Nevoia de a își menține temperatura corpului în limite normale

Menţinerea temperaturii în limite normale este necesitatea organismului de a conserva o

temperatură la un grad aproximativ constant, pentru a-şi menţine starea de bine.

Independența în satisfacerea nevoii

Temperatura corpului se menţine constantă datorită echilibrului dintre termogeneză şi

termoliză. Menţinerea echilibrului este asigurată de funcţionarea centrilor termoreglatori,
situaţi în hipotalamus.

În producerea de căldură – termogeneza – intervin procesele biochimice, căldura fiind

rezultatul proceselor oxidate din organism, mai ales prin activitatea musculară şi glandulară
dar si prin aport de alimente (în special alimente energetice ca lipide şi glucide).

Muşchii şi ficatul sunt organele principale ale termogenezei.

Producerea de căldură este rezultatul:

– activităţii fizice şi contracţiei musculare;
– aportului de alimente (în special alimente energetice ca lipide şi glucide)
– aportului hormonal (secreţie hipofizară sau tiroidiană);
– variaţiei temperaturii mediului înconjurător.

Scăderea temperaturii aerului intensifică arderile din organism rezultând eliberarea compensatorie
de căldură. Scăderea accentuată şi continuă a temperaturii aerului conduce reflexogen la apariţia
contracţiilor musculare minore manifestate prin tremurături şi frison.

În pierderea de căldură – termoliza – intervin mecanisme fizice, căldura pierzându-se prin

piele, plămâni, rinichi.

Pierderile se realizează prin:

– evaporare, care reprezintă pierderea căldurii datorită eliminării transpiraţiei şi evaporării ei

prin piele. Respiraţia antrenează o pierdere de căldură şi, astfel, răcirea corpului; chiar în stare
de repaus când pielea pare uscată are loc evaporarea sudorii foarte lent – perspiraţie
insensibilă.

– radiaţie, care reprezintă pierderea căldurii sub formă de unde electromagnetice, atunci când
temperatura mediului înconjurător este mai mică decât temperatura corpului;

conducţie, care reprezintă pierderea căldurii prin contactul direct al corpului cu obiecte reci
(băi reci, cuburi de gheaţă);

– convecţie, care reprezintă pierderea căldurii printr-o circulaţie de aer în jurul corpului.

Temperatura mediului înconjurător influenţează termogeneza astfel:

– când temperatura mediului înconjurător scade, pe cale reflexă, se produce o creştere a

activităţii musculare (tremurături) şi deci se intensifică procesele oxidative.
– când temperatura mediului înconjurător creşte, se produce pe cale reflexă o diminuare a
proceselor oxidative.

În pierderile de căldură intervin mecanisme fizice:

– vasoconstricţie, în caz de frig, deci pierderi reduse de căldură;

– vasodilataţie, în caz de temperatură crescută a mediului, deci pierderi mal mari de căldură.

Echilibrul dintre termogeneza şi termoliză se numeşte homeotermie.

Factorii care influenţează satisfacerea nevoii

Factori biologici

– vârsta

Nou-născutul şi copilul mic au termoreglarea fragilă, datorită imaturităţii centrului reglator,

de aceea temperatura lor corporală este uşor influenţată de cea a mediului ambiant.
Temperatura corpului la nou-nascut este cuprinsă între 36,1 şi 37,4° C.

Adultul îşi menţine temperatura corpului între 36-36,9° C.

Vârstnicul, prin diminuarea proceselor nervoase, este predispus la temperaturi în jur de 35-
36° C (prin diminuarea proceselor oxidative).

– exerciţiul – în timpul activităţii musculare foarte Intense, temperatura corpului poate creşte
cu 2,2-2,7° C peste valorile normale, dar revine când activitatea încetează. Temperatura
corpului scade în timpul inactivităţii.

– alimentatia– ingestia de alimente, în special proteinele, creste temperatura corpului;

– ritmul circadian: temperatura corpului variază în funcţie de ora zilei: este minimă între
orele 3-5 dimineaţa (remisiune matinală), datorită diminuării proceselor metabolice în timpul
somnului; este maximă seara, între orele 18-23 (exacerbarea vesperală); valorile matinale
sunt cu 0,5° C mai mici decât vesperale;

– sexul – la femei temperatura corporală înregistrează valori peste 37° C în a doua jumătate a
ciclului menstrual, în timpul ovulaţiei;

– activitatea hormonală: temperatura femeilor este mai fluctuantă decat a barbatilor din
cauza de perioada ciclului menstrual.

Factori psihologici – anxietatea, emoţiile puternice pot determina o creştere a temperaturii

corporale.

Factori sociologici

– locul de muncă cu condiţii de creştere sau scădere a temperaturii mediului ambiant pot
determina dereglări ale temperaturii corpului
– climatul – umed şi cald determină creşterea temperaturii corporale, climatul rece şi umed
determină scăderea temperaturii corpului

– locuinţa – temperatura încăperii influenţează temperatura corpului. Astfel: camera

supraîncălzită produce creşterea temperaturii corpului prin radiaţia aerului către individ.
Acelaşi fenomen, în sens invers, se întâmplă când temperatura locuinţei este scăzută.

Manifestări de independenţă

Temperatura corporală

– nou-născut şi copilul mic 36,1-37,7° C;

– adult 36-36,9° C obţinută prin măsurare în cavitatea axilara;
– vârstnic 35- 36,9° C , în functie si de activitate;
– prin măsurarea temperaturii în cavităţile închise (rect, vagin, cavitatea bucală) valorile sunt
cu 0,3-0,5° C mai mari decât cele axilare.

Exemplu:

 rect, vagin – 37,5° C

 axilă – 36,7 ° C
 cavitatea bucală – 37° C
 esofag – 37,3° C

Piele

– culoare roz, temperatură călduţă ;

– transpiraţie minimă;
– senzaţie plăcută faţă de frig sau căldură.

Stare de confort – pacientul exprima stare de bine;

Starea de constienta si functiile vitale – fara modificari .

Temperatura mediului ambiant – 18- 24° C.

Intervenţiile asistentei medicale pentru menţinerea independenţei în

satisfacerea nevoii

Când temperatura mediului ambiant este crescută, învaţă pacientul:

– să reducă din alimentaţie, alimentele cu valoare calorică mare; de exemplu, grăsimile;
– să consume lichide şi alimente reci;
– să aibă o bună ventilaţie în încăpere, la locul de muncă;
– să aibă îmbrăcăminte lejeră, amplă, de culoare albă.
– când temperatura mediului ambiant este scăzută, învaţă pacientul:
– să crească cantitatea de alimente, în general, şi a celor calorigene, în special;
– să ingere lichide şi alimente calde;
– să aibă în încăpere temperatura de 18-25° C;
– să poarte îmbrăcăminte călduroasă.
Depedenţa în satisfacerea nevoii de a menţine constantă temperatura corpului

Survin două probleme de dependenţă:

1. Hipertermia
2. Hipotermia

Sursele de dificultate ale problemelor de dependenţă

Surse de ordin fizic

– dereglări funcţionale ale hipotalamusului, provocate de anomalii cerebrale, de substanţe

toxice piretogene (bacterii, droguri);
– imaturitatea sistemului de termoreglare ;
– supraîncărcarea: căldura sau frigul excesiv la care este expus corpul;
– dereglări hormonale: hipo- sau hiperfuncţia tiroidiană;
– alimentatia- săracă/bogată, în:
– hidraţi de carbon;
– proteine;
– grăsimi;
– lichide.
– sedentarism: prin inactivitate temperatura scade.

Surse de ordin psihologic

– anxietatea;
– mania.

Surse de ordin sociologic

– umiditatea şi temperatura ridicată din mediu;

– umiditatea şi temperatura scăzută din mediu;
– calitatea necorespunzătoare a veşmintelor.

Hipertermia

Problema de dependenţă constă în ridicarea temperaturii corporale peste limitelor normale:

37° C la adult.

Hipertermia poate constitui un mecanism de apărare a organismului, pentru că, în momentul

invaziei microbiene, determină producerea de anticorpi printr-o creştere a metabolismului.

Manifestări de dependenţă

Subfebrilitatea – menţinerea temperaturii corporale între 37-38° C

Febră moderată – menţinerea temperaturii corporale între 38-39° C
Febră ridicată – menţinerea temperaturii corporale între 39-40° C
Hiperpirexie – menţinerea temperaturii corporale peste 40° C

Vezi și: Febra

Frisoane – reactie nervoasa la frig sub actiunea S.N.V., datorita ascensiunii bruste a
temperaturii interne si se manifesta prin contracţii musculare puternice.

Piele roşie, caldă, umedă – pielea, la început, este palidă, apoi roşie, caldă şi transpirată.

Piloerecţia – piele de găină, senzaţie de frig.

Sindrom febril – grup de semne: cefalee, curbatură, tahicardie, tahipnee, inapetenţă, sete,
oligurie, urini concentrate, convulsii, halucinaţii, dezorientare.

Erupţii cutanate – macule, papule, vezicule, întâlnite în bolile infecţioase. Vezi și: Leziuni
elementare cutanate.

Febră continuă – menţinerea temperaturii corporale în perioada de stare a bolii peste 37° C
cu diferenţa sub 1° C între valorile înregistrate dimineaţa şi seara.

Febră intermitentă – diferenţă de câteva grade între valorile înregistrate dimineaţa şi seara în
perioada de stare a bolii, cele mai mici valori scăzând sub 37° C.

Febră remitentă – diferenţă de câteva grade între valorile înregistrate dimineaţa şi seara, în
perioada de stare a bolii, dar cele mai mici valori nu scad sub 37° C.

Febră recurentă – perioade febrile de 4-6 zile, ce alternează cu perioade de afebrilitate de 4-

6 zile, trecerile făcându-se brusc.

Febră ondulantă – perioade febrile, ce alternează cu perioade de afebrilitate, trecerea

făcându-se lent.

În evoluţia oricărei febre (hipertermie) se disting trei perioade:

– perioada iniţială (de debut) ;
– perioada de stare ;
– perioada de declin.

Perioada de debut poate fi de câteva ore – debut brusc – sau de câteva zile – debut lent.
Perioada de stare poate să dureze zile sau săptămâni, aspectul curbei febrile fiind diferit, în
funcţie de boală.
Perioada de declin poate fi scurtă – declin în criză — sau de câteva zile.

Intervenţiile asistentei medicale – pacient cu hipertermie

Obiective – Intervenţiile autonome şi delegate

Pacientul să-şi menţină temperatura corpului în limite fiziologice

– aeriseste încăperile fără scăderea exagerată a temperaturii ambiante, minim 18°C;

– aplică comprese şi împachetări reci, pungi de gheaţă;

– fricţioneaza cu alcool pacientul;
– asigură toaleta pe regiuni şi generală a pacientului;
– schimbă lenjeria de corp şi de pat;
– schimbăm poziţia pacientului în pat;
– asigura regim alimentar sărac în proteine, calorii, regim alimentar bogat în hidraţi de
carbon;
– unde nu sunt contraindicaţii supliment de Na;
– în caz de frison asigură pacientului pături, sticle cu apă caldă, etc;
– administeaza medicaţia prescrisă de medic cu acţiune antitermică, antibiotice;
– administreaza O2;
– comunică efectele medicaţiei prescrise medicului;
– foloseste aparate pentru ventilaţie şi climatizare a aerului;
– efectueza educaţie pentru prevenirea hipertermiei;
– monitorizeaza şi evalueaza funcţiile vitale;
– supraveghem starea de conştientă a pacientului;
– efectueaza la indicaţia medicului recoltări sanguine în puseu febril: hemocultură;
– preleveaza probe biologice pentru examene de laborator.

Pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic

– calculează bilanţul ingesta-excreta pe 24 ore;

– serveşte pacientul cu cantităţi mari de lichide ;
– administreza soluţii perfuzabile prescrise.

Pacientul să aibă o stare de bine fizic şi psihic

– schimbă des lenjeria de pat şi de corp ;

– menţine igiena tegumentelor;
– pregăteşte psihic pacientul, înaintea tehnicilor de recoltare şi examinare.

Hipotermia

Hipotermia reprezintă scăderea temperaturii corpului sub limite normale (< 35° C), cauzată
de un dezechilibru între termogeneza şi termoliză. Este mai puţin nocivă decât hipertermia.

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica in:

– usoara: temperatura corpului intre 35-32 ° C ;
– medie: temperatura corpului intre 32-28 ° C ;
– grava: temperatura corpului sub 28 ° C .

Surse de dificultate

– in copilărie, hipotermia este cauzată de lipsa de maturitate a mecanismelor de termoreglare;

– la adult – de expunerea prelungită la frig, de dereglări endocrine, de abuzul de sedative şl
alcool; interventii chirurgicale( operatia pe cord deschis); malnutritia si/sau inanitia, sepsis
(de obicei bacterian), leziunile hipotalamice (tumori, inflamatii), leziunile maduvei spinarii la
nivelul primei radacini a nervului toracic sau deasupra acesteia
– la persoana vârstnică, cauza este încetinirea activităţii sistemului nervos.

Manifestări de dependenţă

1.imediate
– tremuraturi;
– frisoane;
– pielea rece la inceput palida apoi roşie (la nivelul feţei, urechilor, mâinilor) sau albastruie
(cianoza);
– apatie (lipsa de interes sau grija);
– afectarea capacitatiilor intelectuale;
– tulburari de echilibru;
– tulburari de vorbire (pronuntie nedeslusita);
– parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
– dificultate in a indeplini sarcini.

2.tardive

– trunchiul rece, la palpare;

– rigiditatea musculara;
– bradicardia (batai cardiace cu frecventa sub normal);
– respiratii superficiale si bradipnee (respiratii cu frecventa joasa); Vezi: Nevoia de a respira.
– hipotensiune arteriala;
– slabiciune;
– somnolenta;
– pierderea constientei;
– frisoanele se opresc atunci cand temperatura scade sub 32 C.
– durere la nivelul extremitatilor expuse la frig;
– edem;
– tumefiere a intregului corp;
– degeraturi- leziuni de necroză la nivelul pielii, determinate de temperatura scăzută;

Intervenţiile asistentei medicale – pacient cu hipotermie

Obiective – Intervenţiile autonome şl delegate

Pacientul să aibă temperatura corpului în limite fiziologice

– încălzeşte lent pacientul.

Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1 grad pe
ora) si consta in:

– incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei ude cu una
uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in hipotermiile usoare si medii cu
temperaturi peste 31 grade celsius;
– incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu paturi
electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa calda;
– incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie cu O2
cald, fluide calde etc.).

– creşte treptat temperatura mediului ambiant;

– recoltează sânge pentru cercetarea glicemiei, hemogramei, hematocrituiui;
– monitorizeaza functiile vitale, electrocardiograma;
– corecteaza depletia de volum circulant (perfuzie cu ser fiziologic incalzit sau glucoza
5%/ser fiziologic);
– administreaza medicatia recomandata de medic.

Pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic

– administrează lichide uşor călduţe, în cantităţi mici, la intervale regulate de timp;

– calculează raportul ingesta-excreta pe 24 ore.

Pacientul să-şi păstreze integritatea tegumentelor

– pune extremităţile pacientului în apă călduţă de 37° C ;

– masează extremităţile;
– administrează tratamentul prescris: antibiotice, corticoizi, analgezice.

Interdependența cu celelalte nevoi fundamentale

Nesatisfacerea nevoii de a pastra temperatura corpului în limite normale afectează relaţia de

normalitate a celorlalte nevoi:

A comunica
• comunicare ineficace datorită stărilor de hipo/hipertermie.

A se mişca, a avea o bună postură

• diminuarea/incapacitatea mobilizării datorită frisoanelor, tremurăturilor, convulsiilor.

A respira
• aport insuficient de 02 prin hipertermie sau bradipnee prin hipotermie.

A mânca şi a bea
• deficit alimentar sau regim alimentar neadecvat termoreglarii deficitare.

A elimina
• eliminare neadecvată cauzată des febră sau scăderea exagerată a T°.

A dormi, a se odihni
• insomnie, oboseală, somnolenţă prin variaţia gradelor de temperatură şi stărilor de
hipo/hipertermie.

A se îmbrăca
•abilităţi manuale deficitare prin hipo/hipertermie.

A fi curat, a avea tegumente intacte

• diminuarea/incapacitatea autoîngrijirii cu apariţia de tulburări trofice şi cutanate prin
transpiraţii excesive procese infecţioase, septicemii.

A evita pericolele
• risc crescut al lezării integrităţii fizice şi psihice, cauzat de perturbarea procesului de
termoreglare.
A trăi conform propriilor concepţii spirituale
• regim de viaţă strict contrar obiceiurilor pentru intervenţii în caz de hipo/hipertermie.

A se realiza
• indiferenţă/incapacitate, autodevalorizare determinate de acţiuni febrile.

A se recreea
• diminuarea/incapacitatea de a participa la activităţi recreative prin lipsa echilibrului termic.

A învăţa
• izolare socială, ignorarea factorilor predispozanţi şi de risc.

Proces de îngrijire – nursing

Culegere de date
– vezi date/informaţii referitoare la pacientul îngrijit.

Analiza si interpretarea datelor

Probleme de dependenţă: hipertermie, hipotermie.

Manifestări de dependenţă: temperatura corporală crescută (peste 38° C) sau scăzută (sub
36° C), frisoane, diminuarea sau cresterea pulsului si a T.A., senzaţie de frig sau de căldură,
piele caldă sau rece, cefalee, agitaţie, roseaţă sau paloare, cianoză, dezorientare, diaforeză,
convulsii, halucinaţii, nevoia imperioasă de a dormi, dureri la nivelul regiunilor afectate,
degerături/arsuri, etc.

Surse de dificultate: atingere fizică, dereglări in funcţionarea hipotalamusului, expuneri

excesive la căldură sau la frig, anxietate, condiţii de mediu inadecvate, îmbrăcăminte
inadecvată, lipsa de cunostinţe, etc.

Diagnostic de îngrijiri probabile = P.E.S.

Planificarea îngrijirilor

Obiective potenţiale pentru pacient:

• sa isi amelioreze curba termică;
• să-şi diminueze T° cu grade, să-şi ridice T° cu grade;
• să menţină echilibrul termic,
• sa fie hidratat corespunzător.

Aplicarea îngrijirilor

Intervenţii generale:
• măsurarea, interpretarea şi înregistrarea valorilor de T°;
• folosirea şi păstrarea termometrelor;
• metode de măsurare a T°;
• atitudinea în cazul febrei, atitudine în caz de hipotermie;
• folosirea factorilor fizici pentru combaterea hipertermiei – tehnici de împachetare;
• combaterea pierderilor de căldură – încălzirea pacientului;
• atitudine în timpul frisonului, hidratarea pacientului febril, igiena pacientului febril.

Evaluarea îngrijirilor

Se va referi la:
• valorile T.° corporale determinate de 2 sau mai multe ori/24 ore;
• tipul de febră, transpiraţii, diaforeză, frison, măsurarea corectă a T° corporale;
• prezenţa hipo – sau hipertermie;
• cum se acţionează la valori extreme ale T°, prin mijloace nefarmacologice;
• cantitatea de lichide primită, îngrijirea tegumentelor si mucoaselor, starea psihică,
comunicare, nivel de cunoştinţe, alte semne asociate.