Măsurarea Presiunii Arteriale

Sistemul circulator este reprezentat de inimă, organul central care

pompează sângele - și un sistem închis de vase, format din artere -
capilare - vene.
Inima este, din punct de vedere anatomic, un organ musculo-
cavitar, care pompează ritmic sângele în corp. Din punct de vedere
structural, inima este un mușchi striat, cu proprietăți funcționale comune
cu a altor țesuturi, dar și cu proprietăți specifice. Propulsia sângelui este
asigurată de contracția ventriculară, cea mai importantă fiind contracția
ventriculul stâng; sângele este împins la fiecare contracție, dar curge în
curent continuu, datorită elasticității pereților arteriali.

Tensiunea arterială /Presiune arterială

Reprezintă valoarea presiunii arteriale la nivelul pereților arteriali și este
determinată de trei factori

Factor cardiac - debit cardiac care variază în funcție de gradul sau forța de
contracție, frecvență și revenire venoasă;

Factorul vascular - starea pereților arteriali și rezistența periferică;

Factorul sanguin - vâscozitatea și masa sanguină

În practica medicală determinarea tensiunii arteriale / tensiunii arteriale este una

dintre investigațiile obligatorii ale oricărui pacient.

Măsurarea tensiunii arteriale se poate face prin

metoda directă

metode indirecte
Pereții arterelor sunt rezistenți, ceea ce face ca sângele să fie sub o anumită
tensiune, numită tensiune arterială (TA).

TA variază în funcție de vârstă, sex, ora zilei și gradul de activitate.

Valorile ridicate reprezintă hipertensiunea, iar valorile scăzute - hipotensiunea.

Valori normale:

Copii și adulți tineri: 90 - 110/60 - 70 mmHg;

Adulți: 120 - 130/70 - 80 mm Hg.

Pulsul

Cu fiecare contracție, o undă de sânge este împinsă în aortă, care lovește sângele
existent în vas și se răspândește ca o undă, dând pulsul.

Valori normale ale pulsului:

Adulți: 60 - 80 / minut;

Copii: 90-100 / minut;

Nou-născuți: 130 - 140 / minut.

Metode directe

Sunt metode de sângerare și sunt utilizate numai experimental .

Se folosește o canulă care este plasată la nivelul arterei carotide care este
conectată la un manometru, se obține o curbă de presiune care are trei tipuri de
oscilații;

Oscilatii de ordinul 1 - origine cardiacă

Oscilății de ordine 2 - origine respiratorie

Oscilații de ordinul 3 - origine vasomotorie

Metode indirecte

 Au ca principiu echilibrarea tensiunii arteriale în artere cu o presiune

externă cu valoare cunoscută
 Se transmite prin țesuturile moi care înconjoară arterele, cu ajutorul unui
manșon pneumatic, fixat în jurul segmentului membrului cu o bandă
inextensibilă
 Dispozitivul folosit se numește tensiometru
 Intrarea și ieșirea aerului manșonului se realizează cu ajutorul unei pere de
cauciuc, iar valoarea presiunii obținute se citește cu ajutorul unui
manometru de mercur sau se graduează în mmHg
 În timpul determinării subiectul se află într-o poziție confortabilă, iar
segmentul de membru la care se face determinarea va fi la nivelul inimii
 Evitați compresia venoasă
 Metodele care pot fi utilizate
 Palpator - puțin utilizat determină doar valoarea maximă de TA
 Ascultarea - metoda actuală - percepe cu ajutorul stetoscopului zgomotele
cauzate de vibrația pereților arteriali sub nivelul compresiei, cunoscut sub
denumirea de zgomotul Korotkov.

Metoda ascultatorie

Materiale necesare:

tensiometru: manșetă pneumatică, supapă de cauciuc sub formă de pară,

manometru

stetoscop
Tehnica de determinare a TA:

Aplicați manșeta pneumatică pe braț.

Aplicați stetoscopul la nivelul plici cotului la nivelul arterei brahiale.

Pulsul este resimțit în artera radială.

Aerul este pompat prin supapa de cauciuc, cu supapa închisă până când impulsul
din artera radială nu mai este perceput.

Apoi, deschideți lent supapa.

Prima bătaie perceptibilă în stetoscop este tensiunea arterială sistolică, iar

valoarea presiunii la care zgomotul scade brusc în intensitate este presiunea
diastolică.

Metoda palpatorie

Materiale necesare:

tensiometru: manșetă pneumatică, supapă de cauciuc sub formă de pară,

manometru

Aplicați manșonul pneumatic pe braț.

Pulsul este resimțit la nivelul arterei radiale.

Aerul este pompat cu supapa de cauciuc, cu supapa închisă până când auzul
pulsului se află la nivelul arterei radiale.

Apoi, deschideți lent robinetul.

Metoda palpatorie măsoară doar presiunea sistolică, prin perceperea primului

impuls al arterei radiale la decompresia progresivă a manșetei aplicată în jurul
antebrațului.

Aspectul primului puls este perceput de palparea arterei în aval de model.

AMBP

Este o metodă folosită la pacienții suspectați de hipertensiune arterială - pentru

confirmarea diagnosticului.

Aplicați manșonul pneumatic pe braț la plicul cotului. Pacientul se întoarce la

medic după 24 de ore, timp în care este instruit să-și îndeplinească activitatea
zilnică.

Se va obține un tabel cu valori ale tensiunii arteriale de 24 de ore.

Valori normale

Presiunea maximă / sistolică în arterele mari și medii la adulți este de 120-140

mmHg

Valoarea normală poate fi calculată conform formulei; TA max = 100 + vârsta în

ani, fără a depăși 160 mmHg la persoane peste 60 de ani

Presiunea minimă / diastolică în arterele mari și medii la adulți este de 60-90

mmHg

Valoarea normală poate fi calculată conform formulei;

TA min = 10 + TAmax / 2

La adulți, ca limită superioară normală a presiunii diastolice, 90 mmHg sunt

permise la femei și 95 mmHg la bărbați, sau 100 mmHg după 60 de ani, indiferent
de sex.
 Aparatul Respirator
Din punct de vedere anatomic aparatul respirator este impărțit în tract respirator
superior și tract respirator inferior

Din punct de vedere funcțional este format dintr-o zonă respiratorie și o zonă de
conducere

Anatomia aparatului respirator

1. Tract respirator superior

-este format din cavitatea nazală, faringe, laringe

-alături de trahee și bronhii asigură conducerea aerului spre plămâni

2. Tract respirator inferior

-reprezentat de plăman, format din următoarele componente

Trahee

Bronhii

Bronhiole

Alveole

Țesut interstițial ce conține vase sanguine

Plămânul

Împărțit anatomic și funcțional în lobi, care la rândul lor se divid în: segmente,
lobuli și acini
Traheea

tub elastic fibros și cartilaginos, care leagă laringele de bronhii

formată din 16-20 inele incomplete de cartilaj hialin

peretele traheei este format din 4 straturi (Adventitia, Cartilajul traheal,

Submucoasa și Mucoasa respiratorie)

Bronhiile

Din bifurcarea traheei la nivelul unghiului sternal rezultă cele 2 bronhii principale
dreaptă și stângă

Bronhii principale se ramifică la rândul lor în bronhii lobare

Bronhiile lobare se ramifică în bronhii segmentare care fiecare deservește un

segment bronhopulmonar
Peretele bronșic este format din 3 straturi (adventitia, submucoasa și mucoasă)

Bronhiole

Bronhiile segmentare se divid succesiv până la bronhiole terminale

Bronhiolele terminale dau naștere la 1-3 generații de bronhiole respiratorii

Peretele bronhiilor conține (Lumen captusit cu celule epiteliale ciliate columnare;

Celulele caliciforme si glandele submucoase secretoare de mucus. Acestea se
reduc in numar pe masura ce se reduce diametrul bronchiolar; Fibre musculare
netede care prin contractie ajusteaza lumenul bronhiilor, contractia acestor fibre
duce la plierea epiteliului ce captuseste lumenul bronchiolar.; Bronhiolele
respiratorii sunt atasate de tesutul elastic alveolar care le sustine in timpul
miscarilor respiratorii pentru a nu se inchide – bronhiolele nu contin tesut
cartilaginos de sustinere.)
Alveolele pulmonare

Fiecare bronhiola respiratorie se continua in interiorul acinului pulmonar cu

ductele alveolare care la randul lor se continua cu o serie de formatiuni rotunde,
cu un diametru intre 0,2-0,5 mm numite alveole pulmonare.

Alveolele pulmonare deservite de acelasi duct alveolar se constituie dintr-o

formatiune numita sac alveolar.

Alveolele sunt separate intre ele prin septurile alveolare.

La nivel pulmonar exista aproximativ 400 mil. de alveole cu o suprafata totala de

400 m2 intr-un inspir profund

Alveolele pulmonare sunt spatii de schimb.

Intre alveolele pulmonare exista septurile alveolare.

Epiteliu alveolar formeaza cu epiteliul capilarelor sanguine alveolare o structura

functionala comuna = membrana alveolocapilara.

La nivelul acesteia au loc schimburile gazoase prin difuziune, intre aerul din
alveole, a carui compozitie este mentinuta constanta prin ventilatia pulmonara si
sange.

Pneumocite de tip I (95%) reprezentate prin celule epiteliale scuamoase.

Pneumocite de tip II (5%) reprezentate de celule septale cu rol in secretia
surfactantului.

Suprafata epiteliului alveolar este acoperita cu o lama fina de lichid = surfactant.

Porii alveolari reprezinta mici orificii in peretele alveolar prin care aerul poate
trece dintr-o alveola intr-alta pentru egalizarea presiunii intre alveole invecinate.

Numeroase macrofage protejeaza spatiul alveolar.

Fiziologia aparatului respirator

VENTILAȚIA PULMONARĂ

 reprezintă totalitatea proceselor mecanice prin care se asigură schimbul de

gaze dintre atmosferă şi plămâni

 aerul bogat în oxigen este introdus în alveolele pulmonare prin inspir iar
aerul bogat în bioxid de carbon din plămâni este eliminat în atmosferă prin
expir

 schimbul de gaze este posibil datorită diferențelor presionale, aerul circulă

din mediul cu presiune mare către mediul cu presiune mică

Cele 2 faze ale ventilaţiei, inspirul şi expirul se succed rit„mic, cu o frecvenţă de

12-18 cicluri/minut (frecvenţa respiratorie). O frecvență respiratorie sub aceste
valori se numește bradipnee, iar peste acestea tahipnee.
  în timpul inspirului, aerul atmosferic intră în plămâni, datorită diferențelor
presionale dintre aerul atmosferic si aerul intrapulmonar

 presiune mai mică decât presiunea atmosferică este numită presiune

subatmosferică/ presiune infraatmosferică sau incorect spus „presiune
negativă”

 în timpul unui inspir de repaus, presiunea intrapulmonară scade cu 3 mmHg

față de cea atmosferică; expirul apare în momentul în care presiunea
intrapulmonară devine mai mare cu 3 mmHg decât cea atmosferică

INSPIRUL este declanşat de stimulii generaţi de centrul inspirator din bulb care
ajung la neuronii motori din coarnele anterioare ale măduvei. Prin intermediul
nervilor spinali se comandă contracţia muşchilor inspiratori.

 inspirul de repaus

diafragmul este principalul mușchi respirator. Prin contracția sa se marește

diametrul craniocaudal al cutie toracice, iar in partea bazală și diametrul
transversal. El permite introducerea în plămâni a celei mai mari parți din volumul
curent.

mușchii intercostali externi, prin contracția lor determină orizontalizarea

coastelor și rotarea lor, precum și deplasarea anterior a sternulei, fapt ce duce la
creșterea diametrului anteroposterior și a celui transversal.

prin mărirea celor 2 diametre ale cutiei toracice se marește volumul acesteia
determinând scaderea presiuni intrapulmonare cu 3-4 mmHg. În consecință va
patrunde aer înn plamâni pentru a se egaliza cele 2 presiuni

Volumul de aer care intră sau iese din plămâni, în condiţii de respiraţie relaxată
sau de repaus, se numeşte VOLUM CURENT
  inspirul forțat

intră în acţiune şi muşchii accesori: scaleni, pectorali, dinţaţi,

sternocleidomastoidieni, trapez. ± muşchii aripioarelor nazale, ai vălului palatin,
ale limbii, uşurând astfel trecerea coloanei de aer prin căile respiratorii superioare

aceștia realizează o scădere suplimentară a presiunii intrapulmonare, prin ridicare

suplimentară a porţiunii superioare a cutiei toracice, mărind mai mult volumul
toraco-pulmonar şi scăzând suplimentar presiunea

volumul astfel introdu in plămâni se numește VOLUMUL INSPIRATOR DE

REZERVĂ

EXPIRUL

 expirul de repaus

este realizat pasiv,

constă în revenirea la poziţia iniţială a structurilor toraco-pulmonare, după ce

forţa deformatoare şi-a încetat acţiunea.

Se datorează elasticităţii componentelor toracopulmonare. Ca urmare, plămânul

se micşorează, iar presiunea intrapulmonară creşte (763-764 mmHg), devenind
superioară presiunii atmosferice cu 3-4 mmHg. Consecinţa este eliminarea unui
volum de aer încărcat cu CO2 din plămâni în atmosferăare

 expirul forțat

fază ce se realizează activ

contracţia muşchilor expiratori, reprezentaţi în special de muşchii abdominali şi

intercostali interni. Prin contracţia muşchilor abdominali, creşte presiunea
intraabdominală şi se reduce suplimentar volumul toraco-pulmonar

creşte şi mai mult presiunea intrapulmonară şi va fi expirată o cantitate

suplimentară de aer VOLUMUL EXPIRATOR DE REZERVĂ
 CIRCULAȚIA PULMONARĂ

 Funcțională

reprezentată de circulația pulmonară sau mica circulație

 Rolurile circulatiei pulmonare:

asigură oxigenarea sângelui şi eliminarea CO2;

reprezintă un filtru pentru emboli; - la nivelul ei se produc o serie de substanţe

active (prostaglandine, angiotensina II);

constituie un rezervor de sânge pentru ventricolul stâng.

CIRCULAȚIA PULMONARĂ

 Nutritivă

asigurată de arterele bronşice (provin din aorta toracică) şi de artera toracică

internă

irigă pereţii arborelui bronşic şi ţesutul pulmonar de suport (stroma)

arterele bronşice ajung numai până la nivelul bronhiolelor respiratorii, unde se

termină în reţeaua capilară, din care pornesc venele bronşice

sângele din circulaţia nutritivă pulmonară se drenează, prin venele bronşice, în

venele pulmonare, reducând saturaţia în O2 a sângelui din mica circulaţie

DIFUZIUNEA PULMONARĂ

 Procesul de trecere a gazelor pulmonare, în sensul gradientului de

concentraţie (de la concentraţia mai mare, la cea redusă), care are loc între
mediul gazos alveolar şi sângele din capilarul pulmonar
 Factorii care influențează difuziunea pulmonară

calităţile barierei alveolo-hematice;

gradientul presional;

constanţa de difuziune a gazelor;

mărimea suprafeţei de schimb;

timpul de contact între cele două medii.

 Bariera alveolo-hematică este constituită din: stratul de surfactant

pulmonar care căptuşeşte alveolele; epiteliul alveolar; membrana bazală
alveolară; lichidul interstiţial; membrana bazală capilară; celulele
endoteliului capilar; stratul de plasmă; membrana hematiei
Noțiuni generale despre fiziologia respirației
Volumele pulmonare

Volumul curent (VT) reprezintă volumul de aer care patrunde și iese din plămâni
în cursul unei respirații liniștite. La persoanele adulte valoarea lui medie este de
500 ml, din care 150 ml ocupă căile aeriene superioare și inferioare și nu ajunge la
alveole (spatiu mort anatomic) în plămâni există și spatiul mort fiziologic care este
reprezentat de o altă cantitate de aer care deși introdusă în plămâni, nu participă
la schimbul de gaze, deoarece se afla în alveole neirigate cu sânge; acest aer nu-și
schimbă compoziția.

Volumul inspirator de rezervă (VIR) reprezintă volumul maxim de aer ce poate fi

inspirat dupa o inspirație obișnuită și are valoarea de 1.500 ml.

Volumul expirator de rezervă (VER) se realizează prin efectuarea unei expirații

maxime după o expirație obișnuită și are valoare de 1.500 ml.

Capacitatea vitala (CV) reprezintă volumul de aer ce poate fi expirat printr-o

expirație maximă efectuată în urma unei inspirații maxime. Ea este egală cu suma
a trei volume pulmonare (VT+VIR+VER) și are valoarea de 3.500-4.000 ml aer.
Capacitatea vitală variază cu vârsta, sexul, sportul practicat, poziția corpului; în
clinostatism ea este cu 5-10% mai mică decât în ortostatism.

Volumul rezidual (VR) reprezintă volumul de aer care rămâne în plămâni la

sfârșitul unei expirații maxime și are valoarea de 1.300-1.500 ml. Volumul rezidual
nu parăsește plămânul decât prin înlocuirea sa cu un gaz inert (He) sau cu apă,
sau dacă colabam cei doi plămâni; prin colabare rămâne totuși o cantitate de 200
ml aer (aerul minimal), care permite plutirea unui fragment de plămân la
suprafața apei (semn important in medicina legală).
Capacitatea pulmonară totală (CPT) cuprinde capacitatea vitală împreună cu aerul
rezidual și are o valoare de 5.000-6.000 ml.

Capacitatea reziduală funcțională (CRF) reprezintă volumul de aer care rămâne în

plămân la sfârșitul unei expirații de repaus. Valoarea ei se obține prin însumarea
VER și VR și reprezintă aproximativ 50% din CPT.

Capacitatea inspiratorie (CI) reprezintă volumul de aer ce poate fi introdus în

plămân printr-o inspirație maximă care începe la sfârșitul unei expirații de repaus.
Valoarea ei este echivalentă cu suma dintre VR și VIR și reprezintă aproximativ
50% din CPT.

Frecvența respiratorie. Numărul respirațiilor la adult, în repaus, este de 16-18

respirații/min și variază în funcție de mai mulți factori:

 Vârsta

la nou născut 40 respirații/min;

la 8-10 ani 30 respirații/min;

la 20 ani 20 respirații/min;

la 40 de ani 14-18 respirații/min;

 Sex: la femei se întâlnește un număr mai mare de respirații-18/min decât la

bărbați 12-16/min;
 Poziția corpului;
 Altitudine: numărul de respirații se mărește la altitudini mari datorită
scăderii presiunii atmosferice;
 Stări fiziologice: în somn numărul respirațiilor scade;

În timpul gravidității și al emoțiilor crește frecvența respiratorie;

În timpul efortului și după terminarea lui crește frecvența respiratorie.

Cand numărul de respirații este mai mare de 20/min se numește stare de

tahipnee (hiperpnee); când frecvența respiratorie scade sub 14/ min se instalează
starea de bradipnee; când respirațiile nu se succed regulat, se numește starea de
dispnee; cand respirația se oprește voit, se realizează starea de apnee.

 Debitul respirator reprezintă cantitatea de aer ventilată de plămâni timp de

un minut în condiții de repaus și poate fi obținut prin produsul dintre
volumul curent și frecvența ventilației. Astfel, la un adult la care volumul
curent este de 500 ml, iar frecvența respiratorie este 12 cicluri/min, debitul
ventilator va fi de 6 l.

În timpul efortului fizic debitul ventilator crește la 80-100 l/min; volumul de aer
care poate fi respirat într-o perioadă de timp prin respirații voluntare cu
amplitudine și frecvență maximă reprezintă debitul respirator maxim și are
valoare de 180-200 l/min.

Explorare funcțională respiratorie

Pulsoximetria
Pregătirea pacientului

Sondele standard de puls oximetru pot fi plasate pe degete sau pe globul urechii
pacienților ambulatori.

Unii oximetri folosesc sonde de reflexie care pot fi plasate pe frunte.

Lacul de unghii trebuie îndepărtat și circulația periferică trebuie maximizată prin

încălzire sau prin aplicarea cremei vasodilatatoare, dacă este necesar.
Testare

Principiul măsurării oximetriei prin spectrofotometrie, deși este îmbunătățit, nu

este la fel de fiabil cum cred mulți practicieni.

O parte a sondei oximetrului acționează ca o sursă care emite lumină, iar cealaltă
parte acționează ca un fotodetector.

Sonda este plasată pe un deget sau un lob de ureche. De asemenea, poate fi

utilizată o sondă de reflectare a frunții.

Absorbția relativă a luminii roșii (absorbite de sângele oxigenat) și infraroșu

(absorbit de sângele deoxigenat) a componentei pulsatile (sistolice) a formei de
undă de absorbție se corelează cu saturația de oxigen din sânge arterial.

Citirile de repaus trebuie făcute cel puțin 5 minute și stabilitatea lecturii trebuie să
fie caracterizată în raport.

Dacă se utilizează o sondă cu degetul când stai în picioare, mâna trebuie să fie
așezată pe piept la nivelul inimii pentru a reduce pulsiunea venoasă, care poate
scădea în mod fals lectura.

Corelarea frecvenței cardiace afișate pe oximetru cu o frecvență ECG sau un puls

palpat manual poate ajuta la caracterizarea calității semnalului. Acordul în termen
de cinci sau mai multe bătăi pe minut exclude, în general, artefactul de mișcare
semnificativ.

În mod ideal, corelarea saturației oximetriei pulsului trebuie făcută cu o saturație

de oxigen măsurată prin spectrofotometrie cu lungime de undă multiplă pe o
probă de gaz sanguin arterial obținută simultan.
Rezultate

Documentarea tipului de pulsoximetru utilizat, tipul sondei și locul sondei ar

trebui să fie incluse pe fiecare raport. Frecvența cardiacă și citirile SpO2 în repaus
trebuie raportate.

La obținerea citirilor de pulsoximetrie în timpul exercițiului, trebuie raportat tipul

și intensitatea exercițiului (de exemplu: viteza de mers, durata activității)
împreună cu ritmul cardiac și SpO2 la sfârșitul activității. Atunci când este
detectată desaturarea, activitatea trebuie repetată cu oxigen suplimentar, pentru
a demonstra îmbunătățirea valorilor SpO2.

Pulsoximetria este adesea efectuată (deși opțională) pe parcursul testului de

mers de 6 minute, o măsurare standardizată a capacității de exercițiu funcțional.

Acest test determină distanța maximă pe care pacientul este capabil să o parcurgă
timp de 6 minute.

Pacientului i se permite să încetinească sau chiar să se oprească, dacă este

necesar. Cu toate acestea, monitorizarea timpului scurs continuă în perioadele de
repaus.

Acest test ar trebui să fie efectuat dacă nevoile de oxigen în timpul exercițiului
sunt îndeplinite în mod adecvat, cu furnizarea de oxigen portabil.

Scala de dispnee Borg este înregistrată imediat după finalizarea testului.

Interpretare

În timp ce citirile de SpO2 mai mari de 95% scad probabilitatea hipoxemiei

semnificative din punct de vedere clinic, suspiciunea clinică de hipoxemie ar
trebui să inițieze examinarea ABG.

Obiectivul titrării oxigenului suplimentar trebuie să fie SpO2 de 93% sau mai
mare.

Desaturarea arterială poate fi considerată prezentă când saturația pulsimetrică

scade cu mai mult de 4% sub valoarea de referință.
Rolul pulsoximetriei în ghidurile Medicare pentru tratamentul cu oxigenoterapie
suplimentară continuă:

PaO2 mai mic sau egal cu 55 mm Hg, SaO2 mai mic sau egal cu 88%, sau SpO2 mai
mic sau egal cu 88%.

Factorii care influențează exactitatea citirilor de oximetrie puls

Supraestimarea SpO2 este posibilă dacă sonda este expusă la lumina puternică,
lumini fluorescente, luminile din sălile operați, lămpi cu infraroșu, CoHb crescut,
metHb crescut, anemie și artefacte de mișcare dacă SpO2 actual este mai mic de
85%.

Subestimarea SpO2 este posibilă în prezența coloranților intravasculari, cum ar fi

albastru de metilen și verde de indocianină, aceștia produc reduceri tranzitorii ale
SpO2. Lacurile de unghii, creșterea presiunilor venoase și artefactul de mișcare
dacă SaO2 actual este mai mare de 85%, de asemenea, pot provoca subestimarea
SaO2.

EXPLORAREA FUNCȚIOANALĂ RESPIRATORIE

Spirometria

Constă în cuantificarea volumului de gaz din plămâni în anumite circumstanțe

(determinare volumelor respiratorii statice) și determinarea vitezei de expulzare a
aerului din plămân (determinarea debitelor pulmonare)

Unul din instrumentele utilizate pentru determinarea volumelor și debitelor

pulmonare este SPIROMETRUL

SPIROMETRUL este un aparat în care subiectul respiră prin intermediul unei piese
bucale, volumele inspirate si expirate fiind înregistrate ca o funcție de timp.

Determinarea se realizează dimineața, pe nemâncate, pacientul neavând voie să

fumeze cu cel puțin o oră înainte de investigație
Subiectul (după aplicarea clemei nazale) este lăsat să respire normal timp de 1
minut , apoi i se solicită să realizeze un inspir maxim urmat de un expir cât mai
lent și complet posibil.

Subiectul (după aplicarea clemei nazale) este lăsat să respire normal timp de 1
minut , apoi i se solicită să realizeze un inspir maxim urmat de un expir cât mai
lent și complet posibil (pentru determinarea volumelor statice)

În cazul determinarii volumelor dinamice se realizează expirogramă forțată,

subiectul este instruit să efectueze un inspir maxim după care să expire cu toată
forța și posibilitatea .

Volumul curent este volumul de aer inspirat și expirat în timpul respirației

normale; în medie este de 500 ml.

Volumul inspirator de rezerva este un volum suplimentar de aer care poate fi

inspirat peste volumul curent — 3 000 ml.

Volumul expirator de rezerva reprezintă cantitatea suplimentară de aer care

poate fi expirată în urma unei expirații forțate, după expirarea unui volum curent
– 1100 ml.

Volumul rezidual este volumul de aer care ramâne în plămâni și după o expirație
forțată totală — 1200 ml.

Capacitatea vitala, egală cu suma dintre volumul inspirator de rezervă, volumul

curent și volumul expirator de rezervă, reprezintă volumul maxim de aer pe care o
persoanaă îl poate scoate din plămâni după o inspirație maximă (4 600 ml).

Capacitatea pulmonară totală egalaăcu capacitatea vitalaăplus volumul rezidual,

reprezintă volumul maxim până la care pot fi expansionați plămânii prin efort
inspirator maxim (5 800 ml).

Spirometrie
Spirometrul este un dispozitiv folosit pentru a măsura volumul de aer inspirat și
expirat de plămâni.

Spirometrul măsoară ventilația, mișcarea aerului în și în afara plămânilor.

Spirograma va identifica două tipuri diferite de modele de ventilație anormale,
obstructive și restrictive

Indicații

Spirometria este utilizată pentru

stabilirea funcției pulmonare de bază

evalua dispneea

detectați bolile pulmonare

monitorizează efectele terapiilor utilizate pentru tratarea bolilor respiratorii

evaluați deficiența respiratorie

evaluați riscul operațional

efectuează supraveghere pentru bolile pulmonare legate de ocupație.

Contraindicații

Contraindicațiile relative pentru spirometrie includ

hemoptiza de origine necunoscută

pneumotorax

angina pectorală instabilă

infarct miocardic recent

anevrisme toracice, anevrisme abdominale, anevrisme cerebrale

chirurgie recentă a ochilor (în termen de 2 săptămâni datorită creșterii presiunii

intraoculare în timpul expirării forțate)
proceduri chirurgicale abdominale sau toracice recente

pacienții cu antecedente de sincopă asociate cu exhalația forțată.

Pacienții cu tuberculoză activă nu trebuie testați !!!

Pregătirea pacienților

Două opțiuni sunt disponibile în ceea ce privește bronhodilatatorul și utilizarea

medicamentelor înainte de testare:

Pacienții la care se poate întrerupe administrarea bronhodilatatoarele orale și

inhalate pentru a stabili funcția pulmonară de bază și pentru a evalua răspunsul
maxim al bronhodilatatorilor sau cei care vor continua să ia medicamente
conform prescripțiilor. Dacă medicamentele sunt oprite, există un risc de
exacerbare a spasmului bronșic.

Spirometrie

Determinarea se face dimineața, înainte de a mânca, pacientul nu are voie să

fumeze cu cel puțin o oră înainte de realizarea testului.

Subiectul (după aplicarea clemei nazale) este lăsat să respire normal timp de 1
minut, apoi este necesar să realizeze o inspirație maximă, urmată de o expirație
cât mai lentă și complet posibilă.

În cazul determinării volumelor dinamice, se execută o expirogramă forțată,

subiectul este instruit să efectueze o inspirație maximă după care să expire cu
toată forța și posibilitatea.
 Activitatea
musculară
Natura activității
musculare

proprietatea de a transforma energia chimică în energie mecanică

alcătuirea unei unități funcționale cu sistemul nervos

mușchiul principalul organ efector al comenzilor nervoase care asigură
mișcarea

legătura dintre nervi și mușchi se realizează printr-o structură

specializată numită sinapsă neuro-musculară sau placă motorie

Excitabilitatea neuromusculară

Definiție

Proprietatea pe care o au mușchii ca sub acțiunea unei variații

energetice bruște (excitant sau stimul) să treacă din starea de repaus în
cea de excitație deci să realizeze contracția.

Stimuli fizici, chimici, fiziologici.

Excitabilitatea neuromusculară

excitație directă

excitație indirectă

Pentru a declanșa un răspuns excitantul trebuie să îndeplinescă

anumite condiții:

 intensitate - reobază
 durată – cronaxie
 bruschețe - rapiditate

Reobaza reprezintă intensitatea minimă necesară unui stimul pentru a

produce un influx nervos.

Cronaxia durata minimă de acțiune a unui curent electric necesar ca

substratul excitat să atingă pragul de răspuns. -cronaximetre
Buschețea reprezintă rapiditatea cu care actioneaz stimulul

Excitabilitatea neuromusculară

Cronaxia variază cu structura și funcția mușchilor, astfel au fost stabilite

3 grupe de mușchi:

cu cronaxie scurtă = 0,06-0,16 ms (ex. mușchiul tibial anterior)

cu cronaxie medie = 0,20-0,36 ms (ex. mușchii flexori comuni ai

degetelor)

cu cronaxie lungă = 0,40-0,72 ms (ex. mușchii paravertebrali)

Actiunea stimului direct la nivelul mușchiului sau indirect la nivelul

nervului motor al mușchiului

Reobaza reprezintă intensitatea minimă necesară unui stimul pentru a

produce un influx nervos.

Cronaxia durata minimă de acțiune a unui curent electric necesar ca

substratul excitat să atingă pragul de răspuns. –cronaximetre

Influența efortului asupra excitabilității neuromusculare

Modificări imediate

hipoexcitabilitate

hiperexcitabilitate

Contractilitatea musculară

definiție – energie chimică → energie mecanică

sistemele contractile

sistemul energogen

cuplarea excitației cu contracția

proprietatea mușchiului de a transforma energia chimică potențială în

energie mecanică

Tipuri de contracții

în fiziologie prin contracție nu se înțelege neapărat scurtarea

mușchiului

Clasificarea tipurilor de contracție

după variația lungimii și tensiunii musculare

după numărul de stimuli și frecvența aplicării acestora

după variația lungimii și tensiunii musculare

 contracții izotonice
 contracții izometrice

după numărul de stimuli și frecvența aplicării acestora

 contracții musculare simple (secusă)

 contracții fuzionate (tetanos incomplet, tetanus complet și tonus
muscular)

Tetanos incomplet
se obține prin aplicarea de stimuli repetitivi de frecvență joasă
(aproximativ 10-20 stimuli pe secundă)

Tetanos complet

se obține prin aplicarea de stimuli repetitivi cu frecvență mare

(aproximativ 50-100 stimului pe secundă)

Tonusul muscular

starea de contracție permanentă dar parțială a musculaturii

măduva spinării

roluri

MIJLOACE PENTRU MĂSURAREA

FORŢELOR(DINAMOMETRE)

Dinamometrul este un aparat de măsură a forței, momentului

forței sau puterii. Procesul de măsurare de numește dinamometrie.

Dinamometrul este un aparat care serveste la aprecierea fortei

musculare. Este alcatuit dintr-o lama de otel elastic, ovala, a carei
turtire produce deplasarea unui indicator pe o scala gradata.Deplasarea
indicatorului este proportionala cu forta musculara care turteste lama
de metal. Cu el se poate aprecia si cresterea fortei musculare in cursul
dezvoltarii organismului.

Dinamometria
Metodica de determinare constă în strîngerea maximă a
dinamometrului de mînă în pumn.

După 2—3 exerciții se fixează rezultatul cel mai mare. Datele obținute
se apreciază prin metodele indicilor, comparării cu standardele ori cu
coeficientul de corelație. Rezultatele dinamometrie i se pot reprezenta
și sub formă de grafic, ceea ce permite stabilirea gradului de dezvoltare
fizică și mai ales – proporționalitatea forței mainii. Cu ajutorul
metodelor folosite în dinamometrie se determină, de asemenea, gradul
de reabilitare după unele afecțiuni, sunt orientați adolescenții la
alegerea profesiei și altele.

Recapitulare

totalitatea mușchilor corpului cu rol în realizarea locomoției și a

funcțiilor vitale ale organismului

mușchi→ fascicol muscular→ fibra musculară→ miofibrile

excitabilitatea musculară

efortul fizic induce modificări imediate și modificări tardive

contractilitatea musculară

contracții izotonice și izometrice

secusă musulară, tetanos muscular și tonus muscular

Electromiografia
Pricipii tehnice

Fibrele musculare scheletice sunt inervate de motoneuronii din măduva spinării.

Filetele nervoase (axonii) a acestor motoneuroni se pot ramifica de mai multe ori
și pot inerva mai multe fibre musculare.

Un singur α-motoneuron cu toate fibrele musculare pe care le inervează formează

o unitate motorie (UM).

Corpul uman are aproximativ 250 milioane fibre musculare dar numai aproximativ
420000 motoneuroni.

Un motoneuron-600 fibre musculare.

La nivelul mușchilor mari, unitatea motorie conține până la 2000 fibre musculare,
în timp ce la nivelul mușchilor oculari doar aproximativ 10 fibre musculare.

Mărimea UM este determinată de funcția mușchiului respectiv.

Mușchii a căror activitate necesită forță mare dar coordonare mai puțin fină sunt
organizați în UM mai mari. Mușchii ce realizează mișcări foarte fine sunt
organizații în Ummai mici.

Deși fibrele musculare aferente unei unități motorii tind să fie localizați aproape
unul de celălalt, întotdeauna există suprapuneri ăntre unitățile motorii.
Ca răspuns la potențialul de acțiune al neuronului se produce eliberare de
acetilcolină la nivelul plăcii neuromotorii.

Acetilcolina va acționa pe receptorii colinergici de tip nicotinic ducând la

depolarizarea fibrelor musculare urmat apoi de contracția musculară.

Câmpul electromagnetic al depolarizării poate fi înregistrat cu ajutorul unor

electrozi așezați pe piele sau (mult mai sensibil) cu electrozi inserați ăn mușchi.

Activitatea unei UM produce contracția tuturor fibrelor musculare aferente și

astfel UM reprezintă unitatea funcțională cea mai mică pe care sistemul nervos îl
mai poate comanda separat.

Suma activității electrice create de toate UM activate reprezintă semnalul

mioelectric.

Principalele mecanisme de reglare a forței musculare ale unui singur mușchi

sunt:

Creșterea numărului de UM active (recrutare spațială)

Creșterea frecvenței de descărcare (recrutare temporală)

Recrutarea spațială:

 Reprezintă principalul mecanism de creștere a forței musculare. UM dintr-

un mușchi nu sunt recrutate aleator ci pe baza „principiului de mărime”.
UM mici (cele care conțin mai puține fibre musculare inervate) au un
neuron motor cu potențial de prag mai apropiat de cel de repaus. Din
această cauză vor fi recrutate inițial. Pe măsură ce forța necesară crește, în
mod progresiv, tot mai multe UM vor fi recrutate.
 Acest sistem are o semnificație aparte: în cazul în care mișcarea implică
forță mică dar coordonare fină abilitatea de a recruta doar câteva fibre
musculare permite această mișcare precisă (scris, cântat la pian), pe măsură
ce crește necesarul de forță vor fi recrutate și UM mari.

Recrutarea temporală:
  Apare de obicei doar atunci când aproape toate unitățile motorii au fost
recrutate. Unitățile lente (de obicei cele mici) sunt cele care operează într-
un interval de frecvență mai joasă. În cadrul acestui interval de frecvență
forța generată de UM crește odată cu creșterea stimulării.
 Dacă un potențial de acțiune stimulează aceeași fibră musculară înainte ca
aceasta să se relaxeze, apare fenomenul de sumație.
 Prin această metodă frecvența de stimulare afectează forța musculară a
fiecărei UM în parte.

Frecvența de descărcare a motoneuronilor depinde de intensitatea efortului. La

intensitate mică (ex. mers) UM lente sunt utilizate preferențial pentru că au un
potențial de prag mic. La creșterea intensității efortului (începem să alergăm) vor
fi recrutate și UM mari, rapide.

Pentru un mușchi intensitatea efortului este determinată prin raportul

forța/contracție și apoi prin număr de contracții/minut. În mușchiul încă neobosit
întotdeauna vor fi recrutate numărul minim de UM suficiente pentru a produce
forța necesară. Inițăal aceasta poate fi atincă fără activarea UM mari. Totuși, pe
măsură ce apare oboseala musculară la nivelul UM mici și acestea nu mai pot
realiza necesarul de forță tot mai multe UM mari vor fi activate.

Consecutiv pentru a realiza aceleași forțe în mușchiul obosit vor fi activate un

număr mai mare de UM. Foarte interesantă este și adaptarea la efort a atleților.

Atleții care participă la sporturi ce necesită forță explozivă (sprint, ridicarea

greutății etc.) au abilitatea de a recruta aproape simultan toate UM.

La atleții care participă la probe de efort susținut (maraton) recrutarea devine

asincronă. Deși efortul este continuu, în timp ce unele UM lucrează celelalte sunt
în repaus, prin aceasta se realizează o perioadă de recuperare ce permite un efort
susținut pe o perioadă mai lungă.
Definitii contractii!!!!!

Electromiografia (EMG) constituie o metodă modernă de investigație paraclinică

prin intermediul căreia se studiază activitatea bioelectrică la nivelul mușchiului
striat, în stare de repaus și de contracție, respectiv în condiții normale și
patologice.

Electromiograful

Este format din:

 Electrozi de culegere: sunt electrozi de Ag/AgCl2 și pot fi de 2 tipuri, de

suprafață și de profunzime. Electozii de suprafață sunt de fapt plăcute de
argint, două din ele fiind aplicate la 4-5 cm distanță unul de altul pe
tegumentul de deasupra mușchiului pe care dorim să-l explorăm (în mod
uzual la capatul proximal și distal al mușchiului). Electrozii de profunzime
sunt de fapt ace cu diametrul variat (în funcție de mușchiul studiat), sterile,
inserate la nivelul mușchiului studiat după dezinfecția locală a
tegumentelor.
 Sistem de amplificare: are rolul de a mări amplitudinea biocurenților având
o importanță deosebită mai ales în înregistrarea biocurenților ce iau
naștere spontan și a căror amplitudine este foarte mică, de ordinul a 100
microV.
 Sistem de afișare: monitor, hârtie.
 Difuzor: face posibilă redarea sub formă de semnale acustice a semnalelor
bioelectrice musculare.
  Sistem de stimulare: stimulodetecția se utilizează pentru examinarea
parametrilor UM, precum și parametrii funcționali neuromusculari
(excitabilitatea și conductibilitatea nervoasă). Stimularea se face prin
impulsuri cu durată de 100-200 ms și cu o intensitate variind între 60-100
mV, în funcție de particularitățile somatice ale subiectului.

EMG
Este explorarea folosită pentru înregistrarea activităţii electrice a muşchilor.

Când muşchii sunt activi, aceştia produc impulsuri electrice direct proporţionale
cu nivelul activităţii musculare.

Electromiografia poate fi recomandată de medicul specialist neurolog pentru

depistarea activităţii electrice anormale de la nivelul muşchilor, survenite în
afecţiuni precum distrofie musculară, inflamaţii musculare, leziuni ale sistemului
nervos periferic (manifestate la nivelul mâinilor şi picioarelor), scleroză laterală
amiotrofică, miastenia gravis, hernie de disc.

În general, electromiografia este recomandată în următoarele cazuri:

 pentru stabilirea cauzelor inexplicabile de slăbiciune musculară; stabilirea

diferenţelor dintre slăbiciunile musculare provenite de la afecţiuni la nivel
muscular și cele provenite de la afecţiuni ale sistemului nervos;

 stabilirea diferenţelor dintre slăbiciunile muşchilor datorate afecţiunilor

propriu-zise şi a celor datorate nefolosirii muşchilor la parametrii normali
datorită durerilor sau altor cauze. Ea contribuie la diferențierea unei
 tulburări anorganice (psihologică), unei atingeri a sistemului nervos central
(encefal și măduva spinării), unui sindrom neurogen periferic (atingerea
nervilor sau a originii lor aflate în măduvă), unei atingeri musculare și a unei
tulburari a conducției neuromusculare (transmitere a influxului nervos la
mușchi).

Riscuri
Este bine ca înainte de efectuarea testului pacienții să informeze medicul
specialist cu privire la orice tip de tratament pe care îl urmează, fie că acesta a
necesitat sau nu prescrierea unei rețete.

De asemenea este bine ca medicul specialist să fie informat despre orice boală
înregistrată în istoricul medical al pacientului.

Procedura nu necesită pregătiri speciale. Pacienții pot mânca, pot lua

medicamentele dacă primeau o medicație anume, cu excepția tratamentului
anticoagulant sau antiagregant plachetar (pentru care se recomandă întreruperea
temporară, cu 4-5 zile înainte de investigație) și nu vor fi anesteziați. De asemenea
nu există nici un risc ca supunerea la investigaţie să agraveze evoluția bolii.

Tehnica de examinare EMG

Pentru efectuarea unui examen EMG sunt necesare anumite condiții.

Temperatura camerei în care se face explorarea trebuie să fie de 21-24 de grade,
la temperaturi mai scăzute traseul EMG suferă modificări determinate de
contracțiile musculare (frisoane). Bolnavul trebuie să cunoască, să ise explice în ce
constă examenul EMG pentru a nu intra cu friică, timorat, în laboratorul de
examinare. Examinatorul trebuie să se comporte cu tact, calm, însă totuși cu
fermitate în lămuririle date și în efectuarea explorării.
Explorarea EMG trebuie să se efectueze într-o poziție comodă pentru bolnav, fără
atitudini forțate, pentru a permite o bună relaxare musculară. În acest sens,
examenul se practică pe subiectul în poziție sezând sau culcat.

Pentru eliminarea zgomotului electromagnetic înregistrarea se efectuează într-o

cameră Faraday.

Examinatorul stabilește un plan al mușchilor examinați.

După aplicarea electrozilor (de profunzime, de suprafață) examinatorul deschide

difuzorul aparatului și urmărește atât difuzorul cât și sistemul de afișare pentru a
vedea dacă se produce sau nu activitate electrică.

Se trece apoi la examinare cu mușchiul în contracție.

Folosind un electrod de profunzime se pot astfel urmări parametrii de durată,

formă, amplitudine și frecvență a potențialelor de unitate motorie.

Se solicită apoi ca subiectul să crească forța contracției, ăn mod gradat până la

maximum. Examinatorul urmărește potențialele astfel apărute. Se solicită
subiectului să efectueze o contracție de intensitate maximă, la care examinatorul
se opune.
 Activitatea reflexă a SNC. Reflexe cu importanță clinică
Activitatea reflexă

Funcția integrativă a SNC se realizează prin activitatea reflexă a acestuia, care are
la bază arcul reflex.

Activitatea reflexă a SNC are o importanță capitală în stabilirea stării normale sau
patologice a organismului.

La nivelul SNC se găsesc centrii reflexelor somatice și vegetative.

Reflexele medulare somatice pot fi osteotendinoase și cutanate.

Reflexele medulare

Pentru obținerea acestora se folosește un ciocănel de reflexe (în formă de L sau T)

Se percută strict tendonul mușchiului explorat.

Reacția de răspuns se poate limita la o simplă contracție musculară fără

deplasarea segmentului corespunzător sau antrenează o mișcare a cărei
amplitudine variază în funcție de forța aplicată.

Reflexele medulare – reguli de examinare (pentru aprecierea corectă)

Relaxarea psihică a pacientului; în acest scop, pe lângă o solicitare expresă

adresată pacientului, examinatorul va distrage atenția acestuia și prin alte
metode: întreținerea unei discuții în cadrul căreia examinatorul pune întrebări
asupra unor detalii anamnestice, se cere pacientului să inspire adânc, să strângă
pumnii, sau se apelează la metoda JENDRASSIK care în principiu determină o
contracție musculară într-un teritoriu situat la distanță de zona examinată.
Un exemplu binecunoscut este acela de a examina reflexele somatice în timp ce
pacientul, având degetele încleștate, este solicitat să-și tragă cu putere brațele
fără a ceda încleștarea.

Aceste metode permit obținerea reacției complexe reale, excluzând efectul

inhibitor al centrilor nervoși superiori asupra centrilor nervoși medulari.

Reflexe osteotendinoase principale

Reflexul stiloradial (C5-C6)
Pacientul în ortostatism, sezând sau în decubit dorsal are antebrațul în ușoară
pronație și felxie.

Percuția apofizei stiloide a radiusului este urmată de flexia antebrațului pe braț

prin contracția mușchiului lung supinator.

Reflexul bicipital (C5-C6)

Se obține percutând tendonul bicepsului la nivelul plicii cotului, pacientul având
antebrațul ușor flectat pe braț.

Reacția de răspuns constă în flexia antebrațului pe braț, ca urmare a contracției

mușchiului biceps.

Reflexul tricipital (C6-C7)

Se obține percutând tendonul tricepsului deasupra olecraniului, când se observă
extensia antebrașului pe braț, secundară contracției tricepsului.

Reflexul cubitopronator (C7-C8)

Se declanșează percutând apofiza stiloidă a cubitului, urmată de proiecția
antebrațului.

Poziția pacientului este identică cu cea solicitată pentru examenul reflexului

stiloradial.
Reflexul rotulian sau patelar (L2-L4)
Pacientul este așezat fie la marginea patului fie pe un scaun sau se află în decubit
dorsal cu gambele ușor flectate pe coapse și coapsele pe abdomen.

Percuția tendonului rotulian declanșează extensia gambei pe coapsă prin

contracția mușchiului cvadriceps.

Reflexul maseterin
Se percută mentonul, pacientul având cavitatea bucală ușor deschisă.

Reacția constă în ridicarea mandibulei prin contracția mușchiului maseterin.

Reflexul naso-palpebral (V,VII)

Se obține prin percuția bazei nasului, pacientul fiind cu ochii deschiși.

Reacția constă în mișoararea fantei palpebrale, datorită contracției mușchiului

orbicular.

Reflexe cutanate
Excitarea receptorilor cutanați se realizează cu ajutorul unui ac ușor bont; se
folosesc aceleași condiții de examinare ca mai sus.

Reflexele cutanate plantar (L4-S2)

Excitarea marginii laterale a plantei, dinspre calcâi spre degete, determină flexia
degetelor pe plantă.

Patologic, în leziunile piramidale se obține semnul Babinski (extensia halucelui iar

uneori și răsfirarea în evantai a celorlalte degete); această inversare a reflexului
plantar se produce și la copiii până la vârsta de 2 ani, fără semnificați patologică
(imperfecta mielinizare a tracturilor piramidale).

Reflexele cremasterian (L1-L2)

Excitarea tegumentului în regiunea internă și superioară a coapsei determină
contracția mușchiului cremaster cu ridicarea testiculului în scrot.

Reflexe vegetative – reflexele pupilare

Variația intensității luminoase sau a distanței obiectului față de câmpul receptor

(retină) produc în mod reflex ajustarea diametrului pupilei și a gradului de
convergență a axelor globilor oculari.

Reflexul de acomodare la distanță

Constă în modificarea curburii cristalinului produsă variațiile de tensiune ale
ligamentului suspensor, în funcție de gradul de contracție a mușchiului ciliar.

Simultan, printr-un mecanism reflex, se produce contracția mușchilor extrinseci ai

ochiului prin care se realizează convergența axelor oculare cu punctul privit și
reacția reflexă pupilară de acomodare la distanță.

Suprafața receptoare a reflexului este reprezentată de către retină, calea

centripetă de către fibre ale nervului optic, centrul reflex de nucleul vegetativ al
nervului al nervului oculomotor comun (perechea III de nervi cranieni); fibrele
nervoase pornite din acesta (calea eferentă) fac sinapsă în ganglionul oftalmic.

În acomodarea la vederea de aproape se contractă fibrele circulare ale mușchiului

ciliar, inervate de către parasimpatic.

Clinic explorarea acestui reflex se face prin urmărirea de către pacient a vârfului
indexului examinatorului care se apropie și se îndepărtează progresiv de ochiul de
examinat.

Reflexul pupilar fotomotor (de acomodare la lumină)

Are centrii reflesi în mezencefal (nucleul parasimpatic Edinger - Westphal) și

măduva cervicală (centrul simpaticciliospinal Budge – C8)

Reflexul pupilar fotomotor (de acomodare la lumină)

Examinarea se face fie la întuneric, prin proiectarea unui fascicul luminos asupra
ochiului deschis, fie pacientul va ține ochii închiși și examinatorul ridică brusc
pleoapele superioare ale acestuia. Mioza și midriaza se produc relativ lent pentru
că mușchii irisului sunt mușchi netezi ( mioză – micșorarea pupilei la lumină,
midriaza – dilatarea pupilei la întuneric)

Reflexul consensual

Constă în producerea miozei și la ochiul de partea opusă, consecutiv proiecției

unui fascicul luminos asupra unui singur ochi.

Reflexul oculo-cardiac

Se realizează prin comprimarea globilor oculari și obținerea bradicardiei cu

participare parasimpatică.

Manevra se utilizează pentru reducerea crizelor de tahicardie paroxistică.

Reflexul Goltz

Explică bradicardia până la stop cardiac în urma tracțiunilor pe mezenter în cursul

intervențiilor chirurgicale la nivel abdominal.

Mecanismul este tot parasimpatic.

Din acest motiv se badijonează ansele intestinale cu soluție de novocaină înaintea

manevrelor chirurgicale.

Ritmurile electrice cerebrale. Electroencefalograma

Electroencefalograma (EEG)
Înregistrările electrice de la suprafața creierului sau de la
suprafața pielii capului demonstrează o activitate electrică
continuă a creierului.
Atât intensitatea, cât și tipul acestei activități sunt determinate
într-o mare măsură de nivelul general de excitație al creierului
din fazele de somn, veghe precum și din cursul unei boli
nervoase cum ar fi epilepsia și chiar unele psihoze.
Oscilațiile potențialelor electrice sunt denumite unde cerebrale,
iar înregistrarea globală a acestora se numește
electroencefalograma (EEG).
În cea mai mare parte a timpului undele cerebrale sunt
neregulate, iar pe electroencefalogramă nu poate fi identificat
un model general.
Totuși, uneori pot apare modele distincte. Acestea sunt
caracteristice unor anomalii specifice ale creierului, cum ar fi
epilepsia.
Alte unde și ritmuri apar la persoane normale și se împart în
unde alfa, beta, teta și delta.
 Undele alfa sunt ritmice, apar cu o frecvență de 8-13/sec și
se găsesc pe electroencefalograma majorității adulților
normali aflați în stare de veghe, în repaus cerebral (cu
ochii închiși).
 Undele beta au o frecvență de 14-25 cicli/sec, rar 50
cicli/sec. Acestea sunt undele cele mai frecvente care apar
pe ECG în timpul stimulării sistemului nervos central sau în
stare de încordare nervoasă.
  Undele teta au o frecvență de 4-7 cicli/sec. Acestea apar
mai ales la copii, dar și la adulți în timpul stresului
emoțional și în multe boli cerebrale.
 Undele delta sunt toate undele electroencefalografice cu o
frecvență mai mică de 3 cicli/sec și uneori o frecvență de 1
ciclu la 2-3 sec. Acestea se produc în timpul somnului
foarte profund, la nou-născuți și în boli cerebrale organice
grave.

Traseul EEG normal

 Ritmul alfa
Este format din unde sinusoidale a căror amplitudine crește și
descrește periodic astfel încât capătă un aspect fusiform (fusuri
de alfa).Constituie expresia activității electrice de fond a
creierului la un subiect normal în stare de veghe și în repaus
psiho-senzorial (pacientul cu ochii închiși și în stare de relaxare
psihică). Deschiderea ochilor determină blocarea ritmului alfa
(reacție de oprire).
 frecvența ritmului alfa este cuprinsă între 8-13 cicli/sec
(medie 10c/s) și amplitudine de 10-120V, cu o medie de
50-60 V.
Originea undelor alfa: undele alfa nu se vor produce în cortex
dacă nu există o legătură cu talamusul. De asemenea,
stimularea unor nuclei talamici nespecifici va determina
producerea unor unde cu frecvență de 8-13 c/s în întregul
sistem talamo-cortical. De aceea, probabil că undele alfa se
produc ca rezultat al activității spontane a sistemului nespecific
talamo-cortical, care determină atât periodicitatea undelor alfa
cât și activitatea practic sincronă a milioanelor de neuroni
corticali care generează fiecare undă.
 În funcție de procentul din totalul activității bioelectrice
cerebrale, ritmul alfa poate fi:
Dominant (mai mult de 75%);
Subdominant (50-70%);
Mixt (25-50%);
Sărac (sub 25%).

 Ritmul beta
Este expresia caracteristică a unui creier în activitate.
Caracteristici:
Frecvență 14-30 c/s;
Amplitudine 5-30V;
Morfologie neregulată, discontinuă, fusiformă sau sinusoidală;
Nu se blochează la stimuli luminoși dar se blochează la stimuli
proprioceptivi sau la senzații tactile;
Este localizat în ariile motorii fronto-rolandice bilaterale.
 Ritmul teta
Caracteristici:
Frecvență 4-7 c/s;
Amplitudine 30-70V, medie 50V;
Morfologie mono sau polimorf;
Incidență: constituie ritmul de bază al copilului între 2 și 7 ani.
La adultul sănătos reprezintă 10-15% din totalul activității
bioelectrice și este localizat în regiunile temporale, cu extindere
către regiunile frontale și rolandice.
Se întâlnește, de asemenea, fără semnificații patologice, în
stare de somnolență și în primele stadii de somn.
 Ritmul delta
Caracteristici:
Frecvență 0,5-3 c/s;
Amplitudine medie până la 100V (dar poate ajunge până la
200V);
Morfologie mono sau polimorf;
Incidență: este prezent normal la copilul până la 2 ani și
indiferent de vârstă în somnul profund.
Este considerată patologică prezența sa la adultul în stare de
veghe. Dacă este distribuit difuz exprimă o suferință
generalizată, iar dacă este localizat, caracterizează prezența
unei afecțiuni localizate.
Apariția ritmului delta la adult în timpul unor manevre de
activitate (hiperpnee) și încetarea sa la scurt timp după oprirea
activarii sau la deschiderea ochilor se întâlnește în spasmofilie.
Originea undelor delta
Undele delta se produc de asemenea și în timpul somnului
profund cu unde lente; acest fapt sugerează că scoarța ar putea
fi scoasă de sub influențele activatoare ale centrilor inferiori.
Traseul EEG în stare de veghe
Pentru stabilirea normalității unui traseu se va avea în vedere aspectul
traseului în funcție de vârstă, după starea de veghe sau somn, în repaus
(spontan) sau activat.

Traseul EEG la adult

În stare de veghe și în repaus psihomotor traseul este stabil și se
modifică foarte puțin în hiperpnee.

Distribuția pe regiuni și procentul fiecărui ritm au fost enunțate la

descrierea ritmurilor.

Traseul EEG la copil

Aspectul traseului este în funcție de vârsta copilului.

La vârste mici sunt dominante frecvențele joase, iar la adult frecvențele

înalte.

La vârsta a treia se revine spre frecvențele joase.

Se poate afirma deci, că maturarea cerebrală poate fi corelată cu

frecvența.

Interpretarea EEG la copil pune probleme mult mai dificile decât la

adult datorită variabilității mari de manifestare.

ELECTROENCEFALOGRAMA
Electroencefalografia (EEG) reprezinta o tehnica de inregistrare si
interpretare a activitatii electrice a creierului.
Electroencefalograma (EEG) reprezinta inregistrarea, in timp, a
activitatii electrice cerebrale. Captarea se face prin intermediul unor
electrozi asezati pe scalp, cuplati la un aparat
numit electroencefalograf.

Electroencefalograma se efectueaza cu aparate speciale

(electroencefalograf - EEG), in clinici specializate, interpretarea
traseului fiind efectuata de medicul neurolog avand competenta in
neurofiziologie. Se pot efectua : examinare EEG standard, video EEG,
inregistrare EEG ambulatorie sau polisomnografie.

Electroencefalograma standard presupune inregistrare in stare de

veghe, la pacient relaxat, cu ochii inchisi. Aceasta poate avea o durata
intre 20 - 30 minute. In timpul examinarii, medicul va poate solicita sa
deschideti ochii, sa executati anumite miscari, sa respirati profund sau
se va testa reactivitatea la hiperventilatie (respiratie profunda, rapida),
stimulare luminoasa intermitenta etc.

Activitatea cerebrala se bazeaza pe conexiunile si comunicarea dintre

neuroni, ce se realizeaza prin transmiterea unor mici semnale electrice,
denumite impulsuri electrice. Acestea creeaza potentiale electrice care
sunt receptionate de electrozi amplasati pe scalp, iar traseele
inregistrate pe electroencefalograma reprezinta variatia diferentelor de
potential dintre perechile de electrozi selectate de examinator.

Reprezentata grafic, activitatea electrica cerebrala se inscrie prin

anumite succesiuni de unde sinusoidale sau ascutite, sincrone sau
asincrone, ritmice sau aparent aleatorii, ce permit caracterizarea
traseului ca fiind fiziologic (normal) sau cu modificari lezionale ori
iritative (patologic).
La om, inregistrarea traseelor EEG se face la nivelul craniului, deoarece acesta nu
este un izolator electric. In acest caz, electrozii de inregistrare sunt departe de
cortex si de aceea amplitudinea potentialelor inregistrate este mica. Daca
inregistrarea s-ar face direct de la nivelul cortexului, amplitudinea curentilor ar fi
de 10 ori mai mare. Electrozii de inregistrare, care au o suprafata mare,
inregistreaza un amestec de curenti extracelulari de la nivelul tuturor neuronilor
aflati in vecinatatea lor. Daca inregistrarile se fac direct de la suprafata cortexului
cu un electrod avand, sa zicem, o suprafata de 1mm2, atunci aproximativ 100.000
neuroni vor fi localizati sub electrod pe o adancime de 0,5 mm. Cand inregistrarea
este facuta prin craniu, se poate estima ca aria de pe care inregistreaza electrodul
este de 10 ori mai mare. Electrodul inregistreaza astfel activitatea a aproximativ
106 neuroni. Fluctuatiile de mare amplitudine ale potentialelor se pot produce
cand majoritatea neu-ronilor de sub electrod sunt activati in acelasi timp
(sincron). De aceea, se poate presupune ca principala sursa a curentilor EEG sunt
neuronii cu dendrite orientate paralel cu scoarta cerebrala sau neuronii localizati
ceva mai profund in scoarta cerebrala care se extind spre suprafata.
La omul adult in stare de veghe, de alerta, EEG inregistrata in derivatie bipolara
prezinta de obicei doua tipuri de unde: alfa si beta. Daca subiectul este in repaus
senzorial (ochii inchisi) si mental, asistam la inscrierea undelor alfa (a). Acestea au
o frecventa de 8-13 Hz (c/s) si o amplitudine de 50 mV (10-100 mV). Intr-un caz
tipic, amplitudnea lor creste si descreste regulat si undele se grupeaza in fusuri
(bufeuri) caracteristice. Originea undelor alfa este mai ales occipitala. Ele traduc,
dupa unii autori, activitatea electrica sincrona a neuronilor din cortexul vizual
(regiunea occipitala).

Sub influenta activitatii senzoriale, si in special a excitatiilor luminoase

(deschiderea ochilor), are loc o reactie de oprire a ritmului alfa si de inscriere a
undelor beta (). Acelasi fenomen se petrece si sub influenta unui efort
intelectual, a unei stari emotive puternice, etc. Ritmul beta se caracterizeaza prin
o frecventa de 15-50 Hz (c/s) si o amplitudine de 5-30 V. Spre deosebire de
ritmul alfa, undele beta sunt foarte neregulate si semnifica o desincronizare a
activitatii neuronilor corticali. Incidenta lor maxima este in regiunile parietala
anterioara si frontala posterioara din creier.

La 15% din subiectii normali se intalneste in regiunea frontala ritmul teta . El se

caracterizeaza prin o amplitudine maxima de 20 V si o frecventa de 4-7 Hz (c/s),
sub forma de unde izolate, nedepasind 25% din lungimea totala a traseelor.

Undele delta sunt considerate patologice daca apar in starea de veghe. Le putem
intalni in leziuni si tumori cerebrale, hipoglicemie, hipocalcemie, hipoxemie
cerebrala, coma barbiturica, etc. Intr-un cuvant, orice deficienta grava a creierului
alimentara, metabolica, endocrina, toxica, etc., se traduce prin aparitia acestor
unde lente, nespecifice, de tip delta. In geneza undelor lente sunt implicati nucleii
profunzi subcorticali (hipotalamici, mezencefalici). Aceste unde pot apare pe orice
derivatie, neexistand practic zone corticale de maxima incidenta.

Semnificatia clinica a EEG!

Monitorizarea adancimii anesteziei.
Diferitele etape ale anesteziei pot fi recunoscute dupa caracteristicile EEG. Prin
reglarea administrarii anestezicului este posibil sa fie mentinuta o anumita
adancime a anesteziei.

a.Diagnosticarea afectiunilor nervoase.

EEG se inregistreaza de obicei prin mai multi electrozi dispusi la nivelul

intregului craniu. Diferenta de potential se poate inregistra intre doi electrozi
adiacenti sau intre un electrod activ si un electrod indiferent (fixat pe ureche).

b.1. Hemoragii intre cortex si craniu

Se caracterizeaza prin amplitudine redusa a traseelor EEG. Hematomul

impinge cortexul in jos, marind astfel distanta dintre sursa de curenti electrici si
electrozi. Aceasta determina o amplitudine micsorata a traseelor EEG.

b.2 Crizele epileptice

EEG se caracterizeaza printr-o puternica sincronizare la o frecventa de

aproximativ 3 Hz pe secunda. Drept rezultat, caile motoare care pleca din cortex
sunt probabil stimulate ritmic in acelasi timp, determinand puternicele convulsii
musculare asociate acestor crize.

In epilepsia petit mal (picnolepsie), EEG se caracterizeaza prin aparitia

complexelor varf-unda, cu o amplitudine de cateva sute de V si o frecventa de 3
Hz.

Criza epileptica grand mal EEG se caracterizeaza prin trasee hipersincrone, adica
descarcari electrice ample, de cateva sute de microvolti, si rapide (30 Hz) pe toate
derivatiile.

b.3 Moartea cerebrala

Daca aprovizionarea cu oxigen a SNC este oprita pentru 8 pana la 12 minute

(ca urmare a socului circulator, spre exemplu), atunci SNC sufera leziuni
ireversibile . In acest caz, EEG dispare complet (linie de zero sau izoelectrica).
Incetarea activitatii creierului este un criteriu cert de moarte.

Inregistrarea eeg in trei derivatii:

Frontala,Parietala si Occipitala.
1.PREGATIREA PENTRU INREGISTRARE

Se porneste calculatorul si unitatea centrala Biopac.

Se seteaza amplificatoarele EEG pe canalele corespunzatoare de inregistrare

(amplificatorul 1- derivatia frontala; amplificatorul 2- derivatia parietala;
amplificatorul 3- derivatia occipitala), Gain 50.000, Filter ON, Alpha detector setat
pe NORM.

Se seteaza amplificatoarele EOG pe canalul 4 de inregistrare, Gain 2000, Filter ON,

cursor pe NORM si respectiv 0.05 Hz.

Se plaseaza electrozii.

Pentru EEG

Electrodul de masa se fixeaza pe ureche.

Pentru electrozii activi, se degrezeaza cu alcool zonele de fixare dupa cum

urmeaza:

pentru derivatia frontala, in partea superioara dreapta si stanga a fruntii;

pentru derivatia parietala, lateral 5 cm stanga/dreapta de vertex

pentru derivatia occipitala, lateral 5 cm stanga/dreapta de protuberanta occipital

2.INREGISTRAREA

Se incepe achizitia de date facandu-se un click pe butonul Start.

Pentru traseul EOG pot sa treaca 90 de secunde pana la stabilizarea traseului.
Dupa ce unda s-a stabilizat la 0 V, realizati Autoscale (Display/Autoscale
waveform). Unda inregistrata va indica miscare ochilor in plan orizontal si vertical.

Inregistrarea unui traseu EEG in derivatiile F, P si O, cu subiectul deschizand si

inchizand ochii la intervale de 15 secunde. Se observa undele alfa si reactia de
oprire la deschiderea ochilor.

Inregistrarea unui traseu EEG in derivatiile F, P si O, cu subiectul executand calcule

mentale pe perioada in care este cu ochii inchisi. Se observa reactia de oprire la
efectuarea unei operatii corticale.

Inregistrarea unui traseu EEG in derivatiile F, P si O dupa o proba de hiperpnee

(respiratie accelerata tip de 3-5 min). Se observa efectul alcalozei asupra EEG.

Alcaloza=schimbul de oxigen cu dioxidul de carbon este accelerat, iar persoana

expira o cantitate prea mare de dioxid de carbon(in cazul unei respiratii
accelerate)

Analiza traseelor inregistrate

Exemplu:variatia activitatii alfa in functie de lumina.

Se observa scaderea activitatii de tip alfa in timpul EEG cu ochii deschisi

si cresterea acesteia in timpul EEG cu ochii inchisi.

CURSURI

CURS1. ACTIVITATEA REFLEXA.

ACTIVITATEA REFLEXA

• răspunsul specific involuntar la un stimul senzitivo-senzorial

adecvat.

• acte reflexe elementare = contracție musculară/secreție

glandulară.

• Reacțiile reflexe pot fi înăscute sau dobândite, prin condiționare.

• Reflexele înnăscute

• Simple (monosinaptice, flexie, extensie etc.)

• Complexe (polisinaptice, segmentare, intersegmentare etc.)

• Reflexe exteroceptive, proprioceptive sau interoceptive

• Reflexe condiționate = asociere stimul absolut (fundamental) cu

un stimul indiferent (condiționat)

ARCUL REFLEX- Ansamblul neurofuncțional implicat în realizarea unui

act reflex

• Elemente: 5 elemente

1. Receptor: celule diferențiate – impuls nervos

natura excitantului

mecanoreceptori, chemoreceptori, termoreceptori,

fotoreceptori, nociceptori, interoceptori , proprioceptori

2. Calea aferentă: prelungirile dendritice și axonale ale

neuronilor senzitivi
 transmiterea informațiilor
-saltatoriu

-din aproape în aproape

3. Centru reflex: integreaz, stochează și prelucrează

informațiile

 sediul

-extranevraxial

- intranevraxial

 arcuri reflexe directe, monosinaptice sau difuze, polisinaptice

segmentare și intersegmentare

4. Calea eferentă:

-fibrele motorii

-reflexelor somatice – un singur neuron

-reflexele vegetative – bineuronală

5. Organul efector:

-musculatura scheletică

- fibrele musculare netede viscerale sau celulele secretoare

glandulare
Reflexele somatice medulare

• măduva spinării este sediul unor importante reflexe somatice și

vegetative

• reflexele monosinaptice și plurisinaptice

Reflexele miotatice

• reflexele monosinaptice au la bază doar doi neuroni și o singură

articulație sinaptică la nivel medular

• reflexele osteo-tendinoase de întindere și extensie ce produc

contracția unui mușchi, ca urmare a întinderii lui și tensionării
fusului neuro-muscular, concomitent cu cea a fibrelor musculare
extrafusale

Reflexele somatice
Reflexele medulare

• Pentru obținerea acestora se folosește un ciocănel de reflexe (în

formă de L sau T)

• Se percută strict tendonul mușchiului explorat

• Reacția de răspuns se poate limita la o simplă contracție

musculară fără deplasarea segmentului corespunzător sau
antrenează o mișcare a cărei amplitudine variază în funcție de
forța aplicată.

Reflexele medulare – reguli de examinare (pentru aprecierea

corectă)

− Regiunea de examinat să fie descoperită

− Formațiunile anatomice (piele, tendoane, articulații, oase, mușchi)

să nu fie lezate

− Tendonul și implicit mușchiul să fie relaxate

− Temperatura ambientală normală (frigul produce creșterea
tonusului muscular și tremurăt)

− Reflexele se cercetează bilateral

Relaxarea psihică a pacientului

− solicitare expresă adresată pacientului

− întreținerea unei discuții

− se cere pacientului să inspire adânc, să strângă pumnii

− se apelează la metoda JENDRASSIK care are ca principiu

determinarea unei contracții musculare într-un teritoriu situat la
distanță de zona examinată.
 − Un exemplu binecunoscut este acela de a examina reflexele
somatice în timp ce pacientul, având degetele încleștate, este
solicitat să-și tragă cu putere brațele fără a ceda încleștarea.

− Aceste metode permit obținerea reacției complexe reale,

excluzând efectul inhibitor al centrilor nervoși superiori asupra
centrilor nervoși medulari.

Reflexul rotulian sau patelar

• Pacientul este așezat fie la marginea patului fie pe un scaun sau se

află în decubit dorsal cu gambele ușor flectate pe coapse și
coapsele pe abdomen.

• Percuția tendonului rotulian declanșează extensia gambei pe

coapsă prin contracția mușchiului cvadriceps.
Reflexul achilian

• Pacientul se află în decubit ventral.

• Examinatorul flectează gamba pe coapsă.

• După percuția tendonului achilian se obține extensia labei

piciorului pe gambă datorită contracției mușchiului triceps sural.

• Reflexul se mai poate obține percutând tendonul lui Achile,

pacientul stând în genunchi pe un scaun.

CURS2-ARIILE SENZITIVE

“SOMATOSENZITIV” - termen folosit pentru alte simțuri decât vederea,

auzul, mirosul și echilibrul. Conferă organismului capacitatea de a
reacționa la diferiți stimuli externi (exteroceptivă) sau interni
(interoceptivă) sau provenind de la nivel muscular, articular, al
tendoanelor și oaselor (proprioceptivă).

Este un sistem senzorial complex incluzând minimum 4
modalități distincte și mai multe submodalități. Acestea
sunt:sensibilitatea cutanată (atingerea, presiunea, vibrația și
temperatura),sensibilitatea proprioceptivă

(mioartrokinetică, sau percepția poziției diferitelor segmente ale

corpului),kinestezia(mișcarea corpului) și durerea.

RECEPTORI

exteroceptori – structuri specializate localizate în tegumente și
mucoase

mecano eceptori– Meisner, Merkel, terminați nervoase la nivelul

foliculului pilos

termoreceptori – Krause, Ruffini

chemoreceptori – stimulați de modificările chimice la nivelul
țesuturilor

receptori ai dureri - terminați nervoase libere

proprioceptori – fusuri neuromusculare, organe tendinoase Golgi,

corpusculi Pacini
Secțiune transversală prin măduva spinări ce evidențiază substanța
albă (cordoanele posterioare și antero-laterale: tracturile
spinotalamice) și substanța cenușie (coarnele posterioare, intermediare
și anterioare).
Ascending sensorypathway (in general form) – from sensory endings to
cerebralcortex – note the three neurons chain
 CURS 3-SISTEMUL MUSCULAR

Muşchiul ca organ

Corpul uman conţine cca 639 muşchi, dintre care 317 sunt
perechi şi 5 impari.

Aceşti muşchi sunt formaţi din aproximativ 250 milioane de fibre

musculare.

TIPURI DE ŢESUT MUSCULAR

Tipuri de ţesut muscular:

 STRIAT DE TIP CARDIAC

 STRIAT DE TIP SCHELETIC

 NETED

Structura muşchiului

Unitatea morfofuncţională a muşchilor scheletici este fibra musculară

striată (posedă un înalt grad de contractibilitate).

Fiecare fibră musculară constă din miofibrile, numărul cărora variază de

la 400–2000.

Fibrele musculare se grupează în fascicule musculare, de ordine

crescînde:
 1. Fascicule primare

2. Fascicule secundare

3. Fascicule terţiare

MIOFIBRILELE

- sunt organite speciale contractile cu o grosime de 0,2-2 mm,

dispuse pe intreaga lungime a fibrei musculare

- Sunt alcatuite dintr-o succesiune de benzi sau discuri, care sunt de

doua tipuri:

 discuri clare, izotrope (discurile I) - contin actina;

 discuri intunecate, anizotrope (discurile A)- contin miozina si

partial actina.

Miofibrilele sunt alcatuite din miofilamente contractile:

 de miozina - groase (diametrul de 10 nm si lungimea de 1,5 mm);

 de actina - subtiri (diametrul de 5 nm si lungime de 2 mm).

Fiecare miofilament de miozina este inconjurat de 6 miofilamente

de actina si fiecare miofilament de actina este marginit de 3
miofilamente de miozina

Miofilamentele sunt alcatuite din proteine:

 contractile - miozina si actina;

  reglatorii - tropomiozina si troponina (intra in structura
miofilamentelor subtiri).

Miozina

Miozina- reprezinta fractiunea proteica majora, fiind o proteina

complexa, asimetrica, formata din 6 lanturi polipeptidice:

2 lanturi grele si 4 lanturi usoare.

Miozina este formata din doua filamente impletite care formeaza la un

capat crosa miozinica.

Filamentele de miozina se gasesc cuplate cate sase, avand crosele

indreptate spre exterior, dispuse intr- un unghi de 120°. Fiecare
filament de miozina este inconjurat de trei filamente de actina
Actina

Actina exista sub doua forme - actina globulara (actina-G)

monomerica si actina fibrilara (actina-F) polimerica

Proprietăţi

 capacitatea de polimerizare;

 interactiunea cu miozina (prezinta situsuri de legare).

Tropomiozina

Tropomiozina - este dispusa sub forma de bastonase de-a lungul

axului de actina-F, revenind aproximativ 50 de molecule tropomiozinice
pentru un filament de actina (o molecula de tropomiozina pentru 7
monomeri de actina-G
Troponina

Troponina -este atasata de unul din capetele moleculei de tropomiozina

si este alcatuita dintr-un complex de molecule reglatorii:

 troponina C - fixeaza ionii de Ca2+ din citosol, fenomen urmat de

modificarea conformatiei spatiale a troponinei si deplasarea
tropomiozinei, astfel incat actina se cupleaza cu miozina;

 troponina T - leaga complexul troponinic de tropomiozina;

 troponina I -leaga complexul troponinic de actina, mentine

tropomiozina in pozitie de blocare a interactiunii miozina-actina si
inhiba activitatea ATP-azica a capului miozinic.

SISTEMUL SARCOTUBULAR

este format din tubulii T (transversali) si o retea de tubuli L

(longitudinali) dispusa in jurul miofibrilelor.

Tubulii T sunt o continuare intracelulara a sarcolemei, iar spatiul

intratubular este o extensie a spatiului extracelular.

Tubulii L sunt reprezentati de reticulul sarcoplasmatic care prezinta

dilatatii laterale bogate in Ca2+, numite cisterne terminale.

Tubulii T sunt dispusi adiacent jonctiunii dintre discul clar si discul

intunecat. La acest nivel, un tubul T vine in contact cu doua cisterne
terminale ale reticulului sarcoplasmatic, juxtapozitia sistemului T si L
reprezentand triada sarcoplasmatica.
Skeletal Muscle Organization The Muscle Fiber

MIOGLOBINA

Mioglobina-este o heteroproteina care contine Fe2+, are o structura

asemanatoare unei unitati de hemoglobina si constituie un rezervor
temporar de oxigen. In functie de cantitatea de mioglobina se descriu:

-  fibre musculare rosii de tip I (oxidativ) - bogate in mioglobina si cu

metabolism predominent aerob;

-  fibre musculare albe de tip II (glicolitic) - sarace in mioglobina si cu

metabolism predominent anaerob.
1.Neuro-Stimulare

1. Electrochimică

2. Electrică

Cuplarea excitatie-contractie în fibra musculara scheletica

Declansarea contractiei musculare

1.potentialul de actiune se propaga de-a lungul sarcolemei cu o viteza

de 5 m/sec, patrunde in interiorul fibrei musculare prin tubulii T si
determina prin intermediul

unor senzori de voltaj deschiderea canalelor de Ca2+ din membrana

cisternelor terminale ale reticulului sarcoplasmatic;

2.Ca2+ din cisternele terminale va trece in sarcoplasma ca urmare a

deschiderii

canalelor de Ca2+ ,determinand o crestere a concentratiei Ca2+ citosolic

de la 10-7

M la 10-5 M;

3. Ca2+ eliberat se fixeaza pe troponina C, iar complexul troponina-

tropomiozina isi schimba pozitia. Tropomiozina este deplasata lateral,
permitand formarea puntilor transversale actomiozinice si initierea
contractiei. In acelasi timp, este activata ATP-aza miozinica care
determina hidroliza ATP-ului si eliberarea energiei necesare contractiei.

4.Sub actiunea Ca2+-ATP-azei, Ca2+ este pompat activ in reticulul

sarcoplasmatic unde este stocat pe o proteina numita calsechestrina.
Astfel, scaderea Ca2+ citosolic de la 10-5 M la 10-7 M stopeaza contractia
si induce relaxarea prin revenirea complexului troponina-tropomiozina
in pozitia initiala si blocarea interactiunii dintre miozina si actina
Surse de energie pentru contracția musculară
Prima sursa -de energie utilizata pentru refaeerea moleculelor de ATP
este substanta numita fosfocreatină.carc conține o legatură fosfat-
macroergică asemanatoare cu legarurile din ATP

A doua sursă importantă de energie, utilizată penrru refacerea atat a

ATP-ului cat și a fosfocreatinei, este glicoliza glicogenului depozitat în
celulele musculare.

Scindarea enzimatica rapida a glicogenului la acid piruvic și acid lactic

eliberează energie care este utilizata pentru transformarea ADP în ATP;
ATP-ul poate fi apoi folosit direct pentru susținerea contracției
musculare sau poate servi la refacerea depozitelor de fosfocreatina.

A treia sursa- de energie este melabolismul oxidativ. Mecanismul

constă în combinarea oxigenului cu produșii finali ai glicoIizei și cu alti
constituenti alimentari pentru a genera ATP. Mai mult de 95% din
totalul energiei utilizate de mușchi pentru contractia musculara

susținută pe termen lung este obținută prin acest mecanism.

Unitatea motorie

Unitatea motorie este formata din motoneuron, prelungirea

axonica a acestuia (nervul motor periferic) si totalitatea fibrelor
musculare striate care stabilesc sinapse cu nervul motor.

Muschiul scheletic impreuna cu nervul sau constituie un ansamblu

de unitati motorii cu anumite caracteristici morfologice si functionale.

Astfel, se descriu:
§  unitati motorii mici (de tip I) - in muschii implicati in controlul unor
miscari fine; de exemplu,

in muschii extrinseci ai globilor oculari raportul este 3/1 - 6/1;

§  unitati motorii mari (de tip II) - in muschii sunt implicati in executarea
unor miscari grosiere

ce necesita o forta de contractia mare; de exemplu, in muschii centurii

pelvine si ai coapsei raportul este 100/1.
Principalele caracteristici ale unitatilor motorii

Tipuri de contractii ale fibrei musculare scheletice

Secusa- contractia musculara obtinuta sub actiunea unui singur stimul

se numeste secusa, iar inregistrarea grafica a acesteia se numeste
miograma

Secusa dureaza cateva fractiuni de secunda si prezinta 3 perioade:

 de latenta (0,01sec);

 de contractie propriu-zisa (0,04sec);

 de relaxare (0,05 sec).

  In functie de durata secusei, se descriu:

 -  muschi rapizi - contin predominent fibre rapide (albe) si cu

metabolism predominent glicolitic

 -  muschi lenti - contin predominent fibre lente (rosii) si au un

metabolism predominent oxidativ.

 Intre aceste 2 extreme, se situeaza muschii ce contin un amestec

de fibre musculare rapide si lente, in proportii variabile.

Tipuri de contractii musclare

contractie izometrica - muschiul se contracta dezvoltand forta maxima,

dar nu se scurteaza (nu-si modifica dimensiunile), intreaga cantitate de
energie fiind transformata in caldura

contractie izotona - muschiul se scurteaza cu o forta constanta

siefectueaza un lucru mecanic.

In organism, contractiile izotone deplaseaza segmente si asigura diferite

forme de miscare, realizand un travaliu dinamic.

Contractia musculara este rezultatul unei sumatii de secuse individuale,

avand ca rezultat o contractie de tip tetaniform.

Sumatia secuselor poate fi de doua tipuri:

 sumatie spatiala - cresterea in intensitate a excitantului

determina cresterea fortei de contractie prin "recrutarea" de noi
unitati motorii. Forta de contractie creste direct proportional cu
numarul si marimea unitatilor motorii "recrutate ".
  sumatie temporala-cresterea frecventei de stimulare (scurtarea
intervalului de stimulare) determina cresterea fortei de contractie
prin cresterea Ca2+ citosolic. Scurtarea perioadei de relaxare
determina scaderea restocarii Ca2+ in reticulul sarcoplasmatic.

Expresia majora a fenomenului de sumatie temporala este

tetanosul.

Tetanosul este o contractie musculara prelungita care, in functie

de frecventa de stimulare, poate fi:

§  incomplet - cu platou striat daca frecventa de stimulare permite

relaxarea partiala a muschiului;

§  complet - cu platou neted daca frecventa de stimulare nu permite

relaxarea musculara

OBOSEALA MUSCULARĂ

Oboseala musculara- reprezinta scaderea temporară a forței de

Contracție si cresterea duratei necesare relaxarii, ca urmare a unei

activitati contractile prelungite. Mecanismul oboselii musculare este

reprezentat de epuizarea rezervelor musculare de ATP, creatin-fosfat

si glucoză, cu acumulare de acid lactic.

Parametri excitabilitatii neuro-musculare

Pentru a deveni excitabila, variatia energetica specifica trebuie sa

indeplineasca trei conditii:

 de intensitate (valoare prag),

 timp (durata minima de actiune) si de

 bruschete (viteza de variatie sa depaseasca acomodarea).

Astfel, excitabilitatea neuro-musculara este explorata cu ajutorul

urmatorilor parametri:

Reobaza - intensitatea minima necesara unui stimul care aplicat un

timp indelungat (200 ms), determina starea de excitatie. Valoarea
normala este 1-8 mA.

Timpul util - durata minima necesara unui stimul cu intensitatea

reobazei pentru a declansa starea de excitatie. Valoarea normala este 2
- 20 ms.

Cronaxia - durata minima necesara unui excitant cu intensitatea dubla

reobazei, pentru a induce starea de excitatie. Cronaxia are o valoare
cuprinsa intre 0,1 ms si 0,6 ms, fiind de 10-30 de ori mai mica decat
timpul util.

Este cel mai important parametru care indica starea de excitabilitate;

§  Bruschetea - viteza de instalare a excitatiei, determina relatia dintre

starea de excitatie si cea de acomodare.

Excitabilitatea neuro-musculara variaza invers proportional cu

parametri excitabilitatii.
In conditii patologice se descriu doua situatii:

- hiperexcitabilitate (scaderea valorilor cronaxiei) apare in

hipocalcemie, hipertiroidie, hipoglicemie si alcaloza;

- hipoexcitabilitate (cresterea valorilor cronaxiei) apare in hipotiroidism

si acidoza.

Muschiul denervat prezinta initial hiperexcitabilitate, dar la cateva zile

interval (pana la cateva saptamani) din momentul leziunii, se instaleaza
o hipoexcitabilitate progresiva pana la inexcitabilitate.

Hipertrofia și atrofia musculară.

Creșterea masei totale a unui mușci este denumita hipertrofie

musculară.

Scăderea acesteia poarta denumirea de atrofie musculară.

Hipertrofia musculara este in totalitate rezultatul creșterii

numărului

filamentelor de actină și miozină de la nivelul fiecarei fibre musculare,

deterrninand marirea fibrelor musculare individulale; fenomenul este

denumit hiperlrofia fibrelor.

Când un mușchi este neutilizat timp de mai multe saptamani,

ritmul degradarii proteinelor contractile este mult mai rapid decat
ritmul refacerii, se produce atrofia musculara.
Rigiditatea cadaverică

Dupa cateva ore de la deces, toți mușchii corpului intra

intr-o stare de contractură denumită "rigiditate cadaverica (rigor

monis)";

În aceasta stare mușchii se contractă și devin rigizi, chiar în absenta

potentialelor de actiune.

Rigiditatea este cauzata de pierderea completă a ATP-ului,care este

necesar pcntru separarea punților transversale de filamentele de

actină în timpul procesului de relaxare musculară.

Mușchii raman în faza de rigiditate pana în momentul deteriorarii

proteinelor museulare (15-25 de ore mai târziu), fenomcn cauzat
probabil de autoliza produsa de enzimele eliberate din lizozomi.

Fiziologia placii motorii

Jonctiunea neuro-musculara sau placa motorie este alcatuita din:

  componenta presinaptica - terminatia butonata a

motoneuronului;

 fanta sinaptica;

 componenta postsinaptica - sarcolema fibrei musculare.

Secventa transmiterii informatiei prin placa motorie este similara

sinapsei interneuronale si cuprinde urmatoarele etapele
• eliberarea acetilcolinei in fanta sinaptica printr-un proces de
exocitoza, mediat de Ca 2+ si declansat de propagarea
potentialului de actiune in butonul terminal;

• difuziunea acetilcolinei prin fanta sinaptica spre sarcolema;

• actiunea acetilcolinei asupra receptorului nicotinic postsinaptic

alcatuit din 5 subunitati care delimiteaza central un canal de Na +.
Influxul de Na+ determina un potential postsinaptic de tip
excitator (PPSE) numit potential de placa

• inlaturarea acetilcolinei prin hidroliza, sub actiunea

acetilcolinesterazei care desface complexul postsinaptic receptor-
acetilcolina si inactiveaza acetilcolina.

Transmiterea sinaptica prin placa motorie are un timp de

intarziere de 0,5-1 msec. Aceasta transmitere poate fi blocata
selectiv, fara ca excitabilitatea directa a muschiului sau
conducerea excitatiei nervoase la nivelul sarcolemei sa fie
afectate.
 CURS 4-FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS

ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIILE SISTEMULUI NERVOS

ORGANIZAREA SISTEMULUI NERVOS

FUNCŢIILE GENERALE ALE SISTEMULUI NERVOS

COMPONENTELE CELULARE ALE SISTEMULUI NERVOS

TRANSMISIA NEURONALĂ A INFORMAŢIEI. SINAPSA

ORGANIZAREA STRUCTURALĂ ŞI FUNCŢIONALĂ A SCOARŢEI

CEREBRALE

ORGANIZAREA SISTEMULUI NERVOS

SISTEMUL NERVOS PERIFERIC

− este interfaţa dintre mediul înconjurător şi sistemul nervos

central

− include:

componenta senzorială

− reprezentată de:

- receptorii senzoriali

- neuronii primari aferenţi din - ggl. rădăcinii dorsale

 - ggl. cranieni

− rol - detectează evenimentele din mediu

componenta motorie

− reprezentată de:

- neuronii motori somatici localizaţi în măduva spinării

- neuronii vegetativi localizaţi în trunchiul cerebral

− rol - generează mişcări sau secreţii glandulare

SISTEMUL NERVOS CENTRAL (SNC)

− funcţii: - primeşte şi procesează informaţiile din mediu

- organizează răspunsuri reflexe şi comportamentale

- planifică şi execută mişcările voluntare

- sediul funcţiilor înalt cognitive, vorbirii, gândirii, memoriei

− compus din:

măduva spinării - organizare segmentară,

metamerică

- conectată cu rec. şi ef. prin nervii spinali

creier - subdivizat în 5 reg. - mielencefal (bulb)

- metencefal (punte, cerebel)

- mezencefal

- diencefal (talamus, hipotalamus)

 - telencefal

(ggl. baz., cortex cerebral)

FUNCŢIILE GENERALE ALE SISTEMULUI NERVOS

DETECŢIA SENZORIALĂ

procesul prin care neuronii traduc diverse forme de energie în

semnale neuronale

PROCESAREA INFORMAŢIILOR

transmisia informaţiei în reţeaua neuronală

transf. semnalelor prin combinarea acestora cu alte semnale =

integrare neuronală

stocarea informaţiei = memoria

utilizarea informaţiei senzoriale pentru percepţie

procesele de gândire învăţarea

planificarea şi implementarea comenzilor motorii

emoţiile

COMPORTAMENTUL

totalitatea răspunsurilor organismului faţă de mediul său

poate fi: - un act intern (cunoaşterea)

- un act motor (motilitatea sau răspunsul SNV)

COMPONENTELE CELULARE ALE SISTEMULUI NERVOS

NEURONII

celulele înalt diferenţiate, excitabile

nu au capacitate de diviziune

rol în: - recepţionarea

- generarea impulsului nervos

- transmiterea

CELULELE GLIALE

rol: - trofic

- de susţinere pentru neuroni

- de protecţie

REFLEXELE POLISINAPTICE - EXTEROCEPTIVE

REFLEXUL NOCICEPTIV → reacţia de apărare în faţa unui agent nociv

 REFLEXUL DE FLEXIE - apare la intensitate ↓ a excitaţiei

dureroase

− exteroceptiv
 − stimulul dureros acţionează asupra terminaţiilor
nervoase libere din tegumentul unui membru

− determină flexia membrului excitat prin activarea

motoneuronilor flexori şi inhibiţia (prin celule
RENSHAW) celor extensori

− visceroceptiv - determină reflexe sau semne locale:

− iritaţia cronică a meningelui determină

“rigiditatea cefei”

− iritaţia peritoneală determină “abdomenul de

lemn”

 REFLEXUL DE EXTENSIE ÎNCRUCIŞATĂ

− apare la intensitate mare a excitantului dureros care

determină flexia membrului excitat şi extensia
membrului opus

− la om, extensia membrului inferior contralateral

asigură suportul greutăţii corporale în timpul retragerii
membrului excitat

REFLEXELE POLISINAPTICE - EXTEROCEPTIVE

REFLEXELE CUTANATE

− contracţia reflexă a m. declanşată prin excitarea superficială a

pielii

− sunt reflexele cu cea mai mare componentă supramedulară

− clasificare:

 cutanat abdominal - superior (T6 - T7)

- mijlociu (T8 - T9)

- inferior (T10 - T12)

 reflexul cremasterian (L1- L2)

 reflexul cutanat plantar (L5 - S1) - semnul Babinski

REFLEXE INTERSEGMENTARE

− sunt reflexele polisinaptice cele mai complexe

− cuprind mulţi centrii medulari situaţi la diverse segm.

− au la bază fen. de inducţie succesivă

− clasificare:

 reflexul de păşire - stă la baza locomoţiei (mers,

alergare) prin declanşarea succesivă şi alternanţa
ritmică a reflexelor de flexie şi extensie la nivelul
membrelor inferioare
  reflexul coordonare a mişcărilor mâinilor cu cele ale
picioarelor în timpul locomoţiei

 reflexul de ştergere

 reflexul de scărpinare

Sistemul nervos coordonează activităţile umane, adaptând organismul

la condiţiile de mediu.

Activitati umane: senzatii, miscari, decizii

Organizarea si structura sistemului nervos la om

Din punct de vedere al localizarii:

SNC

- maduva spinarii

- encefal

SN PERIFERIC

- nervi

- ganglioni nervosi

Din punct de vedere al functiei:

-
Sistem nervos al vietii de relatie: realizeaza legatura (relatia)
organismului cu mediul inconjurator
-
Sistem nervos vegetativ: coordoneaza activitatea tuturor
organelor interne

Componentele sistemului nervos central sunt protejate de:

1. protectie osoasa:

cutia craniana – encefal

coloana vertebrala –maduva spinarii

2. Meningele

3. Lichidul cefalorahidian.

NEURONUL

Neuronul reprezinta unitatea structurala si functionala a sistemului

nervos.

In alcatuirea organelor nervoase se mai gasesc celule de sustinere,

numite CELULE GLIALE

SISTEMUL NERVOS

ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIILE
SISTEMULUI NERVOS

ORGANIZAREA SISTEMULUI NERVOS

FUNCŢIILE GENERALE ALE SISTEMULUI NERVOS

COMPONENTELE CELULARE ALE SISTEMULUI NERVOS

TRANSMISIA NEURONALĂ A INFORMAŢIEI. SINAPSA

ORGANIZAREA STRUCTURALĂ ŞI FUNCŢIONALĂ A SCOARŢEI CEREBRALE

ORGANIZAREA SISTEMULUI NERVOS

SISTEMUL NERVOS PERIFERIC

− este interfaţa dintre mediul înconjurător şi sistemul nervos central

− include:

 componenta senzorială

− reprezentată de:

- receptorii senzoriali

- neuronii primari aferenţi din - ggl. rădăcinii dorsale

- ggl. cranieni

− rol - detectează evenimentele din mediu

 componenta motorie

− reprezentată de:

- neuronii motori somatici localizaţi în măduva spinării

- neuronii vegetativi localizaţi în trunchiul cerebral

− rol - generează mişcări sau secreţii glandulare

SISTEMUL NERVOS CENTRAL (SNC)

− funcţii: - primeşte şi procesează informaţiile din mediu

 - organizează răspunsuri reflexe şi comportamentale

- planifică şi execută mişcările voluntare

- sediul funcţiilor înalt cognitive, vorbirii, gândirii, memoriei

− compus din:

 măduva spinării - organizare segmentară, metamerică

- conectată cu rec. şi ef. prin nervii spinali

 creier - subdivizat în 5 reg. - mielencefal (bulb)

- metencefal (punte, cerebel)

- mezencefal

- diencefal (talamus, hipotalamus)

- telencefal

(ggl. baz., cortex cerebral)

FUNCŢIILE GENERALE ALE SISTEMULUI NERVOS

DETECŢIA SENZORIALĂ

procesul prin care neuronii traduc diverse forme de energie în semnale

neuronale

PROCESAREA INFORMAŢIILOR

transmisia informaţiei în reţeaua neuronală

transf. semnalelor prin combinarea acestora cu alte semnale =

integrare neuronală

stocarea informaţiei = memoria

utilizarea informaţiei senzoriale pentru percepţie

procesele de gândire

învăţarea

planificarea şi implementarea comenzilor motorii

emoţiile

COMPORTAMENTUL

totalitatea răspunsurilor organismului faţă de mediul său

poate fi: - un act intern (cunoaşterea)

- un act motor (motilitatea sau răspunsul SNV)

COMPONENTELE CELULARE ALE SISTEMULUI NERVOS

NEURONII

celulele înalt diferenţiate, excitabile

nu au capacitate de diviziune

rol în: - recepţionarea

- generarea impulsului nervos

- transmiterea

CELULELE GLIALE

rol: - trofic

- de susţinere pentru neuroni

- de protecţie
REFLEXELE POLISINAPTICE – EXTEROCEPTIVE

REFLEXUL NOCICEPTIV → reacţia de apărare în faţa unui agent nociv

 REFLEXUL DE FLEXIE - apare la intensitate ↓ a excitaţiei

dureroase

− exteroceptiv

− stimulul dureros acţionează asupra terminaţiilor

nervoase libere din tegumentul unui membru

− determină flexia membrului excitat prin activarea

motoneuronilor flexori şi inhibiţia (prin celule
RENSHAW) celor extensori

− visceroceptiv - determină reflexe sau semne locale:

− iritaţia cronică a meningelui determină

“rigiditatea cefei”

− iritaţia peritoneală determină “abdomenul de

lemn”

 REFLEXUL DE EXTENSIE ÎNCRUCIŞATĂ

− apare la intensitate mare a excitantului dureros care

determină flexia membrului excitat şi extensia
membrului opus

− la om, extensia membrului inferior contralateral

asigură suportul greutăţii corporale în timpul retragerii
membrului excitat
REFLEXELE CUTANATE

− contracţia reflexă a m. declanşată prin excitarea superficială a

pielii

− sunt reflexele cu cea mai mare componentă supramedulară

− clasificare:

 cutanat abdominal - superior (T6 - T7)

- mijlociu (T8 - T9)

- inferior (T10 - T12)

 reflexul cremasterian (L1- L2)

 reflexul cutanat plantar (L5 - S1) - semnul Babinski

REFLEXE INTERSEGMENTARE

− sunt reflexele polisinaptice cele mai complexe

− cuprind mulţi centrii medulari situaţi la diverse segm.

− au la bază fen. de inducţie succesivă

− clasificare:

 reflexul de păşire - stă la baza locomoţiei (mers,

alergare) prin declanşarea succesivă şi alternanţa
ritmică a reflexelor de flexie şi extensie la nivelul
membrelor inferioare

 reflexul coordonare a mişcărilor mâinilor cu cele ale

picioarelor în timpul locomoţiei
  reflexul de ştergere

 reflexul de scărpinare

Organizarea si structura sistemului nervos la om

Din punct de vedere al localizarii:

SISTEMUL NERVOS CENTRAL

- maduva spinarii

- encefal

SISTEMUL NERVOS PERIFERIC

- nervi
- ganglioni nervosa

Din punct de vedere al functiei:

-
Sistem nervos al vietii de relatie: realizeaza legatura
(relatia) organismului cu mediul inconjurator

Sistem nervos vegetativ: coordoneaza activitatea tuturor

organelor interne

SISTEME DE PROTECTIE

Componentele sistemului nervos central sunt protejate de:

1. protectie osoasa:

cutia craniana – encefal

coloana vertebrala –maduva spinarii

2. Meningele

3. Lichidul cefalorahidian.

NEURONUL

Neuronul reprezinta unitatea structurala si functionala a sistemului

nervos.

In alcatuirea organelor nervoase se mai gasesc celule de sustinere,

numite CELULE GLIALE

CELULE GLIALE

NEURONUL
CORP CELULAR

alcătuit din membrană nucleară, citoplasmă, nucleu

PRELUNGIRI NEURONALE

DENDRITE - scurte şi ramificate

AXON – unic, cu butoni terminali. Are un înveliş de mielină

PROPRIETĂȚILE NEURONILOR

Neuronii sunt celule care trăiesc mult - pot să funcţioneze toată

viaţa.

Neuronii nu se înmulţesc - deci nu pot fi înlocuiţi dacă sunt distruşi.

Neuronii sunt celule foarte excitabile. Au o capacitate mare de a

răspunde la stimuli externi sau interni -EXCITABILITATE

Neuronii au nevoie de oxigen şi glucoză pentru a funcţiona optim. În

lipsa oxigenului, neuronii pot să trăiască doar câteva minute.

Neuronii sunt specializaţi în conducerea excitaţiilor sub formă de

impuls nervos prin corpul şi prelungirile lor.CONDUCTIBILITATE

Dendritele + axonii = FIBRE NERVOASE

Mai multe fibre nervoase, invelite de un invelis comun, formeaza un

NERV

Prin fibrele nervoase circula INFLUXURI NERVOASE

Influxurile nervoase se transmit de la un neuron la altul prin

intermediul sinapselor
Transmitere sinaptica

Sinapsa = zona de jonctiune intre axonul unei celule nervoase si un

alt neuron / celula musculara /celula glandulara; asigură
transmiterea de mesaje între celule învecinate.

Sinapsa:

1.componenta presinaptica:

- membrana presinaptica;

- organite: mitocondrii;
 - vezicule cu mediatori chimici.

2. spatiul (fanta) sinaptica;

3.componenta postsinaptica

- membrana postsinaptica;

- receptori (pentru mediatorii chimici).

Componenta presinaptică este întotdeauna terminatia unei

prelungiri neuronale de tip axonic.

Clasificarea sinapselor

1. dpdv. functional: chimice si electrice

a. cu transmitere- chimica

- adrenergice (adrenalina/noradrenalina);

- colinergice (acetilcolina)

b.cu transmitere electrica - sinapse electrice care permit transferul

direct al unui curent electric de la o celula la urmatoarea celula.

- gap junctions - canale care permit pasajul ionilor direct din

citoplasma unei celule  citoplasma urmatoarei celule (ex.
cardiomiocit, cel. epiteliale, cel.glandulare, cel. gliale).

2. dpdv. al efectului:

- Excitatorii: modif. excitatorii ale potenatialului postsinaptic (EPSP)

 depolarizare membranara (val. prag aproape de val. PA) (influx
de Na si/sau Ca)
- Inhibitorii: modif. inhibitorii ale potenatialului postsinaptic (IPSP)
 hiperpolarizare membranara (val. prag atinge greu val. PA)
(eflux de K / influx de Cl)

3. dupa structurile implicate:

a. interneuronale - axo-dendritice (A)

- axo-somatice (B)

- axo-axonale (C)

b. neuron-receptor

c. neuron-efector (cel. glandulara, musculara)

(ex. placa motorie)

Transmiterea sinaptica: 6 etape

1. sinteza mediatorului chimic - butonul terminal, corpul

celular;

2. stocarea mediatorului - in veziculele din butonul terminal;

3. eliberarea mediatorului - cand depolarizarea neuronului

presinaptic ajunge la butonul terminal  exocitoza mediatorilor
(expulzarea continutului veziculelelor cu mediator in fanta
sinaptica).Ulterior, veziculele “goale” vor fi "reciclate" prin
încorporarea lor în membrana presinaptica, din care se vor forma
alte vezicule;

4. traversarea spaţiului sinaptic de catre mediatorii chimici;

5. acţiunea postsinaptică - cuplarea moleculei de mediator cu

receptorul specific  modificari in structura postsinaptica.
 6. inactivarea mediatorului: - inactivarea enzimatica postsinaptica
(prin enzime care distrug mediatorul);

- captarea postsinaptica (captarea in citoplasma postsinaptica si

inactivarea sa);

- difuzia extrasinaptica (inactivarea in afara spatiului sinaptic);

- recaptarea (captarea mediatorului de zona presinaptica).

Evenimente care au loc in membrana presinaptica

Depolarizarea (1) duce la deschiderea canalelor pentru Ca++(2)

care sunt situate in membrana presinaptica, in vecinatatea zonei
active. Patrunderea calciului in butonul terminal determina
fuzionarea veziculelor cu membrana presinaptica si eliberarea
moleculelor de mediator chimic in fanta sinaptica (3). Canalele de
calciu se inchid (4) si calciul din citoplasma este pompat in afara
celulei (5). membrana veziculei in care s-a aflat mediatorul este
recuperata in componenta presinaptica prin endocitoza (6) si
primeste o noua cantitate de mediator, refacand vezicula
sinaptica sau calatoreste spre soma prin transport retrograd (7).

Receptorii

1. receptori care fac parte din insasi structura canalelor ionice 

2. receptori care sunt cuplati cu canalul ionic, printr-o proteina G si

un sistem al celui de-al doilea mesager

Pt. receptorii asociati cu proteina G, prin fixarea mediatorului

chimic pe receptor, este initiata o cascada de reactii enzimatice
care da nastere unui al doilea mesager, ce modifica functiile
 celulare pentru o perioada mai lunga de timp decat o face o
simpla deschidere a canalelor ionice.

Aceste enzime legate de membrana postsinaptica si mesagerii

secundari pe care ele ii produc in interiorul celulei sunt:

 adenilatciclaza →AMPc 

 guanilatciclaza → GMPc 

fosfolipaza C →diacilglicerolul (DAG) si inozitol trifosfatul (IP3) 

Placa motorie

Se mai numeste: sinapsa neuromusculară; jonctiunea

neuromusculară

= sinapsă cu transmitere chimică

 Componenta presinaptică a sinapsei neuromusculare este

reprezentat de arborizatia terminală a axonului motoneuronului
α.

 Membrana postsinaptică reprezintă o portiune diferentiată din

sarcolema fibrei musculare juxtapusă membranei presinaptice în
care se găsesc numerosi receptori colinergici de tip nicotinic, ce
contin fiecare câte un canal de sodiu.

 Intre segmentul pre si postsinaptic se interpune un spatiu de ~ 100

μm (spatiul sinaptic), în care se găsesc molecule de
acetilcolinesterază.

 Ansamblul format din membrana presinaptică, spatiul sinaptic si

membrana postsinaptică = "placă motorie" sau sinapsă
neuromusculară.
 Mediatorul chimic al jonctiunii neuromusculare este acetilcolina:

 este transportată până la nivelul terminatiei axonice

 este repartizată în anumite compartimente (liber disponibil si de

depozit)

 ajunge la nivelul membranei postsinaptice, unde se leagă

reversibil de receptorii colinergici.

 creste permeabilitatea sarcolemei pentru Na.

 Inactivarea acetilcolinei: acetilcolinesteraza → colină si

acetat → inactivare

MADUVA SPINARII

ü în canalul vertebral format prin suprapunerea vertebrelor,

se întinde de la baza craniului până la a doua vertebră lombară.

 Funcţiile măduvei spinării

1. Funcţia reflexă:

centri reflecşi de importanţă vitală ex. reflexul rotulian

2. Funcţia de conducere:

pe căi ascendente - informaţii de la organele corpului spre

encefal

pe căi descendente – comenzi de la encefal spre organele

efectoare (muşchi sau glande)

creier mare – emisfere cerebrale

 -
creier mic – cerebel

- trunchiul cerebral

TRUNCHI CEREBRAL

Alcătuirea internă

Substanţa cenuşie – sub formă de nuclei

Substanţa albă – la exterior şi printre nuclei de substanţă

cenuşie

Funcţiile trunchiului cerebral

1. Funcţia reflexă – ex. reflexe respiratorii, de tuse, strănut,clipire,

 salivaţie,masticaţie, deglutiţie,vomă,sughiţ

2. Funcţia de conducere – pe căi ascendente şi descendente,

continuarea celor medulare

CEREBELUL

Localizare: în partea posterioară a trunchiului cerebral

Alcătuirea externă:

2 emisfere cerebeloase legate printr-o punte numita

vermis

Alcătuirea internă:

Substanţa cenuşie – la exterior

=>SCOARŢA CEREBELOASĂ şi

în interior formând nuclei cerebeloşi

Substanţa albă – în interior

Funcţiile cerebelului

de menţinere a echilibrului

de menţinere a tonusului muscular

de coordonare a mişcărilor fine comandate de scoarţa

cerebrală

CREIERUL MARE
 Localizare: în cutia craniană, ocupând cea mai mare parte a
acesteia

Alcătuirea externă: 2 emisfere cerebrale, separate de un şanţ

antero-posterior, şi unite la bază prin mase de substanţă albă

EMISFERELE CEREBRALE

Suprafaţa emisferelor cerebrale este brăzdată de şanţuri:

adânci ce delimitează

superficiale ce delimitează girusuri sau CIRCUMVOLUTIUNI

Lobii emisferelor cerebrale se denumesc după numele oaselor în

dreptul cărora se află

FUNCTIILE EMISFERELOR CEREBRALE

Ø funcţie senzitivă – la scoarţa cerebrală ajung informaţii de la

organele de simţ, pe care aceasta le transformă în senzaţii

Ø funcţie motorie – de la scoarţa cerebrală pornesc comenzi spre

organele efectoare ale corpului

Ø funcţii psihice – memoria, judecata, gândirea, atenţia etc.

SISTEMUL NERVOS PERIFERIC

Alcătuirea nervului spinal

ü 2 rădăcini:

-posterioară – senzitivă

-anterioară– motorie
ü 1 trunchi – mixt

ramuri – mixte

Nervii şi ganglionii nervoşi

NERVII SE CLASIFICA:

după originea lor în: - nervi spinali (31 perechi)

- nervi cranieni (12 perechi)

dupa funcţia lor: - nervi senzitivi - aduc

informaţii de la organele de simţ

- nervi motori – conduc comenzi spre organele efectoare

- nervi micşti – conţin ambele tipuri de fibre nervoase (senzitive

- şi motorii)

- = îngrămădiri de corpi celulari ai neuronilor

- - se află în vecinătatea măduvei spinării dar şi în alte regiuni ale

corpului

Reflexul – reacţie de răspuns a organismului la stimuli

La baza actului reflex stă arcul reflex, care reprezintă baza

anatomică a actului reflex.
stimul
receptor Cale aferenta (senzitivă)

Centru nervos

Reflexele pot fi:

 NECONDITIONATE

• înnăscute, involuntare

• aparţin speciei, durează toată viaţa

• au centrii reflecşi în măduva spinării şi în trunchiul cerebral

• ex. râsul, plânsul, strănutul etc.

CONDITIONATE

• dobăndite, voluntare

• aparţin individului, se şterg prin neexersare

• au centrii reflecşi în scoara cerebrală

• ex. mersul pe bicicletă, cititul

MOTILITATE

TIPURI DE MIŞCĂRI

1. MIŞCĂRI VOLUNTARE – cele mai complexe

 sunt intenţionate, premeditate şi servesc unui scop.

 iniţiate ca răspunsuri la un stimul extern specific sau sunt datorate

voinţei.

 pot fi învăţate

 cu creşterea abilităţii executarea acestora tinde să nu mai

necesite participarea conştientă.

 sunt acte ale voinţei şi au conţinut emoţional, afectiv.

 2. RĂSPUNSURI REFLEXE

 comportamente motorii simple

 Rapide, stereotipe şi involuntare

3. PATTERN-URI MOTORII RITMICE (mersul, alergatul, masticaţia)

 Combinație dintre acte voluntare şi reflexe.

 Iniţierea şi încheierea secvenţei sunt voluntare.

 Ele se desfășoară automat

MOTILITATEA VOLUNTARĂ - reprezintă activitatea motorie cu

obiect şi scop bine determinat, rezultată de obicei în urma unui
proces de învăţare

Tipuri: ortostatismul și mersul, praxiile (deprinderile), Vorbirea,

Conceperea actului motor, etc

ETAPE ÎN EXECUTAREA UNEI MIŞC. VOLUNTARE:

− prospectarea senzorială, în special vizuală, în scopul

orientării temporo-spaţiale a mişcării

− prospectarea proprioceptivă a poziţiei corpului în raport cu

mişcarea

− transmiterea de comenzi prin căile nervoase motorii

piramidale şi extrapiramidale

− controlul performanţei motorii şi optimizarea mişcării în curs

de desfăşurare

SISTEME PARTICIPANTE:
 − SISTEMUL SENZORIAL - ariile corticale somato-senzitive care
integrează aferenţe proprioceptive, vestibulare, vizuale,
auditive şi tactile

− SISTEMUL MOTOR PROPRIU-ZIS - ariile corticale motorii care

iniţiază şi controlează răspunsul

− SISTEMUL REGLATOR

− elementar medular reprezentat de bucla de autoreglare 

− integrator superior reprezentat de structurile

extrapiramidale care asigură fondul tonic postural şi de
echilibru si mişcările automate necesare desfăşurării actului
voluntar

CALEA PIRAMIDALA (bineuronală)- cuprinde totalitatea fibrelor cu

origine corticală care coordonează motilitatea voluntară şi
mişcările fine:

 tractul cortico-spinal - destinat motoneuronilor din coarnele

anterioare

 tractul cortico-bulbar - destinat nucleilor ai nervilor cranieni VII şi

XII ce coordonează motilitatea voluntară facială şi a limbii

 tractul cortico-nuclear - destinat nucleilor motori ai nervilor

cranieni III, IV şi VI ce coordonează motilitatea musculaturii
extrinseci a globilor oculari

1. ARIILE CORTICALE implicate în programarea, desfăşurarea şi

controlul actului motor:
a. Ariile somatosenzitive din lobul parietal:
 i. aria somestezică I (ariile 3,1 şi 2)
ii. cortexul parietal posterior (ariile 5 şi 7)
iii. aria somestezică II
b. Ariile motorii din lobul frontal sunt:
i. aria motorie principală (aria 4)
ii. aria premotorie
iii. aria motorie suplimentară (aria 6)
iv. aria optică frontală (aria 8)
ARIA MOTORIE PRIMARĂ (aria 4)
− situată la nivelul girusului precentral din celulele mari giganto-
piramidale ale lui Betz
− considerată aria de origine a tracturilor cortico-spinal lateral
(piramidal încrucişat), cortico-bulbar şi cortico-nuclear
− la acest nivel se găseşte HOMUNCULUS MOTOR:
− are rol în - controlul mişcărilor fine, voluntare ale extremităţii
distale a membr.
- integrarea complexă a informaţiilor somato-
senzoriale care permit
învăţarea actelor motorii până la crearea unor
stereotipuri dinamice

ARIA PREMOTORIE
– situată anterior de aria 4, la baza girusului precentral
– este aria de origine a tractului cortico-spinal medial
– participă la pregătirea şi iniţierea răspunsului motor realizat
de aria 4
– Stimularea => Mişcări mai complexe care necesită un curent
de stimulare mai puternic decât cel folosit pentru aria
 motorie primară, contracţii coordonate ale musculaturii în
mai multe articulaţii în ambele părţi ale corpului.
ARIA MOTORIE SUPLIMENTARĂ (aria 6)
− situată anterior de aria 4, în dreptul porţiunii superioare a
girusului precentral
− este considerată aria de origine a fibrelor corticale cu
destinaţie structuri extrapiramidale subcorticale:
• tractul cortico-striat şi cortico-palidal pentru nucleii
bazali
• tractul cortico-nigral pentru substanţa neagră
• tractul cortico-tectal pentru coliculii cvadrigemeni
superiori
• cortico-reticular pentru substanţa reticulată a
trunchiului cerebral
− intervine în: - controlul mişcărilor elementare comandate de
aria 4
- controlul mişcărilor automate asociate cu
vorbirea
- controlul mişcărilor posturale complexe
ARIA OPTICĂ FRONTALĂ (aria 8)
– este situată anterior de aria 4, în dreptul regiunii de
proiecţie a capului
– intervine în realizarea mişcărilor conjugate ale globilor
oculari, pe baza informaţiilor primite de la aria 19 occipitală
Arii premotorii adiţionale- in girusului cingulat (aria 24) care
pare a influenta direct planul motor de către motivaţie.
Punte- fasciculul corticospinal se separă în fascicule mici de
fibre care ajung la nucleii pontini.
 Bulb => PIRAMIDA BULBARĂ pe partea ventrală a bulbului.
 căile cortico-spinale şi cortico-nucleare,ocupă partea
ventrală,bazală,
 dorsal –căile senzitive şi pe partea dorso-laterală nucleii nervilor
cranieni.
Unele fibre părăsesc piramida bulbară → nuclei ai trunchiului
cerebral - NUCLEII COLUMNEI DORSALE.
La joncţiunea bulbo-medulară, 3/4 din fibrele fascicului
corticospinal se încrucişează => DECUSAŢIA PIRAMIDALĂ.
 Fibrele încrucişate coboară în partea dorsală a cordonului lateral
=> tractul corticospinal lateral sau FASCICULUL PIRAMIDAL
ÎNCRUCIŞAT. ( TCSL=FPI)
 Fibrele neîncrucişate coboară în cordonul ventral => tractul
corticospinal ventral sau FASCICULUL PIRAMIDAL DIRECT.
(TCSV=FPD)
 Fasciculul piramidal incrucişat la nivelul măduvei spinării este
situat in cordonul lateral. Fibrele piramidale pentru inervaţia
antebraţului sunt situate medial, apoi cele pentru inervaţii
musculaturei trunchiului şi mai lateral a piciorului. Regiunea
cervicală C3-C5 inervează diafragma toracică, iar in regiunea
lombo-sacrală (L2-S2) diafragma pelviană.
 Musculatura trunchiului primeşte inervaţie bilaterală prin tractul
ventral cortico-spinal (FPD);
 musculatura minilor şi picioarelor este realizată contralateral prin
tractul cortico-spinal lateral (FPI).
Rezulta ca :
 leziunea motoneuronilor mediali duce la paralizia segmentară
flască a părţilor proximale a membrelor
 leziunea motoneuronilor din coloana laterală se vor manifesta
clinic prin paral flască in părţile distale a membrelor.
Neuronii muşchilor extensori sunt situaţi spre periferia cornului
anterior,iar neuronii muşchilor flexori in interiorul acestuia.
Tracturile descendente cortico-spinale şi rubrospinale ce trec
prin cordoanele laterale ale
măduvei spinării realizează conexiuni prin neuronii intercalaţi şi
au o acţiune stimulantă asupra
motoneuronilor ce asigura inervatia musculaturii distale a
membrelor şi realizind
mişcările de flexie
Fasciculul piramidal direct coboară in cordonul anterior şi, la
diferite niveluri ale măduvei, se incruciseaza in comisura
anterioară si ajunge in cornul anterior din partea opusă.
In coarnele anterioare a măduvei spinării sunt situate patru
feluri de motoneuroni a) motoneuronii alfa mari ce inervează
fibrele musculare albe şi realizează
contracţii, mişcări rapide ample şi prelungite;
b) motoneuronii afla mici ce inervează fibrele musculare roşii,
realizind descărcări lente, tonice;
c) motoneuronii gamma ce determină contracţia fibrelor
musculare intrafusariale;
d) neuronii intercalaţi, Renchaw – determină acţiuni inhibitoare
asupra tonusului muscular prin intermediul arcului reflex
tonigen bucla gamma.
Celulele α - somatomotorii sunt celule mari cu nucleu
voluminos. Numărul acestor
este mare mai ales la nivelul umflăturilor cervicală şi lombară.
 Aceste celule se dispun după o anumită ordine in grupuri
nucleare: in regiunea toracală
se deosebeşte un grup antero-medial care inervează muşchii
lungi ai spatelui şi un grup anterolateral care inervează muşchii
abdominali şi intercostali.
La nivelul umflăturilor cervicale şi lombare sunt situate cinci
grupuri nucleare, dintre
care 2 nuclei mediali (ventral şi dorsal) şi 2 nuclei laterali (de
asemenea ventral şi dorsal), cat şi nucleul central
Nucleii mediali inervează muşchii proximali, in timp ce nucleii
laterali inervează muşchii distali, ai mainilor şi picioarelor.
 La indeplinirea unor mişcări apare excitaţie şi inhibiţie reciprocă a
motoneuronilor din coarnele anterioare, ce duce la contractie in
flexie a unor grupuri de muşchi şi relaxarea altor grupuri
musculare de extensie.
 Căile descendente reticulo-spinale, vestibulo-spinale ce trec prin
cordonul anterior
medular, au acţiune inhibitorie asupra motoneuronilor,
inervează musculatura proximală a membrelor, musculatura
trunchiului realizează mişcările de extensie.
 Tracturile ventrale medulare au acţiune stimulatoare asupra
motoneuronilor pentru musculatura extensorie şi acţiune
inhibitorie pentru muşchii flexori,
 Tracturile medulare laterale inhiba ME si faciliteaza MF.
Motoneuronii alfa mari a coarnelor anterioare medulare
realizează motilitatea prin
arcurile reflexelor segmentare medulare, iar motoneuronii alfa
mici, gamma motoneuroni şi celulele intercalate Renchaw –
arcul de reflex miotatic.
Structura anatomo-funcţională a arcului reflex medular este
formată din plăcile
neuromusculare, nervul periferic, ganglionul spinal, rădăcinele
posterioare, coarnele posterioare, celulele intercalate, celulele
alfa mari motorii din coarnele anterioare medulare, rădăcinele
anterioare, nervul periferic, muşchii.
După localizarea motoneuronilor medulari ca destinaţie a căilor
motorii:
− SISTEMUL DESCENDENT LATERAL
- cuprinde tractul corticospinal lateral care face sinapsă cu
coloana motorie laterală
- coloana motorie laterală primeşte aferenţe de la
nivelul cortexului motor, fie direct, fie prin
intermediul grupului lateral de interneuroni
- asigură mişcările fine, voluntare ale
extremităţilor şi tonusul postural pentru muşchii
articulaţiilor proximale, prin intermediul a 3
nuclei:
 nucleul ventrolateral - muşchii articulaţiilor
proximale
 nucleul dorsolateral - muşchii articulaţilor
intermediare
 nucleul retrodorsolateral - muşchii
articulaţiilor distale

− SISTEMUL DESCENDENT MEDIAL

 - cuprinde tracturile cortico-spinal medial (15% din
calea piramidală) şi tracturile tecto-, rubro-,
vestibulo- şi reticulospinale (calea
extrapiramidală)
- fac sinapsă cu coloana motorie medială fie direct,
fie prin intermediul grupului medial de
interneuroni
- coloana motorie medială cuprinde nucleii
ventromedial şi dorsomedial, destinaţi
musculaturii axiale (m. paravertebrali, intercostali
şi abdominali antero-laterali) şi a articulaţiilor
proximale în vederea asigurării tonusului
postural.
CAILE EXTRAPIRAMIDALE – motilitatea involuntara
– întreţin şi controlează tonusul postural, atitudinile şi
mişcările automate asociate cu mersul, vorbirea, scrisul
Calea extrapiramidală este multineuronală şi este structurată
pe 3 etaje:
 etajul cortical - este alcătuit din majoritatea ariilor corticale (6,8
4 LF; 2, 5 LP; de aici pornesc tracturi către alte formaţiuni (nucleii
bazali, nuc rosu, substa neagra, coliculii cvadrigemeni, format.
reticulata bulbo-pontina, scoarta cerebeloasa)
 etajul subcortical - cuprinde nucleii bazali
 etajul diencefalo-mezencefalic cuprinde - nucleii subtalamici
(corpul lui Luys); tract nigro-spinal; rubro-spinal, tectospinal,
vestibulospinal, reticulo-spinal
TRACTUL TECTOSPINAL
 este reprezentat de axonii neuronilor din straturile profunde ale
coliculilor cvadrigemeni
 se plasează în cordonul ventral şi se termină la nivelul primelor 4
segmente cervicale
 constituie suportul mişcările capului şi gâtului în cadrul reflexelor
oculo-cefalogire iniţiate de stimuli vizuali, dar şi de stimuli auditivi
şi somatici (reflexe de redresare statice şi statokinetice)
TRACTUL RUBROSPINAL
− este reprezentat de axonii neuronilor din nucleul roşu
− se plasează în cordonul lateral şi parcurge măduva pe toată
lungimea sa
− are acţiune facilitantă pe motoneuronii flexori şi inhibitorie pe cei
extensori.
TRACTUL VESTIBULOSPINAL
− este alcătuit predominant din axonii neuronilor din nucleul
vestibular lateral, formând tractul vestibulospinal lateral şi în mai
mică măsură, din nucleul vestibular medial, formând tractul
vestibulospinal medial
− se situează în cordonul ventral, parcurgând măduva spinării pe
toată lungimea sa pentru cel lateral şi oprindu-se la mijlocul
regiunii toracice pentru cel medial
− are acţiune facilitantă globală pe motoneuronii extensori şi
inhibitorie globală pe cei flexori
− are un rol important în ajustarea poziţiei capului asociată cu
modificări de acceleraţie liniară şi angulară
TRACTURILE RETICULOSPINALE - au originea în formaţiunea
reticulată bulbo-pontină, se dispun în cordonul anterior şi
 străbat măduva pe toată lungimea ei şi contribuie la realizarea
unor conexiuni difuze cortico-reticulo-spinale.
 Tractul reticulospinal pontin
− alcătuit din fibre cu originea în nucleii reticulaţi caudal
şi oral
− are un efect facilitator pe - motoneuronii musculaturii
axiale, în
special la nivelul cefei
- motoneuronii muşchii extensori ai
articulaţiilor proximale
 Tractul reticulospinal bulbar
− alcătuit din axoni ai neuronilor situaţi în porţiunea
mediană a formaţiunii reticulate bulbare (in special în
nucleul gigantocelular)
− are rol inhibitor global asupra motoneuronilor
extensori
Nucleii bazali (ganglionilor bazali, corpii striati)
− struct. subcorticale interpuse între: - cortexul motor extrapiram.,
talamus si format reticulata
ORGANIZARE
− structurală: - nucleul caudat + nucleul lenticular (putamen +
globus pallidus -extern şi intern)
− funcţională: - nucleul caudat ş + putamen → Neostriatul
(striatum)
- globus pallidus → Paleostriatul sau pallidum
FUNCŢIE: rol reglator/integrator al motricităţii mediate de sist.
motor descendent medial privind mişc. de ansamblu ale
corpului asociate cu mişc. voluntare
  SRIATUM - intervine în repartiţia adecvată a impulsurilor
motorii corticale: repaus-postura+miscare optimizarea ei (m
extensori, flexori, fixatori)
 PALLIDUM - asigură tonusul muscular de fond şi repartiţia
adecvată a tonusului pentru muşchii care nu participă la
mişcare
Neuronii din substanţa neagră - pars compacta
− se proiectează pe neostriat având ca mediator chimic
dopamina cu efect excitator
− pierderea de neuroni din această zonă sau deficitul în
sinteza de dopamină determină instalarea bolii Parkinson
(tremor, rigiditate musculară şi bradikinezie)
Cerebelul
STRUCTURA:
− substanţa cenuşie organizată în:
 scoarţă cerebeloasă situată la suprafaţa substanţei albe
 nuclei cerebeloşi: dinţat, emboliform, globos, fastigial situaţi
în profunzime
− substanţa albă
SUBDIVIZIUNEA CORTEXULUI CEREBELOS
 anatomic - în plan antero-post. → 3 lobi - anterior,
posterior,floculonodular
- separaţi prin două
fisuri majore
(primară şi postero-
laterală)
- în plan sagital - vermisul plasat medial
- două hemisfere plasate lateral
 - regiunea paravermală sau
intemediară, plasată
între vermis şi hemisfere
– filogenetic - arhicerebelul, paleocerebelul şi neocerebel
– funcţional (criteriul conexiunilor predominante)
– vestibulocerebel (aferenţe vestibulare)
– spinocerebel (aferenţe proprioceptive)
– corticocerebel (aferenţe corticale)
VESTIBULOCEREBELUL = Arhicerebelul
cuprinde - lobul floculonodular + o mică parte din vermis +
regiunea intermediară a lobului posterior
Aferente de la
 analiz. vestibular → tractul vestibulo-cerebelos
 analizatorul optic prin tractul tecto-cerebelos
Rol: - în repartiţia tonusului muscular în vederea asigurării
echilibrului
- participă la mişcările globului ocular asociate reflexelor
de redresare statice şi stato-kinetice
Leziuni : - tulburări de echilibru; tulburări de mers (mers
ebrios); astazie - mers cu o bază lărgită
SPINOCEREBELUL = Paleocerebelul
− cuprinde - vermisul + regiunea intermediară a lobului anterior şi
posterior
− Rol: - ajustarea tonusului muşchilor posturali antigravitaţionali ;
reducerea reflectivităţii medulare - a tonusului m. extensori
− Leziunea produce: - hipertonie musculară
- exagerea ROT
- tulburări de mers şi de echilibru
 CORTICOCEREBELUL = Neocerebelul
− cuprinde emisferele cerebeloase
− este strâns legat de scoarţa cerebrală prin:
- aferenţa cortico-ponto-cerebeloasă
- eferenţa dento-rubro-talamo-corticală
- prin acest circuit “reverberant” = de conexiune inversă,
corticocerebelul:
- este informat asupra comenzilor motorii corticale
- informează cortexul motor asupra îndeplinirii mişcărilor
comandate pe baza informaţiilor proprioceptive pe care le
primeşte prin colaterale ale tractului spino-cerebelos
- compară “intenţia motorie” cu “performanţa execuţiei
motorii ”
- corectează erorile posibile
- se adresează mişcărilor voluntare fine, în cadrul cărora
corticocerebelul intervine stabilind o anumită viteză,
succesiune, forţă şi direcţie, calculează durata necesară
execuţiei mişcării şi inhibă impulsurile motorii corticale
excendentare
− leziunile determină: - hipotonie musculară
- ataxie - tremuratură intenţională
declanş. de o mişc.
voluntară
- dismetrie (alterarea probei index-nas)
- asinergie (imposibilitatea de a asocia 2
mişc. sinergice)
Formatiunea reticulata
reţea de celule şi fibre nervoase care:
  începe în reg. periependimară a măduvei spinării
 se întinde până la talamus
 cuprinde în structura sa reţeaua reticulată a- trunchiului
cerebral, Hipot post, subtalamus
Rolul formaţiunii reticulate în controlul motricităţii somatice
– este mediată de căile reticulo-spinale, parte componentă a
eferenţelor sistemului extrapiramidal
– se descriu două sisteme care realizează un control
permanent asupra reflectivităţii medulare şi, în mod
deosebit, asupra reflexelor tonice şi posturale
 SISTEMUL RETICULAT DESCENDNET FACILITATIOR -
regiunea dorsolaterală a trunchiului cerebral
− rol de întărire a reflectivităţii medulare
− are un tonus propriu care tinde să mărească
continuu excitabilitatea centrilor medulari
 SISTEMUL RETICULAT DESCENDENT INHIBITOR -
regiunea ventromediană a trunchiului cerebral
− reduce excitabilitatea motoneuronilor medulari
− nu are tonus propriu
− constituie o cale finală comună a centrilor
inihibitori supraadiacenţi - spinocerebel, nucleii
bazali, nucleul roşu, ariile supresoare din scoarţa
motorie frontală
Controlul tonusului muscular
− modularea tonusului muscular este necesară pentru desfăşurarea
optimă a oricărei mişcări (voluntară sau automată)
TONUSUL MUSCULAR
 este întreţinut la nivel medular prin componenta tonică sau
statică a reflexului miotatic
 se supune principiului inervaţiei reciproce
 Influentat de centrii sup
 Sistemul facilitator – creste TM - constituit din: -
substanţa reticulată dorso-laterală a tr.cerebr (sistem
retic. Desc activator)+ nuc vestibulari
 Sistemul inhibitor – scade - constituit din substanţa
reticulată ventro-mediană trunchiului cerebral
(sistemul reticulat descendent inhib.→ generează
stimuli inhibitori sub acţiunea formaţiunilor supresoare
din scoarţa cerebrală, nucleii bazali, nucleul roşu şi
cerebel
- este calea finală, comună a tuturor
sistemelor inhibit.
- acţ. asupra motoneuronilor prin celulele
RENSHAW
• CEREBELUL - acţionează - facilitator prin corticocerebel
- inhibitor prin spinocerebel
• TALAMUSUL
- acţionează - facilitator prin nucleul ventro-medial conectat
cu corticocerebelul
- inhibitor prin - nucleul ventro-lateral
- nucleul ventro-anterior conectat cu
nucl. bazali
- prin nucleul dorso-median care recepţionează informaţii
hipotalamice transmit spre scoarţă influenţe facilitatoare ale
tonusului muscular
• NUCLEII BAZALI
- au efect inhibitor - central - cu participarea scoarţei
cerebrale
- periferic - cu participarea form. reticulate
ventro-med.
- paleostriatul are ca funcţie specifică – determ. unui tonus
musc. de fond
- repartiţia tonusului
musc.
neparticipante în mişc.
voluntară

• SCOARŢA MOTORIE
– acţionează - facilitator pe baza interelaţiilor vestibulo-
reticulare
- inhibitor pe baza interrelaţiilor cu nucleii bazali
(paleostriatul)
Miscarile active
Mana – 5 miscari active
1. Flexia degete- inchide pumnul- (M flexor superficial si profund
degete- Nervi Median, N Ulnar si rad C8
 N. Ulnar inverv toti muschii intrinseci ai degetelor
 n MEDIAN – 2 M. lumbricali laterali, Opozant police, Scurt abd
police, Scurt flexor police
2. Extensia degete- deschide pumn- M extensor degete; Nerv
interosos distal ram din N radial ce coresp radacinii C7 si C8.
3. Abductia degete – rasfireaza degetele- Interosos distal – ram
C8, T1 (n. ulnar)
 4. Adductia degete- aproprie degetele- interosos palmar –rad
C8, T1 (n. ulnar)
5. Opozitia police – M opozantul policelui, rad C6, C7, C8, T1 (n
median)
Pumn
1. Flexia pumn-
o Partea radiala - M mare palmar si M flexor profund degete, rad
C7, C8, T1 – N median
o Partea cubitala – M flexor degete – C7, C8, T1- N cubital
2. Extensia pumn –
o M extensor comun degete, M Lung si scurt extensor police, M
extensor propriu index, M extensor propriu deget mic – rad C6,
C7, C8 – N radial
o M lung abductor police – rad C6, C7- N radial
3. Miscari de lateralitate pumn
o Flexia cubitala mana- M flexor carpian cubital- C7, C8, T1 – N
cubital
o Extensia radiala mana- M extensor radial carp C6-C8 – N radial
• Cot
1 Flexia antebratului – ridica antebr cu mana in supinatie
• M biceps brahial, M brahial ant- C5-C6 (N musculocutanat)
• M coracobrahial – C6-C7 –N musculocutan
• M lung supinator – C5-C6 – N radial
2. Extensia antebratului – M triceps, M anconeu- C6, C7, C8 – N
radial
3. Pronatia – M rotund pronator- C6-C7 si patrat pronator C8-
T1 – N median
 4. Supinatia – M lung supinator –C5-C7 N radial si N biceps
brahial.
Scapulo-humerala
1. Rotatia interna- cot langa torace, antebr in flexia de 90 grade
si roteste antebr din lat spre medial- M subscapular C5, C6, C7
– N subscapular sup si inf , M latissimus dorsi si Pectoralis
major
2. Rotatia externa – M infraspinos – C4-C6 (N suprascapular) si
M patrat mic – C5-C6- N axilar
3. Abductia – M deltoid- N axilar
o Initierea – 15 grade- M supraspinos – C5- N suprascapular
o 15-90 grade M deltoid
o >90grade M trapez – C2-C4 + ram spinal XI si M dintat anterior
( C5-C8- N lung toracic)
4. Adductia – M Latissimus dorsi, M rotund mare subscapular –
C5-C8 – N subscapular
M romboizi – C4-C5 – N scapular dorsal
M mare si mic pectoral – C5-T1 – N toracali anteriori
M brahial ant – C5-C6 – N musculocutan
M coracobrahial – C6-C7- N musculocutan
5. Anteroductia – M mare pectoral, mare rotund, latissimus
dorsi, triceps
6. Retroductia- M romboizi – C4-C5 – N scapular dorsal
Degete mb inferior
1. Flexia degete-
o M scurt flexor haluce s+ M flexor degete – L4-L5-S1 – N tibial
( Sciatic popliteu intern)
o M lung flexor haluce, M lung flexor degete, Patratul plantar,
Lumbricalii si interososii L5-S2- N tibial
2. Extensia degete- M extensori lung si scurt degete- L4, L5, S1
– N peroneal = N sciatic popliteu extern. Extensia haluce- M
extensori lung+scurt haluce- L5 – N peroneal profund
Glezna
1. Flexia dorsala- M tibial ant, M lung extensor degete si haluce- L4-
L5-S1= N peroneal – SPE
2. Extensie (flexie plantara):
o M tibial post, M peroneal lung si scurt – L5-S1
o M solear – L5, S1, S2
o M gastrocnemian si Plantar – S1-S2
Toate ram din N tibial – SPI
3. Flexia interna –
o M tibial post-L4-S1 =N tibial
o M tibial ant – N peron profund
o Eversia gleznei- M lung si scurt peroneal- N peroneal superf
Articulatia genunchi
1. Flexia gambei pe coapsa-
o M semitendinos+M semimembranos+M biceps femural – L4-S2 =
N sciatic
o M tensor fasciei lata- L4-S1 – N fesier sup
2. Extensia gambei pe coapsa – M cvadriceps femural – L2-L4 –
N femural
Art coxo-femurala
1. Flexia coapsei pe bazin- M iliopsoas +M tensor fascie lata –L1-L4 –
N femural si M drept femural din cvadriceps
 2. Extensia coapsei pe bazin- M gluteus maximus – L5-S2 = N
gluteal inferior
3. Abductia coapsei – M fesieri mici si mij – L4-S1 – N fesier
superior
4. Adductia coapsei – M lung si scurt add –L2-L4= N obturator
M adductor mare –L2-L4 = N obturator si L4-S1 = N sciatic
M pectineu –L2-L4 = N femural si obturator
M gracilis –L2-L4 = N obturator
5. Rotatie Interna – M fesieri mici si mij+Psoas+Iliac
Rotatie externa a copsei – M piriform+Obturator int+Gemeni
L4-S2 = Plex sacrat
M obturator ext – L3-L4 = N obturator
M sartorius – N femoral
Musc cervicala
1. Flexie
2. Extensie
3. Lateralitate
4. Rotatie
Musc trunchi+abd (decubit dorsal-lateral- ventral+ poz in
ortostatism+ simetria misc resp
Musc centura coxo-femurala (din clino-ortostatism,
genuflexiuni+ mers)
Musc centurii scapulo-humerale-
ridica – M trapez C1-C4 – N spinal,
aduca inainte umarul- M dintat ant C5-C6 – N lung toracic
. Forta segmentara
Examinatorul se opune fiecarei miscari executate de pacient pt
a evidentia o eventuala scadere de forta in executie
 1.Forta de flexie a mainilor - pacientul este rugat sa stranga
degetele examinatorului cu toata forta - in mod normal
examinatorul nu se poate elibera. Dif stg-dr.
B musc primare, afect jonct neuro-musc- deficit musc
proximala (niv centurilor) cu imposib de ridicare ortostaticafara
sprijin, dific la pieptanat.
2. Abductia brat – 15 * supraspinos; 90* deltoid; -180*Trapez si
marele dintat
3. Examinam pensa medio-mediana, testand forta dintre police
si index si comparand stg-dr
4. Examinam pensa medio-cubitala, testand forta segmentara
dintre police si degetul mic
5. Forta de abductie si adductie a degetelor – pt o executare
corecta se fixeaza incheietura
6. Forta de opozitie police – sa aduca policele la niv deg mic si
noi ne opunem
7. Forta segmentara pumn, antebrat, scap-humer – misc flexie,
extensie contra rezist.
• 8. Forta de flexie/extensie degete mb inf
• 9.Forta flexie haluce- radiculita L5-flex dorsala; S1 – flex plantara
haluce
• 10. Forta de flexie dorsala si plantara picior
• 11. Forta de flexie/extensie genunchi
• 12 Fortei de abductie si adductie
• 13. Flexia /extensia coapsei- ridica picior de pe pat contra
rezist/coboara
Probele de pareza
 Proba Mingazzini - bolnavul in decubit dorsal este rugat sa
ridice si sa mentina mb inf in flexie. Membrul cu deficit motor
va cadea mai repede pe planul patului
Proba Vasilescu - pacientul in decubit dorsal este rugat sa
execute miscari de flexie si de extensie simultan cu cele doua
membre fara a le lipi unul de altul, cu calcaiele pe planul
patului. Membrul inf cu deficit motor va ramane in urma celui
sanatos
Proba Barre : pacientul in decubit ventral (pe burta) va fi rugat
sa mentina mb inf flectate de la niv genunchilor in unghi obtuz.
Membrul cu deficit motor va cadea pe planul patului.
Atentie – pacienti neccoperanti, afazici, coma- medicul ridica
mb si le lasa sa cada, cel afect cade mai repede
Examinarea motilitatii reflexe
1. Reflexele osteo-tendinoase – se inchid in NMP dar sunt sub
controlul NMC – le moduleaza intensitatea
o Se compara sta/dr
o La o percutie se ob o contractie a carei intensitate se cuantifica
 0 = absent
 +/_= prezent dupa manevre de dezinhibare
 1+ = prezente, diminuate
 2+ =normale
 3+ = exagerate
 4+ = clonoide
Pacientul-relaxat, poz comoda simetrica. Dezinhib- discutie cu
bolnavul, tuseste,sa se apuce de maini (Manevra JendrassiK), sa
nr invers, etc
Reflexe osteotendinoase (miotatice, profunde; abr. ROT):
 -percutarea tendonului muşchiului determină întinderea
fibrelor musculare->ROT
-orice lezare duce la modificarea până la abolire a reflexului ce
poate indica localizarea procesului patologic
Influenţe:
• spinale
• supraspinale:
• Piramidale: efect inhibitor pe motoneuronul spinal (periferic), deci
ROT sunt exagerate, vii, în afecţiunile sistemului piramidal. ROT
pot fi inhibate voluntar, pe această cale.
• Cerebeloase: efect facilitator pe motoneuronul periferic α mic şi
arc reflex tonigen; leziunile determină hipotonie musculară, iar
ROT devin pendulare.
Reflexe osteoperiostale (nu sunt miotatice):
• Stiloradial (C5-C6):
• Cubitopronator (C6-D1)
• Scapular (C7-D1): percuţia marginii spinale a omoplatului
provoacă contracţia pectoralului mare, sub- şi supraspinosului, cu
adducţia braţului, adesea însoţită de rotaţie internă.
• Medio-pubian
• Olecranian
• Al adductorilor
• De flexie a gambei
• Cuboidian
• . R. bicipital (radacini C5-C6, N. Musculocutan) - se loveste
tendonul bicipital la plica cotului - flexia
• antebratului pe brat.
• 2. R stiloradial (radacini C5-C6, n. Radial) se percuta apofiza
stiloida a radiusului - flexia antebratului pe brat
• 3. R. Tricipital (C7; n. radial) -se percuta tendonul tricepsului in
apropierea olecranului - extensia antebratului pe brat. Antebratul
la 90 grade in flexie pe abdomen.
• 4. R Cubitopronator (radacini C8-T1) - cu antebratul intr-o pozitie
intermediara intre supinatie si pronatie se percuta apofiza stiloida
a cubitusului – usoara pronatie
• 5. R. rotulian (radacini L3-L4, N. femural)- cu pacientul in decubit
dorsal si cu mana examinatorului sub genunchiul pacientului se
percuta tendonul cvadricepsului - extensia gambelor
• 6. R achilian (radacinile S1-S2, N. tibial)- la pacientul in decubit
dorsal, se mentine membrul inf in pozitie de semiflexie si rotatie
externa si se plaseaza mana la nivelul plantei mentinand-o la 90
grade se percuta tendonul achilian - flexia plantei
• 2. Clonus - expresia unui raspuns exagerat la intinderea pasiva a
unui tendon si consta in alternarea ritmica, rapida a contractiei si
relaxarii muschiului supus intinderii, fiind adesea asociat cu ROT
polichinetice (la percutie se obtin mai multe raspunsuri). Apare
doar la persoanele care au leziuni de neuron motor central.
• 1. Clonus plantar- se face extensia brusca a plantei si se obtine ca
raspuns patologic contractia ritmica a piciorului
• 2. Clonus rotulian - cu pacientul in decubit dorsal cu picioarele
intinse se tractioneaza brusc de rotula in jos punand in tensiune
tendonul cvadrcepsului si se obtine ca raspuns patologic
contractia ritmica a rotulei
Concluzii:
 1. Hiperreflexivitate sau reflexe polichinetice, clonoide - lezare
NMC
2. Absenta ROT - lezare neuron motor periferic
 generalizata - polineuropatie periferica
 izolata -leziune radiculara sau afectarea unui nerv periferic
 absenta bilaterala a reflexelor ahiliene à neuropatii periferice sau
leziuni bilaterale de radacina S1 sau de nerv sciativ bilateral
3. Diminuarea ROT - neuropatii periferice, boli musculare sau
Sdr. Cerebelos
4. Zona reflexogena intinsa- se ob reflexele prin percutia la
distanta+ hiperreflectivitate
5. Inversarea reflexului – combinatie intre absenta R cautat (lez
NMP segmentara) cu extindere la m. Antagonisti
-apare dacă calea efectorie a reflexului este lezată la nivel
medular,aferenţa senzitivă este intactă iar stimulul senzitiv se
orientează spre neuronii motori învecinaţi (neuronii din nucleul
antagonist)
Ex: R bicipital absent, dar se ob R tricipital – lez NMP la niv r
absent (C5) + lez NMC sub nivelul indicat de r absent
6. R pendulare – lez cerebeloase ; mai usor la niv rotulian.
oscilaţii cu caracter de balansare care ↓ în amplitudine
2. Reflexe cutanate
1. Reflex cutanat plantar (L4-S2) – se obt prin excitarea marg externe
a plantei, cu un obiect bont, dinspre calcai, pe marginea laterala,
pana la baza degetelor - flexia tuturor degetelor
Exceptie – copil < 2 ani, nu se termina mielinizarea – se ob
extensia haluce+flexia celorlalte degete
 2. Reflexele abdominale – Excitarea tegumentelor abdominale
produce
contracţia musculaturii subiacente, bolnavul fiind în decubit
dorsal şi
cu genunchii uşor flectaţi, stimulând tegumentele dinspre linia
mediană în direcţie laterală. Se examinează pe trei nivele:
 supraombilical ( reflexul abdominal superior – neuromerele T6 –
T8 stimularea se efectuează paralel cu rebordul costal
 ombilical ( reflexul abdominal mijlociu – neuromerele T9 – T10
se exercită stimularea pe o linie orizontală la nivelul ombilicului;
 subombilical ( reflexul abdominal inferior – neuromerele T11 –T12
excitaţia se practică paralel cu arcada crurală
Absenta – lez NMC, cauze neurolog-0bezitate, interv chirg, varsta
avans, m flasca, etc
3. R cremasterian – L2-L3- stim reg sup-int coapsa de sus in jos-
contr m cremasterian si ridicarea homolat testicul
4. R bulbo-cavernos – S3-S4- contr m bulbo-cavernos, palp
perineu inapoi scrot, ciupit glandul intre police-index.
5. R fesier –L4-L5 – contr m fesier- excitarea tegum fesei
• Cornean (trigemino-facial): stimularea marginii laterale a corneei
declanşează clipitul bilateral (contracţia orbicularului ocular) şi
retracţia capului
-calea aferentă->ramura oftalmică trigemen
-calea eferentă->orbicularul pleoapelor (inervat de nervul facial)
-centru->punte
• Conjunctival (trigemino-facial): stimularea conjunctivei globului
ocular declanşează clipitul.
• Velopalatin şi faringian: atingerea palatului determină o
contracţie a muşchilor faringieni, însoţită uneori de mişcări de
deglutiţie; se poate declanşa reflexul de vomă. Aferenţe: vag
(pneumogastric), eferenţe: vag, glosofaringian.
• Palmar,fesier,diafragmatic şi bulbo-cavernos
Reflexele articulare:
• Mayer: apăsarea pe prima falangă (flectarea ei) a degetului IV
determină adducţia şi opoziţia policelui prin contracţia muşchilor
omonimi
• Leri: flexia energică a mâinii pe antebraţ determină flexia
antebraţului pe braţ
-diminuare sau abolire->leziuni segmentare ale arcului reflex sau
leziuni piramidale
Reflexele de postură: prin apropierea capetelor de inserţie ale
unui muşchi, se obţine contracţia sa.
Locale:
• al gambierului anterior: flexia dorsală fermă,pasivă,persistentă,a
piciorului, cu eliberare bruscă este urmată în mod normal de
revenire imediată. Revenirea prelungită caracterizează sdr.
extrapiramidal cu hipertonie (afecţiuni paleostriate)
• al halucelui: flexia dorsală fermă,pasivă,persistentă a halucelui cu
eliberare bruscă este urmată de revenire imediată după eliberare
• al semitendinosului: flexia bruscă a gambei + revenire rapidă
• al bicepsului: flexia rapidă a antebraţului + revenire rapidă
• Generale: se remarcă în ortostatism, cu ochii închişi. Se imprimă
mişcări înainte, înapoi, lateral.
• -împingere spre înapoi->contracţia trenului anterior
esp.gambierul anterior
• -împingere spre înainte->contracţia trenului posterior cu
accentuarea tensiunii tonice a tendonului lui Achile
 
• Reflexul idiomuscular: stimularea mecanică a muşchiului
determină contracţie. Dispare precoce în bolile musculare
(distrofii musculare progresive) şi este exagerat în miotonii.
Reflexe patologice
1. Semnul Babinski - extensia halucelui la efectuarea reflexului
cutanat plantar = afectare NMC
2. Semnul Oppenheim – la coborarea pe fata anterioara a tibiei,
exercitand o compresie cu policele si indexul - aparitia extensiei
halucelui = afectare NMC
3. Semnul Schaffer – se ciupeste tendonul lui Ahile - extensia
halucelui in cazul leziunilor de NMC
4. Semnul Gordon – la compresia musculaturii gambiere - extensia
halucelui in caz de leziuni NMC
5. Semnul Rossolimo – prin percutia la baza degetelor, pe fata
plantara - flexia degetelor in caz de leziune NMC
6. Semnul Hoffman – examinatorul tine mana pacientului si
ciupeste unghia degetului 2 sau 3 - flexia si adductia policelui la
pacientul cu suferinta de NMC
7. Semnul Marinescu-Radovici (reflexul palmo-mentonier) – la
excitarea eminentei tenare cu un obiect bont se obtine o miscare
a mentonului de aceeasi parte - apare in leziuni superioare de
NMC si in Sdr Pseudobulbare
8. Reflexul Behterev – la percutia cu ciocanul de reflexe a regiunii
subcidiene apare flexie plantară a degetelor
9. Semnul Troemner – examinatorul apuca intre police si index
falanga proximala a degetului mijlociu si cu degetul mijlociu de la
cealalta mana loveste falanga distala a degetului mijlociu la nivel
palmar - flexia si adductia policelui la pacientul cu suferinta NMC
10. Semnul Gonda – flectarea celui de-al patrulea sau al cincelea
deget
11. Reflex de tuguiere a buzelor (Toulouse) – se percuta usor
spatiul dintre nas si buza superioara - grimasa a fetei persistenta,
cu protruzia
buzelor (in caz de leziuni corticopontine, in special in sdr.
pseudobulbar sau leziuni supranucleare bilaterale)
12. Reflexul glabelei : la percutia fruntii pac intre sprancene apar
in mod normal cateva miscari de clipire, ce sunt autolimitate,
chiar daca persista stimulul. In mod patologic, pacientul prezinta
persistenta acestor miscari de clipire cat timp persista stimulul –
lezarea conexiunilor dintre cortexul frontal si ncl. facial potin.
13. R apucare fortata- grasping- atingerea palmei pacientului
determina flexia fortata a degetelor si prinderea obiectului – lez
frontale bilaterale
14. R sugere – percutia buzelor misc supt la p cu lez F-T difuze,
dementa, b traum degenerative
15. Reflexul de apărare de triplă retracţie (Marie-Foix-Bechterew)
– o excitaţie dureroasă in porţiunea distală a unui membru
inferior, sau in urma flectării plantare energice cu eliberarea
bruscă a degetelor de pe picior duce la o mişcare de triplă flexie: a
plantei pe gambă, a gambei pe coapsă şi a coapsei pe bazin (In
mod voluntar bolnavul nu poate face nici una din aceste mişcări).
 Acest reflex apare la bolnavii cu paralizie piramidală de nivel
medular (paraplegii).
Reflexe de automatism medular->leziuni medulare grave ce
determină interesare piramidală bilaterală
• Reflexul de triplă flexie: înţeparea plantei determină flexia dorsală
a piciorului pe gambă, flexia gambei pe coapsă şi a coapsei
pe bazin. Are valoare în stabilirea limitei inferioare a leziunilor
medulare, aceasta fiind precizată de teritoriul radicular până la
care stimularea cu acul declanşează reflexul.
• Reflexe de extensie încrucişată: în timpul producerii reflexului de
triplă flexie, se observă contralateral mişcările contrarii: extensia
coapsei şi gambei, cu flexia plantară a piciorului şi flexia halucelui.
• Reflexul de masă:ciupirea tarsului sau înţeparea plantei determină
reflex de triplă flexie homolateral,reflex de extensie
încrucişată,micţiune,defecaţie,transpiraţie
• Reflexul homolateral de extensie (ipsilateral)->extensia
coapsei,extensia gambei şi coapsei,flexia plantară a degetelor şi a
piciorului la excitarea regiunii fesiere,perineului sau a triunghiului
Scarpa
• Reflexul de mers Sherrington->stimularea tegumentului de pe faţa
internă a coapsei în decubit dorsal duce la mişcări succesive de
flexie şi extensie -mers
• Clonusul rotulian: Este o manifestare a exagerării reflexelor
miotatice ca urmare a leziunilor piramidale. Prezenţa clonusului
rotulian denotă o leziune deasupra L2.
• Clonusul plantar: flexia (pasivă) dorsală energică a piciorului, care
determină elongarea tendonului achilean, declanşează un reflex
 miotatic de contracţie şi relaxare a tricepsului sural, în secuse
succesive.
Reflexe apărute în leziunile lobilor frontali (reflexe frontale; reflexe
de eliberare): sunt prezente în mod fiziologic la nou născut
şi sugar, dar dispar în urma dezvoltării ariei 6 şi a funcţiei sale
inhibitorii.
• Reflexul de apucare al mâinii (grasping reflex): la stimularea
proprioceptivă a degetelor mâinii (mişcarea lor) pacientului,
acesta apucă ferm mâna sau ciocanul cu care s-a făcut stimularea,
desprinzându-se cu dificultate.
• Reflexul de apucare forţată->stimularea tactilă a tegumentului
între police şi indice determină apucarea fermă a stimulului
• Reflexul de apucare al piciorului->stimularea proprioceptivă a
degetelor de la picior duce la flexie plantară
• Reflexul tonic al piciorului sau al plantei
• Reflexul de urmărire al mâinii (groping reflex, reflex de
magnetizare): tendinţa bolnavului de a întinde mâna sau întregul
m.s. după un obiect care trece prin câmpul vizual.
• Reflexul de apucare orală: excitarea tactilă a buzelor sau a
tegumentelor peribucale, determină deschiderea gurii în
încercarea de a apuca obiectul excitator.
• Reflexul de urmărire al capului, gurii, buzelor şi limbii: orientarea
capului, buzelor, limbii spre obiectele care apar în câmpul vizual.
• Reflexul de urmărire al piciorului
Motilitatea pasivă (tonusul muscular):
Tonus= o stare permanentă (incusiv în repaus) de tensiune a
muşchiului striat, datorată unei contracţii uşoare, involuntare.
Fondul morfologic este reprezentat de arcul reflex tonigen
 elemente receptoare->fusurile neuromusculare şi organele
tendinoase Golgi
 cornul anterior medular-
 motoneuroni α mari->mişcări fazice
 motoneuroni α mici->fibre musculare roşii
 motoneuroni γ
 neuroni Renshaw
 structuri corectoare:
- formaţiuni spinale-bucla γ şi circuitul Renshaw
- formaţiuni supraspinale
o facilitatoare->formaţiunea reticulată activatoare,
cerebel, neostriat
o inhibitoare->sistemul piramidal şi extrapiramidal
o Mb sup – misc pronatie /supinatie; E/F pumn; F/E antebrat
o Proba rezistenţei Stewart-Holmels. Bolnavul este solicitat să-şi
flecteze antebraţul pe braţ, pe piept. Examinatorul se va opune
apoi brusc va elibera antebraţul bolnavului. In mod normal
antebraţul eliberat se va opri după una sau două oscilaţii. In caz
de hipotonie musculară antebraţul va lovi umărul, iar in caz de
hipertonie musculară antebraţul se va opri fără să oscileze.
o Mb inf – se ruleaza genunchi- tonus solduri; se aseaza o mana sub
genunchi si se ridica rapid se urm calcaiul, F/E gambei; F/E picior
o Reflexul rotulian pendular Gordon. Bolnavul se aşeză pe marginea
mesei, picioarele fiind lăsate liber in jos. Examinatorul sustrage
atenţia bolnavului şi in acelaşi timp examinează reflexele patelare.
In caz de hipotonie musculară reflexul rotulian va avea
amplitudinea mărită, mişcări pendulare a gambelor, iar in caz de
hipertonie musculară oscilaţiile gambelor nu vor fi prezente
 1. Normotonie = usoara rezist la misc executate – F antebr pe brat
pumnul nu atinge umarul; calcaiele se ridica putin de pe planul
patului la misc brusca de ridicare genunchi
2. Hipotonie = reducerea rezist la misc pasive – atingerea
umarului cu pumnul din prelung antebrat; calcaiele raman pe pat
la ridic brusca genunchi; calcaiele ating fesa la flexia gambelor pe
coapse.Hipotonie marcata= Flacciditate
Cauze : lez NMP, lez cerebeloase, miopatii , soc spinal, coree
3. Hipertonie= cresterea TM poate fi:
 Spasticitate = Hipertonie tip piramidal –predomina pe flexori la
mb sup si extensori la mb inf; F/E antebrat rezist mai mare la misc
de extensie, care cedeaza brusc (in jos ‘’lama de briceag). La
manevra de ridicare brusca a genunchilor, calcaiele se ridica usor
de pe planul patului. Dificila F gambe pe coapsa. Hipertonia
predomină in părţile distale la nivelul miinii şi piciorului; se
accentuează in timpul mişcărilor active sau a mersului şi cedează
cu repetarea mişcărilor pasive succesive; creşte sub influenţa
frigului, oboselii, emoţiilor şi diminuă la cald, in timpul somnului.
Cauze : lez NMC
 Rigiditatea (Hipertonie tip extrapiramidal): uniform repartizata pe
F si E, inconstanta I cedeaza in roata dintata (niv pumn misc E/F –
misc sacadata; semn Noica – blocarea misc pasive in art pumn
cand b isi mobilizeaza mb inf de aceeasi parte.
Cauze: Sdr extrapiramidale, Boala Parkinson
 Rigiditatea tip special
 Postura de decorticare – mb sup in F, mb inf E
 Postura de decerebrare – se manifestă sub formă de hipertonie in
extensie la toate cele patru membre cu pronaţie pentru
 membrele superioare şi aducţie cu rotaţie internă pentru
membrele inferioare.Rigiditatea decerebrală apare in leziuni
mezencefalice sub nucleul roşu (tumori,encefalite,traume)
Tonusul muscular de postura
1. Reflexele de postura – apar in m dupa oprirea unei misc pasive
de flexie, prin revenirea la poz initiala a segm respectiv.
F pasiva haluce sau planta, persistenta posturii imprimate este
intalnita Sdr extrapiramidale, BP
2. Reflexele de adaptare posturala
Apar la modif de poz cu alt echil, care impune intrarea in
contractie a unor gr musc pt a permite redresarea
- Tractionarea b in poz ortostatica spre spate; normal creste tonus
gambier ant si isi pastreaza echilibrul In hipotonie isi pierde
echilibrul
- Poz ghemuita – normal calcaiele se desprind de pe sol tractionate
de triceps sural; Hipotonie talpa toata in contact cu solul
Perturbarea miscarii voluntare ( amplitudine, viteza, forta de
executie ) = PARALIZIE
Paralizia - dupa asp cantitativ si de localizare, poate varia de la
Pareza la Plegie
 Pareza – limitarea misc intr-un teritoriu : monopareza,
hemipareza, parapareza, dipareza, tetrapareza
 Plegie – lipsa totala a misc dintr-un segm: monoplegie,
hemiplegie, paraplegie, diplegie brahiala, tetraplegie
Evaluarea deficit motor – Medical Research Council Scale- 5 grade
 0 = nici un fel de misc
 1= contr volunt vizibile care nu deplaseaza segmentul
 2 = posibila misc activa , nu invige gravitatia- pe plan pat
 3=misc activa prez invinge gravitatia, dar nu rez examinator
 4=misc activa posibila contra grav+rezist cu forta redusa
 5 = F musc normala
MOTILITATEA INVOLUNTARĂ (DISKINEZIILE): activităţi motorii
anormale, spontane, independente de voinţa pacientului. Apar în
general în afecţiuni ale sistemului extrapiramidal.
Tremurăturile: oscilaţii ritmice, de aceeaşi amplitudine, ale
extremităţilor sau ale întregului organism. La membre, cele subtile
se pot evidenţia prin extinderea şi ridicarea braţelor la nivelul
umerilor, cu palmele în jos; se poate pune o coală de hârtie pe
mâini. De urmărit: intensitate, ritm, distribuţie, desfăşurare,
influenţele pe care le au anumite stări asupra lor. Cauze: Boala
Parkinson, afectarea cerebeloasa, senila, alcoolica, isterica, etc
Mişcările coreice: rapide, de amplitudine variabilă, pe orice grup
muscular, în repaus sau acţiune, dezordonate, bruşte. La nivelul
feţei dau naştere la grimase. Produc mersul dansant. Apar în
coreea Sydenheim (coree acută, coreea minor), coreea
Huntington (cronică), coreea senilă, coreea gravidică. Dispar în
somn şi se intensifică la emoţii. Apar în leziuni ale neostriatului
Mişcările atetozice:
• apar în leziuni ale neostriatului
• amplitudine scăzută, lente, aritmice
• ectromielice, mai frecvente la m.s.
• se intensifică la emoţii
• dispar în somn
Hemibalismul:
• mişcare amplă, violentă, bruscă
• interesează un membru în întregime; poate dezechilibra corpul
• rare, cu semificaţie gravă
• se datorează leziunii corpului lui Louis
Miocloniile:
• bruşte, de scurtă durată, mobilizează segmentul interesat
• pe un (grup de) muşchi
• de regulă sunt aritmice; forme ritmice se întâlnesc mai des la
musculatura velo-palatină şi diafragmatică (sughiţ)
• apar în leziuni extrapiramidale,intoxicaţii,epilepsia mioclonică
Fasciculaţiile: contracţii ale unor fascicule musculare care nu
produc deplasarea segmentului. Se pot evidenţia prin percuţia
muşchiului, prin excitaţii electrice, prin fricţionarea tegumentului.
Nu dispar în somn. Identificarea lor e importantă, pentru că pot
denota o iritaţie persistentă a motoneuronilor coarnelor
anterioare medulare.
Apar în scleroza laterală amiotrofică, siringomielie, poliomielită
anterioară cronică
Spasmele: contracţii tonice, discontinue, relativ persistente şi bine
delimitate, interesând un grup muscular; se reproduc în acelaşi
loc.
Crampele: interesează grupe musculare funcţionale; sunt însoţite
de dureri (e.g. crampa scriitorului,croitorului,bărbierului)
Torticolisul spasmodic: diskinezie tonică,clonică sau tonico-clonică
cu caracter intermitent, localizată la muşchii gâtului şi cefei, mai
ales la sternocleidomastoidian şi trapez
Spasmul de torsiune: interesează muşchii efectori şi pe cei
sinergici, suprapunându-se peste mişcările voluntare; se
intensifică pe măsura desfăşurării acestor mişcări.
 Ticurile: mişcări clonice; pot avea caracter semiconştient, dar de
obicei survin brusc, inconştient;
• pot reproduce un gest
• sunt stereotipe (mereu aceleaşi), dar se pot modifica în timp
• unice/multiple
• atenuate în somn
• accentuate de emoţii
• pot fi puţin aparente: esofagiene, de fonaţie etc.
• există într-o mare varietate->tuse,strănut,ridicări din umeri
Convulsiile: contracţii musculare bruşte, neregulate, intermitente
şi variate, ce pot produce deplasări ale segmentelor de membre şi
ale trunchiului. Funcţie de extindere, sunt localizate sau
generalizate. Caracterizează patologia epileptică (primară sau
secundară). Sub aspectul gravităţii, o convulsie tonică poate avea
aceeaşi semnificaţiei cu una tonico-clonică, iar o convulsie focală,
localizată poate avea semnificaţia uneia generalizate. Funcţie de
caracter sunt:
• tonice: rigiditate musculară prin contracţie prelungită,violentă
• clonice: secuse mai mult sau mai puţin intense sau regulate, pot
deplasa segmentul afectat sau trunchiul, separate de scurte
intervale de rezoluţie musculară
• tonico-clonice (mixte)
-pot apare şi în stări uremice, tumori cerebrale, encefalite,
posttraumatic
COORDONAREA MIŞCĂRILOR: iniţiere, oprirea, viteza,
amplitudinea, direcţia etc. Sunt implicate mecanisme centrale,
periferice.
Structuri coordinatorii:
• Cerebel
• Scoarţa cerebrală motorie
• Sistemul reticulat
• Aparatul vestibular
• Căile sensibilităţii etc.
Ataxia= tulburare de coordonare; se pune în discuţie după (!)
excluderea:
• unui deficit motor
• tulburărilor de tonus
• diskineziilor
Ataxii:
Tabetică (senzitivă, proprioceptivă, de fibre lungi):
• Ataxie statică: imposibilitatea menţinerii unei anumite atitudini
(mai ales cu ochii închişi), datorită lipsei de informaţie
proprioceptivă
• Ataxie dinamică: evidenţiată cu ocazia diverselor mişcări
-latentă->doar la anumite probe (probe Fournier)
-specifică, manifestă->paşi inegali ca amplitudine, picioare
azvârlite
Cerebeloasă
Frontală: tulburare de coordonare prin mecanism central,
asociată mai ales leziunilor frontale, manifestată printr-o
tulburare a echilibrului trunchiului, fără dismetrie, fără tulburări
de coordonaţie segmentară
- lateropulsiuni de partea leziunii şi retropulsiuni ce apar atât în
staţiune cât şi în mers.
Probele de dismetrie :
• Proba indice-nas avand nasul intins orizontal, subiectului i se
comanda sa aplice varful indexului exact pe varful nasului si se
cere sa repete miscarea de mai multe ori cu o mana apoi cu
cealalta. Manevra se face intai incet, apoi mai rapid, la inceput cu
ochii deschisi apoi inchisi. La pacientul cerebelos se observa
tremuratura intentionala si depasirea tintei asa numita dismetrie
cu hipermetrie.
• Proba indice-indice, avand ambele membre deparate la orizontala,
subiectul nu poate intalni corect varful indexurior in fata privirii pe
linia mediana. In leziunile unilaterale, degetul de partea leziunii nu
ajunge la linia mediana, iar cel normal o depaseste. Tot in aceste
leziuni bratul cade usor astfel incat indexul pe partea afectata va fi
dedesubtul celui sanatos.
• Proba sticlei (proba Grigorescu): pacientul tine in mana o sticla si
cauta sa introduca indexul de la o anumita departe cu o anumita
viteza pe gatul sticlei.
• Proba apucarii: ii cerem subiectului sa apuce un pahar, mana i se
deschide exagerat.
 
Probele de disdiadocokinezie :
• Proba marionetelor: se cere pacientului sa execute rapid miscari
repetate de pronosupinatie ale mainilor, antebratelor, cu mainile
intinse sau cu mainile in unghi de 90° si sa faca miscarea de
pronosupinatie. La cerebelosi, succesiunea miscarilor este lenta,
miscarile sunt sacadate.
• Proba moristii: se cere pacientului sa invarteasca mainile una in
jurul celeilalte in fata corpului.
• adiadocokinezie, disdiadocokinezie
• Proba inchiderii/deschiderii alternative a mainii.
• Proba baterii ritmului: intotdeauna mana de partea afectata
ramane in urma si gestul specific probei e hipermetric.
• Proba Holmes: examinatorul isi aseaza mainile in mainile
pacientului care la comanda trebuie sa le stranga cu putere
simultan. Si intr-un caz si altul se constata o intarziere a miscarii
de partea afectata.
• Se cere pacientului sa faca flexia antebratului pe brat cu forta,
miscare la care examinatorul se opune, opozitie care cedeaza in
mod brusc – antebratul pacientului fara leziuni cerebeloase va
ramane la distanta de torace, in timp ce la cei cu leziuni
cerebeloase va lovi toracele din cauza lipsei franei
• Semnul Riddoch - Pacientul sta cu bratele intinse, iar mana
afectata se pozitioneaza in hiperpronatie. Daca examinatorul
exercita o presiune asupra celor doua brate si inceteaza brusc
aceasta presiune, mb afectat va avea tendinta de a se deplasa fara
control in sus, si va fi adus cu dificultate in pozitia initiala
• Probe de scris si desen: I se cere pacientului sa scrie ceva. Se
constata ca literele sunt mai mari si inegale.
• Proba liniilor orizontale: I se cere pacientului sa uneasca prin linii
orizontale 2 linii verticale. Cerebelosul nu porneste de la line si-o
depasesete pe cea de-a a II-a.
• Miscarea membrelor inferioare se incepe cu probe de dismetrie.
Cea mai cunoscuta e calcai genunchi, in DD cu membrele
inferioare in abductie. I se cere pacientului sa apropie calcaiul de
genunchiul opus. In sindromul cerebelos calcaiul ezita sau
depastete tinta. La revenire, gamba se extinde brusc si calcaiul
cade pe planul patului.
• Proba calcai-creasta tibiala: I se cere pacientului sa plimbe
calcaiul in sus/jos pe creasta tibei de la rotula pana la haluce si
invers. In sindromul cerebelos calcaiul aluneca de-o parte si de
alta a reliefului osos.
• Probele de asinergie. Prima proba e cea de haluce-index. Indexul
examinatorului se mentine la 60 cm deasupra patului si i se cere
pacientului sa ridice halucele pana la nivelul indexului
examinatorului. Proba calcai-fesa. Pacinetul in decubit indoie
genunchiul astfel incat calcaiul sa atinga fesa. In sindromul
cerebelos la prima proba pacientul depaseste reperul si la a 2a
proba miscarea e descompusa. Intai se produce flexia coapsei pe
bazin cu ridicarea piciorului pe planul patului apoi flexia
genunchiului cu caderea piciorului pe pat.
Probele de disdiadocokinezie similar la membrul superior. Proba
de flexie dorsala, plantara executata simultan cu ambele picioare.
• Probe de Hipotonie. Se constata miscari exagerate iar reflexele
sunt pendulare mai ales rotulian. Exista si proba de pasivitate
André Thomas. Balansarea antebratului e urmata de miscarea
exagerata a mainii.
 
Sdr neuron motor central = NMC
PARALIZIA =deficit motor ½ corp sau mai multe grupe musc
2. FENOMENUL DE ELIBERARE MEDULARĂ - concomitent cu
paralizia în leziuni cu instalare lent progresivă; tardiv când
leziunea se instalează acut, datorită inhibiţiei pasagere a
neuronului motor periferic.
= diaskizis în leziunea corticală
= şoc spinal în leziunea medulară.
 Hipertonie spastica- cedează brusc după ce opune o rezistenţă
iniţială – fenomen al lamei de briceag, elastică. Mai intensă pe: -
flexori şi pronatori la m.s; extensori şi rotatori externi la m.i =>
atitudine caracteristică cu membrul superior în flexie şi pronaţie şi
membrul inferior în extensie şi rotaţie externă=> ,,mersului cosit’’.
Se accentuează cu mişcările sincinetice, voluntare şi cu stimulii
cutanaţi şi viscerali.
 ROT vii, polichinetice, clonoide, sau cu arie reflexogena intinsa
 Prezenta R patologice+R tripla flexie
3. Abolirea R cutanate abd
4. Aparitia sincineziilor = mişcări involuntare ce nu se pot realiza
voluntar cu membrele paralizate dar pot apare concomitent cu
mişcări reflexe globale sau voluntare la membrele sănătoase. Pot
fi: globale; de imitaţie; de coordonare
5. Absenta atrofii (sau aparitia tardiva prin lipsa de utilizare) sau a
fasciculatiilor
SINDROMUL DE
NEURON MOTOR PERIFERIC
1. PARALIZIA -proporţională cu numărul de unităţi motorii
afectate. Un muşchi al cărui antagonist este paralizat se contractă
mai puţin bine, dând o falsă impresie de pareză.
• Parcelară (Leziuni de corn anterior sau leziuni izolate de nervi
periferici). Poate interesa o porţiune din muşchi, un muşchi sau un
grup de muşchi.
• Extinsă, simetrică (Polinevrite sau poliradiculonevrite), ducând la
apariţia unei tetraplegii)
2. HIPOTONIA - se manifestă în acelaşi teritoriu ca şi paralizia.
Înteresează toate componentele tonusului, prezentând:
 extensibilitate crescută, pasivitate exagerată şi consistenţă
scăzută.
3. REFLEXE OSTEOTENDINOASE sunt diminuate sau abolite.
Diminuarea este proporţională cu numărul unităţilor motorii
interesate. Inversiunea reflexului poate semnifica lezarea
neuronului.
3. CONTRACŢIA IDIOMUSCULARĂ, este prezentă, sau chiar
exagerată când atrofia nu este importantă. Tardiv, paralel cu
instalarea reacţiei de degenerescenţă se mai poate declanşa
contracţia musculară la percuţia directă, însă decontracţia este
lentă (reacţie miotonică).
4. ATROFIA MUSCULARĂ- apare in câteva săptămâni de la
leziunea neuronului motor periferic. Este precoce când
integritatea neuronului este compromisă şi tardivă în caz de
compresiune.
5. FASCICULAŢIILE
• mişcări involuntare determinate de contracţiile câtorva fibre
musculare, insuficiente de a mobiliza un segment.
• Apar în muşchiul denervat, când leziunea se instalează lent şi
interesează pericarionul.
• Excepţionale în radiculite şi nevrite.
6. ABSENTA REFLEXELOR PATOLOGICE