Referat hematologie

Sabezan Moldovan Aurora

Anul II – B

Bolile sângelui

In raport cu cresterea sau scaderea numarului globulelor rosii, bolile care

afecteaza seria rosie se împart în eritremii si anemii.
Eritremiile sînt boli grave ale celulei rosii, în cadrul lor s-au descris: policitemia,
eritroblastozele cronice si eritroblastozele acute.
o Policitemia sau poliglobulia se caracterizeaza printr-un sânge vâscos cu peste 6
000 000 globule rosii pe mm3, dar care nu sînt încarcate suficient cu hemoglobina. Boala
se asociaza cu cresterea volumului ficatului si splinei, datorita faptului ca aceste organe
devin la rândul lor producatoare de hematii, alaturi de maduva oaselor. Boala dureaza în
medie 10 ani si este grava daca nu se aplica tratamentul.
o Eritroblastozele sînt, de asemenea, boli de sânge grave, care se caracterizeaza
prin aparitia în sângele circulant a elementelor tinere nucleate ale seriei rosii. Boala este
asemanatoare cancerului seriei albe (leucemie). Forma cronica a eritroblastozei duce la
anemie grava, mortala (hematiile normale sînt înlocuite treptat cu celule tinere, care nu
pot satisface nevoile respiratorii ale organismului).
Anemiile sînt cele mai frecvente boli de sânge.
O trasatura caracteristica a tuturor anemiilor este scaderea în proportii variabile a
numarului globulelor rosii, fenomen asociat cu modificari în forma, structura si
compozitia chimica a hematiei.
o Anemiile posthcmoragice se caracterizeaza prin scaderea masiva a numarului do
globule, precum si a cantitatii de hemoglobina. O forma grava a anemici acute
posthemoragice este însotita de soc sau colaps cardiovascular. Forma cronica apare dupa
pierderi mici, dar repetate, de sânge, prelungite deseori timp do luni si ani, ducând la
epuizarea maduvei oaselor si a rezervelor de fier ale organismului. Aceasta situatie apare
în caz de ulcer duodenal sângerând, hemoroizi, colita ulceroasa, cancer gastric sau
intestinal, metroragii, hematurii. Tratamentul acestor anemii consta în înlaturarea cauzei
care le-a declansat, medicamente (produse de fier, vitamina B^) si transfuzii cu sânge
total sau masa eritrocitara.
o Anemia feriprivâ se caracterizeaza prin încarcarea redusa cu hemoglobina a
hematiillor si apare la persoanele care primesc prin alimentatie cantitati insuficiente de
fier, la cele cu absorbtie defectuoasa de fier prin intestin sau la cele la care consumul de
fier este crescut (gravide, fete la pubertate etc.), precum si în utilizarea defectuoasa a
fierului, în tumorile maligne si infectii. Tratamentul consta în administrarea pe gura sau
prin injectii a preparatelor de fier, îmbunatatirea alimentatiei cu alimente cât mai bogate
în proteine si fier.
o Anemia pernicioasa (Biermer) se caracterizeaza prin lipsa de maturizare a
globulelor rosii, datorita lipsei sau insuficientei sinteze a factorului antianemic (Castle) în
mucoasa gastrica. Prin tratamentul cu vitamina B12 se constata o maturizare rapida a
tuturor globulelor rosii. Bolnavii cu tulburari gastrice cronice pot preveni aceasta boala,
prezentându-se cu regularitate la controlul medical periodic, în cadrul dispensarizarii.
o Anemiile hemolitice apar în urma unei distrugeri exagerate a globulelor rosii,
datorita fio calitatii defectuoase a hematiei, fie anticorpilor din plasma sangvina, fie, în
sfârsit, distrugerii într-un ritm prea accelerat a globulelor rosii de catre splina. Factorii
chimici care pot declansa anemii hemolitice sînt cloratul de potasiu, benzenul, plumbul,
fosforul, sulfamidele, fenacetina si chinina, toxinele unor microbi (streptococi,
stafilococi), toxinele unor paraziti (hematozoarul palustru), precum si unele toxine
provenite din ciuperci sau veninuri de sarpe si paianjen. Factorii imunologici sau
anticorpii hemolizei apar datorita incompatibilitatii dintre aglutinogenul aflat pe hematiile
sângelui administrat prin transfuzie si aglutininele din sângele bolnavului. Acesti
anticorpi distrug hematiile introduse si provoaca o stare grava, numita soc hemolitic
posttransfuzional. O boala similara însa aparuta în mod "fiziologic" este boala hemolitica
a nou-nascut ului, care apare dupa cum am vazut prin conflict serologic, în special în
sistemul sangvin Rh. în acest caz, tatal fiind Rh pozitiv, transmite fatului acest caracter al
globulelor rosii. In timpul sarcinii, globulele rosii Rh-pozitive ale fatului trec prin
placenta în corpul mamei, producând în sângele acesteia anticorpi specifici anti-Rh.
Trecând din nou prin placenta în corpul fatului anticorpii anti-Rh distrug hematiile
acestuia, determinând aparitia boli hemolitice.
Caracteristica tuturor anemiilor hemolitice este scaderea marcata a numarului de
eritrocite, care poate atinge valori severe, sub l 000 000 globule rosii pe milimetru cub.
Din cauza efortului la care este supusa, în unele cazuri maduva oaselor nu mai poate
compensa pierderile. Aceasta faza grava a bolii poarta numele de panmieloftizie. Urina
este colorata în rosu, datorita eliminarii resturilor provenite din cantitatea mare de
hemoglobina pusa în libertate prin distrugerea globulara.
o Anemiile prin defect de generare a eritrocitelor, numite hipoplastice sau
aplastice, sînt datorite incapacitatii maduvei oaselor de a produce hematii. Aceste anemii
care apar în special în timpul bolilor maligne ale sistemului hematopoietic (leucemii
acute si cronice, reticuloza), sînt asociate si cu o scadere a numarului de trombocite, din
care cauza, alaturi de anemie, la bolnavi survin si hemoragii. Forma grava a anemiilor
hipoplastice si aplastice se confunda cu panmieloftizia.
Bolile globulelor albe sînt starile morbide în care numarul sau calitatea
leucocitelor difera de normal.
o Leucopenia, care consta în scaderea leucocitelor sub cifra normala de 5 000-8
000 elemente pe milimetru sub, apare ca un simptom în cursul bolilor date de virusuri,
precum si în febra tifoida. Cifrele înregistrate nu scad în aceste cazuri mult sub normal (2
000- 4000 pe mm3), în intoxicatiile maduvei oaselor apare o forma foarte grava de
leucopenie, denumita agranulocitoza. Spre deosebire de leucopenie, în care numarul
global de globule albe este scazut, în agranulocitoza scaderea generala a leucocitelor este
însotita de o scadere mare sau disparitia selectiva a granulocitelor (polinucleare), fie din
cauza neputintei maduvei de a le produce, fie prin distrugerea lor masiva în circulatie.
Apar ulceratii necrotice pe mucoase. Boala survine în intoxicatia organismului cu
substante chimice (benzen) sau medicamente (pyran, atofan, chinina, fenacetina,
penicilina, barbiturice, cloramfenicol), precum si în cazul administrarii unor doze mari de
raze Rontgen.
 Tratamentul consta în primul rând în îndepartarea cauzelor toxice care au
determinat aparitia bolii. Lucratorii din industria chimica de sinteza, în care se utilizeaza
substantele care dau agranulocitoza, sînt obligati sa respecte în modul cel mai strict
masurile de protectie. Bolnavii care utilizeaza medicamente ce pot determina aparitia
agranulocitozei au obligatia sa se conformeze întocmai prescriptiei medicale.
o Limfocitoza se caracterizeaza printr-o crestere a proportiei de limfocite peste
25% (cât reprezinta acestea fata de celelalte globule albe). Acest simptom hematologic
este caracteristic anumitor stari de aparare a organismului, limfocitul considerându-se
astazi ca sediul de formare a anticorpilor. în limfocitoza infectioasa, o viroza limfatica
acuta caracterizata prin leucocitoza cu limfocitoza, numarul de globule albe poate sa
creasca la 40000 - 50 000 elemente pe mm3, din care 50-80% sînt limfocite. Boala nu
este grava, evoluând de cele mai multe ori benign.
o Mononudeoza infectioasa este de asemenea o boala a sistemului limfatic, data
de un virus. Clinic se caracterizeaza prin: amigdalita, febra, umflarea ganglionilor si a
splinei, cresterea importanta a leucocitelor, cu predominanta monocitelor. Boala nu este
grava. Fiind o boala infectioasa, poate fi prevenita prin masurile generale de profilaxie a
contagiunii, în primul rând prin evitarea contactului cu persoanele bolnave.
o Leucemia mieloidâ cronica se caracterizeaza prin cresterea masiva a
leucocitelor (50000-200000 pe mm3), predominând elementele granulocitare adulte si
tinere. Pe masura ce procesul canceros invadeaza întreaga maduva, sînt prinse si celelalte
serii de celule: rosie si trombocitara. Apare o anemie grava, însotita de hemoragii, prin
scaderea numarului de trombocite. în formele avansate se constata ca si alte organe
hematopoietice, care în mod normal nu produc granulocite, devin sedii suplimentare de
productie a acestor elemente sanguine (splina). Tratamentul leucemiei mieloide cronice
ramâne înca bazat pe chimioterapie si medicatie simptomatica, având scopul sa
prelungeasca viata bolnavului.
o Leucemia limfatica cronica este localizata pe organele limfatice. Este o
leucemie mai benigna decît cea mieloida. Boala se manifesta asemanator cu leucemia
mieloida, cu deosebirea ca elementele care predomina în formula leucocitara sînt
limfocitele.
o Leucemia acuta este cea mai grava forma a leucemiilor, putind evolua mortal în
2-3 saptamâni. în circulatia sangvina, globulele albe sînt înlocuite aproape în totalitate de
un singur tip de celule tinere, fara functiile pe care le au de obicei globulele albe. Datorita
chimioterapiei moderne, leucemia acuta are astazi o perioada de evolutie mai lunga ca în
trecut, putându-se transforma în forma cronica.
Bolile ganglionilor limfatici, în afara celor care apar în cursul altor boli
infectioase si care nu prezinta gravitate, sînt de tip canceros, ca: retieulosarcomul,
limfosarcomul si limfogranulomatoza maligna (boala Hodgkin).
In afara de bolile comune ale celorlalte organe limfatice pe care le-am enumerat,
splina poate fi afectata de o boala numita hipersplenism, o exagerare patologica a
functiilor normale ale acestui organ. Pe de o parte se modifica activitatea normala a
maduvei oaselor, iar pe de alta parte are loc o actiune de distrugere a globulelor rosii si a
trombocitelor, mult crescuta fata de normal. Singurul tratament care se poate aplica în
aceste cazuri este scoaterea chirurgicala a splinei.