3.

3 Examenul clinic (Caseta 5) În plus faŃă de tensiunea arterială, frecvenŃa cardiacă trebuie măsurată
cu atenŃie (monitorizarea pulsului minimum 30 secunde sau mai mult dacă sunt raportate aritmii),
deoarece valorile crescute în mod repetat pot indica un risc mai mare, activitate simpatică crescută sau
para-simpatică scăzută [62 - 65], sau insuficienŃă cardiacă. Examenul fizic trebuie orientat către
evidenŃierea factorilor de risc adiŃional, semnelor sugestive pentru hipertensiune secundară, ca şi a
leziunilor organelor Ńintă. CircumferinŃa abdominală ar trebui măsurată cu pacientul ridicat şi ar trebui
obŃinute greutatea şi înălŃimea pentru a calcula indicele de masă corporală printr-o formulă standard.

3.4 InvestigaŃii paraclinice (Caseta 6) InvestigaŃiile paraclinice au ca obiectiv furnizarea de dovezi privind
factorii de risc adiŃional, identificarea hipertensiunii secundare şi a prezenŃei sau absenŃei leziunii
organelor Ńintă. InvestigaŃiile ar trebui să progreseze de la cele mai simple la cele mai complicate. Cu
cât pacientul este mai tânăr, cu cât tensiunea arterială este mai înaltă şi cu cât dezvoltarea hipertensiunii
este mai rapidă, cu atât mai minuŃios ar trebui să fie travaliul diagnostic. Totuşi, investigaŃiile minime
necesare rămân un subiect de discuŃie. În contextul european, în care afecŃiunile cardiovasculare
reprezintă principala cauză de morbiditate şi mortalitate, investigaŃiile de rutină ar trebui să includă:
glicemie a jeun, colesterol total, LDL-colesterol, HDL-colesterol, trigliceride (a jeun), acid uric seric,
creatinină serică, potasiu seric, hemoglobină şi hematocrit; analiza urinară prin metoda dipstick, care
permite detecŃia micro-albuminuriei; examen microscopic urinar şi o electrocardiogramă. Determinarea
creatininei serice reprezintă o evaluare imprecisă a funcŃiei renale. Cu toate acestea, chiar o mică
creştere a acesteia poate indica o leziune renală substanŃială şi un risc crescut de afecŃiune cardio-
vasculară. Valorile creatininei serice ar trebui utilizate, de asemenea, pentru estimarea clearance-ului
creatininei prin formula Cockroft-Gault sau a ratei filtrării glomerulare prin formula MDRD [51, 52],
procedee uşoare care permit identificarea pacienŃilor cu reducerea filtrării glomerulare şi risc
cardiovascular crescut, dar la care valorile creatinei serice sunt încă în limite normale (vezi şi capitolul
3.6.3). Dacă glicemia a jeun este > 5,6 mmol/l (100 mg/dl), se recomandă efectuarea unui test de
toleranŃă la glucoză [168]. Valori repetate ale glicemiei a jeun > 7 mmol/l (126 mg/dl) şi un test de
toleranŃă la glucoză anormal sunt considerate sugestive pentru diabet zaharat [168]. Deşi s-a raportat că
proteina C reactivă cu sensibilitate înaltă (hsCRP) ar fi un factor predictiv al incidenŃei evenimentelor
cardiovasculare în câteva situaŃii clinice [169], valoarea sa suplimentară în determinarea riscului
cardiovascular global este nesigură, cu excepŃia pacienŃilor cu sindrom metabolic, la care s-a raportat că
valorile hsCRP sunt asociate cu o creştere suplimentară marcată a riscului. Valoarea altor markeri ai
inflamaŃiei (fibrinogen, citokine, homocisteină şi peptid natriuretic cerebral etc.) [173] pentru
stratificarea riscului cardiovascular este obiectul unei cercetări active, dar în prezent nu se recomandă
măsurarea lor în practica curentă