Semnifica relatia dintre volumul sanguin circulant si capacitatea inimii drepte de a se adapta la

acest volum. Se determina prin manometrie (Claude): manometru cu apa simplu , cuplat cu un
traductor si cu un dispozitiv de afisare a valorii.

Valori normale : 6- 12 cm H2O.

Utilitate clinica: verificarea terapiei de reechilibrare hidrica si electrolitica la pacienti care nu au

semne clinice de afectare cardio- pulmonara.

Presiunea venoasa centrala este presiunea sangvina masurata la jonctiunea dintre vena cava si atriul
drept. La subiectii normali, aflati in decubit dorsal, valoarea medie a P este aceeasi in atriul drept, cava
superioara si cava inferioara deasupra diafragmului.
Presiunea venoasa centrala reflecta echilibrul intre volumul sangvin, capacitanta venoasa si functia
cardiaca. Masurarea P este indicata in interventii chirurgicale la care se anticipeaza variatii mari ale
volumului sangvin, bolnavi hipovolemici, socati sau politraumatizati. in aceste situatii, tendinta de
modificare a P este mai importanta decat cea a tensiunii arteriale. Valorile P trebuie interpretate in
coroborare si cu alti parametri ai functiei cardiovasculare, in unele cazuri de cardiopatii sau dis-functii
ventriculare este indicata plasarea unei sonde Swan-Ganz pentru monitorizarea presiunilor atat in inima
dreapta, cat si in inima stanga. Obstructia venei cave, embolia pulmonara, hipertensiunea pulmonara
sau insuficienta ventriculara dreapta indica monitorizarea P mai degraba decat plasarea unei sonde
Swan-Ganz. Monitorizarea P ofera date numai pentru activitatea inimii drepte si nu este un indicator
performant al functiei inimii stangi. Se considera obligatoriu de a fi cunoscute mai multe tehnici de
abord venos central, clinicianul alegand-o in practica pe cea care se impune cazului respectiv (18).In
cadrul tehnicilor de cateterizare venoasa centrala, pot apare o serie de complicatii: generale cum sunt:
infectii locale sau generale, traumatiza-rea tesuturilor vecine, hematom sau extravazarea solutiilor
perfuzate, trombloflebite, ruperea catete-rului si embolizare cu fragmente, embolia gazoasa, perfuzarea
in mediastin a lichidelor, perforarea venei cave sau a atriului drept, hidrohemotorax sau specifice:
punctia arterei carotide, lezarea plexului brahial, perforarea canalului toracic, pneumotorax, punctia
arterei subclavii, punctionarea arterei femurale.
Masurarea presiunilor se poate face fie cu ajutorul unui manometru umplut cu solutie salina izo-tona, fie
cu ajutorul unui traductor de presiune piezoelectric sau cu membrana. Multe dintre monitoarele aflate
in uz afiseaza valoarea presiunii folosind diferite unitati de masura pentru care facem urmatoarele
precizari utile de transformare: 1 mmHg = 1,36 cm H2O; 1cm H2O = 0,74 mmHg; 1 kPa = 7,5 mmHg =
10,2 cm H2O. Punctul zero al mano-metrului sau al senzorului de presiune trebuie determinat cu
precizie in cazul in care urmarim sa masuram presiuni venoase scazute. Nivelul atriului drept este
considerat ca fiind punctul zero; el corespunde liniei medioaxilare la bolnavul aflat in decu-bit dorsal,
care nu are modificari ale coloanei vertebrale sau ale toracelui. Modificarile P sunt in relatie cu
ventilatia, modificarile tensiunii intratora-cice fiind transmise prin pericard peretelui atriului drept si
venei cave. in ventilatie spontana, inspirul scade valoarea P. Ventilatia artificiala cu presiuni pozitive
creste valoarea P. Tusea, manevra Valsalva, ca si acumularea de aer, lichide sau sange in torace ori
mediastin modifica P.