Urgențele cardiace

Probleme:
 Inima, sângele și vasele sangvine
 Circulația sanguină sistemică
 Urgențele aparatului cardiovascular
 1. Inima, sângele și vasele
 Inima este organul primar al sistemului
cardiovascular. Ea reprezintă un mușchi
specializat ca o pompă pentru a mișca
sângele prin corp.
 Inima este divizată în patru camere și are
de asemenea 4 valve. Camerele ce
constituie părțile superioare stângi și
drepte ale inimii sunt atriul stâng și atriul
drept, și camerele inferioare sunt
ventricolul stâng și ventricolul drept.
 Inima preia și pompează 4,5-5,5 litri sânge
într-un minut.
 La fiecare contracție inima împinge prin
aortă 60-80 ml sânge, la o presiune
echivalentă cu 120-140 mm coloanei de
mercur.
 Inima este un organ cu puțin mai mare
decât pumnul omului adult, organ care
funcționează continuu, cât există viața,
poate trece rapid de la un debit de 5 l/min
la un debit de 5-6 ori mai mare (30 l/min),
când organismul este solicitat.
 Performanțele inimii sunt
următoarele:
 se contractă de 70 ori pe minut, de 100000
ori pe zi, de 36 milioane ori într-un an și de
aproape 3 miliarde ori într-o viață de 70
ani;
 cantitatea de sânge pompată și
transportată într-o viață atinge valori de la
200 milioane până la 300 milioane litri;
 își recuperează energia, se odihnește, se
repară, se reglează în intervalul dintre 2
contracții cardiace.
 Vasele sangvine
 Vasele sangvine sunt divizate în 3 tipuri
primare.
 Arterele transportă sângele de la inimă, în
general spre restul corpului. Ele încep de la
aortă, ce părăsesc inima, și pe măsură ce se
întind, se despart în vase mai mici și mai mici
sau arteriole. Acestea în final se sfârșesc în
capilare. Anume în aceste locuri oxigenul
este livrat celulelor și deșeurile inclusiv
dioxidul de carbon sunt preluate pentru
înlăturare.
 Sângele ce părăsește paturile capilare
intră în niște vene mici numite venule.
Continuând spre inimă, aceste venule se
reunesc în niște vene mai mari. Eventual,
ele toate se unesc fie în vena cavă
inferioară (din partea inferioară a
corpului) sau vena cavă superioară (din
partea superioară a corpului).
 Acest întreg sistem cardiovascular este
destinat pentru asigurarea transportului
sau circulației sângelui prin întregul corp.
 Sângele
 Sângele este compus din patru părți
primare. La fel în sânge se află multe
substanțe chimice și agenți transmițători.
 Plasma este partea lichidă a sângelui și
constituie majoritatea din volumul
sângelui. Ea este constituită primar din
apă, electroliți și glucoză. Suspendate în
plasmă sunt și globulele roșii (eritrocite),
globulele albe (leucocite) și trombocite.
 Funcția globulelor roșii este de a
transporta oxigen. Acest lucru este
efectuat cu ajutorul hemoglobinei ce se
conține în interiorul lor. Globulele albe
sunt cheia sistemului uman al corpului
nostru și asigură apărarea împotriva
organismelor de invadare. Trombocitele
sunt responsabile pentru capacitatea de
coagulare a sângelui, stopând curgerea
sângelui din leziuni sau vase rănite.
 Inima este alcătuită din trei straturi
concentrice: endocard, miocard și epicard.
 Endocardul este constituit dintr-un
endoteliu situat pe o membrană bazală ce
continuă cu stratul subendotelial.
 Miocardul – mușchiul inimii, este mai gros
în ventricule decât în atrii și este
constituit din fascicule de fibre musculare
cardiace, orientate circular și oblic în
peretele atriilor și din fibre oblic spiralate
în ventricule.
 Epicardul este o membrană conjunctivă ce
acoperă suprafața cardiacă și constituie
foița viscerală a pericardului.
 Vascularizația inimii este asigurată de cele
două artere coronare (dreaptă și stângă),
care se desprind de la originea aortei și
se împart în ramuri care nu comunică
între ele.
 Obstrucția unei artere coronare sau a
ramurilor ei provoacă necroza teritoriului
cardiac deservit (infarctul miocardic).
 Sângele venos al inimii este drenat de venele
coronare ce se deschid direct în atriul drept.
 Inervația inimii este asigurată de nervii
simpatici, care sunt cardioacceleratori și
coronarodilatatori și nervii parasimpatici
(nervul vag), care sunt nervi cardio-
inhibitori.
 Procesul unei contracții cardiace (sistola) și
a unei relaxări (diastola) cardiace constituie
ciclul sau revoluția cardiacă, având o durată
de 0,8 sec.
 2. Circulația sanguină sistemică
 Circulația sanguină sistemică asigură
transportul sângelui de la inimă spre organe
și țesuturi prin sistemul arterial și capilar,
iar reîntoarcerea la inimă – prin sistemul
venos.
 Circulația sistemică începe în ventriculul
stâng, de unde pleacă artera aortă, din care
se desprind apoi toate arterele mari.
 Din porțiunea inițială a aortei se desprind
cele două artere coronare, dreapta și stânga
 Arterele carotide alimentează encefalul,
organele feței și ale gâtului.
 Arterele subclaviculare continuă cu
arterele axilare, brahiale, radială și ulnară,
care formează cele două arcade palmare
și arterele digitale, ele irigă țesuturile
membrelor superioare.
 Din partea toracică a aortei se desprind
arterele esofagiene, bronșice și
intercostale, din partea abdominală –
arterele splenică, hepatică și gastrică.
 La capătul terminal aorta abdominală se
ramifică în cele două artere iliace comune,
din care iau naștere artera iliacă internă,
care irigă organele micului bazin și artera
iliacă externă, care irigă membrul inferior
prin arterele femurale, poplitee, arterele
tibiale și fibulare care formează arcadele
plantare, din care se desprind arterele
digitale.
 Peretele arterelor este format din 3
straturi: tunica internă, medie și externă,
constituite din țesut conjunctiv.
 Arterele mari sunt artere de tip elastic,
deoarece în peretele lor predomină țesut
elastic.
 Arterele mici și mijlocii sunt artere de tip
muscular, deoarece stratul mediu este
format din fibre musculare.
 Circulația sângelui în artere
 Factorul de bază, care asigură circulația
sângelui în artere, este reprezentat de
activitatea ritmică a inimii.
 Totuși, inima trimite în sistemul circulator
sânge sub presiune numai în timpul
sistolei, iar în timpul diastolei ventriculare
sângele nu mai este trimis în vasele
sanguine. Cu toate acestea în vasele
sanguine sângele curge continuu.
 Aceasta se datorește elasticității arterelor
mari, care asigură o curgere continuă a
sângelui.
 În arterele mici un rol important în
circulația sângelui îl au variațiile calibrului
vascular: dilatația sau contracția acestor
vase va modifica irigația țesuturilor în
funcție de necesități.
 Viteza de circulație a sângelui este de 0,5
m/sec în aortă, după care scade treptat
ajungând la 0,5 mm/sec în arteriole.
 Circulația capilară
 Capilarele sanguine sunt cele mai mici vase
din corp.
 Numărul capilarelor dintr-un țesut este cu
atât mai mare, cu cât activitatea metabolică a
țesutului este mai mare.
 Capilarele reprezintă sectorul funcțional cel
mai important, deoarece la nivelul lor au loc
schimburile de substanțe nutritive și plastice,
schimburile de gaze respiratorii dintre sânge
și țesuturi.
 Structura peretelui capilarelor este
adaptată pentru realizarea acestor
schimburi dintre sânge și țesuturi.
 Peretele capilar este constituit dintr-un
singur rând de celule endoteliale, așezat
pe o membrană bazală, și periteliu.
 Gradul de deschidere a capilarelor este
regulat, pe de o parte, de valoarea
presiunii sanguine în arteriole și, pe de
altă parte, de factori metabolici locali
(acidoza, bioxid de carbon).
 Circulația venoasă
 Venele sunt vase sanguine prin care
sângele circulă de la capilare la inimă.
 Structura pereților venoși cuprinde
aceleași 3 straturi ca și cea a arterelor,
dar cu anumite adaptări.
 Venele au pereții mai subțiri decât
arterele și se destind cu ușurință.
 Venele colectează sângele din toate
țesuturile și îl transportă spre strii.
 Sistemul venos al circulației sistemice
formează, în cele din urmă, vena cavă
superioară și vena cavă inferioară, care se
deschid în atriul drept.
 Vena cavă superioară se formează prin
unirea celor două trunchiuri brahiocefalice,
drept și stâng. Acest trunchi rezultă din
confluența venelor jugulare interne, ce
drenează sângele venos din zona capului și a
gâtului cu venele subclaviculare, care
colectează sângele ce a irigat membrele
superioare.
 Venele membrelor superioare poartă în
general numele arterelor pe care le
însoțesc.
 Vena cavă inferioară colectează sângele
venos din organele abdominale, peretele
abdominal, bazin și membrele inferioare.
 Ea se formează prin unirea celor două vene
iliace comune, care rezultă din confluența
venelor iliace interne(drenează sângele
venos din micul bazin) cu venele iliace
externe (ce aduc sângele de la membrul
inferior)
 Viteza curgerii sângelui prin vene crește
progresiv de la venule (0,5 mm/sec) spre
venele mari (10 cm/sec), datorită
micșorării treptate a suprafeței prin care
curge sângele venos.
 3. Urgențele aparatului
cardiovascular
 Urgențele aparatului cardiovascular sunt
provocate de insuficiența coronariană,
înțelegând prin aceasta scăderea volumului
de sânge coronarian sub cerințele
mușchiului cardiac.
 Maladiile cardiovasculare apar de obicei în
timpul unui efort – o dizarmonie între
cererea și oferta de oxigen.
 Factorii de risc
 Hipertensiunea arterială
 Diabetul zaharat
 Fumatul
 Obezitatea
 Modul de viață cu mișcări fizice reduse
 Ateroscleroza coronariană
 Emoțiile nefavorizante
 Unele tipuri de personalitate
 Angina pectorală (de piept)
 Se caracterizează prin crize dureroase:
durerea bruscă retrosternală (din spatele
sternului), cu caracter de constricție
toracică, cu iradieri la baza gâtului
(senzația de strângere de gât), în umărul
stâng, membrul superior stâng pe fața
internă până la ultimele două degete, cu
durata până la 15 minute. Durerea obligă
victima să se oprească, să rămână fixat,
imobil și să-și oprească respirația
 Localizarea durerii este indicată de către
victimă cu palma desfăcută sau cu pumnul
strâns.
 Durerea apare în decursul efortului
profesional, la curenții de aer, mersul pe o
scară, efectuat mai ales în perioadele de
după mese.
 Durerea încetează după repaus fizic și
revine la reluarea efortului.
 Alte semne: senzația de spaimă (senzația
morții iminente), paliditate, transpirații reci
 Măsuri de urgență:
 repaus, oprirea imediată a efortului fizic,
dacă este posibil repaus la pat sau fotoliu,
înlăturarea stresului psihic;
 primul acces de stenocardie (acces de
sufocare) trebuie considerat ca o stare de
preinfarct, iar victima trebuie internată de
urgență;
 aplicarea nitroglicerinei sau validol
sublingual (sub limbă);
 oxigenoterapie la nevoie;
 tratamentul eficient al hipertensiunii
arteriale, aritmiilor cardiace etc.;
 ca măsuri generale de vitalitate – subiecții
care suferă de stenocardie trebuie să-și
reglamenteze programul de lucru, să evite
graba și emoțiile negative.
 Infarctul miocardic
 Esența infarctului miocardic acut constă în
necroza unei zone compacte de miocard,
produsă prin obliterarea (înfundarea) unei
ramuri coronariene.
 În 90 - 95 la sută din cazuri este
ateroscleroza (depunerea de grăsimi în
peretele intern al arterelor) coronariană.
 Necroza se referă, de obicei la ventriculul
stâng.
 Caracterul durerii
 Durere retrosternală, precordială (din
dreptul inimii) este mult mai intensă, mai
dramatică, cu durată de la 30 minute până
la câteva ore, nu cedează la nitroglicerină,
apare de obicei în repaus și determină
agitația victimei.
 Durerea iradiază în umărul și în brațul
stâng, în regiunea cervicală, în mandibulă.
 Durerea este însoțită de agitație
psihomotorie, frică extremă, senzația de
moarte iminentă, amețeli, uneori pierderi
de cunoștință, fenomene digestive (greață
și vomă, mai rar – diaree), transpirații reci,
adinamie (lipsa forței musculare), astenie
(stare de oboseală).
 Durerea este însoțită de hipertensiune
sau hipotensiune arterială, febră absentă la
început, apare la 12-24 ore de la debut,
accelerarea pulsului, dispnee (respirație
grea).
 Măsuri de urgență:
 așezarea victimei pe brancardă (nu este
lăsat să se miște, să se întoarcă pe o parte
sau alta) și așezarea lui, dacă e posibil, în
poziție semișezândă sau cu trunchiul mai
ridicat decât jumătatea inferioară a
corpului, dezbrăcarea se face fără ca el să
depună eforturi, prin tăierea hainelor;
 transportarea de urgență la spital, în
liniște, încet, fără zdruncinături, cu targa;
 calmarea durerii prin administrarea
analgeticelor narcotice și nenarcotice,
intramuscular;
 nitroglicerina, validol sublingual;
 oxigenoterapie;
 urmărirea pulsului și tensiunii arteriale,
menținerea tensiunii arteriale și
permiabilitatea căilor respiratorii;
 nu se vor efectua manevre de mobilizare
sau dezbrăcare brutale, sunt interzise sticle
cu apă caldă folosite în regiunea inimii
 Hipertensiunea arterială
 Se caracterizează prin creșterea tensiunii
arteriale, care apare la vârsta între 30-50 ani.
 Se manifestă prin cefalee occipitală (la
trezirea din somn), astenie, insomnie,
amețeli, palpitații și dureri în regiunea inimii,
care, de obicei, apar la efort fizic, tulburări
de vedere (vede ca prin ceață).
 Aude zgomote, pierderi temporale ale
vederii, greață, vărsături, neliniște.
 Tratamentul
 Medicamente cu efect sedativ, hipotensiv.
 Profilaxia aterosclerozei, obezității,
tratamentul corect al diabetului zaharat.
 Regimul sănătos de viață, regimul
alimentar (reducerea consumului de sare),
combaterea etilismului (alcoolism),
fumatului, practicarea culturii fizice,
reducerea surmenajului fizic și intelectual.
 Urgențele cardiace
pot avea loc oriunde și oricând. Aceste
evenimente sunt imposibil de anticipat.
Având în vedere ritmul rapid al lumii în
care trăim, mulți oameni își petrec
majoritatea timpului la lucru. Astfel, șansele
că o criză cardiacă să aibă loc la serviciu
sunt foarte mari.
 Stopul cardiac are loc atunci când inima este
brusc complet paralizată. Creierul și celelalte
organe din corp nu mai primesc sânge și
oxigen.
 De multe ori, stopul cardiac este atât de
subit, încât persoana afectată nu mai are timp
să primească ajutor.
 Dacă inima încetează să mai bată, victima
leșină, suferind o pierdere completă a
cunoștinței.
 Primul ajutor în urgențe cardiace:
 sună imediat la serviciul 112 și cere ajutor
 în caz de infarct, de ajutat victima să se
așeze pe o canapea, să stea cât mai comod
posibil și să își păstreze calmul
 să rugăm victima să încerce să respire
normal, de-i deschis cureaua și nasturii
 în caz de stop cardiac, de verificat funcțiile
vitale
 Atenție !!!

Pentru a fi cu adevărat eficiente noțiunile

de prim ajutor trebuie cunoscute,
învățate, repetate și exersate, precum
alfabetul sau tabla înmulțirii.