îmbrăcăminte călduroasă.

3. Depedența în satisfacerea nevoii de a menține constantă

temperatura corpului

Survin două probleme de dependență:

1. Hipertermia
2. Hipotermia

Sursele de dificultate ale problemelor de dependență

* Surse de ordin fizic

– dereglări funcționale ale hipotalamusului, provocate de anomalii

cerebrale, de substanțe toxice piretogene (bacterii, droguri);
– imaturitatea sistemului de termoreglare ;
– supraîncărcarea: căldura sau frigul excesiv la care este expus
corpul;
– dereglări hormonale: hipo- sau hiperfuncția tiroidiană;
– alimentatia- săracă/bogată, în:
– hidrați de carbon;
– proteine;
– grăsimi;
– lichide.
– sedentarism: prin inactivitate temperatura scade.

* Surse de ordin psihologic

– anxietatea;
– mania.

* Surse de ordin sociologic

– umiditatea și temperatura ridicată din mediu;

:
 – umiditatea și temperatura scăzută din mediu;
– calitatea necorespunzătoare a veșmintelor.

Hipertermia

* Problema de dependență constă în ridicarea temperaturii corporale

peste limitelor normale: 37° C la adult.

Hipertermia poate constitui un mecanism de apărare a organismului,

pentru că, în momentul invaziei microbiene, determină producerea
de anticorpi printr-o creștere a metabolismului.

În evoluția oricărei febre (hipertermie) se disting trei perioade:

– perioada inițială (de debut) ;

– perioada de stare ;

– perioada de declin.

Perioada de debut poate fi de câteva ore – debut brusc – sau de

câteva zile – debut lent.

Perioada de stare poate să dureze zile sau săptămâni, aspectul

curbei febrile fiind diferit, în funcție de boală.

Perioada de declin poate fi scurtă – declin în criză — sau de câteva

zile.

* Manifestări de dependență

Subfebrilitatea – menținerea temperaturii corporale între 37-38° C

Febră moderată – menținerea temperaturii corporale între 38-39° C
Febră ridicată – menținerea temperaturii corporale între 39-40° C
Hiperpirexie – menținerea temperaturii corporale peste 40° C
Frisoane – reactie nervoasa la frig sub actiunea S.N.V., datorita
:
 ascensiunii bruste a temperaturii interne si se manifesta prin
contracții musculare puternice.
Piele roșie, caldă, umedă – pielea, la început, este palidă, apoi roșie,
caldă și transpirată.
Piloerecția – piele de găină, senzație de frig.
Sindrom febril – grup de semne: cefalee, curbatură, tahicardie,
tahipnee, inapetență, sete, oligurie, urini concentrate, convulsii,
halucinații, dezorientare.
Erupții cutanate – macule, papule, vezicule, întâlnite în bolile
infecțioase. Vezi și: Leziuni elementare cutanate.
Febră continuă – menținerea temperaturii corporale în perioada de
stare a bolii peste 37° C cu diferența sub 1° C între valorile
înregistrate dimineața și seara.
Febră intermitentă – diferență de câteva grade între valorile
înregistrate dimineața și seara în perioada de stare a bolii, cele mai
mici valori scăzând sub 37° C.
Febră remitentă – diferență de câteva grade între valorile înregistrate
dimineața și seara, în perioada de stare a bolii, dar cele mai mici
valori nu scad sub 37° C.
Febră recurentă – perioade febrile de 4-6 zile, ce alternează cu
perioade de afebrilitate de 4-6 zile, trecerile făcându-se brusc.
Febră ondulantă – perioade febrile, ce alternează cu perioade de
afebrilitate, trecerea făcându-se lent.
Febră de tip invers – este febra in care temperature corpului este
minimă seara si maxima dimineata specifică tuberculozei pulmonare.

* Intervențiile asistentei medicale – pacient cu hipertermie

Obiective – Intervențiile autonome și delegate

1. Pacientul să-și mențină temperatura corpului în limite fiziologice

– aeriseste încăperile fără scăderea exagerată a temperaturii

:
 ambiante, minim 18°C;

– aplică comprese și împachetări reci, pungi de gheață;

– fricționeaza cu alcool pacientul;
– asigură toaleta pe regiuni și generală a pacientului;
– schimbă lenjeria de corp și de pat;
– schimbăm poziția pacientului în pat;
– asigura regim alimentar sărac în proteine, calorii, regim alimentar
bogat în hidrați de carbon;
– unde nu sunt contraindicații supliment de Na;
– în caz de frison asigură pacientului pături, sticle cu apă caldă, etc;
– administeaza medicația prescrisă de medic cu acțiune antitermică,
antibiotice;
– administreaza O2;
– comunică efectele medicației prescrise medicului;
– foloseste aparate pentru ventilație și climatizare a aerului;
– efectueza educație pentru prevenirea hipertermiei;
– monitorizeaza și evalueaza funcțiile vitale;
– supraveghem starea de conștientă a pacientului;
– efectueaza la indicația medicului recoltări sanguine în puseu
febril: hemocultură;
– preleveaza probe biologice pentru examene de laborator.

2. Pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic si să aiba o stare de

bine fizic și psihic

– calculează bilanțul ingesta-excreta pe 24 ore;

– servește pacientul cu cantități mari de lichide ;
– administreza soluții perfuzabile prescrise.

– schimbă des lenjeria de pat și de corp ;

– menține igiena tegumentelor;
– pregătește psihic pacientul, înaintea tehnicilor de recoltare și
:
 examinare.

Hipotermia

* Hipotermia reprezintă scăderea temperaturii corpului sub limite

normale (< 35° C), cauzată de un dezechilibru între termogeneza și
termoliză. Este mai puțin nocivă decât hipertermia.

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica in:

– usoara: temperatura corpului intre 35-32 ° C ;
– medie: temperatura corpului intre 32-28 ° C ;
– grava: temperatura corpului sub 28 ° C .

* Surse de dificultate

– in copilărie, hipotermia este cauzată de lipsa de maturitate a

mecanismelor de termoreglare;
– la adult – de expunerea prelungită la frig, de dereglări endocrine,
de abuzul de sedative șl alcool; interventii chirurgicale( operatia pe
cord deschis); malnutritia si/sau inanitia, sepsis (de obicei
bacterian), leziunile hipotalamice (tumori, inflamatii), leziunile
maduvei spinarii la nivelul primei radacini a nervului toracic sau
deasupra acesteia
– la persoana vârstnică, cauza este încetinirea activității sistemului
nervos.

* Manifestări de dependență

1.imediate

– tremuraturi;
– frisoane;
– pielea rece la inceput palida apoi roșie (la nivelul feței, urechilor,
mâinilor) sau albastruie (cianoza);
:
 – apatie (lipsa de interes sau grija);
– afectarea capacitatiilor intelectuale;
– tulburari de echilibru;
– tulburari de vorbire (pronuntie nedeslusita);
– parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
– dificultate in a indeplini sarcini.

2.tardive

– trunchiul rece, la palpare;

– rigiditatea musculara;
– bradicardia (batai cardiace cu frecventa sub normal);
– respiratii superficiale si bradipnee (respiratii cu frecventa joasa);
Vezi: Nevoia de a respira.
– hipotensiune arteriala;
– slabiciune;
– somnolenta;
– pierderea constientei;
– frisoanele se opresc atunci cand temperatura scade sub 32 C.
– durere la nivelul extremitatilor expuse la frig;
– edem;
– tumefiere a intregului corp;
– degeraturi- leziuni de necroză la nivelul pielii, determinate de
temperatura scăzută;

* Intervențiile asistentei medicale – pacient cu hipotermie

Obiective – Intervențiile autonome șl delegate

1. Pacientul să aibă temperatura corpului în limite fiziologice

– încălzește lent pacientul.

Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc

:
 (cu aproximativ 1 grad pe ora) si consta in:

– incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea

imbracamintei ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri
pot fi suficiente in hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste
31 grade celsius;
– incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius),
acoperirea cu paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde,
pungi sau sticle cu apa calda;
– incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la
spital (ventilatie cu O2 cald, fluide calde etc.).

– crește treptat temperatura mediului ambiant;

– recoltează sânge pentru cercetarea glicemiei, hemogramei,
hematocrituiui;
– monitorizeaza functiile vitale, electrocardiograma;
– corecteaza depletia de volum circulant (perfuzie cu ser fiziologic
incalzit sau glucoza 5%/ser fiziologic);
– administreaza medicatia recomandata de medic.

2. Pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic

– administrează lichide ușor călduțe, în cantități mici, la intervale

regulate de timp;
– calculează raportul ingesta-excreta pe 24 ore.

3. Pacientul să-și păstreze integritatea tegumentelor

– pune extremitățile pacientului în apă călduță de 37° C ;

– masează extremitățile;
– administrează tratamentul prescris: antibiotice, corticoizi,
analgezice.
:
 MASURAREA TEMPERATURII CORPULUI

Menținerea temperaturii în limite normale este o necesitate a

organismului de a pastra constant echilibrul
dintre termogeneza (producerea căldurii) si termoliza (pierderea
căldurii).
Scopul măsurării temperaturii

Temperatura corpului poate fi un indicator major al stării de

sănătate a unei persoane.

- pentru evaluarea functiei de termoreglare si termogeneza;

- pentru aprecierea evolutiei unor afectiuni

Locul de măsurare

- Axila

- Cavitatea bucală

- Plica inghinală
:
 - Ureche

- Rect

- Vagin

Valori normale în funcție de locul de măsurare

- O temperatură orală pentru adulți variază în mod normal de la 36,1

grade C până la 37,5 grade C;

- Temperaturile timpanice – 36,3 grade C până la 38 grade C;

- Temperaturile rectale – 36,6 grade C până la 38 grade C;

- Temperaturile axilare – 35,5 grade C până la 36,3 grade C.

Dispozitive de măsurare a temperaturii

Cele mai frecvente dispozitive de evaluare a temperaturii sunt:

• termometru analog clasic

• termometre digitale din sticlă sau electronice pentru a măsura

:
 temperaturile orale, rectale, axilare sau vaginale;

• termometre cu infraroșu

• termometre ureche (timpanic);

:
 • benzi de temperatură a frunții cu cristale lichide.

Aceste metode pot fi utilizate în spital, dar și la domiciliul pacientului.

Materiale necesare pentru măsurarea temperaturii cu termometru

clasic

- Termometru

- Recipent cu soluție dezinfectantă- spirt sau cloramina 1%

- Taviță renală

- Ceas
:
 - Mănuși de unică folosință

- Foaie de temperatură și pix de culoare albastra.

Pregătirea pacientului

- Se solicită consimțământul

- Se explica necesitatea procedurii

- Se aseaza pacientul in pozitia cea mai adecvata caii utilizate pentru

masurarea temperaturii: decubit dorsal sau semisezand pentru
masurarea temperaturii in cavitatea bucala sau axial si decubit lateral
cu membrele inferioare in semiflexie pentru masurarea in rect si
vagin.

Tehnica

- Se scoate termometrul dinn soluția dezinfectantă și se sterge cu o

compresă, sau din ambalajul lui special;

- Se verifica termometrul

* Măsurarea temperaturii la axilă

- Se așează pacientul în pozitia decubit dorsal sau șezând;

- Se ridică brațul pacientului și se șterge axila prin tamponare;

- Se scutură termometrul printr-o mișcare puternică din articulația

mâinii până la coborârea lichidului sub 36 grade C

- Se poziționează termometrul cu rezervorul de lichid in centrul axilei,

paralel cu toracele;

- Se apropie brațul de trunchi cu antebrațul flectat pe suprafața

:
 anterioară a trunchiului;

- Dacă pacientul este slăbit, trebuie să susținem brațul acestuia;

- Termometrul se menține 10 minute;

- Se îndepărtează termometrul, se sterge cu o compresa și se citește

gradatia care va fi notată în foaia de temperatură

- Temperatura axilară reprezintă temperatura externă a corpului,

aceasta fiind cu până la 0,5 grade C mai joasă decat temperatura
internă.

* Măsurarea temperaturii în cavitatea bucală

- Parcurgem aceiași pași de sterlizare a termometrului;

- Se scutură termometrul printr-o mișcare puternică din articulația

mâinii până la coborârea lichidului sub 36 grade;

- Se introduce în gură sub limbă, sau pe latura externă a arcadei

dentare a pacientului;

- Pacientului îi este indicat să respire numai pe nas pe parcursul

procedurii și să mențină gura închisă;

- Se menține termometrul timp de 5 minute;

- Se îndepărtează termometrul, se sterge cu o compresa și se citește

gradatia care va fi notată în foaia de temperatură

- Măsurarea temperaturii în cavitatea bucală este contraindicată la

copii sau la pacienți cu afecțiuni ale cavitătii bucale;

- Cu 10 minute înainte de măsurarea temperaturii în cavitatea bucală,

pacientul trebuie să fie atenționat să nu consume alimente calde sau
:
 reci.

* Măsurarea temperaturii rectale

- Se asigura intimitatea pacientului;

- Se așează pacientul în decubit lateral, cu membrele inferioare în

semiflexie;

- Se lubrefiază termometrul si se introduce bulbul termometrului în

rect, prin mișcări de rotație și înaintare (,8 cm la adult; 2,5 cm la
copil; 1,25 cm la sugar);

- Termometrul va fi menținut 3 minute dupa care acesta se scoate,

se șterge cu o compresă;

- Se citește gradația la care a ajuns mercurul termometrului;

- Se spală termometrul, se scuturăse introduce în recipientul cu

soluție dezinfectantă (sol. Cloramină 1%);

- Se notează valoarea obținută în foaia de temperatură.

Reprezentarea grafică în foaia de temperatură

socotiți pentru fiecare linie orizontala din F.T câte două diviziuni de
grad;
se noteaza valoarea printr-un punct de culoare albastra, socotind
pentru fiecare linie a foii doua diviziuni de grad
se uneste valoarea prezenta cu cea anterioara pentru obtinerea
curbii termice;
in alte documente medicale , temperature se poate nota cifric.
:
 Rezultate

36-37 grade C = VALOARE NORMALĂ

37-38 grade C = SUBFEBRILITATE

38-39 grade C = FEBRĂ MODERATĂ

39-40 grade C = FEBRĂ RIDICATĂ

Peste 40 grade C = HIPERPIERXIE

: