Nevoia de a mentine temperatura corpului la limite normale

Probleme de dependenta
1. Hipertermia
Manifestari de dependenta
 frisoane
 subfebrilitate
 sindrom febril
 Piele rosie, umeda, calda
Tipuri de curbe febrile
o Febra intermitenta
o Febra continua
o Febra remitenta
o Febra recurenta
o Febra ondulata
2. Hipotermia
Manifestari de dependenta
 hipotensiune arteriala
 cianoza
 eritem
 edeme
 oboseala
 tulburari de vorbire
 somnolenta
 degeraturi
 durere
A mentine temperatura corpului in limita normale
a. Componenta bio-fiziologica este cea mai importanta. Odata cu inaintarea
in varsta temperatura corpului este mai influentata de cea a mediului
inconjurator. Temperatura corpului depinde de imbracaminte, hidratarea
organismului, controlul hipotalamic.
b. Componenta psihica este influentata de emotii, anxietate, acestea
crescand temperatura corpului.
Gradul de caldura a corpului. Temperatura corporala este mentinuta constanta
(homeotermie) printr-o reglare fiziologica. Temperatura corpului uman are o
valoare medie de 37 grade Celsius. Ea variaza in mod normal de la 36,5 grade
Celsius (catre ora 3 dimineata) la 37,2 grade Celsius (catre ora 6 seara). In plus,
la femei, temperatura variaza in mod normal in cursul ciclului menstrual: o faza
cu temperatura minima se observa de la fluxul menstrual pana la ovulatie, o faza
cu temperatura maxima urmeaza ovulatiei.
Patologie - Temperatura corpului poate fi afectata sau dereglata prin infectii,
afectiuni tiroidiene, unele tumori, ori printr-o prea indelungata expunere la frig
sau la o caldura excesiva.
Curba de temperatura - Variatia temperaturii, luata zilnic la ora fixa si
materializata sub forma unei curbe termice, ori curba de temperatura, permite
supravegherea evolutiei anumitor boli infectioase. In ginecologie, curba de
temperatura poate ajuta la reperarea perioadei de ovulatie, deci la cunoasterea
perioadei de fecunditate a unei femei.
Mentinere de catre organism a propriei sale temperaturi.
Termoreglarea este o functie complexa aflata sub comanda sistemului nervos
central, in principal a hipotalamusului (ansamblu de formatii cenusii situate in al
treilea ventricul, in centrul creierului). Temperatura corpului este rezultatul
fenomenelor conjugate de producere si de pierdere a caldurii. Caldura produsa,
care se adauga caldurii primite din exterior, rezulta din reactiile chimice
intracelulare si din contractiile musculare. Pierderea se face spontan prin piele;
ea este favorizata de vasodilatatia superficiala (dilatatia vaselor sangvine ale
pielii) si de sudatie, urmata de evaporarea sudorii.

Febra – un semnal de alarma pentru sanatate

Febra (fierbinteala) sau hipertermia se defineste ca o crestere a temperaturii

corpului peste valoarea de 37,5º C; o temperatura cu valori cuprinse intre 37 si
38º C se numeste subfebrilitate si poate sa semnaleze anumite afectiuni. Cand
temperatura corpului urca peste limitele normalului atunci ceva nu e in regula in
organism. La oamenii adulti si copii, ea poate arata orice, de la o infectie banala
pana la o boala parazitara.  Temperatura corporala se masoara cu ajutorul
termometrului clasic cu mercur. Masuratorile trebuie sa dureze minimum 60 de
secunde – intrarectal si 120 de secunde – axilar (la subtioara); masurarea
intrarectala este considerata de medici cea mai fidela. In prezent exista in
magazinele specializate, termometre digitale, care pot masura temperatura
corpului in cateva secunde, cu aplicarea pe suprafata pielii sau in conductul
auditiv extern.

Termostatul, regulatorul de caldura

Daca facem referiri la temperatura normala, trebuie sa avem in vedere ca ea nu

este egala in toate zonele corpului nostru. Sub limba, limita normala este de 36,
4º C. Cea mai joasa valoare este noaptea, intre orele 2-5. Spre seara,
temperatura poate creste pana la 37,5º C. Si dupa mese se constata o usoara
crestere, ca urmare a digestiei alimentelor. Febra arata ca, de fapt, se produce
mai multa caldura decat se elimina. Incalzirea corpului nu seamana cu cea a
casei; daca se arde combustibilul, adica hrana ingurgitata, atunci caldura
rezultata ajunge in vasele de sange. Stratul de grasime de sub piele, ca izolant,
opreste pierderea de caldura. Cu alte cuvinte, producem si pierdem caldura in
permanenta. Cand aceste stari interioare se afla in echilibru cu exteriorul, atunci
temperatura este normala. La febra, “termostatul” organismului e pus prea sus.
Ce se intampla de fapt?

Febra arata ca organismul sau tesuturile sunt afectate. Corpul reactioneaza la

aceasta cu un proces inflamatoriu. La o infectie, spre exemplu, el lupta sa
elimine partile vatamate. Leucocitele patrund in zona respectiva si distrug
celulele tesutului bolnav. Cu aceasta ocazie mor si celulele albe, iar ele elimina
substante pirogene (corpuri producatoare de caldura), care prin circulatia
sangelui ajung la creier si pun acolo in miscare “termostatul”, regulatorul de
caldura. Temperatura creste si rezultatul este febra.

Cauze si urmari

Cauza cresterii temperaturii organismului la un moment dat poate fi si o boala

care nu are la baza infectia, precum guta sau ciroza ficatului. Se mai intampla ca
la o ranire, celulele vatamate sa ajunga in sange si sa provoace febra. Si
anumite medicamente produc cresterea temperaturii. Cresterea temperaturii
corpului peste normal (36,6º C) este insotita de regula de cresterea pulsului, a
numarului de respiratii, de senzatii de caldura sau frig (frisoane), stare generala
rea, ochi stralucitori, dinti care clantaie, piele pamantie spre albastruie si
transpiratie. Cand febra este foarte ridicata apar fenomene de excitatii, delir sau
de depresiune accentuate. Prin tremurat, caldura interioara se mareste.
Febra inalta e acompaniata de obicei de slabiciune, lipsa poftei de mancare si
greturi. La cresterea temperaturii, “termostatul” din creier trimite un semnal de
avertizare tuturor organelor importante ca sa lucreze la racirea corpului. Vasele
sangvine se dilata, de aceea obrazul se inroseste. Inima bate mai repede, ca sa
curete celulele afectate si pentru a face loc celulelor noi, sanatoase. Mai repede
sau mai tarziu, frisoanele inceteaza, temperatura interna creste si provoaca
transpiratie si astfel temperatura corpului incepe sa scada. Care este gradul de
periculozitate al unei temperaturi inalte? Se poate vorbi de o asemenea situatie
atunci cand cea de peste 38º C devine permanenta. Ce inseamna asta, depinde
de durata, boala si varsta pacientului. La febra de peste 39,5º C pot aparea
fenomene trecatoare de dereglari mentale sau de completa zapaceala. O
temperatura de 41,4º C care dureaza mai multe ore ar putea provoca o vatamare
a creierului, ale carei consecinte pot fi fatale.

Tratamente

Febra reprezinta pentru sanatatea omului un fenomen de alarma. Ea poate

creste incet, de la o zi la alta (in febra tifoida) sau brusc in cateva ore
(pneumonie); alteori ea creste si dupa 1-2 zile scade la normal, apoi dupa un
timp din nou creste (paludism). Febra se masoara in aceleasi intervale ale zilei:
dimineata intre 7-8 si dupa amiaza intre orele 17-18 si valorile ei se inscriu pe o
diagrama pentru a urmari evolutia ei in cursul bolii. Numai cand temperatura
corpului creste foarte mult, peste 39-40º C, ea poate dauna organismului si
atunci trebuie tratata. In astfel de cazuri, pana la venirea unui medic, se va
incerca scaderea temperaturii prin comprese cu apa rece, frectie pe frunte, piept
si spate. Se pot face si impachetari cu cearsafuri umezite la temperatura
camerei. Bolnavul febril trebuie izolat, tinut in camera bine aerisita, dar calda si
fara curenti de aer; el ar trebui sa-si spele gura cu dezinfectante usoare si sa
aiba o alimentatie usoara (lapte, bulion, sucuri naturale de fructe si legume).
Exista tipuri multiple de febra dupa boala care o provoaca: aftoasa, musculara,
paratifoida, tifoida, puerperala (septicemie) etc. Medicul da un diagnostic si
prescrie medicamente prin care sa determine scaderea febrei si sa combata
cauza care a provocat-o. Starile febrile se pot trata cu maxima eficienta cu
plante medicinale cu actiune puternic sudorifica: ceai de radacina de brusture,
ceai de cretisoara, ceai de musetel, infuzie de salcie, ceai de soc, frectie cu otet
de ienupar, frectie cu otet de trandafir, tinctura de tataneasa, tinctura de tintaura
etc.