INVESTIGATII ALE APARATULUI CARDIOVASCULAR

OSCILOMETRIA
Oscilometria este o metodă prin care se evidențiază amplitudinea pulsațiilor peretelui
arterial cu ajutorul oscilometrului Pachon. Aparatul este alcătuit dintr-un cadran gradat în
unității, o manșetă pneumatică, 2 camere în care se pompează aerul cu o pară de cauciuc.

Pregătirea pacientului- se asigură repaus cel puțin 15 minute, se așează în decubit

dorsal și se descoperă membrele superioare și inferioare.

Regiunile la care se cercetează indicele oscilometric sunt:

- treimea superioară și inferioară a gambei;

- treimea inferioară a coapsei;
- treimea inferioară a brațului și antebrațului.

Întotdeauna se măsoară comparativ între 2 membre.

Efectuarea tehnicii:

- se măsoară tensiunea arterială și se reține valoarea tensiunii sistolice;

- manșeta aparatului se fixează la nivelul dorit pe membrul de examinat;
- se pompează aer până dispare zgomotul periferic (presiunea depășește tensiunea
arterială maximă);
- se citește amplitudinea oscilațiilor pe ecranul gradat;
- se scade apoi din 10 în 10 unități citind de fiecare dată până se găsește valoarea
maximă a amplitudinii care se numește indice oscilometric.

Interpretarea rezultatelor se face comparativ la 2 membre simetrice, la același nivel.

Valori normale:

- coapsă treimea inferioară 3-6 diviziuni;

- gambă treimea superioară 3-4 diviziuni;
- gambă treimea superioară 1,5 -2 diviziuni;
- la membrul superior 3-4 diviziuni.
 Observație- o diferență mai mare de 2 diviziuni între un membru și celălalt, la același
nivel indică o leziune a trunchiului arterial principal sau obstrucții vasculare.

 Măsurarea tensiunii presiunii venoase

Presiunea venoasă este presiune exercitată de sângele venos asupra pereților venelor.
Indicații:

- pentru aprecierea insuficienței cordului drept și a gradului de umplere a patului

vascular venos, presiunea vasculară centrală se măsoară prin cateterism cardiac;
- presiunea venoasă periferică se măsoaă pe venele de la plica cotului.

Determinarea masei sangvine circulante se face prin metoda diluării

coloranților în sânge, se injectează iv o substanță colorantă sterilă și după 10 minute
se recoltează 10 ml sânge pentru determinarea concentrației colorantului.

Determinarea timpului de circulație

Timpul de circulație reprezintă perioada de timp în care o substanță parcurge un

segment vascular.

Tehnica constă în introducerea în sânge a unor substanțe test și detectarea lor la o

anumită distanță de la locul de administrare, unde apare o reacție caracteristică. Se
cronometreză timpul necesar pentru parcurgerea distanței respective.

Exemplu: timpul de circulație total (braț- limbă) reprezintă timpul necesar pentru
parcurgerea arborelui circulator pe toată lungimea. Se utilizează gluconat de calciu,
timp normal 13 secunde.

Arteriograma sau sfigmograma

Reprezintă înregistrarea pusului arterial sub forma unei curbe. Pacientul va sta în
decubit dorsal, plasarea captatorului se face pe partea dreaptă, unde se simt mai bine
pulsațiile carotidei.

Flibograma sau jugulograma

Reprezintă înregistrarea grafică a pulsațiilor venei jugulare, captatorul se fixează
pe vena jugulară.