RESPIRATIA

Reprezinta schimbul de O2 si CO2 dintre organism si mediu Din punct de vedere functional , respiratia poate fi impartita in patru etape : Ventilatia pulmonara deplasarea aerului in ambele sensuri intre alveolele pulmonare si atmosfera Difuziunea O2 si CO2 intre alveolele pulmonare si sange Transportul O2 si CO2 prin sange si lichidele organismului catre si de la celule Reglarea respiratiei STRUCTURA PLAMANILOR In alcatuirea plamanului se disting doua componente structurale si functionale : ARBORELE BRONSIC TESUTUL PULMONAR PROPRIU-ZIS Arborele bronsic Este format din caile respiratorii intrapulmonare constituite dintr-un sistem de tuburi care servesc pentru tranzitul aerului I .Bronhia principala patrunde in plaman prin hil si se imparte intrapulmonar : In dreapta 3 bronhii lobare ( superioara, mijlocie , inferioara ) In stanga - 2 bronhii lobare ( superioara, inferioara ) II. Bronhiile lobare - se divid in bronhii segmentare Plamanul dreapt 10 segmente Plamanul stang 9 segmente III. Bronhiile segmentare - se divid in bronhii interlobulare IV. Bronhiile interlobulare se divid in bronhiole terminale bronhiole respiratorii canale alveolare ai caror pereti prezinta dilatatii in forma de saci alveolari in care se deschid alveolele pulmonare . TESUTUL PULMONAR PROPRIU-ZIS Plamanul , acoperit de pleura , este format din urmatoarele unitati anatomice si functionale : LOBII: unitati morfologice mari delimitati prin scizuri ( in care patrunde foita viscerala a pleurei ) au independenta -structurala - functionala - patologica Organizati in segmente SEGMENTELE :

unitati morfologice delimitate imperfect de septuri conjunctive alcatuite din lobuli LOBULUL : Masa piramidala cu baza catre suprafata externa a plamanului Format din acini pulmonari ACINUL PULMONAR : este unitatea structurala si functionala a lobulului pulmonar este format din : - bronhiola respiratotie - canale alveolare - alveole pulmonare

VENTILATIA PULMONARA Schimburile gazoase de la nivelul plamanilor sedatoreaza succesiunii ritmice a doua procese : Inspiratia Expiratia In inspiratie aerul atmosferic patrunde prin caile respiratorii pana la nivelul alveolelor pulmonare In expiratie o parte din aerul alveolar este expulzat la exterior Procesul prin care se face circulatia alternativa a aerului intre : mediul extern si alveolele pulmonare constituie VENTILATIA PULMONARA INSPIRATIA proces activ prin care aerul atmosferic patrunde in plaman datorita scaderii presiunii intrapulmonare cu 2-3 mmHg fata de cea atmosferica scaderea presiunii intrapulmonare este rezultatul cresterii volumului cutiei toracice , ca urmare a actiunii muschilor inspiratori . In inspiratie de repaus principalul muschi inspirator este : DIAFRAGMUL - se contracta coboara si se aplatizeaza ( isi micsoreaza curbura) . - se mareste diametrul longitudinal al cutiei toracice - presa asupra organelor abdominale MUSCHII INTERCOSTALI EXTERNI se contracta orizontalizarea, ridicarea si rotatia coastelor creste diametrul anteroposterior si transversal al cutiei toracice In inspiratia fortata mai intervin MUSCHII INSPIRATORI AUXILIARI sternocleidomastoidieni, trapezi si dintati care contribuie la ridicarea suplimentara a coastelor .

Modificarile de volum ale cutiei toracice determina modificari corespunzatoare ale volumului plamanilor , deoarece prin pleura viscerala plamanii sunt solitari cu cutia toracica . Suprafata plamanilor este atasata permanent de fata interna a cutiei toracice . Cand aceasta se expansioneaza si revine apoi la pozitia initiala, plamanii urmeaza aceste miscari EXPIRATIA In conditii obisnuite este proces pasiv Toracele revine la dimensiunile sale de repaus , datorita relaxarii musculaturii inspiratorii . Plamanii nu mai sunt tinuti in tensiune si se retracta. In plamani se creaza o presiune superioara cu 2-4 mmHg celei atmosferice o parte din aerul introdus in plamani in inspiratie va fi expulzat CONCLUZIE : Diafragmul este impins in sus Coastele coboara la pozitia initiala Are loc revenirea elastica a cartilajelor costale torsionate ligamentelor intinse din timpul inspiratiei Singurii muschi care intervin in expiratie de repaus sunt INTERCOSTALII INTERNI In timpul efortului fizic si in conditii patologice expiratia devine activa intrand in actiune anumite grupe musculare : TORACICE prin contractie determina tractiunea costelor in jos ABDOMINALE prin contractie coboara rebordul costal si micsoreaza volumul cutiei toracice amplificand bolta diafragmatica PRESIUNEA PLEURALA Este presiunea din spatiul ingust cuprins intre pleura viscerala si cea parietala . In mod normal, exista o permanenta succtiune a lichidului pleural din acest spatiu ceea ce duce la o mica presiune negativa la acest nivel ( presiune mai mica decat valoarea celei atmosferice ) Presiunea pleurala normala la inceputul inspirului este de aproximativ 5 cm apa .Acesta este nivelul de presiune necesar pentru a mentine plamanii destinsi in timpul repausului . In timpul inspiratiei normale , expansiunea cutiei totacice trage suprafata plamanilor cu o forta mai mare, astfel inct creaza o presiune negativa intrapleurala de 7,5 cm apa . PRESIUNEA ALVEOLARA Este presiunea din interiorul alveolelor pulmonare . In repaus, cand glota este deschisa , aerul nu circula intre plamani si atmosfera ; in acest moment presiunea in orice parte a arborelui respirator este egala cu presiunea atmosferica , considerata 0 cm apa . Pentru a permite patrunderea aerului in plamani in timpul inspiratiei; Presiunea in alveole trebuie sa scada sub presiunea atmosferica in timpul unei inspiratii normale devine 1 cm apa . Aceasta presiune negativa usoara este suficienta pentru ca , in cele 2 sec necesare inspiratiei, in plamani sa patrunda aproximativ 500 ml aer . Variatii opuse apar in expiratie : Presiunea alveolara creste la + 1 cm apa 500 ml aer sunt fortati sa iasa din plamani in 2-3 sec , cat dureaza expiratia

COMPLIANTA PULMONARA Este data de masura cu care plamanii cresc in volum pentru fiecare unitate de crestere a presiunii transpulmonare ( presiunea plumonara-presiunea a;veolara ) Complianta totala normala a ambilor plamani la adult este de 200 ml/cm apa . Diagrama compliantei pulmonare cuprinde curba compliantei inspiratorii si curba compliantei expiratorii . Fortele elastice pulmonare sunt cele care determina aspectul particular al diagramei compliantei pulmonare . Aceste forte pot fi impartite in doua grupe separate : Fortele elastice ale tesutului pulmonar insusi Fortele elastice produse de tensiunea superficiala a lichidului care captuseste la interior peretii alveolari Fibrele de elastina si colagen intretesute prin intreg parenchimul pulmonar sunt cele care determina , in principal , fortele elestice ale tesutului pulmonar Tensiunea superficiala reprezinta 2/3 din totalul fortelor elestice in plamanii normali . Forta elestica determinata de tensiunea superficiala se modifica foarte mult atunci cand surfactantul nu este prezent in lichidul alveolar . SURFACTANTUL Este un agent activ de suprafata, adica atunci cand se raspandeste pe suprafata unui lichid ii reduce acestuia tensiunea superficiala . Este secretat de celule epiteliale alveolare de tip II . Este un amestec de fosfolipide, proteine si ioni . Dipalmitoil- lecitina este componentul responsabil de scaderea tensiunii superficiale Este important pentru scaderea nivelului presiunii transpulmonare , necesara pentru mentinere plamanilor in stare expansionata Reduce tendinta de retractie alveolara Prezenta surfactantului scade efortul muscular necesar ventilatiei, fapt important in special la copii nou-nascuti

La nou-nacutul prematur , secretia de surfactant poate fi deficiatara , ce determina atelectazie alveolara difuza si instalarea unei insuficiente respiratorii . Alte roluri ale surfactantului : Cresterea razei alveolare , ceea ce determina cresterea compliantei pulmonare si scaderea lucrului mecanic al respiratiei Scaderea filtrarii la nivelul capilarelor pulmonare Complianta intregului sistem pulmonar ( plamani si cutie totacica )este diferita de cea a plamanilor izolati 110 ml aer /cm H2O

LUCRUL MECANIC AL RESPIRATIEI Muschii respiratori efectueaza lucru mecanic doar pentru a produce inspirul. Acest lucru mecanic poate fi impartit in trei fractiuni diferite : Cea necesara pentru expansionarea plamanilor impotriva propriilor forte elastice , numita travaliu compliant sau lucru mecanic elastic. Cea necesara pentru depasirea vascozitatii pulmonare si a structurilor peretelui toracic, numita lucru mecanic al rezistentei tisulare Cea necesara pentru depasirea rezistentei opusa de caile aeriene la trecerea aerului prin interiorul plamanilor , numita lucru mecanic al rezistentei cailor aeriene ENERGIA NECESARA IN RESPIRATIE In timpul respiratie de repaus, doar 3-5% din energia cheltuita de organism este ceruta de necesitatile energetice ale proceselor ventilatorii pulmonare In timpul efortului fizic, necesarul de energie poate creste de pana la 50 ori fata de repaus. VOLUME SI CAPACITATI PULMONARE Exista patru volume pulmonare diferite , care , adunate, totalizeaza volumul maxim pe care il poate atinge expansiunea pulmonara . Semnificatia acestor volume este urmataoarea : Volumul curent este volumul de aer inspirat si expirat in timpul respiratiei normale ( ~ 500 ml ) Volumul inspirator de rezerva este un volum suplimentar de aer care poate fi inspirat peste volumul curent (~3000ml) Volumul expirator de rezerva reprezinta cantitatea suplimentara de aer care poate fi expirata in urma unei expiratii fortate dupa expirarea unui volum curent ( ~ 1100ml) Volumul rezidual este volumul de aer care ramane in plamani si dupa o expiratie fortata ( ~ 1200ml) CAPACITATILE PULMONARE sunt sume de doua sau mai multe volume pulmonare

Capacitatea inspiratorie , este egala cu suma dintre volumul curent si volumul inspirator de rezerva . Reprezinta cantitatea de aer pe care o persoana o poate respira pornind de la nivelul expirator normal pana la distensia maxima a plamanilor (~ 3500ml) Capacitatea reziduala functionala , este egala cu suma dintre volumul expirator de rezerva si volumul rezidual. Reprezinta cantitatea de aer ce ramane in plamani la sfarsitul unei expiratii normale (~ 2300ml) Capacitatea vitala , este egala cu suma dintre volumul inspirator de rezerva , volumul curent si volumul expirator de rezerva . Reprezinta volumul maxim de aer pe care o persoana il poate scoate din plamani dupa o inspiratie maxima ( ~ 4600ml) Capacitatea pulmonara totala ,este egala cu capacitatea vitala plus volumul reziduala. Reprezinta volumul maxim pana la care pot fi expansionati plamanii prin effort inspirator maxim ( ~ 5800ml)

Toate volumele si capacitatile pulmonare sunt cu 20-25% mai mici la femei decat la barbat ; de asemenea, ele sunt mai mari la atleti si mai mici la persoane astenice . Cu exceptia volumului rezidual, celelalte volume pulmonare se masoara spirometric Pentru masurarea volumului rezidual, ca si a capacitatilor care il include se utilizeaza alte metode de masurare : metoda dilutiei sau tehnica pletismografica .

VOLUMUL RESPIRATOR PE MINUT este cantitatea totala de aer deplasata in arborele respirator in fiecare minut si este egal cu produsul dintre volumul curent si frecventa respiratorie ( Volum curent 500 ml ; frecventa respiratorie 12 respiratii / min ) fiind egal cu 6 l/min . VENTILATIA ALVEOLARA este volumul de aer care ajunge in zona alveolara a tractului respirator in fiecare minut si participa la schimburile gazoase respiratorii . Valoarea medie = 4,5-5l/min, deci numai o parte din volumul respirator pe minut. Restul reprezinta ventilatia spatiului mort ( aer care umple caile aeriene pana la bronhiile terminale ).Spatiul mort nu este implicat in procesele de schimb Volumul spatiului mort la adult = 150 ml . CIRCULATIA PULMONARA Cantitatea de sange care iriga plamanii este egala cu cea din circulatia sistemica. Vasele pulmonare Toate arterele circulatiei pulmonare , au un diametru mult mai mare decat in circulatia sistemica Arborele vascular pulmonar are un perete foarte subtire si o mare distensibilitate ( comparativ cu cel sistemic ) Arterele pulmonare primesc 2/3 din debitul bataie al ventriculului drept cu ocazi fiecarui ciclu cardiac Presiunile in circulatia pulmonara In artera pulmonara - presiunea sistolica = 25 mmHg - presiunea diastolica = 8 mmHg In capilarele pulmonare - 7 mmHg Caracteristici ale schimburilor lichidiene la nivelul capilarelor pulmonare : Presiunea in capilarele pulmonare este scazuta ( 7 mmHg ) Presiunea lichidului interstitial este usor mai negativa decat cea din tesutul subcutanat = -5 mmHg Presiunea coloid-osmotica a lichidului interstitial = 14 mmHg ( in tesuturi periferice este jumatate din aceasta ) . Capilarele pulmonare sunt relativ permeabile pentru proteine . Peretii alveolari sunt extrem de subtiri si epiteliul alveolar are o rezistenta mecanica scazuta si poate fi distrus de orice presiune pozitiva din spatiul interstitial poate produce inundarea alveolelor cu lichid interstitial .

VASCULARIZATIA PLAMANILOR

Plamanii au dubla vascularizatie : nutritiva si functionala VASCULARIZATIA NUTRITIVA Asigurata de arterele bronsice , ramuri ale arterei toracice , care aduc la plaman sange incarcat cu oxigen pentru arborele bronsic , parenchimul pulmonar si peretii arterelor pulmonare . Arterele bronsice intra in plaman prin hil si insotesc arborele bronsic , ajungand numai pana la nivelul bronhiolelor

respiratorii , unde se termina in reteaua capilara , de la care pornesc venele bronsice care duc sangele cu CO2 in sistemul venelor azygos, acesta terminandu-se in vena cava superioara . Vascularizatia nutritiva face parte din marea circulatie VASCULARIZATIA FUNCTIONALA Apartine micii circulatii Incepe prin trunchiul pulmonar care isi are originea in ventriculul drept . El aduce la plaman sange incarcat cu CO2 . Dupa un scurt traiect se impartein artera pulmonara dreapta si stanga . Patrunde in plaman prin hil. In plaman se divid in ramuri care insotesc ramificatiile arborelui bronsic pana in jurul alveolelor , unde formeaza reteaua cailara perialveolara . Aici sangele cedeaza CO2 si primeste O2. De la reteaua capilara perialveolara pornesc venele pulmonare ( cate doua pentru fiecare plaman ) ce ajung la atriul stang . DIFUZIUNEA Dupa ventilatia alveolara urmeaza o noua etapa a procesului respirator difuziunea oxigenului din alveole in sangele capilar si difuziunea in sens invers a bioxidului de carbon . UNITATEA RESPIRATORIE este alcatuita dintr-o bronhiola respiratorie , ducturi alveolare , alveole . Exista ~ 300 milioane alveole pentru ambii plamani , fiecare avand un diametru de~ 0,2 mm. Peretii alveolelor sunt extrem de subtiri , iar intre ei se afla o retea de capilare bogat anastomozate intre ele .Datorita acestor plexuri capilare, schimbul de gaze dintre aerul alveolar si sangele capilar devine posibil si are loc prin membranele tuturor portiunilor terminale ale plamanilor .Aceste membrane sunt denumite membrane respiratorii . MEMBRANA RESPIRATORIE este alcatuita din : Endoteliu capilar Interstitiul pulmonar Epiteliul alveolar Surfactant Grosimea medie = 0,6 . Suprafata sa medie = 50-100 m2 FACTORII CARE INFLUENTEAZA RATA DIFUZIUNII GAZELOR PRIN MEMBRANA RESPIRATORIE : Presiunea partiala a gazului in alveola Presiunea partiala a gazului in capilarul pulmonar Coeficientul de difuziune al gazului ( este proportional cu solubilitatea gazului in membrana ) Dimensiunile membranei respiratorii ( invers proportional cu grosimea si direct proportional cu suprafata sa ) Difuziunea oxigenului se face din aerul alveolar spre sangele din capilarele pulmonare , deoarece presiunea partiala a O2 in aerul alveolar este de 100 mmHg , iar in sangele ce intra in capilarele pulmonare este de 40 mmHg. Dupa ce traverseaza membrana respiratorie , moleculele de O2 se dizolva in plasma , ceea ce duce la cresterea presiunii partiale a O2 in plasma ; consecutiv O2 difuzeaza in hematii , unde se combina cu hemoglobina . Difuziunea bioxidului de carbon se face dinspre sangele din capilarele pulmonare spre alveole , deoarece presiunea partiala a CO2 in sangele din capilarele pulmonare este de 46 mmHg, iar in aerul alveolar de 40 mmHg. CO2 difuzeaza de 20 de ori mai repede decat O2 , deoarece este de 25 de ori mai solubil in lichidele organismului decat O2. TRANSPORTUL GAZELOR

TRANSPORTUL O2 Dupa ce difuzeaza prin membrana respiratorie , O2 se dizolva in plasma din capilarele pulmonare. Din plasma O2 difuzeaza in eritrocite , unde se combina reversibil cu ionii de fier din structura hemoglobinei. Cantitatea de O2 ce se combina cu hemoglobina depinde de presiunea partiala a O2 asta se observa si din curba de disociere a oxihemoglobinei care are aspectul de S italic. Afinitatea hemoglobinei pentru O2 este invers proportionala cu P 50 ( care reprezinta presiunea partiala a O2 la care saturatia Hb cu O2 este de 50% ). Valoarea normala a lui P50 in sangele arterial este de 27 mmHg. Afinitatea Hb pentru O2 este scazuta in : pH-ului, temperaturii , a presiunii partiale a CO2 a 2,3 DPG ( valoarea P50 este scazuta )

La nivelul tesuturilor, presiunea partiala a O2 este de 40 mmHg , iar O2 va difuza din plasma in interstitii si de aici in celule . Are loc scaderea rapida a presiunii partiale a O2 plasmatic determina disocierea oxihemoglobinei , Hb ramanand saturata in proportie de 50-70%. Prin cedarea O2 la tesuturi, o parte din oxihemoglobina devine hemoglobina redusa. Transportul CO2 CO2 este rezultatul final al proceselor oxidative tisulare. El difuzeaza din celule in capilare, determinand cresterea cresterea presiunii sale partiale in sangele venos cu 5-6 mmHg fata de sangele arterial . CO2 este transportat in sange sub mai multe forme : dizolvat fizic in plasma sub forma de carbaminhemoglobina ( rezulta din combinarea CO2 cu gruparile aminice terminale din lanturile proteice ale Hb Sub forma de bicarbonat plasmatic , obtinut prin fenomenul de membrana Hamburger sau fenomenul migrarii clorului, care are loc la nivelul eritrocitelor ( CO2 intra in eritrocit, unde, in prezenta anhidrazei carbonice , reactioneaza rapid cu apa , formand acidul carbonicn disociaza in ion de hidrogen si ion bicarbonat care difuzeaza in plasma .Ionul de hidrogen este neutralizat de hemoglobina redusa . Deoarece ionul bicarbonat este incarcat negativ, iar membrana eritrocitului este relativ impermeabila pentru cationi, iesirea bicarbonatului din celula determina o scadere a numarului de sarcini electrice negative in interiorul celulei; pentru neutralizarea acestui efect , ionul de clor difuzeaza din plasma in eritrocit .

Fenomenul de membrana Hamburger

REGLAREA RESPIRATIEI Muschii respiratori sunt muschi scheletici si , ca urmare , pentru a se contracta au nevoie de stimuli transmisi de la SNC. Stimulii sunt transmisi prin nervii somatici. Muschiul inspirator cel mai important, diafragmul, este inervat prin fibre motorii ale nervilor frenici , cu originea in reg. cervicala a maduvei Impulsurile ajung la nervii frenici pe cai voluntare sau involuntare ale SNC Aceasta permite ( dualitatea caii de conducere ) controlul voluntar al respiratiei in timpul unor activitati : vorbit , cantat , alaturi de controlul involuntar , care permite sa respiri automat , fara efort constient .

Ritmul de baza, involuntar , automat al respiratiei este generat in bulbul rahidian . In bulb , bilateral, exista 2 grupuri de neuroni genereaza ritmul de baza : grupul respirator dorsal ( GRD ) grupul respirator ventral ( GRV ) Activitatea acestor grupuri este influentata de impulsuri de la SNC (punte, talamus, SRAA, cortex cerebral ) si aferentele nervilor vagi, glosofaringian . GRD contine neuroni inspiratori ( descarca impulsuri in timpul inspiratiei . Sunt considerati generatorii ritmului primar al respiratiei , deoarece activitatea lor creste gradat in timpul inspirului GRD primeste aferente de la : nervii vagi si glosofaringieni ce aduc informatii de la chemoreceptori si de la receptorii mecanici din plamani Activitatea GRD : Este stimulata de scaderea presiunii partiale a O2, cresterea presiunii partiale a CO2 , scaderea pH-ului , cresterea activitatii la nivelul SRAA Este inhibata de distensia plamanilor prin impulsuri de la receptorii de intindere din plamani Eferentele de la GRD merg la motoneuronii intercostali si la nervul frenic controlateral , precum si la GRV. GRV localizat anterior si lateral de GRD. Ei raman inactivi in respiratia linistita . Intervin numai in efort fizic Respiratia de repaus este controlata numai de semnale inspiratorii repetitive din GRD, transmise in principal catre diafragm, iar expirul rezulta din reculul elastic al cutiei toracice si al plamanilor

Centrii pontini Sunt arii ale trunchiului cerebral care modifica activitatea centrilor bulbari respiratori

10

Centrul apneustic se gaseste in zona caudala a puntii . Eferentele de la el determina cresterea duratei inspiratiei, micsorand frecventa respiratorie. Rezultat: inspir mai adanc si mai prelungit .Normal este inhibat de impulsuri transmise prin nervul vag si de activitatea centrului pneumotaxic . Vagotomia bilaterala si distrugerea centrului pneumotaxic determina perioade prelungite de inspir . Centrul pneumotaxic se gaseste in puntea superioara . Transmite continuu impulsuri catre aria inspiratorie . Efectul principal limiteaza inspiratia . Actiunea sa are si un efect secundar de crestere a frecventei respiratorii, deoarece limitarea inspiratiei scurteaza si expiratia , deci si intreaga perioada a ciclului respirator .

CHEMORECEPTORII CHEMORECEPTORII CENTRALI Sunt sensibili la concentratia ionilor de hidrogen din LCR ( lichid cefalorahidian ) si din lichidul interstitial. Ionii nu pot traversa bariera hematoencefalica: CO2 poate traversa aceasta bariera , apoi se hidrateaza rezultand H2CO3 , care disociaza in H+ si HCO3- , ceea ce modifica concentratia H+ in LCR si tesutul cerebral . CO2 sanguin are efect foarte mic de stimulare directa asupra acestor chemoreceptori, in schimb, efectul sau indirect, prin H+ este important CHEMORECEPTORII PERIFERICI Se gasesc la nivelul corpilor aortici si carotidieni . Sunt stimulati de : scaderea presiunii partiale a O2, cresterea presiunii partiale a CO2 scaderea pH-ului in sangele arterial Impulsurile aferente de la acesti receptori sunt transmise SNC prin nervii vagi ( de la corpi aortici ) si glosofaringieni ( de la corpii carotidieni ) produc cresterea frecventei si amplitudinii respiratiilor . Cresterea presiunii partiale a CO2 stimuleaza chemoreceptorii periferici, dar efectul ei major se realizeaza la nivelul chemoreceptorilor centrali

Chemoreceptorii centrali :

11